Visare
Atât m-am plictisit în viața asta,
C-aș vrea s-adorm de-atâta plictiseală,
M-aș duce-n Iad ca să cunosc năpasta,
Apoi în Rai, așa... de fandoseală!
Dar somnul să-mi fie visare clară,
În Iad doar să privesc împricinații,
Să văd stârpiți, pentru întâia oară,
Slugoii dovediți drept inculpații.
În trei decenii au sfidat poporul
Cum n-au făcut-o-naintașii noștri,
Iar lui Satan să-i dau, cu drag, onorul,
Plocon-zălog, minciuna ăstor monștri.
În Rai, dacă mă duc, să nu am treabă,
Mă plimb prin locurile cu verdeață,
Durere, întristare, suspin, grabă
Să nu existe, cum erau în viață.
Să fie numai liniște și pace,
Meleag plăcut în care să trăiască
Un neam de oameni cu origini dace
Ce n-au avut în gând să-l părăsească.
Trăim acum, familie unită,
În Europa cu atâtea nații,
Nimic nu ne mai duce în ispită,
Decât să fim egali unii cu alții.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre rai
- poezii despre plimbare
- poezii despre pace
- poezii despre minciună
Citate similare
M-am plictisit atât de mult în viața asta, încât, când voi muri, aș vrea să mă duc și în rai, și în iad. E minima dorință. Unul singur m-ar plictisi de moarte, și-aș învia de-atâta plictiseală.
aforism de Marius Robu din Aproape alb (8 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre religie, aforisme despre moarte, aforisme despre viață, aforisme despre rai, aforisme despre iad sau aforisme despre dorințe
Da și Nu
Da și nu, nu și da
nu se pot înmănunchea.
Nu poți fi
cum vrei tu:
nu poți fi și da și nu!
Când iubirea spune: hai!
Lenea-ți poruncește: stai!
Când Isus vrea să lucrezi,
lenea-ți spune să mai șezi.
Bun și rău, rău și bun
când se-adună se răpun.
Nu poți da brațul tău
Celui bun și celui rău.
Cerul vrea copii cuminți
însă lumea vrea să minți.
Domnul vrea să fii în har,
iar Satan să fii murdar...
Iad și Rai, Rai și Iad
n-au același drum și vad.
Pe Isus dacă-L ai,
scapi de Iad și intri-n Rai.
Dacă-L ai pe Domnu-n gând,
nu poți fi și rău și blând.
Dacă-I dai iubirea ta,
spune-I totdeauna da!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre iad, poezii despre gânduri, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vreau să fie pace
Vreau să fie pace în lume,
Să nu fie războaie sau vărsări de sânge.
Să văd copiii cum se bucură de viață,
Dar nu o mamă care după copilul ei plânge.
Vreau să fie pace în lume,
Un cuvânt de mulți venerat.
De alții care au sufletul hain.
Pentru ei cuvântul acesta e un păcat.
Vreau să fie pace în lume,
De străbuni și de bunei să nu uităm.
Ei au murit cu arma în mână.
Ca noi acum pace să avem.
Vreau să trăim în pace
Un cuvânt atât de frumos și sfânt.
Să nu fie ură și durere în lume,
Doar pacea să domnească pe pământ!
poezie de Vladimir Potlog (14 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre copilărie, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre război
Drumul vieții
Am drumul vieții în față,
se-ngustează, e în ceață,
cui să fac de-acum demers,
c-aș vrea să mai am de mers,
îmi e drag să-l văd lărgit,
chiar de nu e pietruit,
la el singur să lucrez
să pot să mi-l asfaltez
așa cum îmi place mie
să fac viața poezie.
Liniștit, la bătrânețe,
nepoților dau povețe,
să-i încânt și să-i descânt,
în viață să-și ia avânt,
așa cum, copil fiind,
eu mi-am croit drum muncind,
iar în anii tinereții
am simțit tumultul vieții,
n-a fost deloc generoasă,
am făcut-o eu mănoasă,
norocul n-a fost cu carul,
am primit cu degetarul,
prin trudă și istețime
l-am ținut legat de mine,
a simțit a mea prezență,
curaj și perseverență.
Eu la nimeni n-am cerut,
dar am dat cu împrumut,
singurel m-am descurcat,
n-am ajuns de râs în sat,
am mâncat când am putut,
am băut când am avut,
dar altuia n-am cerut,
nimeni n-a văzut c-am plâns,
am oftat doar pe ascuns,
la durere n-am zis pâs,
iar în fața lumii-am râs.
Acum am îmbătrânit,
dacă plec... merg fericit,
îmi iau cu drag bun rămas
că în urmă-mi știu ce las!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfaturi
- poezii despre sat
- poezii despre râs
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre perseverență
M-am săturat...
M-am săturat să văd cum pică frunza
Și doar păianjeni își ridică pânza.
Aș vrea să știu unde-i acum parfumul;
De ce-a plecat lăsându-ne doar fumul?
M-am săturat să văd cum mor în gară
Cei ce respiră-n drogul din țigară,
Și-apoi se duc să doarmă în canale
Și mor stupid în liniști infernale.
M-am săturat de-atâta sărăcie
De teama că-n curând foame-o să-mi fie,
Iar lupii care urlă-n parlamente
Nu-mi vor lăsa măcar medicamente.
M-am săturat să văd mereu cum plânge
O Românie suptă pân' la sânge,
Și tare-aș vrea să-i văd sub ghilotină
Pe hoții care ne prefac în tină.
M-am săturat să mânc pâine amară
Și să fac sluj la o babă murdară,
Pătându-mi în mătănii demnitatea
Și-uitându-mi uneori identitatea.
M-am săturat să văd la colț de stradă
Copii cerșind și nimeni să nu-i vadă.
Sau vreun bătrân care se vrea sub cruce
Când pe impozit banul lui se duce.
M-am săturat de-atâta supărare,
Unde mă uit văd munți de disperare
Și vă întreb pe cei ce ne conduceți:
În gând povară, chiar deloc nu duceți?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre supărare, poezii despre păianjeni, poezii despre pâine, poezii despre parlament sau poezii despre munți
N-am timp
Dumnezeu știe. nu am timp de fleacuri. luați dragostea din calea mea
lăsați-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aș putea să vă răspund dar nu am timp
viața asta e atât de scurtă și am atâtea de făcut.
învăț. acumulez. atât de multe de învățat. și atât de puțin timp.
viața trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
și sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinație
acum am timp. știu atât de multe și am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aș vrea să știu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aș vrea să strivesc un fir de iarbă între dinți să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară
acum am timp și pentru mine și pentru alții. mai bine zis am timp să mor
viața a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri și apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus și atât de puține întrebări. acum am timp. degeaba.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre sinceritate, poezii despre promisiuni sau poezii despre primăvară
Ionică și Domnul
Doamne, când eram în rai
Nu credeam și nu spuneai,
Dar acum că nu mai îs,
Chiar de spui te iau în râs.
Tu mă dai din rai afară
Pentru cea de-a doua oară,
Pe când eu rămân convins
Că drept în iad m-ai împins.
Iar de-o fi să strigi la mine,
Voi mai crede-n rai și-n tine?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că te-aș iubi cu răbdare
dacă viața asta ar fi un pic mai veșnică
dar așa fiecare clipă în care nu ne iubim
mi se pare un univers pierdut
și le tot număr
uneori ca un biet om
alteori precum un contabil chițibușar
un rai un iad un rai un iad
și tot așa
până aproape de doi
nici măcar dumnezeu nu știe număra altfel
decât dintr-o lume în alta
în căutarea perechii ideale
doar moartea asta numără parșiv de bine
din doi în doi
ba chiar și din zece în zece
aproape sferic
ca și cum ar dănțui în pași adăugați
cu nemurirea uitată într-o lacrimă
de cine mai știe care făt frumos
mâncător de jăratic cosânzean
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre moarte sau poezii despre idealuri
Pentru un loc în rai
Am trimis sufletu-n cer
să dezlege un mister.
Să vadă de am noroc
să primesc în rai un loc.
De trei săptămâni plecat
sufletul nu s-a-înturnat.
În atâta de mult timp
corpul meu a stat pe ghimp.
Un gând negru m-a-încercat.
Mintea mi s-a-întunecat.
E semn rău, mi-am zis atunci.
M-am așezat pe butuci
și mi-am chemat sufletul
să-mi astâmpăr plânsetul.
Dar, după cum veți vedea,
vestea nu-i așa de rea.
Sufletul mi-a zis:
-Dacă vrei s-ajungi în rai
un test trebuie să dai.
Să arăți că Dumnezeu
stă-n mine, sufletul tău.
Că-n viața de pe pământ
ai crezut în duhul sfânt.
Trecând testul ai noroc
să primești în rai un loc.
Dacă la test ai să cazi
vei merge-n iad, ca să arzi.
poezie de Dumitru Delcă (20 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni sau poezii despre noroc
Ard case oameni visele-adunate
e vremea să îmi strâng
penarul
și pana de la pălărie
s-o ascund
în vânt se duc și vise aromate
și păsările toate
din cuvânt
ard case oameni
visele-adunate
decenii secole milenii arse
într-un pumn de ticălos
se-aruncă-n ceruri
cu iluzii fărâmate dinainte
din rai în iad transformă omul
bulzu-n care stă
apoi
pe tăvi de aur închipuit
și-așterne iar și iară
iadul din sine
transformându-l iar în rai
ce păcăleală-i omenirea toată
și cum i-o fi lui Dumnezeu
în cer acum,
privind înțelepciunea violată
prostiei haină
învelind minciuni pe rând?
i-o gaură prea neagră
omenirea
probabil spune Dumnezeu
plângând
se vede-n ploi cenușa
visului său galben
cum umple cearcăne de iarbă
fumegând
simt brațele cum cad
a neputință
am obosit și-n viața mea
și-n tot
la nuntă am primit
o invitație
refuz să merg
aleg o alta-n gând
plecând
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vânt sau poezii despre vestimentație
Cel de Sus
Dacă Cel de Sus mă vrea
dau zălog privirea mea
tandră, blândă ori gingașă
ca a pruncului din fașă,
limpede, clară, senină
ca florile din grădină
scăldate-n zori de lumină.
Dacă Cel de Sus mă cere
îi dau viața cu plăcere
în liniște ori tăcere,
grea, ușoară cum a fost
până mi-am făcut un rost,
sacrificii, preț și cost,
dar n-am trăit ca un prost.
Dacă Cel de Sus mă ceartă
și trecutul nu mă iartă
când am mers pe mână moartă
încerc smerit temenele
pentru greșelile mele
fie rele, fie grele,
fericite ori belele.
Dacă Cel de Sus vibrează
și iubirea-mi izolează,
dar eu mintea mi-o țin trează,
nu mai am chef de nimic,
mă simt oropsit și mic,
dar câteva vorbe-i zic:
- Nu-mi da, Doamne,-n cap cu parul,
lasă-mă să-mi duc amarul
c-am avut noroc cu carul
dar am răsturnat șistarul,
bate-mă cu busuiocul
ca să-mi răscumpăr norocul
că n-am știut păstra locul
și-am rămas ca năpârstocul.
N-am cuvinte-a-Ți mulțumi,
Te știu în fiece zi,
Îmi ești Tată Păzitor
în calea plină de-amor,
am iubirea vieții dar
pe al patimii altar.
Nu mă lăsa să disper
că un singur lucru-Ți cer:
adu-mi iubirea-napoi,
că sunt singur, să fim doi,
mi-e aproape ca oricând,
loc precis la mine-n gând,
viața toată m-oi căi,
fără ea nu pot trăi!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tată, poezii despre smerenie, poezii despre sacrificiu, poezii despre prostie sau poezii despre plăcere
Oameni și flori
Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni și... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc și mor
Atât cât le este dat să trăiască..
Cunosc oameni ca florile perene;
Aceștia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i țin aproape
Așa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.
Alții sunt ca niște buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Iși trag puterea din seva pământului
Și mor fără regretul celor din jur.
Unii sunt precum bujorii infloriți
Îi simți arzînd mereu pentru alții.
Dăruiesc dragoste, pace și liniște;
Aceștia sunt adevărații OAMENI.
poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre prietenie sau poezii despre iarnă
Aș vrea să-mi fie numai primăvară,
Așa cum ne-am îndrăgostit întâia oară;
Mulți fluturi colorați roiau prin preajma noastră,
Iar eu, de-atunci, mă simt ca pasărea măiastră...!
catren de Elena Mândru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre fluturi sau poezii despre culori
Fructul oprit
În viața asta prost croită,
Cu frumuseți în evantai,
Te duc atâtea în ispită,
De nu ai cum s-ajungi în Rai!
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, citate de Vasile Larco despre viață, epigrame despre religie, epigrame despre rai, epigrame despre prostie, epigrame despre frumusețe sau epigrame despre fructul oprit
A venit Mesia
A venit Isus Mesia să ne dea învățătură
Cum viața s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniți trăind doar în părtășie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veșnicie
Și-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat și de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viața să fim slobozi de păcat
Spălați dar și-n curăție toți de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Și-n lumina Lui cerească pe atâția ne-a zidit
Câți în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit
Și Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toți robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toți dar să ne scăldăm
Și Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învățat lumina toți să fim azi pe cărare
Trăind viața-n curăție și-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvățat de Tatăl Sfânt și ne-a spus că ne iubește
Și că Tatăl lângă Sine pururea El ne voiește
Dar ne cere prin Scriptură viața nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veșnicie cu toții dar noi să fim
Haideți dar în sfințenie noi astăzi să-l onorăm
Și întreaga noastră ființă pentru veci dar să i-o dăm
Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viața nouă doar prin har și prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul și astăzi ne cere
Să trăim în sfințenie doar prin har și nu-n vedere
Ci-n credința Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinși în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar
Unul pe altul dar întruna frați dar să ne sprijinim
Și robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruința Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Și crescută-n floarea vieții doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideți toți să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină și de toate ne-a spălat
Să avem în veșnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veșnică salvare
21sept. 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre prezent sau poezii despre curățenie
Nehotărât
odă cuvântului
of, cât ești tu de frumos!
aș vrea să-i prind toate sensurile,
să-l plimb cu vârful limbii pe cerul gurii
să mă umplu de toate tainele ascunse printre litere
să-l știu stăpânii, să-l știu dresa, dar să-l las liber
să zburd odată cu el pe albe pagini
să îi fiu slugă și stăpân
și împreună să cucerim lumea
dar... visele rămân vise
el își vede de plutirea lui
eu mă mulțumesc
cu toate aceste scrijeliri
și între noi se întinde abisul
necuvântărilor
îl las să mă uite, să mă tacă
pentru că cerul se sprijină pe umerii pământului
și nu invers
cuvântului, rostire
știu că îți cer mult, poate prea mult,
dar cine altul mă poate păstra așa cum am fost
un suflet rătăcitor prin viață?
amintirile dor, umbrele mor,
viața se scurge-n pământ să-l adoarmă
cine de mine aminte-și mai aduce?
m-am ascuns în carnea cuvântului
strivit cumva printre literele strânse laolaltă
dar cum altfel puteam să-mi iau urmele, lăsându-le la vedere?
unii oameni își privesc în ultima clipă avutul. pierdut.
alții preferă să-i chinuie pe cei iubiți, smulgându-le lacrimi de durere
mă scufund în tăcerea cuvântului și-l rog simplu
să nu mă lași pradă uitării
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii sau poezii despre mulțumire
Dacă nu cer prea mult
- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin și-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ți cer prea mult.
- Ceri prea mult, îți tăiem femeia,
Te-ar ține de vorbă,
Ți-ar împuia capul cu fleacuri
Și n-ai avea timp să-ți pregătești cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin și-o femeie.
Asta aș dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
- O sticlă de vin și-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpățânezi,
E prea mult, ți-am spus, îți tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiați-mi vinul,
Mă moleșește și n-aș mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veșnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îți tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul și raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aș face drumul dintre rai și iad degeaba.
Cum să-i sperii și să-i înfricoșez pe păcătoșii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalț pe drepții din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul și diferențele
De temperatură, luminozitate și presiune
Dintre rai și iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre femei, poezii despre cărți, poezii despre încăpățânare sau poezii despre școală
E liniște ca în Rai. Mi se pare, nu știu de ce, că în Rai trebuie să fie liniște. De fapt, uite-l, Raiul. În casă dorm mama, tata și bunica. Ne iubim unii pe alții, ne e bine împreună, e tihnă. Nu e nevoie decât ca timpul să înceteze să se miște, să nu tulbure binele care s-a instaurat.
Evgheni Vodolazkin în Aviatorul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre rai, citate despre timp, citate despre tată, citate despre somn, citate despre mamă sau citate despre iubire
Rostogolire
Se duc anii rând pe rând și nu pot să-i stăvillesc,
dar, în gând, cu tine-n gând, vreau să mă prăstăvălesc!
Trece viața ca un nor și din nor doruri pornesc,
eu, în văzul tuturor, de dor mă prăstăvălesc!
Prefer viața de exil unui trai machiavelesc,
dar, târându-mă umil, eu nu mă prăstăvălesc!
Dacă ceasu-mi va suna și corbii mă năpădesc,
sigur sunt că voi scăpa dacă mă prăstăvălesc!
Gândurile-mi mesager depresie-mi prevestesc,
între taină și mister vreau să mă prăstăvălesc!
Când frumosul și urâtul sar la luptă nefiresc,
slutul devine târâtul, iar eu mă prăstăvălesc!
Când de flori e plină piața, verde pastelat privesc,
de fiori tresaltă viața, iar eu mă prăstăvălesc!
Când văd câmpul că-nverzește, renasc și întineresc,
natura viața rodește, de drag mă prăstăvălesc!
Când Soarele mă răsfață, bucurii mă năpădesc,
nu pot să rămân de gheață, voios mă prăstăvălesc!
Dacă stele, sus în cer, cu dragoste îmi zâmbesc,
în lumea mea de mister o să mă prăstăvălesc!
Dacă mâine-ar fi să plec, dornic să călătoresc,
aș ști să cânt, să petrec și să mă prăstăvălesc!
Vine bucurie-n suflet, eu cu asta mă hrănesc,
obosit de-atâta umblet vreau să mă prăstăvălesc!
Primăvară, bun venit, din chingi te descolăcesc,
primește-al meu chiuit, hai, că mă prăstăvălesc!
Număr vieții multe toamne dup-un trai duhovnicesc,
ia-mă-n Rai cu tine, Doamne, ca să mă prăstăvălesc!
La Fresenius NephroCare totul decurge firesc,
lasă-mă, Doamne, să sper și să mă prăstăvălesc!
P. S. inspirat de cititori:
Și în Piață eu m-aș duce, pe cheflii să-i potolesc,
cu aghiasmă le fac cruce și-apoi mă prăstăvălesc.
De-o fi una, de-o fi alta, gestul meu este firesc:
El este plecat în Malta, iar eu mă prăstăvălesc!
De-o fi bine, de-o fi rău, limpede întrezăresc
doar ce ne-o da Dumnezeu, și-apoi mă prăstăvălesc.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre urâțenie sau poezii despre toamnă
Am murit pentru Lege
Lui Hristos i-aduc onoare
Nu lui Moise nici Maria
Căci Hristos ne dă salvare
Și El ne aduce iertare
Ne oferă veșnicia
Și de-a pururi bucuria
Prin Hristos ni se deschide
Calea înspre Tatăl Sfânt
Și El dragostea ne arprinde
Nouă Ușa nu ne-o-nchide
Să trăim al Lui Cuvânt
Până vom intra-n mormânt
Jertfa-i sfântă ne-a legat
De El Însuși nu de Lege
Să avem un duh curat
Ascultându-l nencetat
Pe Cel care ne alege
A Lui să fim se-nțelege
Pe Isus vreau să-l slăvesc
Și Lui mă-nchin pe vecie
Căci pe El dar îl iubesc
Și ființa-i dăruiesc
Mire drag pe veci să-mi fie
Ca să-i cânt lumina vie
Prin Hristos eu am murit
Pentru Legea din Sinai
Altă Lege am primit
Ca să fiu neprihănit
Prin Hristos să intru-n Rai
Pe al sfințeniei plai
Suntem liberi în Hristos
Viața nouă s-o trăim
Să umblăm așa frumos
Având ochii sus nu jos
Fii ai Tatălui să fim
Pe Mire noi să-l iubim
Ne-nchinăm dar Lui Mesia
Fiul Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veșnicia
Prin El s-avem bucuria
Veșnică ce ni s-a dat
Cu duhul pururi curat
30-12-2022 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre înălțime sau poezii despre salvare