Anamneză

Castelul mi l-am construit departe
De ţărm, de naufragii şi de nereide,
Pe stânca albă alge moarte
Ce muşchiul verde îl pot ucide.
În porţi îmi bate timpul desfrunzit
Se uită peste umăr vanitos
Vrea să doboare ziduri, mânios
Dar muşchiul ce mă îmbracă a înflorit.

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastra dorinţă

Marea,
plină de sufletele înecaţilor
rostogolite de reflux
departe de noi.

Şi întoarsă
în mijlocul
planetei pustii
departe de mine.

Înalţă privirile albastre
răsucite în scoici
sub mătase de alge
departe de cer.

Ucide-n adâncuri
zdrenţuite suflete moarte
de peşti
departe de ţărm.

În care coralii
clădesc
ziduri de veci
departe de ea.

Sfârtecă trupul feciorelnic
de lumină incandescentă
cu buzele întredeschise
marea
aşteaptă mareea
aşteaptă
pământul muşcat...

poezie de Sorin George Vidoe din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina de zbor

Foaie verde, frunză arsă,
Bunii mei poveşti îmi lasă
Peste viaţă, peste moarte,
Îngerul vrea să mă poarte,
să-mi arate...

Lume albă, lut în sânge,
Timpul inima-mi străpunge
Cu lungimea-i mărunţită
Şade-n poarta scârţâită;
dă prin sită...

Vorbă dulce, pui de munte,
Trec haiducii iar pe punte
Şi se uită-adânc în apă,
Frâiele din ochi îşi scapă;
caii-adapă...

Cântec vechi, taină de rugă,
Nu îmi pare viaţa lungă,
Ci îmi pare-adâncă tare,
N-o pot trece în picioare,
nici călare...

poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

S-a rupt peniţa, e târziu...
Încerc, dar nu mai pot să scriu.
Nici gândurile nu mă iartă.
Stau, mute, la a vieţii poartă.

Privesc la firul verde, mic,
Şi-aş vrea o strofă să-i dedic,
Dar mâna-mi cade-ncet în poală
Şi coala-i albă, şi e goală...

Privesc în jos, privesc în gol
Şi simt cum doru-mi dă ocol
Şi-apoi mă -nchide într-o cuşcă
Şi-ncet şi-adânc din mine muşcă...

Îmi stau cuvintele în gât,
Prin suflet mi s-au tot târât
Şi-ar vrea să le ofer o scară
Să urce-n vârf de primăvară...

poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În teatrul vieţii

ard ca o torţă, ca un artist
joc rolul meu atins de viciu
căci viaţa e un teatru trist
cu ziduri negre de ospiciu.

destin de poveste creat implacabil
am făcut din inima mea un altar
în iubire pe un ţărm mirabil
mi-am construit castelul solitar.

cortina cade peste cântecul meu
peste toţi anii care au trecut
mă simt un fluture atins de Orfeu
fur din infinit un nou început.

aripi de vers, lumini de corifeu
în sufletul meu mereu au încăput.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un brad prost crescut – arată nordul unde vrea muşchiul lui.

aforism de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Nori subţiri. Ploaie lină.
Schit în depărtare.
Aşează-te. Priveşte. Muşchiul verde
Devine unul din veşmintele tale.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-ai oprit prea mult timp din drumul evoluţiei, viaţa îţi dă un impuls dureros pentru ca tu să îţi continui dezvoltarea. Aceste impulsuri dureroase sunt necesare dacă nu ai priceput semnele mai subtile. Oamenii numesc aceste impulsuri, probleme. Când îţi antrenezi muşchiul pentru a creşte, fibra musculară se rupe şi ai febră musculară. Când nu este antrenat, muşchiul se atrofiază. Spiritul funcţionează la fel. Dacă te doare, înseamnă că eşti în creştere. Dacă nu simţi nimic, eşti pe moarte. Nu te teme când te doare. Teme-te când nu simţi nimic.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul căprioarei

Dealuri goale, nimeni la vedere,
se aud doar sunetele vocii cuiva;
razele asfinţitului pătrund iarăşi în adâncul pădurii,
luminând încă o dată muşchiul verde.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îmi apari în vis

Străbaţi neantul în lumina învierii
şi fiecare clipă o măsori in zeci de ani
porţi ca hlamidă veşmîntul îndurării
coroana zeităţii, o floare albă de castan

Te caut bâjbâind prin nopţi abstracte
întreb de tine printre licăriri de stea
eşti cu mine şi totuşi eşti departe
să îmi apari în vis e tot ce-aş vrea.

Dureri şi lacrimi încă neştiute
îmbracă haină de zorele
prin nopţi şi zilele ce trec tăcute
caut azi parfumul mamei mele.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă oboseşte să-mi petrec o zi întreagă în sat - aici sunt mult mai mulţumit. Vinul gros, băut în codrul liniştit, muşchiul verde, apa de jad sub vântul de aprilie, şi dincolo de ea, căldura blândă a sălbăticiei.

citat din Tu Fu
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul aruncat pe fereastră

am dat timpul mai departe
cu o oră
să nu ştiu că ştii
ce ştiai că ştiu,
basmul imoral
fuga de iad
uşa de cristal
neterminatul bal.
ceasul aruncat pe fereastră
îmi mai ticăie în piept
chiriaş pentru un timp.

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită

Mă-ntămpini azi
cu mirarea dintâi
aşezând mantie albă
peste povârnişul cuvintelor.

Bănuitor e doar pragul acela
peste care-au înflorit amăgitor
macii singurătăţii.

Ziua decupează-n ferestre
aripa liliecilor zăpăciţi
de festinul anotimpului
ce mi-a lăsat trupul zdrenţuit
somnambul.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De astru

floare galbenă de astru
unde-i Pegas cel măiastru
să mă poarte pe un astru
noaptea, pe un ţărm salmastru

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de seară

Maică, maică, rău mă bate
vântul din ce-nu-se-poate
spaima clipei vinovate
mă loveşte dinspre tine
biciul lacrimii senine
şi mă arde peste faţă
precum moartea peste viaţă

că din câte paseri sunt
numai paserea-cuvânt
se lasă în arderi line
peste ţipătul din mine

maica mea călcând pre moarte
te aştept de-un veac de cărţi
să te-ntorci maică din morţi
ca să te zidesc în carte

au înflorit ochii mei
peste coala de hârtie
ce zăpezi ne cântă în oase
urma ta ne mai rămase
un izvor de apă vie

usca-mi-s-ar viaţa mie
şi voi plânge prin copii
maica mea te-aştept să vii
la pustia din pustie

sunt aproape de Departe
am trecut şi vămi şi porţi
maica mea călcând pre moarte,
te aştept să vii din morţi.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe gorganul cel mai răsărit al Belgradului, turnurile castelului ţarilor Serbiei opinteau să străpungă ceţurile iscate în pântecele munţilor Dinarici, ghiontite de vânt harnic asupra cetăţii de scaun. Deasupra donjonului, drapelul alb cu cap de urs chindisit în fir de aur, împovărat de ploaia ce stăruise de trei zile, flutura anevoie. Castelul, aidoma celor din ţările papistaşe, era o fortăreaţă puternică, împrejmuită de zid crenelat. Veacurile însemnaseră piatra de codru. Pe negura aşternută de vremi, ici-colo, muşchiul zvonea verde de mlaştină, smaraldin în binecuvântate zile însorite.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Vulturul dincolo de cornul lunii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutele vieţi

trăiam cândva aşa frumos,
îmi purtam sufletul pe dos,
bine-ndesat între bretele,
cu căptuşeala la vedere.

trăiam cândva aşa curat,
îmi ţineam visele sub pat,
într-o valiză prăfuită
şi viaţa îmi era tihnită.

trăiam cândva după bonton,
pe un altaz de roz bombon,
cu gândurile-ncopciate,
n-aveam iluzii, nici păcate.

trăiam cândva într-un sicriu;
apoi am început să scriu
şi viaţa se aşterne-n mine
ca muşchiul verde pe ruine.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt pas în geometria oarbă a timpului
sunt lacrimă purtată de vânt
sunt ţipăt prelung peste ape
sunt apa ce se zbate în fântâni
sunt fluier ce cântă pe drum
printre maci roşii de câmp
timpul, zbor scurt prin iarba stelară
lumina plânge în cuvinte nerostite
pe drum, un schit între gânduri
muşchiul e umed, e verde
în vatră se stinge ultimul ciot
ciobanul coboară agale în vale
oile dorm în picioare
un câine latră bezmetic pe drum
lumina îşi freacă privirea de umerii munţilor
în iarbă, flori galbene şi clopoţei
sub copaci mai trece un an
visul e lung şi e greu, a povară
noaptea deschide privirea, ascultă
în zori, cântă cocoşii în tindă
pe ţărm, păsări de apă coboară
să bea apă sfinţită de gânduri
în zare, sălbaticul cer
se frânge în ape de munte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul bătrân

zeul bătrîn uneori mă uită
mă uită, îmi spun
îmi spun că mă uită
dar cupei mercurului spartă
pe-o vastă câmpie de piatră
ce pot să-i spun
ce pot să-i spun

zeule, tu care m-ai obişnuit
să fiu urechea ta ascultătoare
şi mâna-n somn scriind la antipod
îmi fumegă bolnavă sfera
nebun sunt înaintea ta
cu o secundă

mă uiţi, îmi spun
îmi spun că mă uiţi
presimt după tristeţea norilor
tristeţea ta îngrozitoare
m-auzi ce spun
m-auzi ce spun

zeule, neîntoarsă clepsidră
vrei sufletul altfel să ni-l schimbăm
ţi-e fruntea neîngăduit de rece
osu' cristale de gheaţă-l acoperă
dacă vrei, eu pot fi
pot fi dacă vrei
pe marmura sfâşietor de albă
numai laba goală-a piciorului tău

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roluri...

Acum mulţi ani, spuneau caştarii,
"De te omor, te-ngrop în bani"!
Azi, te-nfundă parchetarii,
"Vrea muşchiul meu, te-ngrop în... ani"!

epigramă de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii merg la sală zilnic dar rămân nişte porci / scroafe la interior. Fitness-ul nu lucrează muşchiul inimii.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!