Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Șlefuit de îngeri

mi-am văzut negenerația renunțând,
mi-am admirat eșecul,
o dorință/un parazit,
am încercat să urc zidul,
să trec de harta lor pe harta noastră...
am înțeles că toți una suntem,
am coborât la prima, chiar dacă mai aveam bilet,
am făcut autostopul pe paginile resemnării,
mi-am scris autodenunțul, m-am condamnat:
nu pentru o lume mai bună,
nici pentru a-i elibera,
oricum nu m-a ajutat prea mult,
am rămas doar martor...
visam copaci desfrunziți,
nu era un coșmar, dar mă durea,
drept este că dispăream
acolo unde se termină drumul...
apoi am deschis ochii încet
purtat de moartea placidă
într-un tunel al zorilor
unde se auzeau arhangheli,
desprins de mofturile mele,
"descărnat" de umbre,
umblam printre ezitări
ca un scroll de mouse într-un joc de strategie,
am debutat în pielea personei elastice
surprinsă gif pe legitimația divină,
căutam în listă începutul...
îmbătat cu libertatea jocului
am adormit istovit de ceruri
apoi m-am sucit în minunea asta...
m-au găsit pe marginea drumului,
mi-au pus întrebări despre cădere
văzându-se îmbrăcați în ochii mei
vorbindu-mi goi înspre rănile noastre,
m-au eliberat să mă ascund în tăcere
să-i văd la nesfârșit în slăbirea lor,
doar că eu am simțit fugarul din mine,
m-am ascuns prin gropile din asfalt
prin ruinele orașelor părăsite
uimit de dansul umbrelor tunelului
printre iluziile mele de oameni
în transa trecerii prin tărăboi...
m-am predat unei cauze neinteresante
și-am înțeles că am nevoie de o zi
pentru a scăpa de rostul lucrurilor,
abia atunci m-am simțit complice
în tirania eșecului omenirii...
de aceea nu am putut uita arhanghelii
cântând senini libertatea,
iar lacrimile mi s-au transformat
în biblioteci de cântece de pace
plecat la drum,
niciodată pribeag...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tablou

am înghițit pastila roșie
pe străzi nici urmă de om/ m-am transformat în ceva care nu visează

pe planșetă desenasem în cameră o casă cu o mansardă încântătoare
o casă fără etaj / doar un coridor lung și în capătul lui
o ușă

// mi-au spus că o singură dată în viață pot deschide această ușă//

cred că de fapt construisem un tunel pentru ei în care să-i pot vedea
mai bine mergând în șir iar eu să stau pe băncuța din mansarda cu flori/ desenez

la sfârșit toți au deschis ușa și au plecat
iar eu am rămas singură la capătul coridorului

era vară și afară soarele lucea violent
era timpul sa deschid și eu ușa
era timpul ca și eu să visez/ dorm / visez

//
m-am lăsat jos pe dalele încălzite ale tunelului și mi-am dat seama că nu voi putea deschide acestă ușă niciodată

m-am așezat la masă înpoi la planșetă & am desenat înăuntru un oraș mai mic fără oameni/
acesta era adevărul / aveam nevoie de frică pentru a-mi împinge corpul în partea cealaltă unde ei așteptau

intru în lumea lor ciudată și strălucitoare

//
am rămas așa mult timp cu telefonul pe silent
până ușa s-a deschis singură / am vomitat pastila roșie și eram din nou eu însămi la semafor într-un lan de mașini albastre care se unduiau pe un bulevard. și totul părea
ca la început / atât de real.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Al meu străin

Când m-am născut am țipat dinăuntrul tău
Și mi-am auzit ecoul la mine în piept
Ciripind ca o pasăre ce-și lua pentru prima dată zborul,
Am tras aer în piept și ți-am simțit plămânii cum se dilată primindu-l,
Am clipit și tu mi-ai deschis ochii,
Mi-am deschis brațele și le-am simțit pe ale tale primindu-,
M-am înecat în irișii tăi privindu-i pe ai mei în oglindă,
Am tras aer în piept și te-am simțit.
Erai tu, eram eu, eram unul și același,
Două fețe ale aceleiași monede.
Mi-am atins chipul și parcă nu era al meu
Sau era al meu și al altcuiva,
Cuiva străin făcând parte din mine,
Cuiva căruia i-am purtat cămașa înainte ca prima țesătură să-mi atingă pielea,
Cuiva căruia i-am simțit gustul înainte simt viața,
Cuiva căruia i-am dus dorul înainte -l fi cunoscut,
Cuiva căruia i-am atins inima înainte să-i ating pielea,
Cuiva al meu, cuiva străin, cuiva al meu.

poezie de
Adăugat de Denisa-Maria IlieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fenomen

Am vrut pentru o clipă să-mi ies din trup,
Dar m-am prăbușit mai rău în mine.
Senzație de gol...

Pășind încet, șovăielnic, m-am izbit de timp
Provocându-mi răni din care curgea netimp.
Suflet miop!...

Mi-am urnit neființa, în ciuda neputinței
Și-am obligat-o să înainteze.
Învins învingător!...

Plimbându-mă prin mine, mi-am zărit sufletul:
Călătorea prin tunelul obscurului.
Găteala aparențelor!...

Mi-am făcut curaj și am pornit înspre el;
L –am înșfăcat și mi l-am remontat în trup...
Am redevenit eu!...

poezie de
Adăugat de Rucsandra RizescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Mi-e frig

M-am găsit într-un spațiu gol
de gânduri
erau afară toți
și urlau
pielea mi s-a făcut
pătrată

frigul golului minții lor
m-a speriat
nu-s oameni mi-am spus
ei se duc unde nu vor fi niciodată
sunt oameni cu fața pătată
cărora nu le este frig
pentru că trăiesc în cămașa noastră
nepătată

poezie de (septembrie 2011)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Cârciumăreasa

La nunta florilor m-am dus. M-au invitat.
M-am simțit bine, am stat în capul mesei,
M-am fâstâcit, mireasma lor m-a îmbătat,
Am căzut în brațele cârciumăresei.

Un deget mi-a întins, ușor m-am ridicat,
Onorat am sărutat mâna miresei,
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat.
M-am simțit bine, am stat în capul mesei

Crinul in frac fură un sărut metresei,
Cârciumăreasa e cu gândul ne-mpăcat,
Rușinată și-a schimbat culoarea feței,
Catrința roată i se face la jucat,
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătorie

Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.

Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.

Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.

Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.

Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...

Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.

M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, reîntorc... afară.

Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...

poezie de (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit fiu lângă tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La final

Când mi-am pierdut întâia carte
și m-am ascuns în cea de-a doua
găsindu-mi siguranța în a treia,
în cea de-a doua mi-am pierdut
du doar speranța... -

Uitat de fiecare frază
scuipat de literele șchioape
m-am pus pe drum sa-mi caut o lume
în care nici păcatul cărții
nici pierderile nu sunt otrăvite.

Așa ajuns în țara anilor din urmă
în țara orelor în care m-am născut
m-am regăsit un pui de om în fașă
și fericit și plin de siguranță.

Dar a venit tata și când m-a văzut
m-a strâns în prima carte ce-a găsit-o,
apoi s-a dus acasă luându-și arma
și a împușcat cu două gloanțe barza
ce m-a adus sub aripi cu trei cărți.

poezie de din Elegii Coliconeze, III (2001)
Adăugat de Gheorghe PapucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Pe harta Europei

Azi-noapte-am stat de vorbă cu plopii
Și cu vântul!...
Mă cunoștea și vântul,
Mă cunoșteau și plopii –
Mă cunoșteau din vremea
Când colindam pământul
Cu gândul
Și cu ochii
Pe harta Europei.

Și mi-am adus aminte de nopțile de vară
Când o porneam de-acasă;
Abia ieșit pe poartă,
și vedeam departe, prin nu mai știu ce țară...
Dar trezeam spre ziuă cu ochii tot pe hartă.

Și mi-am adus aminte de ce-aș fi vrut fiu –
Un plop ce se ridică spre cer
Și-un vânt grăbit,
Ce-nconjură pământul mereu...

Și-ntr-un târziu,
M-am căutat pe hartă, dar nu m-am mai găsit.

poezie celebră de (1930)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Nikki Giovanni

Am scris o omletă bună

Am scris o omletă bună... și am mâncat
o poezie fierbinte... după ce te-am iubit
M-am încheiat la mașină... și mi-am condus
paltonul acasă... prin ploaie...
după ce te-am iubit
Am trecut pe roșu... și am oprit la
verde... plutind undeva între culori...
de ici-colo...
după ce te-am iubit
Mi-am ondulat patul... și am făcut
părul... ușor
confuz dar... nu-mi pasă...
Mi-am pregătit dinții... și m-am spălat
pe pijama... apoi m-am ridicat
... și m-am întins pe pat...
Să dorm...
după ce te-am iubit

poezie de , traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The 100 Best African American Poems [With CD" de Nikki Giovanni este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -102.99- 92.99 lei.
Herta Muller

Am scris întotdeauna doar pentru mine. Încerc decriptez, în interior, ceea ce se petrece cu mine, ce s-a ales din mine. Mă trag dintr-un sătuc, am ajuns la oraș, unde m-am confruntat cu o minoritate germană conservatoare, apoi am scris prima mea carte, mi-am renegat mereu originile, am scris despre chestiunile național-socialismului, apoi despre modul de viață arhaic, de la sate, despre etnocentrism și mulți au caracterizat scrierile mele, din acest motiv, ca o literatură naționalistă, ceea ce eu nu cred că am făcut.

în interviu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Fox Was Ever the Hunter Paperback" de Herta Muller este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -66.99- 39.58 lei.

Am făcut o greșeală

Am făcut o greșeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală...
Răul altor-am răscumpărat.

Am făcut o greșeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală...
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentr-o iubită.

Am făcut o greșeală
Necalculată;
Am învățat, am făcut, prea multă școală...
Nu știam c-așa-i cariera ratată.

Am făcut o greșeală...
Ce naivitate;
Am crezut prietenia-i reală...
N-am știut că-i doar o oportunitate.

Am făcut o greșeală
Capitală;
M-am înșelat dreptatea-i universală
Și m-au furat toți... m-au lăsat cu mâna goală.

Am făcut o greșeală;
Multă sinceritate...
Mi-am făcut din ea credință falsă, ideală
Și-am fost pedepsit la sânge, cu tenacitate.

Am făcut o greșeală...
Și poate multe mii;
M-am dedicat, le-am învelit lumea-n poleială,
Am crezut ce nasc, este ca mine... Am făcut copii.

Am făcut o greșeală
Ce-mi dă fiori de gheață;
N-am știut să mă reped, s-aleg, s-adun din îmbulzeală...
Am stat la urmă și mi-am irosit, un impotent, (o) viață!

poezie de (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Pescărușul

am zgâriat cuvintele pe ziduri
să nu le fure timpul
amurgul zăcea între idei și subiecte
pe tâmple ardea o coroană de umbre
azi toate triste, sumbre
legat de gânduri m-am târât printre cuvinte
plec, fug de aici
aici nu's oameni, sunt doar cruci
curgea amurgul pe geam
drept tovarăș, a mai rămas un vis
de unii proscris
ei, un nebun ce strigă pe drum
căutam un fir de iarbă, verde-crud
în astă tristă lume
ochii se răsfrângeau prin camera goală
se izbeau de pereții uscați și seci
cântau păsări afară
pe plopi, pe tei, pe alei
pe unde vrei să o iei
dincolo de poartă
glas de copil
un heruvim se joacă
atunci am înțeles
cuvântul iubire și libertatea de a gândi liber
de toți și de toate
sunt pescăruș pe albastrul cer
nu am văzut, nu am simțit glonțul ce vine
pe țărm a rămas o pană albă și un vis efemer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi amintesc de prima oară când m-am îndrăgostit. Am ținut mâna mea în a ei fără să mai vreau să-i dau drumul. Am zburat alături de ea mai ușor decât m-am simțit vreodată. I-am sărutat mâna ca și cum ar fi fost prințesa mea. Aveam o inimă plină de iubire, și toată era pentru ea. Fiecare floare, cântec, nor, rază de soare, strop de ploaie era ca un dar venit din ceruri. Căci acest înger sosise ca să-i dăruiesc dragostea mea. M-am simțit iubit pentru întâia dată...

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Os

1
Eu dintotdeauna am încercat să aflu
ce este sufletul
și unde se ascunde,
și ce formă are;
și-astfel, săptămâna trecută,
când am găsit pe faleză
acel oscior din urechea
unei balene-pilot care, probabil, a murit
acum câteva sute de ani, m-am gândit
poate m-am apropiat
de un secret și că aș putea scoate un înțeles
din acel oscior.

2
Ciocănașul este partea cea mai durabilă-n timp
din noi toți, oameni sau balene;
de forma unei linguri,
cu un căuș roz,
odată, demult, aflat în capul unei înotătoare pline de viață,
s-a alăturat celor două surori
din casa auzului;
avea doar cinci centimetri lungime
și m-am gândit: sufletul
ar putea fi ceva asemănător,
la fel de dur, la fel de necesar –

3
și, totuși, insignifiant.
Lângă mine, marea cenușie
deschidea și închidea ușile valurilor,
eliberând iarăși și iarăși
acel vuiet al talazurilor care ridiculizează timpul;
am privit prin întunericul fosforescent al apei,
dar n-am văzut nimic;
însă, așa cum știm cu toții, nisipul auriu
este acolo la fund,
deși ochii noștri nu l-au văzut niciodată,
nici mâinile noastre nu l-au atins.

4
Nisipul pe care l-am fi strecurat
printre degetele mâinii – fapte,
certitudini;
iar ce este sufletul, de asemenea
cred că nu voi ști niciodată.
Oricum, mă joc la hotarele cunoașterii,
știind cu adevărat
partea noastră este să nu știm,
ci doar să privim și să atingem, și să iubim;
acesta este drumul pe care am mers,
calmă și împăcată,
prin lumina pal-trandafirie-a dimineții.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 41.39 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Îngerul albastru

Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.

La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.

În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.

El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:

"Trecâmd pe lângă râu, pe înserat,
mi s-a părut c-aud, de pe prundiș,
un sunet ca o zbatere, ciudat,
și-am vrut să văd ce e, mai pe furiș.

Am mers tiptil și-am vrut să mă ascund,
dar l-am văzut și nu m-am îndurat
-l văd luptându-se, din greu, pe prund,
în pânza de păianjen încurcat.

Era de un albastru ivoriu
și strălucea-ntr-un fel de necrezut;
m-am aplecat spre el, și-am vrut fiu
salvarea pentru îngerul căzut.

Văzându-, s-a liniștit pe loc
și-a așteptat, cuminte, -l salvez:
era întreg, căci a avut noroc
și-am reușit îl eliberez.

Abia atunci, încet, și-a îndreptat
antenele spre mine și-a vorbit,
spunându-mi, pentru că l-am ajutat,
va ține seama, și mi-a mulțumit.

Și-a arătat, apoi, un dar divin
și s-a-nalțat spre ceruri într-un fel
ce m-a uimit, Am zis, într-un suspin:
"Voi fi și eu un înger, ca și el."

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada renunțării

Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni –
Ca tai frunză la câini.

M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini –
Ca tai frunză la câini.

Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini –
Ca tai frunză la câini.

M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini –
Ca tai frunză la câini.

M-am lăsat de ce-i plăcere –
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini –
C-am tăiat frunză la câini.

M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini –
Ca tai frunză la câini.

De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini –
Ca tai frunză la câini.

Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni –
Ca tai frunză la câini.

Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni –
Ca tai frunză la câini.

Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Serios?! Chiar ești așa? Tu, Luci?!
Lucian: Da; ce-ți închipui?! Că aș fi un tip insensibil? Te rog, Mihai, nu începe și tu cu astfel de suspiciuni, în ceea ce privește... Despre tine știu foarte bine ești emotiv din fire, dar, uite... Îți mărturisesc că și mie mi-a fost foarte greu la început, până m-am obișnuit cu ideea. Primii ani mi s-au părut un chin greu de suportat, un adevărat calvar, chiar dacă nu dădeam de înțeles acest lucru. N-aș vrea să trec din nou prin toate astea; sincer, n-aș putea suporta, m-ar afecta prea mult. Presupun că la fel ar păți și ceilalți. Ce fel de echipaj am mai fi în acest caz?! Vezi, astea ar fi motivele mele, doar unele dintre ele, pentru care nu sunt de acord cu această acțiune.
Mihai: Te înțeleg... Și-ți dau dreptate. Nici eu nu eram foarte convins ar fi bine iau totuși legătura cu cei de acasă, dar simțeam nevoia fac acest lucru. Poate că a fost mai bine că nu erau acasă și astfel n-am vorbit cu ei. Nu știu ce-aș fi simțit dacă i-aș fi văzut sau aș fi stat de vorbă cu ei. Dar așa, m-am liniștit. Văzând totul în ordine acasă, mi-am dat seama sunt teferi, viața și-a urmat cursul și pentru ei, a mers înainte chiar și în lipsa noastră; s-au obișnuit cu ideea. În plus, n-ar fi corect nici față de ei, apărem așa, deodată, în viața lor, după ce, în toți acești ani s-au străduit să se descurce fără noi, iar apoi, când vom părăsi Proxima, dispărem din nou, la fel de brusc, pentru o altă perioadă de timp, destul de lungă. Ar suferi și ei prea mult. De asta nu trebuie să-i învățăm din nou cu prezența noastră. Ar fi prea greu de suportat, atât pentru ei, cât și pentru noi.
Lucian: Mda... Iată, ai găsit un alt motiv bun pentru a nu lua legătura cu ei. Nu gândisem la asta! Ca vezi, cât de egoist am putut fi... Mă gândeam doar la suferința noastră, nu și la a lor, de parcă ei nu ar putea trece prin aceleași stări sufletești ca și noi...
Mihai: Asta nu înseamnă ai fost egoist. Ai omis doar, dar nu intenționat.
Lucian: Da, nu intenționat, sper... Poate doar din cauză că mă concentrez prea mult asupra problemelor noastre. Uit că și alții le-ar putea avea, la fel ca noi.
Mihai: E normal, doar tu ești comandantul, deci, e normal te preocupe mai mult problemele noastre.
Lucian: Mda, poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nucu Morar

Surpare

drumul a fost greu și dureros de frumos
glorie, faimă, bani, realizări, strălucire
succes, succes, succes
apoi toate astea au devenit plictisitoare
pentru că cel mai mare inchizitor al meu
sunt eu
iar eu de mine nu mă pot ascunde
niciunde
nu mai e nici un pisc de urcat
nu mai e nicio curiozitate
nu mai e nicio energie
nu mai e nici un scop
și-atunci începe surparea
ochii văd prima oară hăul inutilului
bunicii s-au dus,
părinții s-au dus,
copiii au plecat
totul a început cu mici fisuri
întrebări insistente, din ce în ce
mai insistente
răspunsurile puternice țineau piept
cu timpul s-au îndoit și ele
de ce?
pentru ce?
unde?
până când?
nu e nici un rost, totul e inutil
nu mai e nimic de văzut, de experimentat,
de inventat pe lumea asta
și e atât de previzibil
m-am agățat de niște argumente
care s-au mucegăit cu timpul
m-am agățat de niște promisiuni
deșarte
m-am agățat de niște vorbe
care s-au dovedit a fi doar vorbe
m-am agață de niște speranțe
care s-au dovedit a fi doar speranțe
cădere, cădere, cădere
gol, gol, gol,
hăăăăăăuuuuuu
fără fund.........
o mâna prinde în cădere
e mâna iubitei mele
ce salvare!
începe viața ca o curiozitate matură
provocări, lupte, miros de bebeluș
vreau călătoresc la Sankt Petersburg și în India
- Trezește-te, e ora 7, trebuie merg la serviciu
a, da, sunt șoferul ei, o duc și o aduc în fiecare zi
de 16 luni sunt șomer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

UITARE PE BUCĂȚI

Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am te uit, iubito, pe bucăți.

Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia -ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.

Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.

Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.

Genunchii i-am luat pe rând în palme
Și m-am jucat o oră pe rotule,
Mișcându-le ușor, cu gesturi calme,
Atunci când iubeai, nicicând destule.

La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.

Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Și-o lună pentru fiecare sân.

Am petrecut apoi la gât, la nas
Și la urechi - mi-au fost și ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Și-am zăbovit un an întreg la buze.

Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori – -ți uit mbrățișarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârși uitarea,

Ți-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Și m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar accepți, iubito, adevărul
ochii... ochii n-o să-i pot uita!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook