Iară eu

Dacă n-ar fi palmele să le dau fruntea
atunci când plânge,
Ce rost ar mai avea?
S-o ţin prinos la fugi şi-atingeri cu păcate?
Iară eu, să-mi chinui ochii în văzul tuturor
Al munţilor, al apelor cu pietrele uscate
Al tău, chiar,
Să-mi râdă irişii-altora căzuţi pe spate?

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce vrei, Doamne...

De ce vrei, Doamne, să mă pierzi
De ce să-mi plângă-n suflet iară
Pădurile cu lacrimi verzi
Şi munţii cu tăceri de ceară.
De vrei, Doamne, să mai plâng
Şi pui durerea să mă-nhaţe
Ca marea de-aş putea s-o plâng
Mi-ar plânge peştii toţi în braţe...

De ce vrei, Doamne, să colind
În alte ceruri şi-alte stele -
Ca norii de-aş putea să-i strâng
Mi-ar plânge lacrimile mele...

De vrei, Doamne, spune-mi deci,
De ce vrei să-mi închizi cuvântul
Să-mi plângă-n suflet stele reci,
Să-mi plângă-n inimă pământul.

Şi unde-ai vrea să fiu apoi?
Eu un pot, Doamne, fără Tine
Şi dacă arborii mi-s goi
Eu tot îi pun să Ţi se-nchine.

Şi chiar de-s singură-n pustiu -
Eu tot de Tine sunt legată -
Şi-orfană chiar de-ar fi să fiu
Tu tot mi-ai fi în ceruri Tată...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de seară

dacă cerul surâde
când răsare soarele
aleg să-mi păstrez surâsul
să il pot dărui
la apus

dacă cerul tace
când norii se-adună
acoperindu-i liniştea
aleg să mă retrag
după o speranţă

dacă cerul plânge
ce rost mai au
lacrimile mele
aleg să-mi acopăr tristeţea
cu un zâmbet

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În haită

Când valurile mi-au lovit picioarele
Mi-am amintit de tine,
Doar tu aveai un dar să mă obţii
Să-mi tragi spre ape tălpile,
Prin ploile furioase
Cu patimi strangulând torente
Doar tu în minte mă găseai
Cu florile din irişi
Ce-şi arătau culori mai lente.
Dar m-am rănit când m-am întins
Prin trestia de lungi cuvinte,
Mi-ai amintit cum mă priveai
Rostind doar vorbe calde
De te fereai să-mi stai în minte.
Cu cine vreau să mă împac!?
În spate să îi ţin nisipul
E doar un coş cu lupi de mare
Flămânzi de apă mai fierbinte,
Şi-i duc lupoaicei din oraş
Să mă imbrace-n sur
Şi-n haită să m-alinte.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără comentarii...

Chiar dacă toamna rece
Pare monotonă, tristă,
Nu înseamnă că de-acuma
Să-mi ţin nasul în batistă.

Sau să-mi iau din cui paltonul,
Pentru a nu-ngheţa de frig,
Nu vreau ca să-i ţin isonul,
Dispoziţia să-mi stric.

Lasă-mi bată ea în strună,
Iată, vara caldă trece,
Eu îmi zic mai mult în glumă,
Chiar se face timpul rece.

Dar păstrez considerentul,
Şi concluziile tale,
Mă îmbrac tot în cămaşă,
În picioare-mi iau sandale.

Nu ţin cont nici dimineaţa,
Când văd bruma pe pervaz,
Nici când aerul cam rece,
Mă-nroşeşte în obraz.

poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vacanţă.la munte

De când mă ştiu, eu îmi doresc
să-mi duc sufletu-n vacanţă.
inima să-mi răcoresc,
să-mi pun cugetu-n balanţă.
Să văd dacă am nevoie
de linişte şi sănătate.
Sau, aşa cum zice Stroe,
să scap de multe păcate.
În aerul curat de munte,
culcat la umbră de brad,
Să-mi liniştesc gânduri multe,
răul din mine să-l ard.
În şipotul izvoarelor-
muzică de suflet,
Îmi scald mădularele
după prea mult umblet.
Pitorescul îmi adapă
ochii obosiţi.
Cu energie mă-încarcă,
munţii înverziţi.

poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gângurind

Să pleci din când în când
Să-mi fie dor de tine
Să vii napoi râzând
Să ucizi viaţa în mine
Să fugi cu al meu gând
Prin toată lumea zâmbind
Să-mi stai în braţe gângurind
Să opreşti astrele sticlind
Cu irisul tău cu glas blând
Şi să mă topeşti sărutând
Fruntea şi talpa de heruvimă
Ce-mi cară şi adoră orice patimă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai hulit decât moartea

jumătate din mine
mă plânge,
fără să aducă jigniri;
de-aş putea trăi numai în scutece
şi tot capul n-ar trebui
să-mi tragă atâtea;-
noroc de naşterea mea,
nefăcută.
Tot are în el
şi-un strop de bine-
dar urât ar fi
ca moartea să moară
pe cealaltă jumătate;
atunci,
eu vin ducând în spate
o moarte moartă,
lumea s-ar înspăimânta
blestemându-mă,
chiar mai hulit decât moartea
fiindcă eu le-am luat-o...
... doamne,
am să-mi ard casa
numai să trec neobservat
cu plânsu-mi cu tot.

poezie de Constantin Dracsin din Poezii şi desene (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă părului tău

Din părul tău
o cămaşă să-mi ţeşi,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleşi,
cu petale de trandafir
şi de cireşi.

S-o îmbrac,
când cu mine ieşi
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămaşă să-mi ţeşi,
adeverind
iubirea ta grozavă.

poezie de George Pena (2008)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună

Fi-mi-ar marea mai aproape,
Dacă nu... măcar ocean,
Să mă mângâie pe pleoape
Când albastrul ei nu-l am.

Fi-mi-ar muntele păvază,
Când îmi bate vânt nebun,
Iară tu să-mi fii o oază,
Unde poezie spun.

Fi-mi-ar trupul tău iubire,
Relieful lui culcuş,
Să-mi provoace amintire,
Ca vioare-i un arcuş.

Să îmi fie gândul, visul,
Către tine mai mereu,
Tu să-mi fii piscul, abisul,
Să-mi fii bine, să-mi fii greu.

Fi-mi-ai tu un pic din toate,
Fi-mi şi mult, fi-mi şi puţin,
Îţi voi fi şi eu şi poate,
Vom fi noi ceva divin.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sortit

Să-mi dai un gând de-al tău, să-l înfloresc,
Să-mi spui un vis de-al tău, să-l împlinesc,
Dă-mi plânsul, am să ţi-l transform în cântec
Şi rănile iubirii dă-mi, să-ţi vindec!
Nu-mi mai spune că n-a fost să fie,
Iubirea – ştiu – mi te-a sortit mie,
Degeaba-ncerci să fugi pe alte căi,
Al meu eşti, te dau de gol ochii tăi!
Lăsa-ne-vom în voia valului,
Găsind, în doi, liniştea malului,
Fi-voi, dulcea ta briză de mare,
Tu, îmi vei fi colac de salvare!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ridicat, mi-am scos liniştită pălăria şi mănuşile fără să aştept invitaţie, apoi le-am spus celor două domnişoare Reed că mă duc să o caut pe Bessie, care trebuie să fie la bucătărie şi s-o rog să afle dacă doamna Reed mă poate primi. M-am dus şi după ce-am găsit-o pe Bessie şi am trimis-o să-mi îndeplinească dorinţa, m-am apucat să-mi despachetez lucrurile. Până atunci mă ferisem totdeauna de aroganţă: cu un an înainte, dacă aş fi fost primită în acelaşi fel, aş fi plecat din Gateshead chiar a doua zi; acum însă îmi dădeam seama că ar fi fost o purtare nechibzuită. Făcusem o călătorie de o sută de mile ca să-mi văd mătuşa şi trebuia să stau cu ea până ce avea să se însănătoşească ori să moară. N-avea nici un rost să-mi fac sânge rău pentru trufia şi nebunia fetelor mătuşei şi singurul lucru cuminte era să nu le iau în seamă.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mine

Salvează-te cu grija mea
Când ochii mi se-ascund în peşteri
Lucind, vei ştii că voi urma
Un soclu ridicat de meşteri.

Te voi atinge doar cu gura
Prin palme voi săpa tranşee
Să te ascund de vânturi reci
Prin păr să-ţi curgă orhidee.

Eşti toată fulg de păsări rare
Te port prin gând să nu te supăr,
Atunci când pielea ţi-o ating
Mă simt întins în somn pe nufăr.

De te vei naşte înc-o dată
Să plângi mai tare să te-aud,
Ca eu din drumuri puse-n viaţă
Să te feresc de solul crud.

Autor: Mili Dumitru
Poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram tânăr şi liber, şi imaginaţia mea nu avea limite, visam să schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam şi deveneam mai înţelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, aşa că am hotărât să privesc mai puţin departe şi anume, să-mi schimb doar ţara. Dar şi ea părea să fie de neclintit. În amurgul vieţii, într-o ultimă încercare disperată, am încercat să-mi schimb doar familia, pe cei apropriaţi mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama că dacă m-aş fi schimbat pe mine, mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aş fi schimbat familia şi prietenii. Încurajat şi însufleţit de ei, aş fi găsit putere să-mi fac ţara mai bună şi, cine ştie, poate chiar aş fi schimbat lumea...

Anca Munteanu în Introducere în creatologie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plânsul primăverii...

Să nu-mi topeşti zăpada, iubite, încă-i iarnă,
Sătulă nu-s de albe şi tainice tăceri.
Eu mai aştept din ceruri, pe frunte să îmi cearnă
O lacrimă de îngeri. Tu lacrimi, să nu-mi ceri!

Le mai păstrez la rece, să le ţin minte gustul,
Chiar dacă sângerează sub pătura de nea;
Mai picură din streşini, chiar dacă-i iarnă, mustul
Strivirilor de vise, rămase-n colţ de stea.

Te chem să bei cu mine, să ne-mbătăm deodată
Şi chiar de-i amăruie licoarea din pahar,
Ţi-oi îndulci amarul cu versul de-altădată
Pe care în poeme, de dulce, eu îl car.

Şi voi purta păcatul pentru-amândoi, în spate,
Chiar de mă-ngenunchează, rănită sub zăpezi.
Mă vei iubi vulcanic şi chiar demonic, poate,
Doar să-mi aduni zăpada, sub trupu-mi, s-o aşezi!

Şi nu-mi topi zăpada, iubite, că mă doare,
Când pielea va atinge un fir de iarbă crud!
Şi florile vor plânge, călcate în picioare
Şi plânsul primăverii nu pot să îl aud.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Bântuie vântul toamnei
să-mi spulbere anii,
să-mi prăfuiască gândurile
cu polenul din spicele uscate,
ce nu mai dau rod,
iar ploile mă inmoaie cu spălatul sufletului
de iubiri,
uitându-le,
până îmi vor îngheţa
în fulgi criotici,
depuşi pe geamul conştiinţei
sub formă de flori de gheaţă...
Să nu sufli,
că risc să-mi topeşti
şi ultimele amintiri!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, aş fugi de tine!

Aş fugi de tine, toamnă,
Ochii aprigi de Brumar
Să mă vadă cum dispar,
Chiar de timpul mă condamnă.

Toamnă, aş fugi de tine,
Mi-aş zidi un stăvilar,
Să mă caute-n zadar
Seci surâsuri cabotine.

Aş fugi de tine, toamnă,
Nu doresc să-mi fii stăpână,
Să ajung tot mai bătrână,
Îndreptându-mă spre iarnă.

Toamnă, aş fugi de tine,
De mă strigi, să nu-ţi răspund,
De reci ploi să mă ascund,
Ropotind prin copertine.

Aş fugi de tine, toamnă,
Oricând, ştiu, a ta surată
Va putea, aşa, deodată,
Grele-omături să aştearnă.

Toamnă, aş fugi de tine,
Alungând, în mod bizar,
Până-n Luna lui Florar,
Toate iernile din mine.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea dorită

Aş vrea să încep o viaţă nouă
Iar primul pas să fie-n moarte.
Să fiu mai plâns atunci
Decât dorit ca nou născut
Cu taţi şi mame tremurând pe spate.
Să vină lumea la priveghi
Cu ursitoare inutile,
Să-mi ceară soarta înapoi
cu nopţile pierdute
Când nu ştiam de noi.
Cum m-aş privi la nici un an
Cu plete lungi şi smalţul ros?
Cu ochi blajini ce recunosc
Acele drumuri fără sens
Statistică pe fond nervos?
Iar ultimul sărut zelos
să ţi-l ofer în timp ce mor,
Cu mângâieri şi c-un poem plăcut
Căzute pradă,
culturii tale în amor,
Iar ochii mei necopţi şi buzele ce casc
Să te anunţe prin priviri de nou născut
Că vine clipa să mă nasc
Şi moartea mea cu bine a trecut.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originea tuturor revoluţiilor, precum şi imboldul şi sursa tuturor moralităţilor de bază sunt doar două zicale: Prima spune: "Atâta timp cât sunt sătul, de ce să-mi pese dacă alţii mor de foame?" A două zicală este: "Tu te chinui ca eu să trăiesc uşor; munceşte aşadar ca eu să pot mânca."

citat din Said Nursi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă surprind rotindu-mă cu disperare

în sensul invers rotaţiei pâmântului
apoi într-o clipă de răgaz teoretizez băţul de chibrit
înalţ câteva ode unei buburuze încăpăţânate
mai întotdeauna pe paralela 45
deşi la pol ar fi fost mai simplu să ţin cadenţa
dar nu am găsit niciun funcţionar
să-mi pună o ştampilă de conformitate

cine să mai creadă în paralele la minus cinzeci de grade
dacă nu ai un dosar cu mărturii şi numere de înregistrare
oricum eu aş fi pus acolo ecuatorul
dar nu consultă nimeni un poet despre aşa ceva
chiar dacă ei au scris şi biblia şi coranul
şi mai ştiu eu ce alte cântări ale tuturor cântărilor
dintr-un început al tuturor începuturilor
când a jale când a dor de ducă
din când în când o aureolă boreală
precum o încercare de metaforă

pe când eu tot încerc să ţin pasul cu rotaţia pământului
în aşa fel încât ziua să nu se sfârşească niciodată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de prietenie

Dacă inima mea
E roşie
A ta va suferi,
Dorind s-o vindece
De răni.
Dacă ochii mei
Se vor uita la tine,
Ai tăi vor trebui
Să-i întâmpine,
Să nu mai plângă iar.
Iar mâna mea,
De va cădea pe umerii tăi
Las-o, te rog
Să îi strângă uşor
Prin parcuri, ca prolog.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!