Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fericire, Eu

acesta este palatul meu

îl ofer tuturor cu inima
atârnând la gât ca o limbă de clopot
pe care mulți îl aud și puțini îl pot pipăi
sunetele curg în basso continuo
prin grădinile mele interioare
prin crăpăturile de baraj și fântânile arteziene
departe de vuietul narcisist al lumii
te ascund în camera cu fluturi
în care nu intră soarele
te mănânc singură
un tort cu trei etaje
fără linguriță fără milă fără oglinzi

dă-te cu pudră pune-ți cerceii și hai
să tragem cu pușca în cer
îmi spun vocile când tu deschizi ochii
să ne jucăm cu iepuri și homari
apoi cu lămâi tupeu și frunză de dafin
să-i fierbem la foc mic în oale cu capac din aramă
pentru cei mai puțin norocoși decât noi

viața, iubire, este traseul spre moarte
al unei calești cu armăsari în spume și vizitiu stricat
în mijlocul celor mai frumoase baluri
melancolia te poate lua de la glezne
ca o criză de gută
fie că este plictisul perucilor nepurtate
ori dezamăgirea ambasadorilor ruși
ce nu au reușit să îmi sărute inelul
tristeții îi spun mereu

taci, tu, e greu e să fii fericit, să
nu mă gândesc la buzele lui
în mijlocul ceremoniilor de stat
să nu dansez frenetic prin coridoarele
cu tapițerii și cerubini spre sala tronului
să nu suspin în corsetul desfăcut
privind spre focul aprins de mâinile sale

există o taxă pe suflet ori de câte ori zâmbești
și într-o dimineață oarecare de iarnă
cu degetele arcuite pe clopoțel
prin flirtul suav al florilor de gheață
cu aroma ceaiului de unicorn
zâmbind comand fericire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tudor Gheorghe Calotescu

Viața e uneori ca un dans pe acoperișul lumii

fără mască de oxigen
niciodată supus viscolului
mai tot timpul luptând împotriva mea
deși din vârf ar părea o sinucidere
iar dinspre poale o simplă nebunie
nu știu ce mă împinge spre locul din care
mulți cred lumea ar părea mică
nu știu de unde găsesc crăpăturile de care mă agăț
defectele de creștere ale muntelui nu se ascund
din când în când o floare un pin ori un vultur pleșuv
își clădesc cuib cicatrizându-le
pe când eu visez că dansez cu norii
călăresc cometele
apoi mă arunc prin găurile negre
spre ceva ce ar putea fi
poate doar cu puterea gândului
sau dintr-un obicei străvechi
de a căuta dincolo de realitate
un rost pentru moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Istoveală

mă gândesc da, uite aici sunt eu
sub piatra aceea fără nume dorm oasele mele,
murii sunt goi, vântul e uscat și rece,
copacii muncesc își tragă spre cer rădăcina,
iarna cade ca un năvod peste iubiri pădurene

aici sunt buzele mele care înfloare sub râpă
auzul meu doinit dintr-un clopot mai înalt
în deal la cruce.
spre soare-răsare păsările negre se aruncă în cerul gol
de unde inima mea a mai smuls încă o stea albă.

nu mă așteptam ca din fântâna uscată
crească mușchiul greu sub neaua de pe ghizd și roată
poate e fiindcă mama nu m-a înțărcat cu vorbă bună.
ori am murit când soarele cădea în echinocții,
ori poate n-am murit deloc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Părerea ta

o respect dar nici nu există! îi s
puse tânărul
aproape poet
bătrânului de
departe poet
pe când acesta încerca strice cu degetele
împreunate fanta cât o cutie de con
serve cu mingi
tot mai noi tot mai tenis (?!) tot
mai acoperite de pufuri citron
cum și planeta-plămân-saxofon -
o vecină din galaxia de poezie r a r e f i a t ă
cu stelele tot
mai sus tot mai puține la n
umăr și la cuvinte și
la exprimarea prin mofturi! localizate
prin vintre în molalele une
ori absolut
r a d i c a l r a d i c a l
totuși fără
scurgeri de contor în canal
fără pierderi
fără proteze
fără pericol
de aplecare spre v e n e r a ț i e

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moshi_moshi

.. auzi?
începe el trăgând de volan
cât să nu calce o oaie cu accent celtic sau
vreun arici cu ideații suicide
te aud șoptesc eu -
o frunză lipită temporar de parbriz
expirăm îndelung și ne ținem puțin de mână
până trece țipătul unei ambulanțe
în care funcțiile vitale sunt
două paralele la care
evoluează un suflet anonim


ce faci baby?
îmi alung o șuviță de păr de pe frunte
am emoții și el habar nu are
evit un biciclist și cuvintele mari
îi ascult vocea călcând prin mine cu
dosarele zilei sub braț
amestec de adrenalină cu zaț
aruncăm ce am terminat și ce nu
prin oglindele retrovizoare
ca pe niște cotoare de măr
împinși de motor


apăs pe accelerator cât el oprește
ia lămâi și cafea
aștept termine o frază lungă despre
o întâmplare cu polonezi în Belgia
bancul cu doi narcisiști care intră într-un bar
verde galben roșu
îi fac din instinct șosete fular și copii
apoi trec pe banda 1
îl sărut și el habar nu are
(gândul i-ar aluneca brusc spre locul
în care toate filamentele se ating
și am ucide oaia, ariciul)


ploaia ne spală identitatea în trafic
cuvintele capătă un singur sens
înghițind silabe și virgule
vântul de toamnă ne usucă buzele
... mai ești?


habar n-am cum să-i spun că-l iubesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

copacul cu cămașă portocalie
îmi spunea
oamenii-ferăstrău
pot ține un copac de mână
în mijlocul singurătății.

frunzele lui
mi-au atins patru etaje mai târziu
zidurile pe dinăuntru,
el
s-a desfăcut
din blândețea lui simplă
și foșnitoare,
sângeram de tristețe
și
mi-a depărtat oțelul de trup.

ne-am ținut degetele
de vorbă,
de dragoste,
simțeam
cum îmi urcă prin vene
păcatul
până la feminin vegetal.

apoi
nu au mai fost
decât lacrimi care zburau
între noi,
între joi repetate
imposibil.

atunci
și-a deschis
cămașa portocalie
la piept
și mi-a zis:
-sânge-!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Meta

sunt un popor pașnic cu obraji roz
și petarde în buzunar
în caz de victorie
țin frigiderul deschis
celor ce vor facă schimb
de amintiri dulci
cu tendințe crocante
am scări interioare ce urcă
și coboară în spirală
spre fiecare limită netestată
și balustrade de care nu
mă mai țin de mult

sunt fluentă în limbi cu care
iubesc animale mici neprotejate de lege
lipesc și decupez în mintea tuturor
imagini de unică folosință
plantez și defrișez păduri întregi
între 9 și 5
iar uneori, sâmbăta, mă ascund în data de baze și construiesc piramide
cu o singură mână

reacționez bine la frig și căldură
am cap frumos, adânc și organic
oasele îmi balansează
sufletul +/- 0.5 și mă
învârt în scaune roșii de birou
până amețesc și termin
am ochii în culori care sperie
și mă asortez la tot ce
intră ușor în panică

când iubesc sunt un bolid
arzând tălpile universului
între adevăr și minciună îmi place
port șliț
de trei ori pe zi trag
câte o gură din sticla cu apocalipsă
iar când mi-e foame
închiriez tigrii pe cale de dispariție
și ies cu ei la vânat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dialoguri ale înțelepciunii

iubito, drumul spre înțelepciune
este drumul spre libertatea din noi înșine
drumul spre centrul ființei noastre
tu știi cea mai prețioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înșine, către nu se știe unde
călătorie ce o facem în singurătate și apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greșeală
în dragoste, surpă totul în nebunie și extaz.
eu în viață am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
și nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu ființa toată,
un cântec ce nu se poate cânta niciodată
de la sfârșit spre început, un cântec iubit
pe care trebuie -l cânți totdeauna la infinit
iubito, se poate muri din iubire
în deșert se duc doar îndrăgostiții
și nebunii frumoși la fire
răstigniți între viață și moarte, doar nisipul
singurătății absolute le este mângâiere
în marea lor singurătate
noi am trăit viața pe apucate, iubito
am iubit până la demență nopțile și rătăcirile
prin mahalalele întunecate ale ființei,
eu am iubit suflul cosmic în tine
suflul spiritului tău, jocurile firii nebunatice
abandonarea în întunericul neființei,
în adâncurile telurice,
ori matricea tuturor virtualităților tale
am avut revelația unirii desăvărșite în sărut
nu vreau aflu că pentru tine am murit demult
cum te-aș putea eu pierde pe tine,
când tu ești soarele meu frumos și nebun
când razele tale încălzesc pe acest drum
cum uit eu soarele și dincolo de moarte?

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceară și fără logică

Plătesc tribut pașilor care sunt storși
din ace de brad
de către degetele răsucite ale apei

Mângâi tresărind din copertă
capetele păpușilor din cârpe când stelele zburlesc
buclele lor verzi
sub capacul de la lădița cu comori pe care timpul îl presează cu o stâncă

pleoapele păpușilor îmi spun că nepăsarea calcă pe propriile ei urme
dinainte de a trece prin sunetele flautului fermecat
care îmi trezește teama în fiecare dimineață înrourată de sare
fără a-și da seama
dacă răspântia a avut un drum sau mai multe în amprenta ei

dansez în parfum de ambră lăsând corpul meu
-mi alunece din palmă
în mijlocul picăturii care se prelinge pe geam -
dar o crăpătură vorbăreață îmi schimbă drumul

mii de ochi fixează din guri larg deschise
care casc de eleganță
ochii împăienjeniți de gene, de uimire și de vorbe goale
privesc jocul meu cu acele albinelor
din fotografia îngălbenită
de ceară

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Over & over

când vine de la lucru,
pășind drept și obosit
printre ruine și nori
își așază pe masă tacticos
inima secera și ciocanul
apoi ascultă lupii urlând
dintr-o limbă în alta
prin crăpăturile lumii
spre lună (luna e
o lampă cu senzori pe care
gândul la el o aprinde
c-un vis)

atunci apar eu
din depărtarea ce se face
din ce în ce mai mică
sărind peste valurile oarbe ce rup
din ambele țărmuri
jumătate iarnă, jumătate
buimacă de dragoste
plimbându-mi genele ude peste
mândria lui

prin somn vorbește mult despre viață
eu îl corectez și el se alintă
(undeva între Crișana și predicat)
însă eu știu cum
supraviețuiesc
docilă printre căprioare
tigri și păpădii
cu poșeta pe umăr

îi sărut ușor brațul sculptat în fier și miere
și mă întind ca o rană deschisă
înmugurind lângă el
(el fiind numai și numai al meu)
așteptând ca buzele lui să mă umple
sa golească
sa trezească din vis
tătă tătă tătă
c-un țuc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nikos Kazantzakis

De vreme ce ordinea lumii este reglementată prin moarte, poate este mai bine pentru Dumnezeu să nu credem în El, luptând cu toate forțele împotriva morții, fără a ridica ochii spre un cer care tace.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Zorba the Greek" de Nikos Kazantzakis este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.00- 22.99 lei.

Copilul meu drag! (versuri dedicate băiețelului meu Alexis)

M-ai ajutat cred în mine... m-ai schimbat atât
Mi-ai dăruit un zâmbet cald, copile... ești atât de bun!
În jurul tău este veselie, în ochii tăi e bucurie
Și știi dăruind din ele te contopești și devii iubire!

Când tristețea apasă închid ochii și-mi amintesc
Chipul tău, privirea ta duiosă și mâinile ce ți le treci prin părul meu...
Cuvintele frumoase și pline de înțelepciune ce mi le-ai oferit în dar
Ori de câte ori simțeai am cad
Tu m-ai ajutat să mă ridic fără să îmi ceri nimic în schimb
Ție îți datorez acum faptul am învățat râd...

Cum am să te răsplătesc, cum am îți mulțumesc
Căci în Ajun de Crăciun simt sunt un om mai bun?!
Cum oare am să pot să îți ofer mai mult decât însăși viața mea?

Nici o viață nu ar ajunge îți arăt cât te iubesc
Nici o viață nu ar fi suficientă căldura îți ofer,
Tu ești visul devenit realitate ce dă sens vieții mele neînsemnate!

poezie de (25 decembrie 2013)
Adăugat de Mădălina GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Stari in dragoste" de Mădălina Gheorghe este disponibilă pentru comandă online la numai 25.00 lei.

Mă bucuri

De câte ori ai să te faci simțită
În carnea mea și-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschiși spre tine.

... Albă am fiu mereu! Curată!... am de grijă
fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi știe gândul și puterea, să-ți zâmbesc!

De câte ori ai să te faci simțită
În oxigenul meu și-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriți spre tine.

... Albă am cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinții tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!

De câte ori ai să te faci simțită
În orice clipă și-n orice gând de-al meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să nu te simt
nu te văd ce formă prinzi mușcând.

... Albă am fiu mereu! Curată!... în gura ta
ce se despică să mă-nece în negrul hău,
din care am fiu smulsă, pentru înviere.

De câte ori ai să te simți victorioasă
În osul meu, și-n coasta ruptă din Adam,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să te întorc
Cu slava Lui Isus ce trece peste tine.

