Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Acest moment "acum-ul", nu este al minții pentru "A face" ci al Conștiinței pentru "A fi"! Când grația apasă butonul mintea sau ceea ce te numești ca fiind "tu" ai dispărut. Noi suntem viața eternă plecată în călătoria propriei recunoașteri dar credem că suntem un simplu om rupt de întreg care caută viata eternă. Când adevărul nostru lăuntric este mai presus decât atașamentul unei persoane atașamentul nu apare. Noi suntem deja Sinele, suntem Acela care îl caută pe Acela...

în De unde știi că nu ești deja Sinele?, Partea 2
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Atât ceea ce este teoretic cât și ceea ce este practic, răsar și apun în Sine. Dar Sinele nu poate fi apucat de nimic. Adevărul este Liniștea din care răsar cuvintele, nu cuvintele. Tot ceea ce cunoaștem despre spiritualitate, Sine, Spirit sunt concepte, Sinele nu poate fi cunoscut. Atât practica, cât și teoria apar în Ceea Ce noi Suntem. Credem putem prinde în mrejele minții Infinitul pentru a-l folosi în scopuri personale, inclusiv în cel al practicii. De fapt, noi suntem Cel Care Vede mintea, nu suntem mintea. Spiritualitatea este extensia minții iar mintea e un mit. Acest Acasă este de o Veșnicie Aici. Aici-ul nu se schimbă.

în Acest Acasă este de o Veșnicie Aici. – Satsang cu Atmaji, partea a II-a
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Credem trebuie să dobândim Sinele, când în fapt noi suntem Sinele dintotdeauna și pentru totdeauna. Așadar, tot ceea ce e necesar estenu ne mai asociem și chiar să pierdem mintea. Acest bruiaj constant al efemerului, al corpului-minte. Moartea minții este renașterea eternei noastre înțelepciuni.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești Sinele în care inclusiv ideea sau credința ești sinele apare și dispare! Ideea că tu ești Sinele este sinonimă cu ideea eu sunt bunicul broscoi.) Nici pe tine nu te face să fii Sinele nici pe mine bunicul broscoi!) Poți să mă crezi un nesuferit când nu-ți confirm fanteziile, dar este mult mai bine pentru tine decâtte iei drept ceea ce nu ești și să ieși la dans cu iluzia și sora ei ignoranța! Tu ești Sinele, dar asta nu e o idee sau trăire în minte. Este realitatea indestructibilă și eternă care ești, nu naivitate și fantezie! În Acela orice cuvânt despre Acela este o minciună! Doar Jnaninul este Acela indiferent dacă vorbește sau păstrează tăcerea și asta pentru că jnaninul nu vorbește niciodată! A gândi sau a crede ești Sinele este începutul "călătoriei", nu destinația! Tu ești Sinele în care inclusiv ideea sau credința ești sinele apare și dispare!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi punem peste măreția a Ceea Ce Este un construct psihologic despre ceea ce ar putea fi. Când această ultimă întrebare este abandonată, ce rămâne?! Chiar în acest moment, El este Aici! Ce anume nu apare și nu dispare, dar este din Veșnicie Aici? Nu există doi, nici unul nu există, ce este înainte de Zero? Nu există nicio cale pentru Acum, pentru că noi suntem deja Acum. Nu există nicio cale pentru Aici, pentru că noi suntem deja Aici. Când această ultimă întrebare este abandonată, ce rămâne?!

în Ce a fost înainte ca forma ta să fie?
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce este condiționarea? Credem că suntem noi și Oceanul. Nu vedem picătura nu poate fi altundeva decât în ocean. În fapt, noi suntem oceanul. Mintea ne-a schilodit și ne-a făcut imaginea unei picături și credem asta. Condiționarea e cea mai puternică iluzie. iar în această direcție mă refer la condiționarea că suntem costumul acesta de carne visată numit corp-minte. Deși credem că suntem Spiritul infinit, Sinele, Libertatea, Dumnezeu, etc, etc. de fapt continuăm să ne raportăm la noi ca la închisoarea de carne corp-minte. Deseori expresiile condiționării de genul: "Am venit Aici cu un scop!" sau "Încă ne aflăm în acest corp!" sau "Sunt doar o picătură din ocean. Nu sunt oceanul!" etc, etc. Sunt în fapt foarte ușor de decondiționat, de spulberat.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurul lucru care merită cautat în această viață este Fericirea. dar adevărata fericire nu este exterioară ci ea este interioară. Adevărata Fericire înseamnă să știm cine și ce suntem noi? Altfel doar trăim viața minții și nu viața infinită care suntem noi. Fericirea este deja fundamentul întregii noastre existențe doar noi o acoperim de Gânduri. Trezirea nu există pentru că tu ești deja trezit. Tu ești raza de soare care întreabă dacă nu știe cineva ce este soarele, lumina și căldura și cum se poate ajunge la el? Tu ești Acela nimic nu te poate despărți dacă nu crezi în gândurile de despărțire și spiritualitate ale minții tale!

în Fericirea și trezirea, partea 1
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aștepta la nimic! Pur și simplu, lasă viața să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experiență este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experiență este recunoașterea a cine și ce suntem noi. Recunoașterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuți de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic și nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt îi lipsește ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experiență a mea din trecut. Chiar și experiența este văzută în noi, indiferent cât de măreață ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuși este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăși, este această beatitudine de A FI. Experiențele vin și pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce anume este de veacuri Aici? Frumusețea întrebării: "Cine sunt eu?" este că nu există niciun răspuns. Mintea va încerca să te ajute, dar însăși cuvintele "eu sunt" apar în ceea ce deja "Eu-Sunt". Liniștea este aceeași. Acest "Eu-Sunt" este cel care este la granița dintre "cu formă" și "fără formă", percepția pură, fără niciun perceptor. Dacă acum, în această clipă, există doar cuvintele și doar auzul, dacă ele nu caută să se asocieze unui individ - "eu", care încearcă să înțeleagă ceva - ce mai rămâne? Pe Cel ce moare înainte de moarte, moartea nu-l mai poate atinge, pentru că este el însuși moartea morții. Îmi place să spun, și chiar așa este, El a îngropat moartea în Inima Vieții Veșnice. Noi nu realizăm acest concept de naștere este o farsă la fel de mare ca și conceptul de moarte, chiar le credem reale. Noi credem că suntem o formă înlănțuită în lumea formelor. Când eu scriam Biblia, tu jucai table cu Dumnezeu. Pe mine mă interesează, ce anume este de veacuri Aici? Sinele nu este un concept, toate conceptele vin și pleacă din Prezență, dar Prezența rămâne. Ceea ce suntem noi este atât de evident, încât este inevitabil. Sinele este inevitabil!

în Când capul "eu-lui" este tăiat, ce mai rămâne?
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culoarea e doar "corpul-minte în care crezi ești", e forma, dar poate o formă de sare să reziste apei? AȘADAR, CUM E DESPRINSĂ O PICĂTURĂ DE OCEAN? CUM DECELEZI ASTA? Credem fals existăm noi în afara oceanului și oceanul, dar nu vedem Dumnezeu, Sinele este deja TOTUL DIN ÎNTREG și picătura pe care crezi o ești nu poate exista în afara oceanului. Credem că suntem noi și Oceanul. Nu vedem picătura nu poate fi altundeva decât în ocean. În fapt, noi suntem oceanul. Mintea ne-a schilodit și ne-a făcut imaginea unei picături și credem condiționarea asta. DACĂ PICĂTURA E DEJA ÎN OCEAN CUM ar putea sa fie decelată? MAI PUTEM VORBI DE DUALITATEA PICĂTURĂ-OCEAN? Sau de faptul că în esență nu există nici o picătură, doar Sinele, Oceanul. Dumnezeu este real, picătura era doar în imaginația ta. Tu nu ai un trup. Acest vis este doar visat în tine, cel infinit. Până nu ai învățat "eu"-l de cine ai fost tu desprinsă? Doar gândul se crede separat, dar în ocean separarea apei nu există.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu trăim o viață, suntem Viața! Nu trăim o realitate, suntem unica realitate. Nu suntem un trăitor, nici un căutător, nici un făcător. Nu ne mișcăm între polurile dualității, suntem NON-DUALITATEA. Nu suntem o formă, suntem Non-forma în care toate formele apar și dispar. Viața nu posedă o minte. Mintea e doar o adunătura de gânduri. Noi nu suntem gândul ce străbate viața. Suntem Viața neatinsă de gând, ce nu cunoaște mintea și dualitatea, separarea. Mintea observă doar forme despărțite de spațiu gol/nimic. Însă ceea ce definește ea ca nimic e chiar oceanul în care forma apare și dispare. Mintea cataloghează ca real doar forma; doar peștii din ocean, și spune despre ocean că este un Nimic, ceva nefolositor și nereal. Elimină oceanul și păstrează doar peștii. Apoi numește asta realitate și cercetarea ei o numește cunoaștere. De aceea adevărata realitate pe care o suntem, nu o poate cunoaște și nici persoana nu poate cunoaște Realitatea și Adevărul, însă le suntem chiar acum, chiar aici! Căutăm să cunoaștem ceea ce nu poate fi cunoscut căci doar separarea e cunoscută, doar trecerea, doar ceea ce apare și dispare, iar Noi nu suntem ceea ce apare și dispare, ci eternitatea neatinsă de timp în care totul apare și dispare. Eternul martor, tăcut, plin de pace, nemișcat.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce, acum tu nu exiști?! Faptul Existenței este ceea ce cauți! EL este Acum, Aici! Minții îi place să urmeze o călătorie pentru că noi suntem teribil de îndrăgostiți de călătoria spirituală, facem relații în călătoria spirituală, facem o mulțime de lucruri (lucrăm chiar și/pentru și în numele "neputinciosului" Dumnezeu) în "călătoria spirituală". Și sună atât de bine, ah! E atât de frumos! Și chiar rămânem până la capătul existenței, unii, în această stare a căutării. Poți să spui că este un cadou din partea lui Dumnezeu, dar acest "Eu-Sunt" este Acum, Aici, nu este nicăieri în altă parte. Chiar și atunci când credem că l-am pierdut pe "Eu-Sunt", noi suntem. Este fulgerător, realizezi că ceea ce cauți este chiar Acum, chiar Aici! Ce anume îi lipsește acestui moment, acestei clipe, pentru ca eu să îi permit minții să îmi spună sunt incomplet, sunt separat și atunci să-i spun: "Bine, minte, sunt de acord, merg cu tine în căutare, merg cu tine în această călătorie!"?

în "Eu-Sunt" poate fi pierdut?, Partea 3
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Indiferent cum s-ar travesti mintea, ea rămâne problema. Pe când transcenderea ei sau mai exact sesizarea, ce anume este chiar Acum, chiar Aici este Sinele nostru, este soluția. Ce crede "eu" despre Sine este exact blocajul în care te ține. Eu-l despre Sine crede că este pentru anumite "momente". Sinele este pentru dintotdeauna și pentru totdeauna. Eu-l este doar o manifestare temporară, nu este ceea ce Suntem. Eu-l este efemer, prin natura lui. Și firește, când spun că Sinele este eterna soluție, o spun între ghilimele pentru simplul fapt că Sinele nu are nevoie de soluții. Pentru Sine nu există soluții și nici probleme. Aș putea spune Este doar ceea ce Este, însă ar suna puțin zen. Așa o să spun: este doar această pace nediluată de gând. Absolut toți suntem Sinele. Ați avut momente în existență când ați sesizat acest Sine. Doar n-ați realizat, n-ați recunoscut că este vorba despre El. Mintea, prima oară când observă acest Sine, pentru ea este ca o tăcere absurdă, ca un zgomot de fond sau un sunet de fond, fără sunet. Culmea, pentru minte, Sinele, această pace din spatele minții, pare a fi un zgomot.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zgomotul minții, al lui "eu și al meu" este atât de efemer. Tăcerea Necreată este Eternă! I: De ce un număr foarte mic de oameni îl găsesc pe Dumnezeu? A. M: Pentru cei mai mulți oameni îl caută în religii, credințe, idei, discuții filosofice, pelerinaje, experiențe, stări, trăirii, etc. etc. Adică, oriunde în exterior, în efemer dar însă, niciodată nu îl caută, în tăcerea sfântă a inimii lor. Dumnezeu nu poate fi găsit de către gând, sentiment, trăiri. De un "eu" efemer, dar când gândul se dizolvă în căutare, Dumnezeu ni se arată ca propria inimă eternă. Dintotdeauna noi suntem una cu EL, dar învățarea gândului ne separă. Înlătură gândul prin ardoarea căutării și Dumnezeu va rămâne veșnic Aici!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea este esența conștiinței, ea este etern prezentă, dar când ne rătăcim pe drumurile minții părem la miliarde de km de ea. Noi suntem iubire nu cineva în căutarea iubirii. Când conștiința este recunoscută în noi tot ceea ce vedem, simțim, trăim ni se arată ca fiind iubire, serenitate, grație.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mintea trebuie dezamăgită, deconspirată într-un mod sistematic. Odată ce mintea este dezamăgită ea va fi înghițită de propria-i ei depresie și astfel va sucomba în acest moment ca simplu fapt de "A-Fi" fără a ști/cunoaște. Odată recunoscută această conștiință, noi vedem implicit și fără ajutorul gândirii că de fapt, chiar această simplă prezență sau "Eu-Sunt" este Sinele cel veșnic. Odată recunoscut asta, singurul lucru care ne mai rămâne de făcut este să rămânem ca această simplitate și să nu ne mai reîntoarcem la identificarea cu gândul efemer ce apare în ea. Privit din acest punct non-dual de abia acum realizăm cât de mult miez au avut toate momentele noastre de dezamăgire, depresie, anxietate etc. care, în fapt toate erau doar încercări de fracturare a minții și de a ieși din ea. Cineva își poate pune un target foarte înalt, dar vieții nu-i pasă de gândurile noastre, și când ființa respectivă va eșua, rezultatul inevitabil va fi depresia. Dar de ce face viața asta? Vrea oare să ne rănească? Firește că nu, ea vede că mintea noastră devine de un ego matusalemic și atunci ne ajută prin eșec, să ne reîntoarcem din rătăcirea eternă a minții în frumusețea și simplitatea inimii. Doar așa recunoaștem că de fapt, suntem Viața/Sinele și nu gândul care o invadează.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu spui: "Te rog, confirmă-mă!" Dar cine îți va confirma infirmatul? Cine îl va confirma pe unicul fără al doilea dacă doar el există? Doar Acela este real! Eu și tu suntem ireali. și mai ales tu! Eu sunt Acela, tu cum de ai devenit acesta ce poate fi confirmat sau infirmat? A te confirma este ca și cum ai vrea să te afirm ca viață. Dar eu sunt viața în care toate confirmările și infirmările sunt infirmii copii ai gândului. Cine îți va confirma infinitul? Și mai ales din care capăt va începe să facă asta? Are el vreo unul? Pentru infirmatul este inconfortabil, iar confirmabilul este confortabilul, dar ceea ce cauți ca și ceea ce ești este non-dualul. Putem împărtăși Asta pentru că amândoi suntem asta. Mâna stângă o poate strânge, îmbrățișa pe cea dreaptă și în această împărtășire strălucește natural eterna unitate non-duală. Nu ți-l pot confirma pe "A-Fi", pentru că tu ești. Iar pe Acela dinainte de "A-Fi" cine îl va confirma sau infirma? Preaiubitul spune: "Caută Adevărul și el te va elibera!" Eu Sunt Adevărul, tu cu onestitate poți afirma Asta?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există decât o singură înviere și aceasta este recunoașterea lui "Eu-Sunt"! Când recunoaștem pe "Eu-Sunt" recunoaștem că suntem viața și nu gândul care apare în ea. Iisus spune atât de simplu: "Eu Sunt e calea, adevărul și viața!" Adevărata Înviere este să vedem că suntem Viața și nu gândul etern nemulțumit ce orbecăie prin ea. "Eu-Sunt" este lumina lumii. Odată recunoscut va împărtăși această înviere tuturor oamenilor pentru a-i mântui.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În absența zgomotului gândirii "A-Fi" ni se arată ca fiind Sinele sau Dumnezeu! I: Azi am mers cu tata cu mașina și cu doi colegi de muncă, la un moment dat s-a făcut liniște deplină, toată lumea era relaxată, iar în acel moment nu am avut cum să nu conștientizez faptul că suntem una și aceeași viață în lipsa gândurilor. A. M: Exact, e o bucurie extatică când vedem asta, Dumnezeu este cel mai simplu "lucru" din lume. Este tăcere, eternă simplitate!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi nu realizăm toate aceste condiții pe care le pui Sinelui sunt atât de hilare, încât este firesc ca râsul să izbucnească. Maya încearcă să condiționeze Incomensurabilul Etern Necondiționat. Acest Râs al lui Buddha apare de nicăieri în momentul în care vedem cât de reduși suntem din punct de vedere al Conștiinței. Mintea ne reduce/condiționează, mintea ne spune ce este Conștiința și atunci noi înghesuim în conceptele finite ale minții Conștiința Incomensurabilă.

în Acest Acasă este de o Veșnicie Aici. – Satsang cu Atmaji, partea a III-a
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și Atunci ce suntem noi? Deși nu poate fi definit pentru că orice definiție îl limitează la o imagine, la un gând, hai să îi spunem Sine, Spirit/Dumnezeu sau oricum ai dori tu să-l numești. Ceea ce suntem cu adevărat nu are formă, nu s-a născut și nu va muri, dar găzduiește corpul-mintea și energia care s-au născut și vor muri în EL. Acest Sine care în esență este dincolo de manifestare și nemanifestare, mai înainte de toți vecii în aspectul lui manifestat este în ființa umana și sentimentul tău de "A-Fi" sau "Eu-Sunt" fără gânduri, emoții idei, etc, etc. În momentul în care încetăm să ne mai asociem gândirii, întreaga cunoaștere limitată la gând este înghițită de infinitul necunoașterii și al trăirii directe a vidului, a Sinelui sau a lui Dumnezeu. Ceea ce este chiar acum chiar aici și totuși e veșnic non-dual suntem noi.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook