Frunze coapte
Durerea frunei care moare
Și se desprinde-n cercuri line
Formând covoare natule,
Nime nu știe s-o aline...
Și nu contează zi ori noapte,
Se-aud foșnind în dulce șoapte...
Purtate de o adiere,
Plutes alean, ca o părere,
În implacabila cădere...
Frunzele țipă sub picioare,
Cerând parcă îndurare,
Schițând o mută imputare,
Se pregătesc de înhumare!
poezie de Viorel Trușcă din Gânduri tiparite (2005)
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze, poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Citate similare
Carpe diem
Bătrânei clipe care moare,
Și moare fără alinare,
O biată clipă călătoare,
Aprindeți-i o lumânare
Și de puteți chema Salvare!
poezie de Viorel Trușcă din Gânduri tipărite
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre salvare, poezii despre lumânări sau poezii despre bătrânețe
Băieții
se aruncă în apă de pe stâncă
în timp ce cad
țipă
ca și cei de odinioară
poetul se scăldase a
cum (?!) ca și cei din ziua de azi
acum două sute de ani
iar apa în care s-a scăldat
cine știe în ce ocean a ajuns
sau știe cineva unde e (?!)
ori s-o fi evaporat
dar
asta nu contează sau contează
apa care curge acum nu-i o apă
obișnuită, deoarece în apa
de odinioară a râului s-a scăldat poetul
băieții de astăzi se aruncă
și ei ca și cei de odinioară (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre apă, poezii despre stânci, poezii despre râuri, poezii despre poezie sau poezii despre ocean
Într-o noapte
am plecat femeie, într-o noapte
în noaptea cu căderi de șoapte
căram pe umeri veșnicia
la picioare,
picioare de lut
eu cel căzut
pe câte un vers, încet, pe rând
și mai cădea câte o idee
zâmbeai firesc în taina primului sărut
da, te-am iubit femeie într-o noapte
cu dorul răstignit în gând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre lut, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre femei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am și uitat
Parcă am și uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristețea mea cui aș putea s-o spun?!
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldați... Mă dor!
Și gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân și singur nu-i ușor.
Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură și plâng în nopți târzii
Și pruncii parcă nu-mi aud chemarea.
Vuiește ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Și lângă mine-i numai Dumnezeu!
Și clipele se risipesc... se curmă...
Se-aud în mine pași șoptiți și ard,
Străin pribeag, de dor și nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin și cad...
Ai cui să fie pașii-aceștia oare?!
Și plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n ființa mea precum o noapte!
"Parcă am și uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea șoapte.
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrățișază-n umbre... Parcă știu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!
Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.
Veniți copii, cât nu e prea târziu!
Să vă privesc aș vrea, să-mi fiți aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...
Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duși departe...
Deși în mine-atâtea doruri ard...
Deși e frig, deși e numai noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre dor
- poezii despre tăcere
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
Pun multă încredere în generația nouă, sunt un promoter al generației noi. Mă uit foarte atent pentru că ajung la o etapă a vieții în care trebuie să fac pasul înapoi. Pentru mulți este însă mai ușor să stea online decât să intre să lucreze în șantier, dar cu bucurie văd din ce în ce mai mulți tineri care se reîntorc în zona industrială.
Gabriel Comănescu în ziarul Financiar (august 2021)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe sau citate despre bucurie
Frunzele țipă
Se evaporă copacii. Pe coclauri frunzele țipă.
Păsări au prins caimacul pe zbor
Morții sunt în grevă de o clipă
fiindcă de moarte le este dor!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre grevă sau poezii despre copaci
* * *
Pe pământ, toloacă pline
Bucurie și suspine,
Zâmbet dulce ori tristețe,
Prunc, bătrân ori tinerețe...
De e ziuă, de e noapte,
Răbufnit ori spus în șoapte
Fiecare, fiecare
Cere doar ajutorare!
Prinsă-i inima-n scânteie,
Mici speranțe devin zee
Și-n priviri ori spații cată:
Ajutor! care cum poate.
Cineva este-n impas!
Tu, oprește al tău pas,
O chemare tu alină!
Mare-i facerea de bine
Când ea vine de la tine!
Nu te lăsa în durerea ta purtată!
Privește-n jur,
O bucurie și pe tine
Te așteaptă!
Salvat ești tu, doar tu, prin tine!
Dăruiește și altora
Această facere de bine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre zâmbet, poezii despre tinerețe, poezii despre promisiuni sau poezii despre devenire
La noapte
La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.
A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.
La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!
poezie de Simina Păun-Moise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Lună, poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre stele sau poezii despre roșu
Inscripție pe un sărut
trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei șoapte
să mă vindece de noapte
și să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
și la vad de lună seacă
gândul roșu să mă treacă
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trandafiri, poezii despre rouă sau poezii despre lună plină
Marea Moartă
Spun corăbierii că în Marea Moartă
Văduvă-i de viață apa, din vechime,
Nici un strop de suflet undele nu poartă.
Și pe Marea Moartă nu vâslește nime.
Ceriul Palestinei, spun corăbierii,
Baldachin de ceață flutură pe maluri,
Neștiind nisipul rostul primăverii,
Doarme apa mută în tăcute valuri.
Ocolind-o pururi paseri călătoare,
N-o ating în cale pribegiri nomade,
Peste Marea Moartă dac-a prins să zboare,
Sugrumat de neguri, albatrosul cade.
Cântec nu răsună, nu s-aud nici șoapte,
Țintirim de apă-i unda ei sălcie,
Să fi plîns vreodată, ori să strige-n noapte,
Despre Marea Moartă nimenea nu știe.
Ce poveste tristă spun corăbierii,
Nici n-aș crede, poate, vorbele acestea,
Dar, cu biata minte-n patima durerii,
Mă gândesc la tine și-nțeleg povestea...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre primăvară, poezii despre nisip sau poezii despre muzică
Septembrie, desfată-mi zorii și visele purtate în abisul dorului. Îmbracă-mi goliciunea umbrelor calde cu adierea lină a frunzelor purtate de vânt. Îmbată-mi simțurile cu șoapte și sărută fruntea dimineților blânde cu surâsul iubirii din ochii lui. Septembrie, ascunde-mi taina într-un strugure dulce si lasă timpul să-i guste păcatele cu nesaț...
Andreea Palasescu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vânt
- citate despre visare
- citate despre timp
- citate despre sărut
- citate despre struguri
- citate despre simțuri
- citate despre prăpăstii
- citate despre ochi
- citate despre iubire
Act de identitate
Nepăsarea românească
dormim parcă în picioare
n-apucă unul să crească
țipă altul zău că moare
Dormim iată din picioare
nevoie n-avem de paturi
o cartelă-i pentru soare
cu alta totuși te saturi
Nevoie n-avem de paturi
n-apucă unul să crească
urlă altul hei în lături
toată pleava românească
Doarme iată din picioare
și scuipă sfinte odoare
hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre creștere, poezii despre Soare sau poezii despre România
Copilul de azi
Îl vezi și sufletu-ți renaște,
Că-i dulce ca o pară coaptă
Și țipă chiar de când se naște
De parcă știe ce-l așteaptă...
epigramă de Corneliu Păunescu din Top E, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prezent, epigrame despre naștere sau epigrame despre copilărie
Rugă
Se-aud parcă stranii
Șoapte de litanii.
Toată frunza mladă
Parcă stă-n genunchi să cadă.
Căci spre soare-apune
Pomii stau la rugăciune.
Pomii se îndoaie.
Pomii se roagă de ploaie.
poezie clasică de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Când ești deja bătrân și viața îți dă brânci
ori te înfigi mai bine pe picioare și reziști ori cazi în genunchi și-abandonezi
cândva, o luai la palme și o trânteai în pat, iar viața scâncea supusă
acum, privești în urmă la tot ce ai uitat
arome și mirosuri trec fără-înfiorare
o floare se desprinde și în cădere moare
te-agăți cumva de clipă, te umpli de prezent
și ți-ai dori la viață să rămâi repetent
privește-n jur, e toamnă cu rădăcini uscate
te-agăți cumva de-o rază, promisiuni deșarte, uitarea te cuprinde,
te cerni în amintiri, cazi și în jur e noapte, uitatele trăiri
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre toamnă sau poezii despre flori
Toamna iubirii...
Se aud frunzele foșnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă șoptindu-ne cuvinte,
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniștiți pe o bancă de lemn,
Eu mâna îți strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte și ar fi bine un foc
Ș-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrățișarea noastră și nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor,
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Brațele noastre stau strâns și în legănat,
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Și noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ș-aveam atunci nevoie de a ta privire,
Să-mi licărească blând a ta amintire.
poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre vânt sau poezii despre nori
Toamna iubirii...
Se aud frunzele foșnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă șoptindu-ne cuvinte
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniștiți pe o bancă de lemn
Eu mâna îți strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte și ar fi bine un foc
Ș-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrățișarea noastră și nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor.
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Brațele noastre stau strâns și în legănat
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Și noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ș-aveam atunci nevoie de a ta privire
Să-mi licărească blând a ta amintire.
poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea cuvintelor
Mi-am închipuit tristețea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codițe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu știa de sine, părea foarte chinuită
Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete și șoapte,
Iar pe chip, bujorii vieții o-nroșeau fără să știe,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră și vie
Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumusețe... ajunsese doar o slută
Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie și tăcere
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate sau poezii despre romantism
Sonetul eternelor suspine
Când vii, îmi pare ziua că-nflorește
Cu zorii în petale aurii
Și revărsări de scânteieri zglobii
În cerul ce-n albastru se gătește.
Mă prinzi în umbre lungi de brațe-ntinse
Și mă alinți în dulcele balans
Din adierea ultimului dans
În care trupurile noastre-au fost cuprinse.
Simt curgerea eternelor suspine
Prin alte ceruri, dincolo de noi,
Lipsite de cântări de violine
Și văd plutind ușor, pe unde line,
În cercuri vii, trimise de-amândoi,
Poeme care vor să le aline.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans sau poezii despre albastru
* * *
E noapte, e noapte, e noapte,
zorile sunt departe,
florile nu sunt moarte,
revolverul cu versuri -doar șoapte.
Parcă o spaimă cuprinde,
oglindă, oglinzi și oglinde,
regate, regine, fregate,
iubește-mă, Lise, e noapte.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie sau poezii despre spaimă