Rugăciune albastră

scoboară-te Doamne cu soarele în mine
să ardă din adâncuri păcatul metafizic
descătuşează-mă de teamă şi suspine
transfigurează-n rază dorul fizic.

să nu mă laşi pe drumuri de-ntuneric
steaua iubirii să-mi stea mereu în cale
reflexele de Paradis să crească numeric
să nu ştiu de tristeţi de clipe abisale.

învaţă-mă să am doar revelaţii divine
lumini îngereşti să-mi vibreze în trup
să trăiesc la nesfârşit fericiri senine
fagurii dulci ai timpului să fie-n stup.

înalţ spre tine Doamne albastră rugăciune
un loc în univers poetic mereu să-l ocup.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul recunoştinţei

cultiv o absolută încredere în mine
să înving să-năbuşesc urme de îndoială
în ritmul iubirii petrec lumini divine
mi-alungă pesimismul, văd lumea jovială.

mă încred în Cristos bunul mântuitor
să-mi dea înţelepciune, multă chibzuinţă
trăiesc anii bătrâneţii cu dor mistuitor
să am asupra bolii sorţi de biruinţă.

sufletul să vibreze şi-n ultima celulă
prin sângele meu să curgă doar iubire
zbor spre cer uşoară ca o libelulă
şi fiecare gând e-o poartă de simţire.

nicicând n-am exersat starea de hulă
steaua recunoştinţei o port în privire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţii conceptuale

trăiesc romantismul în mod absolut
extazul poetic îşi spune cuvântul
mărturisesc în lume câte am făcut
să mă-nfrăţesc cu cerul cu pământul.

suflarea mea să ajungă la soare
cu gânduri curate pline de admiraţii
mi-a fost mereu aproape cu o îmbărbătare
în câmpuri abisale a cernut revelaţii.

viaţa mea zâmbeşte în fotografii
muzica şi versul hrănesc sufletul meu
simt incomensurabil sensul de a fi
şi Sfânta Treime o voi sluji mereu.

străbat lumea largă... sublime geografii
căci peste tot îl întâlnesc pe Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt din Betşeba Psalmul LI

Doamne în bunătatea Ta
Şterge fărdelegea mea
Spală cu desăvârşire
Toată a mea nelegiuire.
Curăţă-mă de păcat
Cu isop mă fă curat
Spală păcatul să-mi cadă
Să fiu alb ca o zăpadă.

Doamne fă să nu fiu surd
Veselia să-ţi aud
Inima zideşte-mi Tu
Pune-n mine şi Duhul.

Te rog buza-mi descuia
Gura spre a Te lăuda
Doamne nu mă lepăda
Duhul Tău nu mi-l lua.

Păcătos de sunt pe cale
Învaţă-mă a Ta cărare
Şterge-mi păcatul firii
Dă-mi nădejdea mântuirii.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii

fundamentez altarul pe iubirea divină
consolidez relaţii cu îngeri cu sfinţii
în ceruri mă aşteaptă superba lumină
ca să-mi întregească puterile minţii.

îmi apăr credinţa de abis de tenebre
rugăciuni asociez cu lumânări aprinse
fiori de mulţumire circulă prin vertebre
fericirea si extazul sunt daruri admise.

trăiesc în sânul vieţii contemplu ilustraţii
peisaje de vrajă se strecoară-n retină
mi se umple sufletul cu dragi revelaţii
vesel timpul mă răsfaţă ca pe o regină.

în univers poetic am cucerit noi spaţii
mereu sunt inspirată de steaua mea calină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugare

Dă-mi, Doamne, Tu, ce nu ştiu eu a cere
Şi cere-mi Tu ce nu ştiu eu a da
Căci tot ce-mi dai mi-aduce mângâiere
Şi tot ce dau să fie-n slava Ta.

Dă-mi, Doamne, tot ce aş putea-nţelege
Şi cere-mi tot ce nu pot cuprindea
Ca să mă-nvăţ o simplă, strictă lege
Să am mereu cuprinsă-n firea mea.

Dă-mi, Doamne, Tu, poruncă de la Tine
Ca tot ce n-am să pot să dau oricui,
Să stea pe veci Cuvântul Tău în mine,
Şi greutăţi să nu fac nimănui.

Dă-mi, Doamne, Tu, ştiinţa cea pe care
Tot Tu s-o ceri spre Tine-a o-ndrepta,
Că nu mi-ai dat nimic spre îndreptare
Ce să nu pot pe umeri a purta.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Tine Doamne...

Eşti tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înţeleg viaţă şi moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le ştie el pe toate;
eşti tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecţionez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
eşti tot ce am, la Tine Doamne
ridic şi frământări şi basme,
când mierea este o amară şi focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalţi mai sus de brazii din Carpaţi;
şi cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
aşez o poezie şi picturi abstracte;
eşti tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârşitul şi Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăţi o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
eşti tot ce am, ce am primit...
un plus şi minus Infinit,
un Început şi un Sfârşit...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În univers poetic

sufletul meu vastă lume în lume
cu naturi sublime care îmi vorbesc
cu splendori de viaţă adunate-n albume
cu prieteni care-mi amintesc să iubesc.

mă extind spre stele cu emoţii ardente
lumini diamantine se aşează pe tâmple
răstoarnă în mine supreme sentimente
în destinul meu minuni să se întâmple.

ador eliberarea de tragice furtuni
vorbind cu vântul doar lacrimi să usuce
cu poeţii iubirii să fac comuniuni
cu sfinţi să mă îndrume la orice răscruce.

în sufletul meu nu e loc de genuni
un univers poetic cu versuri mă seduce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastră simţire

ador să cânt mirajul dragostei mele
chipul fin al timpului să-l am în faţă
să-mi cearnă în suflet lumini de la stele
Dumnezeu să-mi fie pururi o sfântă povaţă.

am emoţii mari când mai nasc un poem
poeziile sunt copii mei de suflet
soare al fericirii în viaţa mea te chem
să mă creşti în lumea cu magic răsunet.

rapsodia verii pe strune de chitară
alintă timpul meu istovit de suspine
nici un sentiment în mine să nu doară
pe ţărmul de vis valul speranţei revine.

mi-acoperă trupul tandru mă împresoară
albastră simţire îmi curge prin vine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarabandă

pretind de la toamnă un bob de zăbavă
că să-mi izvorască extazul în piept
azi sting cu lacrimi flăcări de lavă
parcă m-am rătăcit de drumul drept.

aripi de lumină să-mi crească aştept
să zbor spre interstiţii de soare
el este-n Univers suprem înţelept
iubirea pentru el freamătă ca o floare.

trudesc la fericire trăiesc o sarabandă
printre griji şi tristeţi compun poezie
mă-nvălui cu miresme din câmp de lavandă
să piară moliile chiar şi din fantezie.

galbenă melancolie s-a cuibărit în glandă
vara a luat cu ea ultima frenezie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgice scântei

cunosc invazia nestăpânită a scânteii divine
a aprins în mine focul unei revelaţii
fiecare sentiment o flacără devine
energii sublime mă poartă prin spaţii.

lumina pune stăpânire pe suflet, pe trup
rezonează-n profunzimea fiecărui gând
astăzi de deznădejdea timpului mă rup
mă concentrez la Dumnezeu cântând.

înalţ spre cer o slovă de iubire
şi pentru steaua mea compun o elegie
mi-a fost aproape cu nopţi de izbăvire
şi visele mi le-a purtat printr-o magie.

mă detaşez de lucruri triste şi de amăgire
mă unesc cu raze- scântei de nostalgie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada dragostei

soţului meu

de mână cu tine la greu şi la bine
suntem doi nebuni îndrăgostiţi
culegem din stele doar clipe senine
care să ne facă mult mai fericiţi.

în curtea visului ne prindem la horă
cu prieteni dragi asemeni nouă
frenezia curge din mândra auroră
chipuri strălucesc atinse de rouă.

pe sub steaua iubirii trecem împăcaţi
că timpul e mereu de partea noastră
suntem uniţi pe viaţă fermecaţi
de zborul pe culmi cu pasărea măiastră.

la izvorul dorului am fost mistificaţi
de vrăjite ape cu simţirea albastră.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele vieţii mele

Adevărul Tău îl vreau
Şi lumina Ta Isus
Viaţa-ntreagă să ţi-o dau
Ca să-ţi fiu în veci supus

În lumina mântuirii
Vreau viaţa să-mi zidesc
Şi pe aripa iubirii
Eu prin Tine să păşesc

Luminat de-a Ta privire
De Cuvântul Tău cel Sfânt
Doamne în neprihănire
Să-mi faci viaţa pe pământ

Fii Tu soarele vieţii
Care azi mă luminează
Şi-n câmpia tinereţii
Cu drag Isus mă aşează

Vreau un rob Isus să-ţi fiu
Cât aicea voi mai fi
Dumnezeul meu cel viu
Numele spre-a ţi-l cinsti

Pune-mă dar în măsura
Sfinţeniei pe pământ
Eu ca să trăiesc Scriptura
Să-mi fii soare şi avânt

O îmbracă-mă în Tine
Şi-n Cuvântul Tău curat
Până-n slăvile divine
Ca să-ţi cânt neâncetat

Latura iubirii Tale
Să mă-mbrace pe vecie
Tu Isuse să-mi fii Cale
Şi o Doamne Pâinea vie

Şi să-mi fii Isus izvorul
De-ndurare şi de har
Doamne Tu Mântuitorul
Să n-alerg dar în zadar

Cinste slavă şi mărire
Fii Isuse-n veci slăvit
Căci în marea Ta iubire
Ne-ai spălat ne-ai mântuit

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul... Geneza 29,34

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veşnică pe stînci.
Şi uit de ani, de lume şi de mine,
privind adînc în ochii Tăi adînci.
Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deştept,
să simt şi taina slăvilor senine,
şi inima de om ce-ţi bate-n piept...

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii şi pîine-n veci şi vin!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă, Doamne, să mă rog....

Învaţă-mă, Doamne, să mă rog
Să uit când sunt cu Tine
Deşertăciunea acestei lumi
Şi să mă bucur de bunătatea Ta.

Dă-mi, Doamne, putere să iert
Pe cei ce mă duşmănesc;
Fă-mă să fiu golit de ura din mine
Ca să te pot simţi.

Dă-mi, Doamne, puterea să lupt
Cu gândurile deşarte ce mă cuprind;
Trimite-mi ingerul pazitor,
Să mă ferască de ele.

Luminează-mi ochii sufletului
Să-ţi pot vedea stralucirea,
Atunci când sunt cu Tine,
La rugăciune.

rugăciune de Angelina Nădejde (8 iulie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie îngemănată

măiestria separă grâul sfânt de pleavă
cum separ şi eu binele de rău
ce bine că în suflet nu e lavă
să-mi ardă comorile să le arunce-n hău.

e magic cum munţii plămădesc curajul
murmure de izvoare înălţate-n ecou
cascade de cântec conjugând mirajul
cu falnicul Omu spirit de erou.

ce minunate-s cele patru anotimpuri
însoţite de lumini de la stele şi lună
cu soarele iubirii care mângâie chipuri
cu razele speranţei împletite-n cunună.

sunt soră cu glia din străvechi timpuri
divine poveşti ea poate să-mi spună.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, eşti Tatăl meu Ceresc
Şi-acum vreau să-ţi mulţumesc!
Fiindcă în fiecare zi mă păzeşti
Şi-aproape de mine mereu eşti!
Tu m-ai ferit de relele toate,
Mi-ai dăruit sprijin, sănătate.
Aşa cum ai grijă în Cer de sfinţi,
Ai grijă pe Pământ şi de părinţi!
Şi de buni... ce mi-a lăsat suspine
Atunci când a plecat lângă Tine...

Doamne, apără-mi frumoasa ţară
Fiindcă-i pleacă copiii mereu afară.
Îi pleacă... şi tare necăjită rămâne,
Nu uita niciodată de ea, Stăpâne!

Doamne, la Tine mă închin,
Facă-se doar voia ta... Amin!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Îngerii toţi îi vreau, nu doar un stol de îngeri,
Să mă-nsoţească Doamne, în drumul meu mereu,
Să-mi port paşii-n lumină, nu în dureri şi plângeri,
Şi ocrotită cer să fiu de Dumnezeu.

Să nu plece-n bejenii preamilostivii sfinţi,
În drum să nu mă muşte o viperă de gleznă,
Nu o să-mi dau credinţa pe-o mână de arginţi,
Iar seara Sfânta Cruce o fac mereu pe pernă.

Cuţitul de cristal un gând să nu-mi întoarne,
Să-mi fure o bucată de suflet pe-nserat,
Un pas şi încă unul îl fac spre Tine Doamne,
Doar Ţie-Ţi port credinţă, la alţii nu am dat.

Pe mâini îmi sprijin fruntea, şi în genunchi m-aşez,
Iar lacrimile-mi curg împreunate-n flori,
Cu rugăciuni pioase Altarul Ţi-l veghez
În fiecare seară şi-n răsărit de zori.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune în vânt

mă transfigurează voluptatea suferinţei
dar am îngerii mei care mă consolează
iubirea de lumina din adâncul fiinţei
atrage şi noaptea străluciri de rază.

sufletul meu trece prin proces revolut
aşteaptă în tăcere iertarea lui Hristos
sunt o scânteie ruptă din focul absolut
ard gânduri care nu -mi sunt de folos.

mă mângâie lumini când sunt slabă şi tristă
stresul şi oboseala le alung cu versuri
şi atunci când lacrimi umplu o batistă
din adâncul meu izvorăsc înţelesuri.

Doamne Ţie îţi încredinţez sufletul meu
fă din mine o stea să dăinuiesc mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila dorinţă

mă-ntorc la poezie când sunt de dor lovită
sau când bătrâneţea emoţii răvăşeşte
versul nu mă lasă să fiu istovită
în adâncuri de suflet cântă şi zâmbeşte.

aş opri timpul în loc de aş putea
să-mi păstrez puterea slovelor de aur
prin cânt şi poezie îmi găsesc liniştea
literele iubirii strânse-s într-un tezaur.

dă-mi Doamne timp, dă-mi Doamne vers
prima mea iubire n-o lasă să moară
să port credinţa demnă în Univers
viaţa între cuvinte să nu mai doară.

cine are iubire de cântec şi slovă
cucereşte cerul precum o supernovă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie turcoaz

din dragoste de viaţă cerul parcă râde
din dragoste de tine livezi înfloresc
frumoasă-i nostalgia care mă cuprinde
doamne ce fericită-s că pot să iubesc.

mă emoţionează visul cu ochi deschişi
când soarele deasupra mă umple de extaz
când poeţii mirărilor de univers admişi
descriu miracolul cu lumini pe obraz.

doamne ce împăcată-s cu destinul meu
tu m-ai învăţat să-nfrunt orice necaz
să simt cerul în mine ca un arhiereu
şi lumea să domnească pe tărâm de topaz.

doamne îmi eşti aproape când îmi este greu
mă înveţi întâmplărilor să le găsesc haz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!