Trepidant

Aleargă ziua după noapte
Se-mpiedică in ceaţa gri,
Autostrăzile sunt pline,
Asfalturile cenuşii.

Tramvaiele in lungi coloane
Alunecă sub fire, bolţi,
Metrou scăldat e in neoane
Miriapod cu multe roţi.

Si trepidant pulsează viaţa
Pe paliere diferite
Acoperă cu zâmbet faţa
Chiar florilor ce-s ofilite.

Departe satu-şi duce tihna
Cu veşnicia lui in stup,
O nouă zi, altă lumină
Din cer si din pământ erup.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provincială

La margine în prelungire
Într-un oraş provincial
Flori de salcâm cu dăruire
Arată albul de cristal

Viaţa încă mai pulsează
Adiacent pe roţi de fier
Locomotive defilează
Stau un minut şi-n noapte pier

În ziua caldă, monotonă
Lângă statuile din bronz
În parcul verde stau de vorbă
Bunici în cărucior cu roţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FIRE DE NISIP

Sărutai marea pe tâmple
Mă intreabă: eşti de unde?
Răspunsei: vin de pe Olt,
Trecui Dunărea inot.

Sărutai marea pe ochi....
Gene lungi pline cu stropi
Plete albastre si verzui
In lumina soarelui!

Sărutai marea-n adânc,
Mă cuprinde dar mă strâng
Amintirile din timp,
Clipe.... fire de nisip.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

din humă eşti nedesluşit genom
te bucură de ziua în care nu ţi-e somn

ce-i important şi poate tu nu vezi
e tot ce te-nconjoară în verzile livezi

sub cerul cel albastru ce s-a scăldat în mare
sunt flori de măr în răsărit de soare

arinii îşi apleacă crenguţele pe val
şi râu aduce-n murmur un cântec de caval

din muguri de lumină în colorat covor
natura îţi oferă un veşnic nou decor

în rest nimic nu are importanţă
chiar dacă ai în faţă o ceaşcă doar pe masă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

nu-mi eşti în grai
suntem pe paliere diferite,
de altfel bine stivuite
vocabule aşteaptă
rând pe rând
a fi descoperite.

nu-mi eşti în grai
deşi vorbim aceeaşi limbă
dar gândul infiripă
o altă ipoteză
despre ce eşti...
despre ce sunt.

lumina slabă din firidă
azi imi arată un alt drum
mă rog şi sper a fi mai bun
deşi e frig şi incă iarnă
nu-mi eşti în grai
şi simt că nu mi-e teamă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Într-un vals al frunzelor de toamnă
Ce-s colorate în roşii şi, atât.
Eu merg pe drum, condus de doamna,
Ce după multă vremea, iarăşi, a venit.

Nuanţele de cer, sunt complicat de diferite,
Din geamul autobuzului adesea îi privesc,
Privind şi cupluri din căldură făurite
Ce-n anotimpul ăsta, mai mult ca-n alte, se iubesc.

Într-un mantou, de gri culoare, mă-ndrept din urma ei
Sperând, că doamna, mi-a povăţui de iubire.
Dar, ochii mei, nu sunt ai ei
Ci-a primăverii, cei ce o scot din fire.

În stropi purtaţi de văntul rece
Merg singuratic pe un trotuar,
Vreau ca tristeţea din inimă să-mi plece.
Vreau, ca odată, să iubesc, nu în zadar.

poezie de Bordian Cristin (septembrie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelenire

Adeseori eu mai glumesc
Cuvinte.... dublu inţeles
Cel ce se supără la urmă
N-are umor, e-n văgăună.

Acolo stă ascuns in colţ
Cu lilieci pe bolţi in nopţi
Lumina zilei in fâşii
El o confundă cu stihii

Dar fiecare-n felul sau...
Abil, războinic, fariseu,
Orgolios sau pacifist
Un cap "patrat" sau fantezist.

