Lumea este împărțită în tabere înverșunate
deși spun lucrurilor pe nume acum am o temere
aștept liniștit vacanța de vară
să mă încarc cu vigoarea necesară în toamnă
și să mă manifest direct
cu toată răbdarea și convingerea propusă.
într-o formă de suflet cu nuanțe neutre
lumea este împărtită în tabere înverșunate
în trup îmi rămâne o formă câștigată
de salvare a cuvântului
în care cred oamenii
tot ce pot să mai fac e să-mi mobilizez voința
ce a rămas în expectativă
dar trezită devine de neclintit
și nu are dragoste sau moarte
dragostea în miezul ei fierbinte
ca și moartea ca o fetișcană nurlie
îmbracă uniforma de luptă și pornește
să omoare șerpii din tranșee pe ploaie
fără ca ei să aștepte
cu armele la ochi
mulți vor sfârși, alții se regrupează
și războiul nu se termină niciodată
cu o victorie statornică
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre șerpi
- poezii despre victorie
- poezii despre vacanță
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre salvare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Trebuie găsită măsura
Convingerea nu se schimbă, rămâne doar sub vremi,
fiecare își caută posibilitatea de rezistență,
luptă să-i frângă aripile credinței adevărate.
Mi-am retras colții și aștept hrana la masă
fără să mă așez în fruntea ei,
toți cei ce se înghesuie cu bucurie
rup teama și se aruncă în mijlocul vâltorii
fără să aștepte tăcerea din pereți
când zidurile se hotărăsc să vorbească.
Nu pot să rostesc despre mișcările revolute,
se nasc mereu noi strategii
care rup bucățile bolnave de necunoscut
încât voința să nu se piardă.
Trebuie găsită măsura tuturor lucrurilor
și ridicată pe scara valorii la rangul cuvenit
fără alte tergiversări rupte din iad.
Întoarcerea în grădina cuvântului spus
ne pune în față vrajba lipsită de sens
pentru ca nicio hotărâre să nu se înstrăineze
de valoarea reală în care se-mbracă dorința
de înălțarea deasupra de simtomul reușitei.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre valoare
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre posibilitate
- poezii despre naștere
- poezii despre mișcare
- poezii despre iad
Lacrimile norilor negri
îmi număr pașii în gând
până la obiectivul vizat
fără un rost
nu știu de ce mă complic
totul îmi pare o năstrujnicie impusă
care se produce instantaneu
poate cineva mă implică
în trăiri fără nume
aș îndrăzni să mă răzbun
dar n-am pe cine
și mă regăsesc în tăcerea vârstei
nu mă pot întoarce din drum
dragostea mă urmărește clipă de clipă
și sufăr fără să spun
nervii se joacă cu așteptarea
și vor s-o suprime
întorc în iubire miracolul
îl fac să ardă cu flacără
până la rădăcini
în sânge în inimă în suflet
și locul se vindecă
privesc lumea cu ochii țintă
și nu mă mir ce se întâmplă
pașii se fac tot mai grei
deși îi număr foarte rar
nu mă mai grăbesc atât de mult
oriunde mă duc
rămân cu timpul pe loc
nu mă las purtat de nimeni
am cerul ca un acoperiș
din care picură
lacrimile norilor negri
nu stau în ploaie
fug de femeile ude
și mă încălzesc iubind soarele
chiar dacă-i ascuns
am sufletul rotund
și e destul să-l mângâi tu
ca el să se deschidă
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vârstă, poezii despre timp, poezii despre sânge, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre numere
În luptă cu necunoscutul
Mă convertesc la imposibil să-l fac posibil,
iubesc lupta cu necunoscutul
și astfel mă pregătesc de salturi împrevizibile,
tu nu mă lași, spui că mă consum,
știu,
dar nu pot să stau locului fără gânduri
și sondări în interiorul lucrurilor.
Nu mă mai plictisesc,
cred că sunt un uituc al amănuntelor nesemnificative,
în memorie sedimentez toate informațiile
și nu mă plâng
doar ele nu mă deranjează.
Pot să mă controlez,
dar nu-i niciodată nevoie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre informații, poezii despre imposibilitate sau poezii despre gânduri
Așteptarea
Acum,
se lasă la poartă virusul care ucide,
teama închide oamenii în casă.
Prin toate mijloacele se anunță durere și moarte,
nimeni nu știe dacă haosul se va sfârși
sau cei care rămân vor trăi în el.
Degetele ce scriu cu mâna tremurată
ca frunzele plopului,
nu știu ce mai pot atinge.
Singura șansă e așteptarea,
oricum lumea de mâine va fi altfel
pe marginea prăpastiei
ascunsă în ceață.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre prăpăstii, poezii despre mâini, poezii despre frunze, poezii despre frică, poezii despre durere sau poezii despre degete
Femeia îmblânzită de ploaie
Degeaba vreți să mă convingeți de contrariu,
fără ospețele care întorc lumea pe dos
când timpul face cute și se scutură de ele,
diminețile vor sta cu soarele pe masă
și primăvara nu mai pune nume verdelui,
lasă un foșnet pe buzele vântului
de boarea iubirii ispitește tot mai frumos
femeia îmblânzită de ploaie
și o împlinește la fiecare atingere.
Amiaza vicleană și fierbinte
își face plinul cu odihnă și vorbe de duh,
iar umbra se îmbracă cu fibra frunzei
și seara sosește c-un crepuscul vâscos
ce curge cu miere în culori de sânge.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre seară, poezii despre primăvară, poezii despre odihnă sau poezii despre miezul zilei
Femeia subțiată de ploaie
Degeaba vreți să mă convingeți de contrariu,
fără ospețele care întorc lumea pe dos
când timpul face cute și se scutură de ele,
diminețile vor sta cu soarele pe masă
și primăvara nu mai pune nume verdelui,
lasă un foșnet pe buzele vântului
de boarea iubirii ispitește tot mai frumos
femeia subțiată de ploaie
și o împlinește la fiecare atingere.
Amiaza vicleană și fierbinte
își face plinul cu odihnă și vorbe de duh,
iar umbra se îmbracă cu fibra frunzei
și seara sosește c-un crepuscul vâscos
ce curge cu miere în culori de sânge.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu buzele uscate de vânt
N-am să te reneg dulce făptură,
abajur al sufletului fără formă,
nimic nu-ți cer înapoi.
O rugă în genunchi mă înalță
deasupra de lumea ochiului,
îți umplu clipele cu apele lui,
să văd cine pentru cine-i umbră
de o să-mi furi mereu nemișcarea
și o să mă ridic precum zidul
în fața anotimpurilor de gheață
cu voința bărbatului așteptat.
Nimic nu va trece de extazul inimii
și-ți voi închide iubirea în trup,
stâncă ocolită de prădătorii ascunși
într-o adâncă pădure ferită de privitori.
Săruturile dese cu fioruri îndelungi
cu buzele uscate de vânt,
dar mai adevărate decât lumina
îmi pun stăpânire pe toate păcatele
și rup din mine tot cerul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sărut, poezii despre stânci sau poezii despre păduri
Într-o zi
Nicio bucurie,
nicio tristețe
doar un gest mare de luptă pentru o cauză
care a umplut paharul
și nepăsători toți privesc cum se varsă,
cinstea se plimbă cu picioare de lut
nici măcar nu mai are cap
doar o umbrelă de ploaie.
Într-o zi
după ce toate celelalte vor fi rotunde
o să se trezească la realitate
și o să alerge pe urmele bătătorite schiopătând,
nimeni nu-i va da niciun ajutor
până va traversa pustiul din suflet
și se va spăla de păcatele care lovesc
mai mult decât o tortură
în care și-a lăsat mâinile
să chinuie oamenii, timpul și moartea
fără remușcari.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre realitate, poezii despre plimbare sau poezii despre picioare
Nu mă împiedică nimic
Nu am altă alternativă veritabilă
dar sunt mulți ochi care mă urmăresc,
poate că jocul este prea complicat
și jucătorii nu-l stăpânesc atât de bine.
Mulți se feresc să mă numească
se împiedică de propria teamă
și se ascund când dau de greu
dar nu-s iertați când totul iese la iveală.
Nu văd de ce să mă împotrivesc
cred că nimic nu se câștigă ușor
și lupta mea este cu mine însumi
fără alte căutări în afară.
Nu mă împiedică nimic,
să nu uit ce ar trebui uitat,
dar dacă cineva îmi trântește ușa în cap
aștept o vreme până se sparge răbdarea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri sau poezii despre iertare
Nimeni nu poate să prevadă
Lumea-i plină de îndoieli, are multe fețe,
s-a trezit la realitate adâncul din conștiințe,
dar mulți privesc fără să participe,
spectacolul se desfășoară cu ușile închise.
În scorburi am găsit șerpi și păsări,
am un fior de teamă ascunsă,
păsările oricum zboară, dar șerpii rămân
și fără precauție nu-ți bagi mâinile.
Nimeni nu poate să prevadă
când se schimbă ordinea existentă,
se emit scenarii și păreri năstrușnice
cu fundamente fără conținut
care se pierd în tăcere,
la noi tot ce începe nu se mai termină
voința e aproape nulă.
Unora ne place mersul cocostârcului
cu pasul rar,
văd lumea dintr-un con de umbre
fără să mă concentrez prea mult
asupra formelor ei de manifestare
care sunt de neînțeles.
Capăt mereu respectul pentru ce a făcut,
trăiesc siguranța că și-n viitor
schimbarea forțată a lucrurilor
va lăsa loc și credinței omului,
în sentimente și artă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre zbor, poezii despre siguranță sau poezii despre respect
Gândesc, visez și îmi fac speranțe
am fost în clipa care a trecut
acum sunt altul într-o altă clipă
și rămân propus clipei viitoare fără pretenții
nu înțeleg nimic din aceste mișcări liniare
pozez într-o imagine călătoare prin timp
și mă chinui cu înțelesul a ce mi se întâmplă
gândesc, visez și îmi fac speranțe mari
dar nu găsesc nici un sprijin
mă întorc la pragul peste care sar departe
cu toată forța iubirii de care dispun
îmi așez pe marginea drumului plopii fără soț
dar nu sunt Eminescu
și-mi caut cuvintele epocii mele naufragiate
în sufletul unui popor dezmoștenit
de valorile în care crede
necunoscut mesajul meu se pierde
încât mă lovesc de toți impostorii
ce-mi fragmentează drumul cunoașterii
cineva mi-a spus că totul e în zadar
dar eu mă ambiționez să nu cred
și lupt pentru a mă ridica deasupra de obstacole
aștept lumina să-mi cadă pe umeri
s-o strâng la piept cu dragostea acestui pământ
din care izvoarele ne duc prin veacuri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre soț sau poezii despre obstacole
Ceea ce a fost scris cu patimă trebuie acum examinat cu un ochi critic, corectat, amplificat și, ceea ce este cel mai important, condensat pentru a se potrivi cu tiparele cerute de formă. Uneori trebuie să fiu nemilos, să distrug lucruri care au fost scrise cu dragoste și inspirație. Deși nu pot să mă plâng de puterea imaginației, n-am avut îndemânarea necesară în mânuirea formelor. Numai o muncă perseverentă mi-a permis în cele din urmă să realizez o formă care, într-o oarecare măsură, corespunde cu conținutul. În trecut am fost neglijent. Nu mi-am dat seama de marea importanță pe care o are această examinare critică a schiței preliminare. Din anumite motive, episoadele succesive erau însăilate unul de altul și cusăturile se vedeau întotdeauna. A fost un defect serios și abia după câțiva ani buni am reușit să-l corectez. Dar compozițiile mele nu vor fi niciodată exemple bune de formă, pentru că nu pot decât să corectez ceea ce este greșit în natura mea muzicală - mi-e imposibil s-o schimb din temelii.
Piotr Ilici Ceaikovski în Scrisoare către Nadejda von Meck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre îndemânare, citate despre trecut, citate despre timp, citate despre superlative, citate despre schimbare, citate despre plâns, citate despre perseverență, citate despre natură sau citate despre muzică
Temperatura fluidă
N-am fost niciodată întors din drumul cunoașterii
doar acum am înțelegerea mai târzie,
am rămas undeva între vocație și informație,
nu pot sta toată ziua cu ochii în telefon
și mă tem să mă înscriu în obișnuința vremii,
dar nici nu-mi doresc.
Gândesc cum să mă apăr de angoasă și nebunie
și nimic nu mă lasă străin,
îmi beau vinul cu aceeași plăcere pământeană
cu care îmi acopăr dragostea cu inima,
drumul meu este din ce în ce mai scurt
și nimeni nu-i știe capătul.
A rămas între tine și mine temperatura fluidă
și anotimpurile trec peste orice obstacol
cu razele singurătății frânte.
Când mă voi desprinde de norii de ploaie
fără să se transforme în lacrimi,
voi simți totuși lipsa iubirii.
Când totul se va preface în ruină
și lumea mea s-a mutat în majoritate dincolo,
mă voi îngropa în liniștea cuvintelor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre temperatură, poezii despre telefon, poezii despre singurătate sau poezii despre plăcere
Ce anume este de veacuri Aici? Frumusețea întrebării: "Cine sunt eu?" este că nu există niciun răspuns. Mintea va încerca să te ajute, dar însăși cuvintele "eu sunt" apar în ceea ce deja "Eu-Sunt". Liniștea este aceeași. Acest "Eu-Sunt" este cel care este la granița dintre "cu formă" și "fără formă", percepția pură, fără niciun perceptor. Dacă acum, în această clipă, există doar cuvintele și doar auzul, dacă ele nu caută să se asocieze unui individ - "eu", care încearcă să înțeleagă ceva - ce mai rămâne? Pe Cel ce moare înainte de moarte, moartea nu-l mai poate atinge, pentru că este el însuși moartea morții. Îmi place să spun, și chiar așa este, că El a îngropat moartea în Inima Vieții Veșnice. Noi nu realizăm că acest concept de naștere este o farsă la fel de mare ca și conceptul de moarte, chiar le credem reale. Noi credem că suntem o formă înlănțuită în lumea formelor. Când eu scriam Biblia, tu jucai table cu Dumnezeu. Pe mine mă interesează, ce anume este de veacuri Aici? Sinele nu este un concept, toate conceptele vin și pleacă din Prezență, dar Prezența rămâne. Ceea ce suntem noi este atât de evident, încât este inevitabil. Sinele este inevitabil!
Atmaji Maharaj în Când capul "eu-lui" este tăiat, ce mai rămâne?
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre viață, citate despre table, citate despre religie, citate despre naștere, citate despre inimă, citate despre graniță sau citate despre frumusețe
Sărăcie fără orizont
S-a prins cu mâinile de cer,
i se părea un amplu exercițiu de zbor
fără aripi de înger sau pasăre,
doar cu gândul desprins de trup.
L-am lăsat să plece unde dorește,
în mine a rămas un gol spânzurat
într-o memorie plină de vise
care se războiau cu lumea amorfă.
Cineva îmi tot urmărea mișcările
încât obișnuiam să schimb pașii lucrurilor
cu alte forme de avânt
până să ajung la copia iubirii.
În cercurile ca niște roți de tren
printre care păsările nu se încumetă să treacă,
îmi părea totul trist și fad
ca-n amintirile când eram atât de sărac
de nu mai vedeam orizontul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre îngeri sau poezii despre trenuri
Robotul cu personalitate
Lumea și-a tăiat degetele înainte de a-și da mâna,
acum fiecare privește cu suspiciune tot ce se întâmplă
și nu cedează din părerile proprii.
În ceea ce gândesc mă năpădesc amintirile de tot felul
și nu spun că este rău sau este bine,
dar nu e ceva care deschide ușile fără cheia potrivită
și nici oamenii nu se vor trezi din cenușiul vieții
mai cinstiți decât sunt.
Peste tot bântuie mișcarea care răstoarnă obișnuitul,
viermele schimbării care roade trecutul,
grăbește schimbarea la față a viitorului imediat,
pune pe jar deprinderile împământenite
și se filtrează esența într-un robot cu personalitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roboți, poezii despre viermi sau poezii despre trecut
Viața curge cu noduri
Trăirile mele îi fac trup cuvântului,
lasă loc liber ființării
să se înalțe în timp,
pun gândurile în balanța cerului.
Încerc să cuprind lumina
în focarul ce dă flacără iubirii,
viața curge cu noduri
ca un râu spre cascadă.
Rup întunericul din carnea nopții
până stelele vor da semne
că duhul nu doarme,
diminețile din mugur înverzind.
De o să se pornească viori
cu arcușul pe fibra zilei
până ce soarele amiezii
îmi va găsi umbra,
o ploaie de vară vestind.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vioară, poezii despre stele, poezii despre somn sau poezii despre râuri
Oglinda pe care n-o cred
Pe mine mă dor vorbele nespuse,
cuvintele îmi provoacă de-a dreptul suferință,
dar îmi înalță spiritul.
Punctele mele de vedere se hrănesc din întrebări,
răspunsurile ce se vor da, vor fi îndoielnice
încât voi rămâne pe mai departe neconvins,
timpul îmi trece printre degete,
sănătatea nu-mi lasă răbdarea
și nici același chip în oglindă.
Nu mă pot măsura cu greutăți etalon
sunt cel ce rupe zăvoare ascunse și intră,
mâinile mele iubesc nopțile, nu mint,
fiind încă agere toarnă trecutul în fântâni.
Trec prin anotimpuri și las în urmă primăveri,
pun vocale mai lungi în cântece
și las loc lumilor care se nasc.
Cumpătarea e mai bună
deși niciodată n-am exagerat,
dar sunt un bolnav sub cutele vârstei,
mi-am schimbat demult obișnuințele
și trăiesc în aroma înțelepciunii bătrâne.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre voce, poezii despre sănătate sau poezii despre suferință
Să simt noaptea la ea acasă
aceste cuvinte vor rămâne nespuse
și numai noi ni le vom scrie
nimeni nu va căuta să înțeleagă
mersul lucrurilor
acum am înnoptat într-o ruină
să simt noaptea la ea acasă
cum doarme laolaltă cu moartea
pe un pat de scânduri ude
ca un pod neterminat peste un fluviu
pe care odată intrat nu te mai poți întoarce
mă sperie că n-o să apuc dimineața
când ochiul măsoară întinderea
se înghesuie clipele în buzunarele inimii
pentru a îneca moartea în sânge
și timpul o să-mi ofere alte bătăi de cap
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre sperieturi, poezii despre poduri sau poezii despre inimă
Lumea se purifică
Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
și n-am știut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.
Am semne în care nu mai cred orbește
și nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.
Nu tot ce-i dureros e și fatal,
durerea lasă totuși urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba și pe terenul ars.
Lovirea pe neașteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupți cu toate mijloacele posibile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere sau poezii despre aripi