.. Albă am fiu botezată! Curată!.... în tine
o să am frumoasă nuntă de înviere în Hristos
cu care am să mă bucur de viața veșnică!

Vino, bucuri Moarte! Doar prin Tine ajung
la Mirele meu.

poezie de (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iuliana Dinte

Să uit că fără tine nu mai pot

Chiar dacă altuia îi sunt mireasă,
Cu-al tău sarut, eu veșnic voi îmbrăca,
Și-atunci, când dorul, pe suflet mă apasă
Eu, pe sub piele port, iubirea ta.

Mereu absentă, când viața-ți pare fantezie,
Purtându-ți frigu-n ochii verzi,
Căci calea către răsărit imi e pustie,
Trăgându-mi soarta în zăpezi.

Fatomă sunt, cand viața mea prin viață-ți umblă,
Si nu mai știu, ce să-ți mai spun că sunt,
Căci fără tine-s fără umbră,
Și nu îmi gasesc locul pe pământ.

Cu-n ochi te văd, și totuși esti departe,
Când teama-mi face noaptea-n zi,
Tinându- legată, de viață si de moarte,
Crezând, că fără tine voi muri.

Când privești, imi sare inima din piept,
Iar ochii-mi verzi te caută prin casă,
Amintindu-mi, ce lung e drumul unde-aștept
Să-ti spun doar tie da, și să îți fiu mireasă.

Mai trece-o iarnă, apoi o vară,
Și-n lume moare aproape tot,
De când, in inimă mi-am pus, tot frigul de afară,
Să uit de noi, uit că fără tine nu mai pot!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Arhanghel spre vatră

Mă-ntorc de acum ca
albina spre stup,
cu harul subt aripi
cu-amurgul în trup.

Pe cumpăna lumii
o zi se înclină
plină de fapte
și fără de vină.

De câte ori calc
prin brazda bătută,
buzele humei
pe tălpi sărută.

Mă-ntorc de acum spre
vatra-n lumină.
Adâncile mele
orzuri se-nchină.

poezie celebră de din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Ottilia Ardeleanu

Să simți culoarea din cuvânt

augustule sunt o poartă spre culoare
cum aș putea să nu văd să nu aud
tulnicele florilor de câmp
cum cântă ele sălbatic și nu au moarte
de câte ori mi s-a-ntâmplat
zăresc prin secetă ori zăpezi
chipurile rușinate de roșu violaceu ori
griul acela cumplit de trist
în contraste luminoase
cineva a răsfoit tablou după tablou
file de carte cu miros acrilic
prin care am fost ispitită intru
am trăit povestea unei iubiri maritime
am colindat universul acesta cromatic
am răsfirat pilitură de cuvinte
incredibil cum și-au știut locul
am înțeles fiecare are culoarea lui după cum
și culoarea are cuvintele ei
augustule faci vară faci mare și cer
las strivită de culorile tale
până ce o pânză de uleiuri voi deveni
poartă spre cuvânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.
Ionuț Caragea

Lungă contemplație în fața ferestrei deschise spre neant

"Nimic nu-i mai tragic, într-adevăr, decât să-ți pui rostul vieții în afara ei, să trăiești cu necesitatea gloriei, obscur, mângâindu-te cu vâlva de după moarte. E atât de dureroasă pentru unii această satisfacție, încât sunt și ei din aceia care ar simula moartea spre a pregusta judecata viitorului." (G. Călinescu)

iubesc prea mult viața pentru a renunța la ea
chiar dacă lumea simt că nu-mi aparține
trăiesc fără să-mi pot aminti
locul în care a copilărit sufletul meu

până la urmă paradoxal vorbind și simțind
ajungi iubești și exilul acesta nelumesc
rana prin care curge
neputința de a fi fericit întru totul

(doar răstignirea face posibilă
existența concomitentă în cele patru
dimensiuni ale crucii?)

întrebări fără răspunsuri
răni fără vindecare completă
pe care ajungem le acceptăm
și să le iubim fiindcă
ne amintesc suntem aici acum
și nu altundeva altcândva

iar mie nu-mi rămâne decât să scriu
poezia mea este o lungă contemplație
în fața ferestrei deschise spre neant

nu știu ce se află dincolo totul este întunecat
nimic nu mă ispitește
doar un fior îmi trece prin șira spinării
făcându-mă să cred că e mai bine aici

