Refacerea

La dezgroparea coastei au venit doar bărbaţii
din lipsa încăntătoarelor femei.
Toţi săpau cu rânjetul în tăcere
Toţi se înţelegeau din junghiul ochiului.
Adam avea o beregată pe piept!
Când au găsit coasta
au aruncat-o din mână în mână
fiindcă frigea a pământ nu a humă
a lână de iarbă
a oaie pierdută-ntre dinţi.
Adam a lins coasta cu o limbă de şarpe
şi s-a aşezat lângă ea să-i vorbească
în limba osoasă.
Toţi au fugit din lipsă de carne...
Toţi! Norii schiopătau după sânge de ploaie
Fulgii mieunau după forme
Apa cârâia după copca
inimii.
Şi ea se întindea pe o baltă încordată
cu un mugur din coastă
o fată!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasta de Fum

Mi-am ascuns toţi sorii
într-o colibă,
adunătură de vreascuri,
să-şi hrănească din ele
flămînzii copii de raze,
după care am închis poarta
la plecare
lăsînd în urmă
o coastă de fum
un os din scheletul focului –
prezicere apocaliptică a sinelui
coagularea unui coşmar
m-a trezit femeie de cenuşă
din coasta de fum
a bărbatului
ce-a ars în mine
toţi sorii mei ascunşi.

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul de lână

Ies dealuri din caii răstigniţi pe fire de iarbă
un copil plimbă de un fir de lână
o potcoavă în loc de zmeu
soarele îşi face cruce cu lumina strâmbă
greu se naşte în piatră
o tăcere să latre la sine mereu
de ogarul îngropat sub stână
ce aleargă de la pământ la pământ
să-i aducă în gură apă ciobanului
să-şi spele faţa de ruşine
cu mâna dată din mână în mână
de el de mine de tine
de firul de lână!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoraţia poeţilor

Adoră ce scriu ceilalţi
nu din simpatie şi nici din povară
nu din fulgi de ploaie
pe la mijloc de vară.
Adoră ce scriu ceilalţi
ce scriu după ochii tăi
nu trebuie să îi înalţi şi nici să-i cobori
să adori
ce...
când...
şi cum scriu...
fiindcă scriu despre ei
bărbaţi sau femei
altruişti, aroganţi
de staturi mijlocii
mult prea scunzi sau giganţi
sunt cu toţi în pustiu
Adoră-le scrisul
nu din bine-n mai rău sau din
rău în mai bine
după zilele goale
sau nopţile pline
Adoră-le scrisul
fiindcă prin scris
tu te scrii şi te ştergi de ideea de tine
şi te-adoră coşmarul
după ce te-ai trezit
că trăieşti într-un vis...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce păţeşti... dacă te tragi (nu cu gaz)

Pe toţi, eu vă anunţ cu drag:
Din coasta lui Adam mă trag
Şi nu-i nici o surprindere
Că am făcut... întindere!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Motto:
Femeia frumoasă place ochiului,
femeia blândă place inimii.
Prima este o adevărată bijuterie,
dar a doua este o comoară.
Napoleon Bonaparte

Genial-a fost ideea!
Din Adam să faci femeia;
Bunica, mama şi sora
Şi soţia tuturora.

Ea de n-ar fi fost pe lume,
Nu aveam noi astăzi nume.
Reţineţi: După Potop,
Primul oraş al lui Nimrod!

Toţi vorbeau numai o limbă;
Dar, când Domnul vrea le-o schimbă.
Din prostia omenească
Au vrut Turn să construiască.

Domnul le-a venit de hac
Şi pe toţi i-a-mprăştiat:
Credincioşi, cinstiţi, mişei,
Dar, cu femeia lângă ei.

Ea pe-ntregul Mapamod
Chiar pe secetă dă rod;
Ţi-aş da bani cât nici nu crezi,
Dac-am fi neam de chinezi.

Înţeleg că vrem, nu vrem,
Legi mai proaste noi avem,
Că una e România,
Unde gâlgâie prostia.

O s-ajungem un deşert
Cu-n legiuitor deştept
Alături de toţi aceia
Care ignoră femeia.

Toate trudesc mai avan,
Să-şi găsească un liman,
Hărăzite de Cel Sfânt,
Să dea viaţă pe Pământ!

Singur, în durerea mea,
Mă-nclin, pios, în faţa Ta
Şi ochii-n lacrimi îmi scânteie
Pentru ideea de... FEMEIE.

poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura de şarpe

Eu râdeam din gaură de şarpe
Şarpele râdea la gura sobei
în timp ce sobarii alergau după caii de lemn putrezit.
Şura plângea!
Plângea plânsul cu lacrimi de şuier.
Mieunau troienele.
Se scăldau buruienile.
Eu râdeam cu capul pe fluier
într-o gaură de şarpe
de un şarpe păzit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmări

Lup după lup după ea
vânătorul după armă după glonte
plângea
în amonte.
El după cal după cal
după ea după inimă după sânge
în aval
un om ridica din umeri...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a creat Dumnezeu femeia din coasta lui Adam... După cum e materia primă aşa-i şi produsul final.

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia rotulei fără martori

Nu-mi convin martorii acestei vieţi!
Mereu am impresia că ei ştiu, mai multe!
În sfârşit...
am găsit gheţarul meu preferat,
pe care o să scriu cu un cuţit,
o variantă a poveştii mele.
Gimnastica de sâmbătă seara târziu
e-o rugăciune, de dumincă dimineaţa devreme,
ca o trădare săptămânală.
Agonia oricărei duminici...
e sănătoasă şi trăieşte,
în pagoda vaselor murdare din chiuvetă;
o sminteală din care avem ce învăţa.
După multe nopţi de iniţiere
în arta căutării graalului,
am găsit coasta lipsă a bărbatului
şi i-am spus, privindu-i lunecos buzele:
dimineaţă,
otrăvind toţi locatarii gândurilor mele,
voi servi micul dejun
pe genunchii tăi!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda de sine

Au martori, toţi amicii mei,
Că n-am fugit după femei.
Singure-au venit la mine,
La... chenzine.

epigramă de Valentin Smarand Popescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie radicală

Parlamentu-i competent
Face legi permanent
De e soare sau eclipsă
Se votează chiar şi-n lipsă

Îi mână interesul
Ce-i mai presus de toate
Dar toţi se jură-n public
C-au mâinile curate

Soluţii am găsit
La criza românească
Parlamentarii toţi să-i coasem
Cu aţă chinezească!

poezie de Maftei Ticu (29 octombrie 2008)
Adăugat de Maftei Ticu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.

Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sâni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în faţa lui.
Tocmai îşi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
"Asta e viaţa!" a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.

Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămâie,
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieşte,
Şi l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castelul Banffy

Căprioara s-a aşezat în faţa portocalului
cu un lup întins în faţa ei.
Ei aruncă în curtea interioară
cărţi, fântâni arteziene, cai cu adăpători
din marmură roşie
în formă de scoică...
El dă foc!
Ard candelabre cu melci cu broaşte cu senin
Ard figurine de şah cu venin
Arde un struţ adormit în pământ
Arde beciul din vin
Ard nuferii arzători
Ard!
Ei pleacă! O statuie de titan
se desprinde şi aleargă pe iarbă în picioarele
goale. An după an după an
cărămizile stau sub ninsoare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce Adam a murit, Eva i-a făcut din coastă schit.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Grozav vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcul cu şuviţă

Taie-mi o şuviţă din părul tău
să o pun după ureche
şi de-o fi să-mi fie rău
să-i fac dorului pereche.
Să te ştiu zicând ceva
Despletitei dimineţi
Cu ţigara lângă ea
De miros să te îmbeţi.
Ghemuit pe banca grea
pe-a aleilor răcoare
să te-ntinzi ca o peltea
să te smulg ca pe o floare.
Cu un graur între dinţi
cuib să-i despletesc din tine
să mă scoţi căprui din minţi
când la rău voi da de bine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi bărbaţii

Toţi bărbaţii
Care au trecut prin inima mea –
Unii în fugă,
Alţii reţinându-se îndelung -
Ar putea şi azi să mai revină
Cel puţin
Pe frunte să lase un sărut.
Toţi bărbaţii
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Şi un sfat a reţinut precis),
Şi apoi să-şi ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toţi bărbaţii...
Aş dori, chiar toţi –
Unii tineri, veseli,
Alţii deja morţi...
Să mă ierte,
când nebună cer –
Stropul meu de aer,
palma mea de cer.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge din Shakespeare

Ninge uitat. Toţi fulgii astăzi daţi-i
Celor săraci, copii să şi-i mintă,
Ninge fără de corp, ca din oglindă,
Cade lumina pe toţi condamnaţii.

Pe toată omenirea suferindă,
Pe toţi duşmanii, ca şi pe toţi fraţii,
Ninge uitat de-atîtea generaţii,
Ninge cu fulgi din lanţul de pe grindă.

Ninge din Shakespeare, cu zădărnicie,
Cu amăgiri, cu desprimăvărare,
Numai groparul limita cunoaşte
Cînd cu dispreţ el tace-n gura mare.

Ninge cu fulgi pentru lipit sicrie
Şi lumea moare, naşte, moare, naşte...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a făcut bărbatul, apoi din coasta lui a făcut femeia. După aceea a făcut Dumnezeu câinele şi din coasta lui căţeaua. Ş. a. m. d. În privinţa nevertebratelor mergem pe mâna ştiinţei?

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sula-n coastă

Chestia cu sula-n coastă
E-o expresie nefastă,
Chiar Adam ar spune ceva:
Coasta mea e doamna Eva.

epigramă de Petru Miloş (2009)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni din pietre

Fiindcă era ultima lui zi din existenţă
pe acea planetă
şi-a lungit mâinile
s-a aşezat lângă un perete
şi a început să arunce cu pietre
spre sine..
Din pietre oamenii se auzeau
cum aruncau cu oameni
în zidul pietrelor.
Fiind o zi neobişnuită
femeile împleteau degetele nou-veniţilor
iar bărbaţii se priveau în ochi
zile
şi zile
întregi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!