Melancolie în galben
sun cerul mântuirii toamna vine în forță
cu emoții de ploaie cu ceață pe creste
flacăra speranței se aprinde în torță
căci în orice vreme simt minuni celeste.
timpul alimentează iubiri de poveste
se scurge în trup ca izvorul de munte
peste stânci dure trece în grabă și peste
pietrele însetate cu doruri mărunte.
nostalgia toamnei în sânge se brodează
descriu trăirile prin sute de slove
lumini revelatoare mă reinventează
și cred că sorb elixir din mangrove.
prietenii pe facebook greșeli îmi comentează
timpul se convertește la cer cu supernove.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre supernove
- poezii despre stânci
- poezii despre prietenie
- poezii despre ploaie
- poezii despre mântuire
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Capriciile toamnei
toamna s-a strecurat sub tâmplele mele
cu damigeana plină de vin euforic
lumina duioasă trece prin perdele
pe masa de scris e un poem retoric.
recolta de prune s-a transformat în țuică
în satele ticsite de de pură hărnicie
și-s nunți în cămine și-i toamna voinică
dragostea rurală se scurge în vecie.
emoții de toamna le ascund sub nuc
livada cu meri are haina nouă
răsună sub sălcii cântecul de cuc
din crizanteme albe curge încă rouă.
trăiesc o toamnă blândă de poveste
și transform în slove visele celeste.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre recoltă
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre rouă
- poezii despre poezie
Toamnă de poveste
pe creste de munte se coboară toamna
îngălbenește frunze, iarbă, flori
timpul îi face loc să vină Doamna
în costum arămiu cu pete de nori.
nopțile sunt reci în zori este ceață
se-ntinde peste dealuri somnoroasă
scad din amploare poftele de viață
dar natura verii a fost generoasă.
arborii au rodit recolta e bogată
meri peri și pruni răspândesc miresme
strugurii mustesc cu o licoare delicată
lumini de mântuire cad pe catapetesme.
cu toamna vieții mele mă simt împăcată
o primesc în suflet liberă de marasme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre vară, poezii despre suflet, poezii despre struguri sau poezii despre somn
Anotimpuri de poveste
din freamătul verii au rămas amintiri
frunze au început să se îngălbenească
trăiesc și arborii drame și urgisiri
bătuți de vânt au început să obosească.
trandafiri au scuturat petale de poveste
au trecut prin arșiță și prin furtuni
vara nu e de ajuns pentru sieste
cu arome de vacanță cu emoții și minuni.
timpul crizantemelor se-ntoarce în forță
iubirile toamnei se împlinesc în nunți
școala vieții luminează ca o torță
e plină de surprize încununează frunți.
anotimpuri de poveste vin rând pe rând
orele pătrund în mine solfegii fredonând.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre școală, poezii despre școala vieții, poezii despre vânt, poezii despre vacanță sau poezii despre trandafiri
Beatitudine
am încălecat pe o șa de poveste
și am pornit în lume să o explorez
port cu mine doruri și un mare crez
că sunt înconjurată de iubiri celeste
în universul meu romantismul primează
un înger curat îmi zboară prin vis
cerne peste mine vraja din Paradis
cerne mângâierea când sufletul oftează
trăiesc beatitudini cu cerul înstelat
în magia cu luceferi găsesc împlinire
sunt binecuvântată cu lumini în privire
când mă-nvăluie un curcubeu catifelat
am crescut în inimă un ocean de iubire
în drumurile mele minuni s-au întâmplat
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre romantism, poezii despre rai sau poezii despre ocean
Avânt netulburat
am poezia nu sunt spirit stingher
un noian de slove am ridicat la stele
am brazdat cu iubire al nouă-lea cer
stele fericite cântă în nervurile mele.
lumini îngerești s-au așezat pe frunte
ard precum o torță în noaptea albastră
peste volburi de trăire am ridicat o punte
am trecut oceane cu aripa măiastră.
jubilez îndrăgostită de viață mereu
splendorile naturii în suflet le-am strâns
vise de implinire sunt sangvin minereu
cu care mă avânt în spațiu necuprins.
cu emoții vaste descriu trecutul meu,
cu învățături de seamă timpul m-a surprins.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre învățătură
Cenaclu nocturn
conserv idei cu capul limpede ca lacul
sunt în echilibru cu trăirile mele
atunci când nu își bagă coada dracul
mă imaginez la cenaclu cu stele.
versuri luminoase sufletul mi-l umple
refrene mă animă până la extaz
cununi de lauri strălucesc pe tâmple
perle de lacrimi cad pe obraz.
perseverez cu harul de a scrie slove
revolutionez principii de viață
mă imaginez zburând cu supernove
în spații fără nori și ceață.
extind emoții pe țărmul cu mangrove
luna zâmbitoare mă mângâie pe față.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre stele sau poezii despre principii
Pe-un munte de patimi
plouă cu mirări și e potop de lacrimi
scoate la suprafață doruri patogene
Golgota din gânduri e munte de patimi
au amorțit în trup puncte eterogene.
pictez fericirea cu zâmbet de flori
cu fluturi care sorb roua petalelor fine
vreau să zugrăvesc pereții cu stele și sori
să culeg de pe cer lumini diamantine.
mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul mâhnirea
dar parcă raiul meu e stăpânit de zbiri
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.
un infinit de gânduri trimit în univers
speranțe minunate să nu aibă revers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe sau poezii despre religie
Anotimp cu nimbul aurit
gânduri au îngălbenit de-atâta freamăt
toamna s-a așezat și în sufletul meu
frunzele cad din arbori se aude un geamăt
viori în festival plâng la Ateneu.
a rămas nostalgia în ungherele vieții
și versurile scrise sub cerul zâmbitor
vise de împlinire trec prin vaporii ceții
semețe sunt ca brazii în minunat decor.
e un timp de reflecții care mă îndeamnă
să conserv în suflet trăiri de poveste
după orice vară toamna mă condamnă
să strâng înțelepciune din zările celeste.
timpul cu miracole lumea o înseamnă
sub soarele statornic ce lumină vestește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre vioară
Avânt netulburat
am poezia nu sunt spirit stingher
un noian de slove am ridicat la stele
am brazdat cu iubire al nouă-lea cer
stele fericite cântă în nervurile mele.
lumini îngerești s-au așezat pe frunte
ard precum o torță în noaptea albastră
peste volburi de trăire am ridicat o punte
am trecut oceane cu aripa măiastră.
jubilez îndrăgostită de viață mereu
splendorile naturii în suflet le-am strâns
vise de implinire sunt sangvin minereu
cu care mă avânt în spațiu necuprins.
cu emoții vaste descriu trecutul meu,
cu învățături de seamă timpul m-a surprins.
poezie de Floarea Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai știam
Eu nu mai știam că trecusem odată
prin satul acela pierdut printre ploi,
că lumea prin curți aștepta speriată
o toamnă nebună venind dinspre văi.
Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,
(de ce nici nu știu, să vă pot explica,)
mă simt, dintr-odată, scăldat în poeme
ajunse cu ciobul căzut dintr-o stea.
Prin mine se scurg amintiri colorate
cu umbre de visuri trecând prin decor,
scăpate de ploile toamnei plecate
cu aripa frântă-ntr-un mit zburător.
Un mit care-și lasă pe creste arome,
păstrate din timpul acela uitat,
ce încă mai duce cu el, peste vreme,
mirajul ascuns într-un ludic păcat.
Păreai o nagodă plutind peste ape,
călare ajunsă pe calul licorn,
voiam să te-aduc peste râu, mai aproape,
în trupul vrăjit elixir să îți torn.
Dar luna intra sub un nor, speriată,
o ploaie turbată, căzută din cer,
trecea peste râu și ștergea dintr-odată
din mintea-mi vrăjită celestul mister.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre unicorni, poezii despre uitare sau poezii despre sperieturi
Celestul mister
Eu nu mai știam că trecusem odată
prin satul acela pierdut printre ploi,
că lumea prin curți aștepta speriată
o toamnă nebună venind dinspre văi.
Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,
(de ce nici nu știu, să vă pot explica,)
mă simt, dintr-odată, scăldat în poeme
ajunse cu vântul pornit dintr-o stea.
Prin mine se scurg amintiri colorate
cu umbre de visuri trecând prin decor,
scăpate de ploile toamnei plecate
cu aripa frântă-ntr-un mit zburător,
un mit care-și lasă pe creste arome,
păstrate din timpul acela uitat,
ce încă mai duce cu el, peste vreme,
mirajul ascuns într-un ludic păcat.
Păreai o nagodă plutind peste ape,
călare ajunsă pe calul licorn,
voiam să te-aduc peste râu, mai aproape,
în trupul vrăjit elixir să îți torn.
Dar luna intra sub un nor, speriată,
o ploaie turbată, căzută din cer,
trecea peste râu și ștergea dintr-odată
din mintea-mi vrăjită celestul mister.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii culturale (28 decembrie 2023)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ludic păcat
Eu nu mai știam că trecusem odată
prin satul acela pierdut printre ploi,
că lumea prin curți aștepta speriată
o toamnă nebună venind dinspre văi.
Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,
(de ce nici nu știu, să vă pot explica,)
mă simt, dintr-odată, scăldat în poeme
ajunse cu vântul pornit dintr-o stea.
Prin mine se scurg amintiri colorate
cu umbre de visuri trecând prin decor,
scăpate de ploile toamnei plecate
cu aripa frântă-ntr-un mit zburător,
un mit care-și lasă pe creste arome,
păstrate din timpul acela uitat,
ce încă mai duce cu el, peste vreme,
mirajul ascuns într-un ludic păcat.
Păreai o nagodă plutind peste ape,
călare ajunsă pe calul licorn,
voiam să te-aduc peste râu, mai aproape,
în trupul vrăjit elixir să îți torn.
Dar luna intra sub un nor, speriată,
o ploaie turbată, căzută din cer,
trecea peste râu și ștergea dintr-odată
din mintea-mi vrăjită celestul mister.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludic păcat
Eu nu mai știam că trecusem odată
prin satul acela pierdut printre ploi,
că lumea prin curți aștepta speriată
o toamnă nebună venind dinspre văi.
Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,
(de ce nici nu știu, să vă pot explica,)
mă simt, dintr-odată, scăldat în poeme
ajunse cu vântul pornit dintr-o stea.
Prin mine se scurg amintiri colorate
cu umbre de visuri trecând prin decor,
scăpate de ploile toamnei plecate
cu aripa frântă-ntr-un mit zburător,
un mit care-și lasă pe creste arome,
păstrate din timpul acela uitat,
ce încă mai duce cu el, peste vreme,
mirajul ascuns într-un ludic păcat.
Păreai o nagodă plutind peste ape,
călare ajunsă pe calul licorn,
voiam să te-aduc peste râu, mai aproape,
în trupul vrăjit elixir să îți torn.
Dar luna intra sub un nor, speriată,
o ploaie turbată, căzută din cer,
trecea peste râu și ștergea dintr-odată
din mintea-mi vrăjită celestul mister.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dragi slove în lumină
cerul ninge lumina cu stele căzătoare
timpul se convertește la dragostea divină
vreau să cred că steaua mea nu moare
că-mi va sta alături mângâiere calină.
sufletul se închină la sfere luminoase
în orice strălucire îl văd pe Dumnezeu
știu că mă conduce pe drumuri glorioase
legile Lui sacre le voi sluji mereu.
am cunoscut și sfinți și îngeri dragi
conștiința mea se umple cu înțelepciune
adeseori mă simt ca pe un câmp cu fragi
sub cerul meu deschis prin rugăciune.
sufletul se-mbogățește cu scrieri de magi
să nu simtă vreodată a vremii goliciune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele căzătoare, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Podoabe de suflet
poemele mele sunt podoabe de suflet
le împart cu lumea cu inima deschisă
viața m-a surprins cu minuni prin umblet
cu reflecții luminate din datina nescrisă.
secunde de iubire brodate cu mătase
cu sângele vesel ce îmi curge prin trup
lumini de la stele nu vreau să mă lase
fericiri prețioase dulci ca mierea din stup.
muza îmi vorbește în stare de veghe
strălucitoare cu chip de luceafăr
pe oceanul speranței cuceresc o leghe
mulțumită că sunt cu spiritul teafăr.
mă învelesc cu slove de natură străveche
mă scald în lacul cu floare de nufăr.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură sau poezii despre vorbire
Fantezie de toamnă
noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe față
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viață.
știu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea știe foarte bine însingurări să-nfrunte.
pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viața mea este completă cu mândra poezie.
pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt
Cenaclu nocturn
în aula nopții particip la cenaclu
citesc poeții cu zvâcniri stelare
sparg poarta cerului cu un șperaclu
să curgă lumini peste gânduri bizare.
atâtea iubiri s-au aprins pe cer
ca niște luceferi cu nimbul de aur
poezia inimii o ador o prefer
îi așez pe tâmple cununa de laur.
poeți ai insomniilor ample supreme
își pun pe tavă sufletul inspirat
din ei se revarsă valuri de poeme
timpul le acaparează ca un pirat.
slove de diamant încrustate-n vreme
lucesc la gâtul nopții rare diademe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre piraterie sau poezii despre lectură
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Himeric destin peste vreme,
dar noi ne iubeam în delir,
în suflet temute dileme
creșteau din păgân elixir.
Acum eu te cânt în poeme,
cu note curgând din clavir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 02 ianuarie 2020 (2 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre nebunie sau poezii despre muzică
Biografie târzie
m-am născut pe o magică geană de rai
luminile stelare mi-au fost ursitoare
mi-au ursit frumusețea cu părul bălai
și ochi albaștri ca un cer cu soare.
mi-au tatuat pe inimă iubirea sublimă
și mi-au sortit să mă-nfrățesc cu fluturi
cu păsările care prin cântec mă animă
cu arbori care-n fața vântului fac scuturi.
și fiecare floare să îmi fie aproape
cu parfum și cu miasme de poveste
din vesele izvoare să sorb proaspete ape
cu poezia vieții să mă înalț pe creste.
mă veghează îngeri de rele să mă scape
să simt pururi măreția minunilor celeste.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre păr blond sau poezii despre păr
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creșteau din vrăjit elixir.
Acum eu te cânt în poeme,
cu versuri curgând în delir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 1016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!