în ciuda durerilor și mizeriilor care mă deziluzionează
există și un dram de frumos există și multă imaginație
care poate face înconjurul lumii
care poate ajunge la marginea universului
călare pe o cometă
ce inspiră vidul pe nări și suflă flăcări

dragă G. nu-mi doresc simulez moartea
pentru a pregusta judecata viitorului
dar încerc simulez nemurirea
și să trăiesc în poeme
așa cum nu pot trăi în acest exil nelumesc
eu nu voi muri niciodată
am spus de-atâtea ori chiar și atunci când durerile
torturau mărturisesc contrariul

facă-se voia mea în lumea imaginației mele
gândul meu să fie Big Bang-ul universului paralel
al realității alternative în care
voi fi mereu fericit

poezie de din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Strigătul muntelui

Când cețurile toamnei se ridică
Și soarele pătrunde prin ferești,
Tu te ridici, desculță,-așa cum ești,
Iar trupul tău visarea mi-o complică:

Prin ochii-ntredeschiși, lumina zilei
Îmi schimbă doar decorul ce, în vis,
Era ceva mai vag, mai imprecis,
Pierdut, cumva, în spatele idilei.

Căci te visam zeița vieții mele,
Și numai brațele-mi ți-erau veșmânt
Pe malul unui lac ferit de vânt,
Sau, poate,-al unui râu, sau printre stele,

Căci nu mai știu să-ți spun ce e decorul
Din visu'-n care,-atât de înfocat,
Te-am învelit în dulce sărutat
Și m-ai crezut, în noapte, Creatorul.

Mă rup de vis venind, ușor, spre tine,
Și te cuprind. cu brațul, lipesc
De trupul gol pe care-l îndrăgesc
Și, la fereastră, noi, statui eline,

Privim spre muntele ce se arată
Chemându-ne, spre piscuri urcăm,
Binețe orizontului să-i dăm,
Cu ochii, cuprindem zarea, toată.

Ne-ajunge o privire. Îmbrăcarea!
Ne savurăm cafeaua și, zâmbind,
Cu ochii de iubire strălucind,
Ne așezăm, în rucsac, demâncarea.

Nu peste mult, apare-o potecuță
Pe care-o știm - am fost de-atâtea ori!-
Se-arată dintr-odat', cum treci de mori,
În ziua care e, deja, călduță.

Ne poartă prin pădure, șerpuiește
Și se oprește, brusc, la micul lac.
O pauză, aici, ne-ar fi pe plac,
Dar muntele, de piscuri ne-amintește...

Privind spre vale, nu-mi ascund uimirea:
Abia de se mai vede lacul meu!
Mă simt ușor, simt precum un zeu
Și-mi strig, privind spre ceruri, fericirea.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Cu toate acestea nu este îndeajuns

întrebi cum e
să te trezești deprimat
vezi lumea prin crăpăturile pleoapelor
să fii infestat cu brumă
ori încă din somn să fii beat
aluneci în vomă
cazi fulgerat
sau să te lovești crunt de-o mirare
ca de o șoaptă ca de un păcat

cum să fie, îți răspund
aș putea să-ți spun că sunt fericit
iubesc și dacă trezesc
în fiecare dimineață îmi este îndeajuns

o doamnă mi-a scris că nu ar strica
iau câteva lecții de dans
și ori de câte ori îmi va bate în ușă
să o invit la vals
i-am răspuns altădată
aș fi preferat o partidă de sex
doar acum este ceva mai complicat
și de vină nu este vârsta
ci starea de nu
efortul de a pedala în van
dar și roata afurisită
ce-mi zuruie toată ziua în cap

iubito, de o vreme privirea îți atârnă grea de ape
aripile ți le-am legat strâns cu ață la spate

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Descartes

Cum plângem din cauza tristeții. Tristețea urmată de iubire, de bucurie sau, în general de o cauză oarecare, face ca inima să împingă mult sânge prin artere și de acolo mulți vapori spre ochi care se transformă în lacrimi. Este nevoie pentru aceasta de tristețe, fiindcă răcind tot sângele, îngustează porii ochilor. Dar întrucât, pe măsură ce îi îngustează, micșoreză și cantitatea de vapori pe care ei trebuie să-i lase treacă, producerea lacrimilor nu mai este posibilă, dacă în același timp cantitatea acestor vapori nu este sporită de o altă cauză oarecare. Și nu există ceva care să o sporească mai mult decât sângele care este trimis spre inimă în pasiunea iubirii. De aceea observăm că cei triști nu varsă neîncetat lacrimi, ci numai la intervale, atunci când meditează din nou asupra obiectelor pe care le îndrăgesc.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Doina Bonescu

Tu iartă-mă, iubito

un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus

o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi

-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai

e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege

de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă- iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook