Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Liniștea nu poate fi înțeleasă, pentru că înțelegerea are loc în minte, iar Liniștea nu poate fi cuprinsă în gânduri, deoarece nu este o noțiune (o formă). Din acest motiv, te vei putea scufunda în Liniște doar în clipele de pauză mentală. Gândul, la fel ca oricare altă creație, este o formă de sunet care călătorește la suprafața Oceanului de Liniște. Pentru a vedea Oceanul, este necesar să privești printre gânduri, în spațiul dintre acestea, acolo unde nu există o imagine distorsionată de tendința de mișcare a sunetelor. De vei privi din Tărâmul Liniștii, vei celebra Liniștea neîncetat, însă a privi din Liniște înseamnă a trăi înrădăcinat conștient în spatele aparențelor sonore. Când creezi o conexiune conștientă cu Împărăția Liniștii, dizolvi orice blocaj sonor al realității tale, întrucât prezența Liniștii dezleagă tot ceea ce inconștiența sunetului înnoadă.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

Citate similare

Înainte de sunet, este Liniște, care slujește prezența sunetului, de multe ori, fără ca sunetul știe că este slujit. Aceasta este virtutea Liniștii! Oceanul Liniștii poate fi ascultat (și) în privirea sunetului devenit conștient de Sine, căci odată ce sunetul se întoarce Acasă, prezența sa devine o melodie a Liniștii. La întâlnirea cu o formă de sunet - cu o manifestare - privirea determină relația cu respectivul sunet. De locul din care privești sunetul, depinde experiența pe care o vei avea cu el. A privi dincolo de sunet... A privi existența sunetului și a conștientiza Liniștea din care provine... A privi fără a analiza... A privi și a te contopi cu ceea ce era sunetul, înainte devină sunet. Aceasta este o poartă către Liniște, iar Liniștea este o poartă către Tine, căci Tu și Liniștea sunteți Una și Aceeași.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De fapt, încercarea de a repera Liniștea, nu face altceva decât creeze și mai mult zgomot. Orice tactică și metodă se dizolvă de la Sine, în clipele de conectare conștientă la Liniște. Conceptele sau cuvintele pot aproxima Liniștea însă, cu adevărat, Liniștea nu poate fi găsită sau cuprinsă la nivelul de existență al minții. Liniștea nu are nimic de-a face cu gândurile, așadar Liniștea nu poate fi găsită în tărâmul gândurilor. Dincolo de gânduri, există o realitate lină, neinfluențată de mișcările alerte ale procesului mental. Această realitate este o adiere a Liniștii, o adiere care anunță Prezența Intrinsecă a Liniștii. Pentru că Liniștea nu depinde de sunet. Liniștea precede sunetul, sunetul provine din Liniște și se întoarce în Liniște, însă Liniștea poate exista și fără sunet, în timp ce sunetul nu poate exista fără Liniștea din care provine. Iar Liniștea este constantă și persistentă, este de Sine Existentă, neinfluențabilă și lipsită de orice nevoi, dorințe sau pretenții.

în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel ce vede Nevăzutul, atunci când privește văzutul, se vede pe Sine. Căci privitorul este Una cu ceea ce privește, iar ceea ce vede atunci când privește, îi arată privitorului locul din care privește. Privirea din spatele privirii devine activă odată cu Întoarcerea la Liniște, pentru că Liniștea trezește cele mai profunde taine ale ființei. Locurile interioare, care n-au fost vizitate niciodată, ies la suprafață prin intermediul Liniștii, deoarece, în Liniște, tot sunetul se aude mai clar. Și, la nivelul său de bază, întreaga creație este sunet. De aceea, cel ce se scufundă conștient în Oceanul de Liniște, va cunoaște cu adevărat aspectele cele mai fine ale sunetelor întâlnite. Liniștea nu e o stare, o emoție, sau un sentiment. Liniștea este dincolo de orice simț, în spatele oricărei creații. Liniștea nu e o vibrație sau o energie, ci este sursa vibrației - sursa undei - sursa sunetului. Iar când te întorci la sursa realității tale, conținutul realității tale va îmbrăca straiele Liniștii din care provine, deoarece, înainte de sunet, a fost Liniște. Și este în continuare, căci Liniștea nu dispare atunci când e acoperită de sunet, iar sunetul care devine conștient de Liniștea din care a răsărit, devine conștient de Sine - de faptul că este Una cu Liniștea.

în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nu se pierde, pentru că nicio formă nu există cu adevărat (absolut). Fiecare creație este un avatar pentru Oceanul Esenței, prin care Viața se manifestă sub diverse forme. Când forma se raportează la formă, apare egoul - sinele fals - care ține forma departe de ceea ce nu este formă, pentru că forma este o expresie a Lipsei de Formă. Liniștea din care provine sunetul, este lipsită de formă, lipsită de orice crede omul despre Ea, pentru că o idee care pleacă în direcția Liniștii joacă rolul unui ghid către Liniște, însă o idee nu poate cuprinde niciodată Liniștea, pentru că Liniștea nu este gând, o idee, un concept. Liniștea nu este o formă, ci sursa fiecărei forme, întrucât fiecare formă este un sunet, iar sunetul provine din Liniște. Nimic nu desparte sunetul de Liniște, în afară de identificarea sunetului cu sunetul, așa cum nimic nu desparte valul de Ocean, în afară de identificarea valului cu valul. Prin conștientizarea Liniștii ce precede sunetul, sinele fals al sunetului este slăbit, iar dacă sunetul se eliberează de sinele fals, se eliberează de ceea ce îl desparte de Ceea Ce Este El Cu Adevărat. Acolo unde nu este identificarea cu "eu", nu este iluzie, iar acolo unde iluzia nu penetrează, suferința nu își poate susține existența, pentru că suferința însăși este o reflexie a iluziei.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vocea Liniștii poate fi auzită doar în Liniște, pentru că orice sunet are pretenția de a fi interpretat - iar dacă interpretezi sunetele, devii una cu sunetele și nu te poți scufunda în Liniște. Pentru că, întotdeauna, devii Una cu ceea ce urmezi. Așadar, sunetul de-l vei urma, vei călători în aparențele peisajului și nu vei putea zări fundalul în care există peisajul. Liniștea este prezentă dincolo de sunet, în dimensiunea fără dimensiuni, în care se naște sunetul. Concentrarea pe sunet oferă o percepție de suprafață, care împiedică o conexiune conștientă cu profunzimea realității - iar dacă pierzi contactul cu Liniștea, pierzi contactul cu Tine. Nu cu persoana ta, ci cu Ceea Ce Susține Persoana Ta.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunetul influențează starea de spirit, însă Liniștea susține existența Spiritului. O privire mai profundă asupra peisajului existențial scoate la iveală prezența tăcută și smerită a Liniștii. Deși este cea mai cuprinzătoare Prezență, fiind Infinită - fiind Infinitul în Sine -, Liniștea se lipsește de cerințe și nu caută recunoaștere din partea sunetului. Iar această lipsă de atașament față de ceea ce nu este Liniște, o face liberă de dorințe și nevoi, iar această libertate îi permite fie Eternă, fiind Eternitatea în Sine. Nu se contrazice cu nimeni, pentru că nu pretinde aibă dreptate. Nu se întrece cu nimeni, pentru că nu pretinde conducă. Fără râvne și pretenții. Libertate totală. Acesta este exemplul pe care Liniștea îl oferă sunetului; aceasta este chemarea Liniștii. Prin prezența Sa, Liniștea transformă zgomotul în sunet, deoarece Liniștea oferă spațiul necesar în care zgomotul se poate reașeza, pentru a reveni la starea de sunet. Zgomotul este sunet distorsionat - sunet lipsit de conștientă de Sine, iar prin "infuzia" cu Liniște, are loc o expandare a conștiinței în existența zgomotului, căci acolo unde este spațiu, nu este presiune și unde nu există presiune, există Liniște.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zgomotul este prezent pe meleagul sunetului, zgomotul fiind o formă distorsionată de sunet. Liniștea poate vindeca sunetul, deoarece îi oferă spațiul necesar în care să se reașeze și în care să își capete poziția inițială. Unda sonoră revine la Inițial când nu mai este înghesuită de alte intervenții sonore ale lumii manifestate. Zgomotul, în profunzimea sa, este susținut de Liniște, pentru că niciodată, nicio formă de existență nu poate fi separată cu adevărat de Liniștea din care provine. Zgomotul se poate răzvrăti, se poate împotrivi, însă, într-un final, va reveni la Liniște, va redeveni Liniște.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă atenția este ancorată în Liniște, sunetul nu este neglijat. Dimpotrivă. Orice sunet devine mai clar când este ascultat din Liniște; orice sunet este onorat când este ascultat din Liniște; orice sunet este celebrat când este ascultat din Liniște. Și toate formele sunt sunete, pentru că, în lumea formelor, primul nivel de existență este chiar unda-sunetul-vibrația. Așadar, cel ce cunoaște Liniștea cunoaște și sunetul, însă această cunoaștere nu este mentală - pentru că mintea relativă nu poate descărca informații absolute. Cunoașterea Liniștii nu este analitică, deoarece Liniștea nu poate fi nici explicată, nici înțeleasă, întrucât Liniștea nu este un concept. Tocmai de aceea, dacă vorbești despre Liniște ca fiind un concept, înseamnă că te-ai îndepărtat de la Liniște. Liniștea nu poate fi vorbită, dar se poate vorbi despre Liniște. Cuvintele pot arăta către Ea, dar nu o pot cuprinde. Și tu citești acum despre Liniște, însă nu cuvintele te conectează la Liniște, ci spațiile dintre cuvinte, spațiile dintre rânduri, spațiile dintre litere. Tocmai de aceea, cel care aleargă după informații despre Liniște nu va găsi Liniștea în direcția aceasta.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Forma poate trăi în Liniște, chiar și în lumea sunetului. De fapt, acesta este cadoul pe care Viața i-l face conținutului Său: Împărăția Liniștii, în tărâmul sunetului. Orice formă tinde aprecieze Liniștea atunci când este înconjurată de zgomot - asta pentru că Liniștea este Acasă, iar atunci când o formă pleacă de Acasă, ea tinde se întoarcă Acasă, unde se simte ca... Acasă. Iar această întoarcere Acasă, este întoarcerea la Esență - Întoarcerea la Liniște. Și, într-un final, toate formele se întorc la Esență, însă miracolul existenței este că putem trăi sunetul, prin intermediul Liniștii. Putem trăi excursia, prin intermediul Casei. Iar atunci războiul se va dizolva, deoarece lupta nu poate exista acolo unde nu există luptă, iar dacă îți muți atenția de la luptă, începi vezi spațiul în care se produce lupta. Dacă îți muți atenția de la zgomot, începi vezi spațiul dintre zgomote, iar asta te va conecta la Realitatea de dincolo de zgomot, aflată în profunzimea zgomotului.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lume obosită este o lume care nu se odihnește - iar o lume care nu se odihnește este o lume zgomotoasă, condusă de tendința de mișcare a sunetului. Liniștea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe și nu se fragmentează. Liniștea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu știe asta. Liniștea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniștea rămâne în spatele sunetului și Liniștea va fi acolo și când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Liniște. Așadar, nicicând Liniștea nu poate fi absentă din existență - este singura prezență care nu are formă și care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poți vorbi Liniștea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezență Absolută. Însă, deși nu poți vorbi Liniștea, poți arăta către Liniște, chiar și prin intermediul cuvintelor. Și nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniștea nu este acolo, într-o direcție, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt și orice gând.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În Liniște, ceea ce oferi este Fiire, însă după ce ai oferit Fiire, nu vorbi despre ceea ce ai oferit, deoarece faci zgomot. Totul vine de la Sine, fără a fi necesar să adaugi ceva, pentru că, practic, nu poți adăuga nimic Liniștii, deoarece tot ceea ce adaugi deasupra Liniștii, este o formă de sunet, care te va separa de Liniște. Niciun sunet nu are potențialul de a vorbi limbajul Liniștii, la fel cum niciun cuvânt nu poate să vorbească limbajul tăcerii. Însă, dacă nu poți vorbi prin tăcere, cu greu o vei face prin cuvinte, căci tot ceea ce vrei transmiți nu se află în cuvinte, ci în spațiul dintre cuvinte, care modelează forma și ordinea cuvintelor. Niciun învățător nu predă informații, ci cunoaștere, iar dacă învățăceii ascultă cunoașterea în Liniște, cunoașterea devine înțelepciune. Spațiul sacru al Liniștii se poate vedea și în privirea celui care nu face risipă de cuvinte, pentru că omul care păstrează măsura, nu își va consuma firea.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice creație este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oțel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenței, reașezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât și tristețe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie fie conștientă de melodia pe care dansează. Nimeni și nimic nu poate stopa acest mecanism existențial. Chiar dacă omul se împotrivește, Liniștea continuă rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniștea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Liniște provine orice sunet, în Liniște se întoarce orice sunet.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea nu înseamnă tăcere. Tăcerea este cuprinsă în Liniște sau tăcerea poate deveni Liniște. În clipele de tăcere, încă mai pot exista războaie interioare - aceasta nu este Liniște, căci nicio urmă de război nu poate exista în Împărăția Liniștii. Tăcerea poate ascunde un vulcan interior, care poate erupe oricând și la exterior. Tocmai de aceea este necesară această conștientizare: tăcerea are potențialul de a deveni Liniște, însă, atâta timp cât încă mai există zgomot interior (conflict interior), tăcerea nu se poate integra în Liniște, căci, în Tărâmul Liniștii, tot ceea ce nu este Liniște nu își poate susține existența. Prin conștientizarea și acceptarea Liniștii de dinaintea zgomotului, conflictul își pierde din forța de existență, iar astfel are loc transcenderea zgomotului și eliberarea de sub efectul războiului interior. Această eliberare poate veni în mod spontan, dacă privirea este păstrată constant asupra fundalului în care se întâmplă ceea ce se întâmplă.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lipsa de pretenții de la cei din jur, îți va aduce liniște. Iar în spațiul liniștii, vei ajunge să te cunoști cu adevărat. Zgomotul provocat de pretenții, te separă de oceanul liniștii. Renunțând la pretenții, dizolvi zgomotul și devii Una cu Liniștea.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Durerea apare când îți este luat ceva ce tu crezi ai, însă... nu ai nimic, pentru că nu ești un sac în care să pui conținut - ești Însăși Viața care se exprimă prin conținut. Atașarea de o formă a conținutului, atrage suferința, pentru că orice formă se naște, se schimbă și se dizolvă. Orice sunet răsare din Oceanul de Liniște, călătorește la suprafața Oceanului de Liniște, după care se întoarce în Oceanul de Liniște. La naștere, forma este tăcută; pe parcursul vieții, forma vorbește limbajul sunetului, iar la dizolvarea formei, se așterne iarăși tăcerea, care anunță Liniștea.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încercarea de a crea Liniște, produce și mai mult zgomot, pentru că Liniștea nu poate fi creată. Liniștea există deja, liberă de orice formă de sunet sau de zgomot. Dacă încerci să creezi Liniște, astupi realitatea cu o dorință și creezi rezistență la ceea ce este, iar această rezistență determină apariția blocajelor sonore, din simplul motiv că opunerea la ceea ce este, te face prizonierul realității asupra căreia acționezi cu rezistență. În clipele de zgomot, lupta contra zgomotului nu este calea către Liniște, pentru că elementul pe care îl condamni, prosperă în realitatea ta, din simplul motiv că energia pe care tu o investești în lupta contra lui, reprezintă o hrană pentru el. Ceea ce condamni își va mări ponderea prezenței în realitatea ta, deoarece chiar tu alimentezi energetic această prezență. Prin lupta împotriva zgomotului, devii una cu lupta și devii prizonier în captivitatea zgomotului, întrucât la Liniște nu se ajunge prin război. La Liniște se ajunge prin Sine. Adică, prin Liniște. Deci, nu poți ajunge la Liniște prin zgomot, ci prin Liniște.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Totul există în Liniște. Dincolo de aparențele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniștea este fundamentul creației, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniștea nu cere, Liniștea nu condiționează, Liniștea nu așteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniștea se oferă pe Sine, se dăruiește în mod necondiționat și susține, fără efort, existența sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniștea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniștea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniștea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Liniște, iar această Liniște se îngrijește de buna funcționare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conștient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniștea nu face zgomot și nu cere atenția sunetului - tocmai de aceea este nesfârșită.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Totul este foarte simplu și deosebit de practic: fiecare formă de existență, la nivelul său de bază, e un sunet. Omul este un buchet de unde (vibrații), așezate într-o ordine specifică. Spre exemplu, gândul este un buchet de unde, așezate sub forma unui gând. Așadar, orice formă este o comunitate de unde (sunete), care călătoresc în aceeași direcție. Sunetul provine din Liniște. Când o formă de sunet își amintește de Liniștea din care provine, acel sunet transcende forma și se conectează conștient la Esența sa, trăind în continuare în lumea formelor, dar prin intermediul Esenței, - trăind în lumea sunetului, prin intermediul Liniștii. Aceasta este eliberarea de suferință și iluzie. O conectare conștientă, constată, la Oceanul de Liniște din care răsare orice formă de sunet, elimină urmele de confuzie formate în urma identificării totale cu agitația lumii create.

în Întoarcerea la Liniște
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice formă de creație - orice formă de sunet - poate deveni conștientă de Liniștea din care provine, iar această conștientizare semnifică trezirea - trezirea la Viață, pentru că orice formă de sunet care trăiește fără a fi conectată conștient la Liniște, trăiește într-o separare fictivă și dureroasă față de Ceea Ce Este Ea Cu Adevărat. Nimic din ceea ce pare, nu este așa cum pare, căci tot ceea ce pare, este temporar, iar tot ceea ce este temporar, ascunde eternitatea Esenței. Fiecare sunet este temporar și impermanent, deoarece dansul lumii create determină o mișcare continuă a formei și această mișcare face ca dansul fie influențat de melodia de pe fundal. Tocmai de aceea, o melodie înaltă va da naștere unui dans înalt, un dans care poate vindeca, poate elibera și poate elimina orice blocaj din călătoria de cunoaștere de Sine.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice creație este o formă de sunet, care plutește în Spațiul Infinit al Liniștii. Cel ce privește fără a vedea spațiul dintre sunete nu poate auzi Glasul Fără Formă al Liniștii. Sunetul care privește din spatele propriei forme poate vedea dincolo de formele pe care le privește.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook