Frunze coapte

Durerea frunei care moare
Şi se desprinde-n cercuri line
Formând covoare natule,
Nime nu ştie s-o aline...

Şi nu contează zi ori noapte,
Se-aud foşnind în dulce şoapte...

Purtate de o adiere,
Plutes alean, ca o părere,
În implacabila cădere...

Frunzele ţipă sub picioare,
Cerând parcă îndurare,
Schiţând o mută imputare,
Se pregătesc de înhumare!

poezie de Viorel Truşcă din Gânduri tiparite (2005)
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpe diem

Bătrânei clipe care moare,
Şi moare fără alinare,
O biată clipă călătoare,
Aprindeţi-i o lumânare
Şi de puteţi chema Salvare!

poezie de Viorel Truşcă din Gânduri tipărite
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţii

se aruncă în apă de pe stâncă
în timp ce cad
ţipă
ca şi cei de odinioară
poetul se scăldase a
cum (?!) ca şi cei din ziua de azi
acum două sute de ani
iar apa în care s-a scăldat
cine ştie în ce ocean a ajuns
sau ştie cineva unde e (?!)
ori s-o fi evaporat
dar
asta nu contează sau contează
apa care curge acum nu-i o apă
obişnuită, deoarece în apa
de odinioară a râului s-a scăldat poetul
băieţii de astăzi se aruncă
şi ei ca şi cei de odinioară (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

am plecat femeie, într-o noapte
în noaptea cu căderi de şoapte
căram pe umeri veşnicia
la picioare,
picioare de lut
eu cel căzut
pe câte un vers, încet, pe rând
şi mai cădea câte o idee
zâmbeai firesc în taina primului sărut
da, te-am iubit femeie într-o noapte
cu dorul răstignit în gând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am şi uitat

Parcă am şi uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristeţea mea cui aş putea s-o spun?!

Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldaţi... Mă dor!
Şi gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân şi singur nu-i uşor.

Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură şi plâng în nopţi târzii
Şi pruncii parcă nu-mi aud chemarea.

Vuieşte ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Şi lângă mine-i numai Dumnezeu!
Şi clipele se risipesc... se curmă...

Se-aud în mine paşi şoptiţi şi ard,
Străin pribeag, de dor şi nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin şi cad...
Ai cui să fie paşii-aceştia oare?!

Şi plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n fiinţa mea precum o noapte!
"Parcă am şi uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea şoapte.

Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrăţişază-n umbre... Parcă ştiu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!

Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.

Veniţi copii, cât nu e prea târziu!
Să vă privesc aş vrea, să-mi fiţi aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...

Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duşi departe...
Deşi în mine-atâtea doruri ard...
Deşi e frig, deşi e numai noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pun multă încre­dere în generaţia no­uă, sunt un pro­mo­ter al ge­ne­raţiei noi. Mă uit foar­te atent pen­tru că ajung la o etapă a vie­ţii în care tre­bu­ie să fac pasul îna­poi. Pen­tru mulţi este însă mai uşor să stea on­line decât să intre să lucreze în şan­tier, dar cu bucurie văd din ce în ce mai mulţi tineri care se re­în­torc în zo­na in­dus­tri­a­lă.

Gabriel Comănescu în ziarul Financiar (august 2021)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele ţipă

Se evaporă copacii. Pe coclauri frunzele ţipă.
Păsări au prins caimacul pe zbor
Morţii sunt în grevă de o clipă
fiindcă de moarte le este dor!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe pământ, toloacă pline –
Bucurie şi suspine,
Zâmbet dulce ori tristeţe,
Prunc, bătrân ori tinereţe...
De e ziuă, de e noapte,
Răbufnit ori spus în şoapte
Fiecare, fiecare
Cere doar ajutorare!

Prinsă-i inima-n scânteie,
Mici speranţe devin zee
Şi-n priviri ori spaţii cată:
Ajutor! care cum poate.
Cineva este-n impas!
Tu, opreşte al tău pas,
O chemare tu alină!
Mare-i facerea de bine
Când ea vine de la tine!

Nu te lăsa în durerea ta purtată!
Priveşte-n jur,
O bucurie şi pe tine
Te aşteaptă!
Salvat eşti tu, doar tu, prin tine!
Dăruieşte şi altora
Această facere de bine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte

La noapte am să împuşc Luna!
La noapte, pe uliţa de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta şi briceagul,
Şi-am să mă cert cu Dumnezeu!

La noapte-am să mă caţăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziş,
Am să înfig cuţitul până la prăsele,
La noapte, voi ieşi din ascunziş.

La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpuşc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.

La noapte, Luna-i sângerie
Şi în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se ştie,
Decât o mască a vieţilor pierdute în zadar.

La noapte, Luna împuşcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărţi lumea la doi.

A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.

La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ţi-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpuşcat?!

poezie de Simina Păun-Moise‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un sărut

trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei şoapte
să mă vindece de noapte
şi să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
şi la vad de lună seacă
gândul roşu să mă treacă

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Moartă

Spun corăbierii că în Marea Moartă
Văduvă-i de viaţă apa, din vechime,
Nici un strop de suflet undele nu poartă.
Şi pe Marea Moartă nu vâsleşte nime.

Ceriul Palestinei, spun corăbierii,
Baldachin de ceaţă flutură pe maluri,
Neştiind nisipul rostul primăverii,
Doarme apa mută în tăcute valuri.

Ocolind-o pururi paseri călătoare,
N-o ating în cale pribegiri nomade,
Peste Marea Moartă dac-a prins să zboare,
Sugrumat de neguri, albatrosul cade.

Cântec nu răsună, nu s-aud nici şoapte,
Ţintirim de apă-i unda ei sălcie,
Să fi plîns vreodată, ori să strige-n noapte,
Despre Marea Moartă nimenea nu ştie.

Ce poveste tristă spun corăbierii,
Nici n-aş crede, poate, vorbele acestea,
Dar, cu biata minte-n patima durerii,
Mă gândesc la tine şi-nţeleg povestea...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, desfată-mi zorii şi visele purtate în abisul dorului. Îmbracă-mi goliciunea umbrelor calde cu adierea lină a frunzelor purtate de vânt. Îmbată-mi simţurile cu şoapte şi sărută fruntea dimineţilor blânde cu surâsul iubirii din ochii lui. Septembrie, ascunde-mi taina într-un strugure dulce si lasă timpul să-i guste păcatele cu nesaţ...

Andreea Palasescu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act de identitate

Nepăsarea românească
dormim parcă în picioare
n-apucă unul să crească
ţipă altul zău că moare

Dormim iată din picioare
nevoie n-avem de paturi
o cartelă-i pentru soare
cu alta totuşi te saturi

Nevoie n-avem de paturi
n-apucă unul să crească
urlă altul hei în lături
toată pleava românească

Doarme iată din picioare
şi scuipă sfinte odoare

hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul de azi

Îl vezi şi sufletu-ţi renaşte,
Că-i dulce ca o pară coaptă
Şi ţipă chiar de când se naşte
De parcă ştie ce-l aşteaptă...

epigramă de Corneliu Păunescu din Top E, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Se-aud parcă stranii
Şoapte de litanii.

Toată frunza mladă
Parcă stă-n genunchi să cadă.

Căci spre soare-apune
Pomii stau la rugăciune.

Pomii se îndoaie.
Pomii se roagă de ploaie.

poezie clasică de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti deja bătrân şi viaţa îţi dă brânci

ori te înfigi mai bine pe picioare şi rezişti ori cazi în genunchi şi-abandonezi
cândva, o luai la palme şi o trânteai în pat, iar viaţa scâncea supusă
acum, priveşti în urmă la tot ce ai uitat

arome şi mirosuri trec fără-înfiorare
o floare se desprinde şi în cădere moare
te-agăţi cumva de clipă, te umpli de prezent
şi ţi-ai dori la viaţă să rămâi repetent

priveşte-n jur, e toamnă cu rădăcini uscate
te-agăţi cumva de-o rază, promisiuni deşarte, uitarea te cuprinde,
te cerni în amintiri, cazi şi în jur e noapte, uitatele trăiri

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte,
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn,
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor,
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat,
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire,
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor.
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea cuvintelor

Mi-am închipuit tristeţea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codiţe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu ştia de sine, părea foarte chinuită

Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete şi şoapte,
Iar pe chip, bujorii vieţii o-nroşeau fără să ştie,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră şi vie

Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumuseţe... ajunsese doar o slută

Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie şi tăcere

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul eternelor suspine

Când vii, îmi pare ziua că-nfloreşte
Cu zorii în petale aurii
Şi revărsări de scânteieri zglobii
În cerul ce-n albastru se găteşte.

Mă prinzi în umbre lungi de braţe-ntinse
Şi mă alinţi în dulcele balans
Din adierea ultimului dans
În care trupurile noastre-au fost cuprinse.

Simt curgerea eternelor suspine
Prin alte ceruri, dincolo de noi,
Lipsite de cântări de violine

Şi văd plutind uşor, pe unde line,
În cercuri vii, trimise de-amândoi,
Poeme care vor să le aline.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E noapte, e noapte, e noapte,
zorile sunt departe,
florile nu sunt moarte,
revolverul cu versuri -doar şoapte.
Parcă o spaimă cuprinde,
oglindă, oglinzi şi oglinde,
regate, regine, fregate,
iubeşte-mă, Lise, e noapte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!