Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniel Vișan-Dimitriu

Umbra Soarelui

Stea îndepărtată, încă mai privești
Urma celui care-n vasta galaxie
Se îndepărtează, nu mai vrea să fie
Astrul dintre aștri cu lumină ție,
Tu, cea care astăzi încă strălucești.

Fie ca lumina-i să te însoțească
Ani și ani prin lumea stelelor ce cântă
Bucuria vieții, caldă, neînfrântă,
Risipind lumină de iubire sfântă
Printre-aceia care vor să o primească.

El... nu-ți mai e Soare cum odat-a fost,
Să-și întoarcă drumul, nu mai are rost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din țara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelația Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaștem noi; s'ar putea însă întâmpla să fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute și mii de ani lumină. Acum vă puteți face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găsește la 44 ani lumină.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

De piatră

De-ar fi atât de dură, ca piatra, înghețată,
Ar însemna că-n mine e-un frig ce nu mai trece,
Că sângele își plânge culoarea alterată
De sloiuri ce se-adună și nu mai pot plece.

De-ai ști că, încă, poate să fie cum a fost:
Fierbinte, exaltată, puternică și vie,
Bătând în ritmul vieții cu singurul ei rost,
Ai încălzi-o-n palme și... ți-ai păstra-o, ție?

Ai vrea să se întoarcă acela, dinainte,
Cel ce-ți revine-n visuri, acela ce eram:
Îndrăgostit de tine și, poate, fără minte,
C-o inimă prea mare? A fost, dar... n-o mai am.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea

vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înțelegînd al vieții rost,
vrea să fiu străjer în post,
Și chiar plătind al jertfei cost,
Eu rămîn în luptă.
vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
fiu așa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieții sfinte.

vrea să fiu ce alții nu-s
Și nici nu vor să fie:
Mergînd prin viață spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Și mă 'nalț mereu mai sus,
Din timp spre veșnicie.

Aproape-aș vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar și de cei căzuți din rînd,
Rămași în urmă, sîngerînd,
Răniți fără de nume.

vrea să fiu un simplu glas
Care strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanți ce mi-i i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"

Și aș mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Și strălucind în lumea rea,
duc lumină undeva,
încălzesc pe cineva,
Și mă-ntorc în soare.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Astrul imaginii

Astrul imaginii tale
Îmi caută lumina eternă
Afară mă plânge iubito
O dulce și caldă lumină.
Culoarea de viață
Îmi plânge de-a puuri durerea plăpândă
Iar chipul mi-atinge și frunza din pieptu-mi
Ce încă astăzimai doare.
Caut adesea o dulce lumină
Ce-mi pare că mi se duce.
Când chipu-mi însă se va stinge
Și vântul va adia ușor
Iar lumea mă va plânge
Astrul imaginii tale
Va căuta lumina eternă.

poezie de din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Exilat

ce puțini mai vor lumina
în suflet s-o mai rețină
trăiască-ntodeauna
fără pată fără vină

ce puțini au mai rămas
care vor înțelepciunea
și ca stâncă și popas
ignorând întreagă lumea

și ce mulți au părăsit
Evanghelia Scriptura
omul iată a rătăcit
ignorându-și chiar făptura

nu mai vrea lumina vie
să-i fie mărgăritar
ca să fie-n veșnicie
dragoste scăldată-n har

nu mai vrea neprihănirea
pur— curat ca să trăiască
și o mască-i e iubirea
vrând doar slavă pământească

nu-i mai este Hristos stâncă
demult el l-a abandonat
s-a topit viața sfântă
cu păcat peste păcat

de aceea-mpărății
azi se clatină amar
pe cărările pustii
omul calcă în zadar

nu-i lumină nu-i viață
Evanghelia n-o vor
ci păcatul îi înhață
în iureș amăgitor

nu mai este curăție
în sufletu omenesc
și inima-i o pustie
de tot ce-i Dumnezeiesc

cum să fie fericire
pace astăzi pe pământ
Dumnezeu ce e iubire
când nu are vreun cuvânt

cum să fie astăzi pace
când omul a părăsit
pe Cel care să-i împace
din ei toți — l-au izgonit

El Hristos ce pacea aduce
iată azi e exilat
Mielul Sfânt care pe cruce
viața pentru om și-a dat

poezie de (3 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Întunericul stelelor

Am aflat că noaptea-i o nemărginire
Când privirea Lunii fața-mi lumina
Și-mi șoptea că cerul este-o amăgire
Plină de-ntuneric, fără nicio stea.

N-am crezut ce spune, căci vedeam pe cer,
Mii și mii de stele cum, strălucitoare,
Își doreau să fie-al nopților reper
Prin luciri complice și atrăgătoare.

M-a privit mirată, m-a privit intens,
M-a privit străină și îndepărtată,
Mută în uimire, cu un gol imens...
A plecat. Lumina-i nu se mai arată.

Cerul este negru, noaptea fără vis,
Fără ea, pe boltă, nu e nicio stea:
Totul e-ntuneric, totul e abis
Făr-a ei lumină, fără Luna mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între Ani!

A mai trecut un an fără vrem,
Am făcut și facem tot ceea ce putem,
Ca ne fie drumul vieții cât mai ușor,
Pentru unii drumul lor parcă-i un zbor.

Copiii vor repede ca să crească,
Bătrânii și-ar dori întinerească,
Noi, ceilalți, nu avem timp ne gândim,
Dar ne-am dori, tineri mereu ca să fim.

Copiii cresc repede fără știe,
Bătrânii se gândesc, dincolo cum o să fie,
Noi mergem înainte purtați sau nu de val,
Dar unii dintre noi, nu mai ajung la mal.

Iată-ne ajunși în ziua dintre ani,
Ziua în care uităm că avem dușmani,
Majoritatea vom petrece și fără mulți bani,
Mulți, dar nu toți vor apuca noaptea dintre ani.

Cu toate acestea, eu vă îndemn la iubire,
La cât mai multă înțelegere, pace și fericire,
încercăm fim mai buni în fiecare an,
Și fiecare dintre noi ajute, chiar și pe dușman.

Viața este calea spre eternitate,
Și fiecare an este un pas,
Câți oare dintre noi, în realitate,
Știm cât timp sau pași, ne-a mai rămas?

poezie de (31 decembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nazim Hikmet

Din scrisorile din Închisoarea Munnever

Cea mai frumosă dintre mări
e cea în care încă noi n-am navigat.
Cel mai frumos dintre fiii noștri
e cel care încă nu s-a înălțat...
Cele mai frumoase dintre clipele noastre
sunt cele pe care încă nu le-am trăit....
Și cel mai frumos lucru pe care-aș vrea sa ți-l spun
Încă nu l-ai auzit...

poezie celebră de (1942)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.

În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.

Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.

poezie de (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Regretele vor crește

Vor trece luni
și vor trece ani.

Și va fi un capăt de drum
la care timpul
se va opri
uitându-se în urmă
la pădurile de cuvinte

și la spânzurații cu piepturi sparte.

De acum, Singurătatea mea
e un sat pustiit.
Peste noapte,
Toate Cuvintele l-au părăsit.

Poate au fost asuprite
de tăcerea cotropitoare.

Poate că au căpătat alte înțelesuri
și s-au mutat
mai departe,
în locuri nemaivăzute,
neștiute,
pe drumuri încă neumblate.

A dispărut
un întreg trib
de cuvinte.
O întreagă viitoare civilizație
de aduceri-aminte.

În urma lor,
a mai rămas un rug.
Cenușa
încă mai e caldă.
Undeva,
încă se vede fum.

E fumul rămas,
după ce a ars
și ultima vocală.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

De ziua ta... (Steaua mea...)

Ești steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi strălucești atât de tare,
Ești altruistă, luminoasă!...

Și m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
Să nu renunț la visul meu,
Și veșnic m-ai încurajat!

Tu mă cunoști între adâncuri...
Mă simți cu inima ta dulce,
Și mă citești prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...

Ești vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriți candoare, împlinire...
Mă încălzești pe timp de ger...

Ai primești daruri curate...
Ceea ce tu ai semănat,
Și de iubire să ai parte...
Căci doar iubire tu ai dat!

Puțini sunt cei care te simt pe tine,
Controversată te-ar numi...
Caracteristici mult prea pline,
Te definesc întru a fi...

Și deranjezi pe multi, se pare,
Când luminezi prin a ta fire...
Ești caldă și strălucitoare
Ca multă lume, se mire...

O fi adevărat, se spune...
Ce stea în frunte, porți în viață...
Ce este scris, nicicând apune,
Iar steaua ta, este măreață!...

vrea să știi cât te iubesc...
vrea să simți că ești un soare,
Pentru aceia ce nutresc
Dragoste-n suflet, ca și-o floare...

Ești prețuită că exiști...
Prin al tău fel, prin a ta fire...
Un Bravo sincer că reziști,
Și n-ai căzut în amăgire...

Și poate toate au un rost...
Și soare mult va fi să fie,
Cine nu vede este prost,
Căci ești balsam și alifie!

Și multă binecuvântare,
Eu îți urez la ceas de noapte...
Iar steaua ta, nicicând nu moare,
Destinul tău, e scris în Carte!

ai tot ce inima cere...
fii mereu aceeași stea...
Uită de lacrimi și durere...
Și nu uita de steaua ta...!

Ești stea care călăuzește...
Ești pentru mine un îndemn,
O stea care voit orbește
Pe omul care nu e demn!

Tu să rămâi veșnic în soare,
ai Lumină și iubire...
Să strălucești atât de tare,
Și atingi o împlinire...

Meriți respectul ce ai dat...
fii citită printre rânduri...
Și dragoste și gând curat,
fii în ale noastre gânduri...

Te port în inimă mereu...
Nu stiu mă exprim mai bine...
Tot ce am scris, am fost doar eu,
Aceste gânduri pentru tine...

Și nu uita că te iubesc...
Deși iubirea astăzi moare...
Și ce eu sunt, îți dăruiesc,
Stea călăuzitoare...!

Un La mulți ani sincer îți scriu,
Cu sănatate și iubire...
Și lângă tine-aș vrea să fiu,
Și intrăm în nemurire...

Aici nu se termină tot...
Există viață după viață.
Ești dreaptă ca și un pivot,
Iar steaua ta, veșnic măreață!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Era înainte o părere greșită, că toate stelele cele mai strălucitoare sunt cele mai apropiate. Arcturus se află la o depărtare ce trebuie să fie mai mare de 100 de ani lumină și prin urmare, e un soare de mii de ori mai strălucitor decât Soarele nostru. De prin împrejurimile acestui soare enorm, Soarele nostru nici nu s'ar vedea cu ochii liberi. Deși, de mii și mii de ani, steaua aceasta se apropie de noi cu zeci de km pe fiecare secundă, cu toate acestea depărtarea la care ne aflăm de el e imensă.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Zbor pe note din trecut

Întoarce-te! Singurătatea ta
își cântă în tăcere versuri triste
pe note false, grave, fanteziste
și așternute pe un portativ
ce nu le mai suportă și ar vrea
scape de registrul maladiv.

Întoarce-te și vei vedea că ai
la îndemână instrumentul care
îți poate-aduce marea ușurare
și sunete pe note din trecut,
din vremea când lumină radiai
și dorul îți era necunoscut.

Încearcă-l și împrăștie în vânt
tristeațea transformată-n bucurie,
pe versuri care vor dori să fie
cuvinte ce spre Soare vor zbura,
fantasme ce se-adună într-un cânt
pe care voi dansa și eu, cândva.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orologiul care a uitat să pornească timpul...

Când zilele și nopțile nu erau încă făcute,

Timpul aflase câte ceva despre visurile ce

aveau locuiască mai târziu în sufletele

care dădeau energie stelelor, cum și de unde vin.

Timpul este călugărul înțelept al Universului.

Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,

clipele curg la fel de nevăzute.

Dumnezeu a zis: să fie viață!

Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.

Visurile au fost împărțite clipelor.

Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,

de la prima și până la ultima scânteie a stelelor.

Dumnezeu a zis: să fie Lumină!

Și s-a făcut Lumină:

inima speranței, sâmburele visului.

Cum îngerii nu îmbătrânesc,

le-a fost dată copilăria și zborul.

Ei le împărțiră luceferilor nou-născuți

pentru a deveni stele

de nădejde ale nopților pământene,

așteptând cu aripile la gură facerea omului.

Creatorul le dădu energie și frumusețe;

întunericul nu este o ființă.

Fiecare clipă naște câte un vis,

șperanța este mare luminatoare a visului.

Viața este și vis, și speranță, părți din Dumnezeu.

Din orologiul care a uitat pornească timpul

s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.

Cum este deasupra pământului, de la răsărit

la apus, i s-a încredințat

drumul soarelui și drumul stelelor;

s-a făcut noapte și zi în numele timpului.

Dragostea este poruncă dumnezeiască,

adunându-se din ceruri

la glasul Celui care le-a zidit,

să fie cuvântul luminii.

Sufletul trebuie curățit de rămășițele întunericului

rodească în om numai iubire,

că fără Dumnezeu nu se poate vedea frumusețea omului.

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Unirea tuturor

Unirea naște credințe și iubire,
Precum un soare răsare pentru fiecare,
O rază de lumină ție îți luminează,
O tainică iubire, un vis mai luminat.
Aștept cânt, cuceresc o iubire
Mai împletesc cununi de aur
Și i le pun în păr iubitei fete,
Este o viață fără de care eu
Voi fi doar inimă crescută...
Nu caut iernile târzii,
Nici viața unui aspru trai,
Trecut-a timpul și inimile vorbesc,
Pornisem în drumul străbătut greșit,
Acum o lumină îmi învăluie mersul,
Dantele și voal în muzica stelelor polare.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Ție, Doamne...

Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Singur și bolnav în casă
Cu o lumânare pe masă
Și în suflet cu-o-ntrebare
Mai are el astăzi iertare,
Mai are doruri de înălțare,
Iubire, zbor printre petale?

Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
La vreme de seară și neputință
Redobândind propria credință
Spre un tărâm lyric imaginar
Îndulcind amarul din amar
Plind de incert de fals ideal
Evadând mereu din al său real?

Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Pritre dimensiuni oarbe înalte
Implorând miez de sănătate
Lacrimi vindecând trup de vânt
Aerul în erezia sufletului arzând...
Mi-e drag să nu fie astăzi eu înfrânt,
Mi-e drag de lume, de lumină, de cuvânt!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima stea din hexagonul de iarnă este Sirius. Se află nu departe de orizontul de sud-vest sau de vest, seara, imediat după ce se face noapte. Sirius este cea mai strălucitoare stea de pe cer, alb-albăstruie, ceea ce denotă o temperatură ridicată. Sirius este de fapt o stea dublă, un sistem binar format din două stele total diferite, numite Sirius A si Sirius B. Sirius A este o stea mai mare si mai strălucitoare decât Soarele, care va evolua în maniera acestuia. În jurul său se rotește Sirius B, o stea care a evoluat mult mai repede din cauza masei mari. S-a transformat într-o gigantă roșie și a devenit pitică albă în numai 150.000.000 de ani. Este ca și cum ne-am naște, am crește și am îmbătrâni în două-trei luni! Sistemul binar se află la 8,6 ani lumină de Soare, fiind unele dintre cele mai apropiate stele.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Zboruri

De vor veni acele vremuri crunte
când nu vei fi și totul s-ar sfârși,
din pieptul meu, un geamăt ca din munte
cutremurat profund, s-ar auzi.

Cu aripi sprijinindu-se de cețuri,
cuvinte, doruri, gânduri, vor zbura
prin lumea nesfârșitelor înghețuri
în care, nesperând, vor mai spera.

Vor mai pieri, vor mai cădea în valuri,
vor fi rănite-n marile furtuni,
ori se vor regăsi în idealuri
de dincolo de tainice genuni.

Vor fi și-acelea pentru care zborul
va fi întăritor și vor putea
să-și fie, ele singure,-ajutorul
când altă colonie vor crea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde mă adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Și observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!

poezie de (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea spre lumină

Ți-e dor de-acel albastru care-n noapte,
în lumea fascinantă, ireală,
cu simțuri noi, puternice și apte,
îți colorează visul de vestală.

Cu fața către cer, îți cauți drumul
spre liniștea atât de mult dorită,
iar pleoapele-s perdele pentru fumul
din amintiri ce-au ars și te irită.

Că s-au pierdut, n-a fost o întâmplare,
au ars pe rând, în multe anotimpuri
în care ți-ai ascuns iubirea-n mare
atunci când arca lui trecea prin timpuri

Cu cer senin sau, poate, uragane
de care te-ai ferit și-ai stat deoparte,
lăsând ca valuri mari și turbioane
-l mâne, singur pe cărări, departe.

În lumea ta, sunt visuri ce te-mbie
la o uitare-a vieții fără vină
iar calea ta în viitor să fie,
în liniște și pace, spre lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook