porumbeii
aşează duios
pe umerii bunicii
zborul înfrânt
de tâmplele albe

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aripi de piatră
cuvintele
gravate
nu cunosc niciodată
zborul

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

somn de iarnă -
tăcerea ursului în
nopţile albe

haiku de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul,
cuvinte frământate
pe foile albe
din gânduri
pe rânduri

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

zarzăr gârbovit –
pe tâmplele bunicii
ramuri în floare

haiku de Alexandru Răduţ (18 aprilie 2020)
Adăugat de A. Răduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa când trecură prin dreptul alunului, cele două porumbiţe albe ca neaua prinseră a ciripi, dând zvoană bucuroase: "Vezi, conduru-i tare mic, dar de strâns, defel n-o strânge, şi-năuntru nu e sânge, că n-a curs măcar un pic! Ea-i mireasa-adevărată, mult dorită şi visată!". După ce strigară vorbele astea îşi luară amândouă zborul şi, rotindu-se, se aşezară uşurel pe umerii fetei, una la dreapta şi alta la stânga. Şi au rămas aşa, pe umerii Cenuşăresei, tot timpul cât s-a prăznuit nunta împărătească.

finalul de la Cenuşăreasa de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

un plâns înecat,
unde sunt bucatele -
ruga bunicii

haiku de Monica Trif (21 aprilie 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti singura femeie dintr-o mie

(Cristinei)

Eşti singura femeie dintr-o mie
Ce-mi 'nalţă zborul de etern înfrânt,
Şi smulge suflul putred din mormânt,
Cu râsul ei de fee- atât de vie.

Speranţa ciuruită parcă-nvie,
Te simt zvâcnind, dar nu mă înspăimânt,
Eşti singura femeie dintr-o mie
Ce-mi 'nalţă zborul de etern înfrânt.

Amorul meu sfârşea de anemie,
Când l-ai resuscitat doar c-un cuvânt,
Şi uite că îmi eşti, tu, legământ,
Tu, dulce, furtunoasă acalmie,

Eşti singura femeie dintr-o mie...

rondel de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speriaţi porumbeii
îşi iau zborul
de la pământ
ridicând în urma lor
pulbere de mărgean gălbui.

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monica: Danny, o cunoşti pe Monica? E drăguţă. Nu arată rău, nu?
Rachel: Mersi, Mon.
Danny: Sigur că nu.
Monica: Vrei să ieşi cu ea?
Rachel: Monica!
Danny: Sigur! Vineri e bine?
Monica: Vineri e perfect. De-abia aşteaptă.
Danny (către Monica): La întâlnire o să pot să vorbesc direct cu ea?

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

iubito, chipul tău
o adiere tainică pe ţărmul dorului
e clipa abia începută
sunt un cuvânt întins către tine
cărările unde odată umblam
acum sunt râuri de iubire
vom trece dintr-o mângâiere în simfonia trăirii
iubito, te-aş aduna în palme ca un boboc înmugurit
ai înflori în zori de zi
îţi simt paşii strânşi într-un cuvânt suav de iubire
ştii, fiecare petală de soare
se aşează duios pe umerii tăi, într-un surâs

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte de vrajă –
stând la tâmplele albe
uitate poveşti

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în zborul toamnei -
surâs trist al bunicii
cu gândul plecat

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâmplele albe sunt ca şi crestele spumei ce acoperă marea după furtună.

aforism clasic de Carmen Sylva din Cugetări şi impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

lalele albe -
în cufărul bunicii
ia brodată

haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salbe de idealuri

echilibrul lumii dragostea de părinţi
soarele cordial ce-mprăştie căldură
dantele de iubire din raze fierbinţi
învăluie viaţa - veşnică anvergură.

cresc zilnic fericiri ca o deasă pădure
livezi de bucurii au rodul în pârg
bunul dumnezeu e gata să se-ndure
de lumea aceasta creată cu sârg.

muzici aşează nimburi pe tâmplele albe
dinamizând destine în sonor univers
îngerii strălucesc cu stelare salbe
nu cred în prăbuşire mă zidesc în vers.

credinţa şi iubirea sunt idealuri dalbe
care mă ocrotesc de îngerul pervers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să mă leagăn

(poetei Monica Rohan)

monica monica lasă-mă să mă leagăn
în leagănul tău monica
sunt ţeapăn
lasă-mă să mă leagăn îi spune
copacul de om de un an
lasă-mă-n leagăn
totuşi nu-s ţeapă (?!) îi spune poetei
monica în simulare de leagănare plopiul rohan
copacul de
om de un an îi tot spune monica
lasă-mă să mă leagăn monica
sunt ţeavă
prea fixă prin care cu resemnare
-n subţire
umorile soarelui nostru iar curg

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se consideră dinainte înfrânt, acela într-adevăr este pe jumătate înfrânt chiar înainte de a începe lupta.

citat din Dimitri Pisarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi doreşti copii care să trăiască pe picioarele lor, aşează o responsabilitate pe umerii lor.

citat din Abigail Van Buren
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăţi cerul franjurat de lumină
ca o moarte aşteptându-şi ceasul

pe umerii valurilor
umbre cu dinţi alungiţi
deasupra zborul alb al pescăruşilor

pe faleză noi şi briza înteţită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munţi

noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
oraşul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se aşează cu capul pe ţărm
noaptea-l zbuciumă-n somn
şi visează răsăritul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balet

Lunecau baletistele albe...
Degajari de puternice forme –
Albe, in fata lumii enorme,
Lunecau baletistele albe...

Lunecau baletistele albe
Si lumea sufla impatimita –
Albe, razand spre lumea prostita,
Lunecau baletistele albe.

Lunecau baletistele albe...
Tainic trezind complexul organic –
Albe, starnind instinctul satanic,
Lunecau baletistele albe.
|

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!