Aşa lăsat-a Domnul Sfânt
Doar unicate pe pământ
Amprentele sunt diferite
Si multe minţi inţelenite.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

Ascunsă în noapte,
Departe de lume,
In verdele crud
De ferigă
Greierii cântă

Felinare aprind licuricii
Departe..... departe....
Ascunsă în noapte
Poiana m-aşteaptă
Cu braţe de şoapte

Departe
Cat mai departe.
Ascunsă în noapte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada din vis

Am avut in vis zăpadă
Frunze galbene sub ea
Cade o lumină fadă
Dintr-un colţ după perdea

Si-n lumina risipită
Pe covorul alb-galbui
Mi se pare desenată
Viaţa mea si viaţa lui.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletiţi doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată şi azi ne învaţă
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineaţă

curaţi sfinţi şi în lumină
viaţa nouă s-o trăim
cu toţi să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim

asta-i noua-nvăţătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciună — ci-Adevăr
străpunşi toţi azi de iubire
Hristos să ne fie ţel

în lumina mântuirii
toţi să fim astăzi zidiţi
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toţii sfinţi

harul Tău Isus îl vrem
şi lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire şi dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veşnicie
ce-i curat şi e frumos
pururi ţintă să ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaţă — pace
Domnul vieţii — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfinţenie — lumină
şi nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne ţină

cum viaţa ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire şi păcat
ci Isus şi-al Lui Cuvânt

împletiţi doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viaţa fără vină
ca noi toţi să ne sfinţim

cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viaţa
ca zăpada azi încât
să ne lumineze faţa

pe Hristos îl vrem drept lege
şi aici să-mpărăţească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuşi
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduşi
chiar şi în această lume

în Hristos şi pentru El
vrem viaţa s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veşnicia
şi viaţa cu folos

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer albastru

Atâtea zile, atâtea nopţi, atâtea vise risipite...
Azi mă privesc struguri sub bolţi prin frunze galben-ruginite.
Aş pune-o scară ca să urc din bolţi de viţă-n bolţi de stele,
Asemeni unui Demiurg s-alung amurguri de tăcere.

Înviorată-n dimineaţă aprind o candelă de-argint,
Mirată.... o muşcată creaţă s-a inroşit si a-nflorit.
Zâmbeşte soarele-n fereastră cu razele in evantai
Se naşte-n suflet o speranţă, viaţa totuşi e un rai....

Este miracol, frumuseţe, iubire-a tot ce ne-nconjoară
Si-alung din toamna care vine, o clipă, ce a fost amară
Mă bucur azi de tot ce am, un cer albastru fără nori,
Gândind la ochii tăi albaştri ce m-au privit de-atâtea ori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne ştim
Cu haina de pământ, de tină
Ca şi copii noi mai greşim

Cu chipul Lui, faţă creştină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne ştim

În viaţa ce-o avem puţină
Nevrednici pentru cer ne ştim
Având însă la fel tulpină
Venim la El şi ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cred

a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?

să cred in ce? in viaţa mea?
azi e... şi mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă

să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viaţa fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...

să cred in timp? el se contractă
să cred in spaţiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ

a fi sau nu... e o-ntrebare
cu multe secole in urmă
răspuns nu vom afla nicicând
şi gândul meu se curmă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângeam aseară

adeseori făceam din noapte zi
şi din zi noapte...
până într-o dimineaţă
când bastonul unui nevăzător
m-a lovit întâmplător
pe stradă.

am traversat puţin buimacă
privind în urma lui.
el n-a văzut niciodată
strălucirea soarelui?
n-a văzut albul zăpezii,
nici zâmbetul copilului
adus pe lume?
mă cutremur....

un căţeluş şchiop, lovit de maşină
se aşează lângă banca mea.
doi ochi blânzi mă privesc
neîncrezători...
mai departe un castan
scăpat din furtună
are aripa frântă.

astăzi cerul se deschide
cu braţele pline de lumină
flori multicolore
îngrădesc trotuarele.
plângeam aseară.... de ce oare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza căzută

din vise, idealuri şi din flori
viaţa am clădit în doi
cu multă trudă-n temelie
şi inocenţă în privire

nu am ştiut că timpu-alege
şi roadele le va culege
cuvânt având doar un destin
care de multe ori e chin

şi-acum sunt frunza cea căzută
privesc de jos ziua trecută
întunecat cer.... o clepsidră
aş vrea o uşă să-mi deschidă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa

Din norii disperării mele arunc cuvintele spre cer
Mă simt frumoasa Penelopa si ţes lungi pânze de mister

Ulise a plecat departe... sirene-n drumul lui apar
Dar credincioasa Penelopa numără zile-n calendar
Şi mare nu i-a fost mirarea când aparu din nou in prag
Aş vrea să fiu o Penelopa si tu Ulise... soţul drag!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magii de la răsărit

M-am întors...
Zilele treceau greu departe de casă.
Mi-a fost dor de grădina cu meri,
De Ampoiul îngheţat
Şi chiar de trenul ce urca spre Zlatna.

Uliţa satului este pustie...
Ici colo o lumină licăreşte la geam
Calc pe amintiri,
Mă aplec, le iau in braţe
Şi-mi încălzesc cu ele inima.

Păpuşa doarme într-un colţ.
Săniuţa mă strigă din pod.
Zăpada albă încoronează munţii
Şi acoperă liniştea din vale
Timpul s-a oprit în loc întrebător.

- Te cunosc de undeva?
- Da, mă cunoşti, m-am schimbat, adevărat,
Dar tu eşti gravat pe retina ochilor mei
Cu zâmbet de copil, cu omul de zăpadă
Şi cu "Magii de la răsărit"

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseverenţă

Calc pe spini, calc pe flori
Eu merg mai departe...
Mă uda ploile
Mă-ngheata vantul
Mă uita gandul tau
Eu merg mai departe...
Apusul m-asteapta
Ma prinde de mana
Si intru in noapte.
Cresc umbre
Din seceri de luna
Un cer se deschide
Eu merg mai departe...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa în stup

De când la internet e conectat,
În stup, atât de multe s-au schimbat!
Albinele stau nopţile pe chat,
Iar dimineaţa lenevesc în pat.
Când, în sfârşit, spre muncă se urnesc,
Pe flori înmiresmate poposesc,
Dar nu ca să culeagă miere bună,
Ci pentru-a face-un selfie împreună.
Adună-un strop de miere delicioasă
Şi se întorc, grăbite, către casă.
De ce-s grăbite? Păi, ca să lucreze:
Pe Facebook, pozele să le posteze,
S-adune like-uri, comentarii noi
Şi, ca urmare, fagurii sunt goi.
În stup, de-o vreme, nu se ştie care
Sunt trântorii şi care-s lucrătoare.
E jale şi, pentru-a ieşi din criză,
Regina scoate modemul din priză.
Morala e că viaţa virtuală
Nu îţi aduce nicio procopseală!

poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre valuri

cineva într-o zi a plecat
departe
sau în altă parte
căutând pe cer steaua lui
pe ţărm
petale albe
aduse de valuri nebune la mal
tărâm ireal
un ochi se trezeşte
orele cresc
topind ziua toridă
pe stradă
paşii despică gânduri
oglinzi, vise şi iar noapte
oraşul doarme
orele curg
stelele cad
au rămas pleoapele şi valul
ce duce steaua în larg
departe
în altă parte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi

în reci dimineţi de toamnă târzie
suspină doar vântul prin viţa de vie
ce frunza pătată demult şi-a lăsat
la streaşina casei din margini de sat

când gândul s-aşterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme

iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
şi vise mă-mbracă cu frunze de-aramă

când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeaşi sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!