îngeri nu mai sunt demult
lumea e plină de inconsecvență
dar nimeni nu se lasă convins
și tot încearcă
știu cum fiecare își susține ideea
și moare cu ea-n brațe
caut să pricep demersul
nu mă dau bătut
dar primesc pe la spate
rațiunea se clatină
adevărul se îngroapă repede
deși nu e mort
îngeri nu mai sunt demult
defilează cei puternici
cu mâinile-n buzunare
și nasul pe sus
lumea e ruptă-n bucăți
care nu se lasă convinse
la unitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre nas sau poezii despre adevăr
Citate similare
Socotesc cum bat visele
Stau și aștept pe o bancă
pe lângă care amintirile trec pe lângă mine
din timp în timp gândurile fug și ele
se depun în memorie ca într-un sertar
pe care nu-l deschide nimeni
fără cheie
oamenii își măsoară fiecare pașii
până unde trebuie să ajungă
nu se lasă înduplecați
de cei care-i privesc mirați
nu mă zoresc să plec mai repede
am răbdare cu mine
mai bine îmi găsesc să repet un poem
care m-a prins cu inima desfăcută
viața decurge normal
îmi doresc o libertate reală
care nu se prea întâmplă
mai degrabă sper
oricum speranța nu moare
socotesc cum bat visele
am o teamă de neprevăzut
care se vântură prin gânduri și vise
nu mă îneacă apa tulbure
mă feresc de angoase
plec și mă pierd în mulțimea insipidă
caut ce nu găsesc
iar gândurile rămase-n memorie
nu mă lasă liber
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre gânduri
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
- poezii despre dorințe
Știu să pun punctul unde trebuie
Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
știu să pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluției mai rapide.
Pornirea este hotărâtă și dreaptă,
dar sunt și gânduri ascunse
puse să împiedice desfășurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.
Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viața tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuțit
și moartea se teme de așteptări.
Cine spune că e o prostie,
să privești lumina la capătul tunelului
fără să înaintezi în viteză spre ea
are în buzunar adevărul, locomotivă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viteză, poezii despre lumină, poezii despre trenuri, poezii despre salvare, poezii despre prostie, poezii despre pericole sau poezii despre locomotive
Mai departe
Și-a încordat furca pieptului
și a strigat a victorie,
când a încetat nimeni nu l-a crezut,
apoi s-a făcut nevăzut.
Mai departe ca un berbec înfuriat
a strivit barierele întâmplărilor,
ține întruna coarda întinsă
pentru schimbările care se produc în el
și în jurul lui cu precădere.
Rupe bucăți din viitor cu sălbăticie
și le lasă prezentului gata de luptă,
pune spătar tuturor superstițiilor
și pășește prin fapte cu dreptul.
Își arvunește rezultatele pământene,
dar lasă cerului gândurile de meditație,
îi rotunjește lunii povestea iubirii
și o trăiește cu tot suflul prin femeia sa.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încordare
- poezii despre viitor
- poezii despre victorie
- poezii despre superstiții
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre oi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tot ce se spune prea mult
Noaptea cu stele se-ntunecă-n frunze,
pădurile freamătă de orgolii
și izvoarele murmură a nestăpânire.
Lumea se rostogolește pe fibre noi,
nu se lasă cuprinsă de stagnări vinovate
apoi totul se schimbă, pașii devin grăbiți
în direcția în care merge și orizontul.
Lumina face parte din cuvântul rostit,
tot ce nu înțelegem că urmează
ne cheamă mai departe să deslușim
simbolul care ne situează-n timp.
Tot ce se spune prea mult
e ceva ce nu se poate realiza ușor
sau mulți încearcă să se descopere
mai dinamici decât sunt.
Lumea se-ntoarce la năravurile ei,
nimeni nu se leapădă deodată de trecut
se macină mereu în morile vântului
făina pentru mesenii viitorului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre stele sau poezii despre simbolistică
Așteptarea
Acum,
se lasă la poartă virusul care ucide,
teama închide oamenii în casă.
Prin toate mijloacele se anunță durere și moarte,
nimeni nu știe dacă haosul se va sfârși
sau cei care rămân vor trăi în el.
Degetele ce scriu cu mâna tremurată
ca frunzele plopului,
nu știu ce mai pot atinge.
Singura șansă e așteptarea,
oricum lumea de mâine va fi altfel
pe marginea prăpastiei
ascunsă în ceață.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre mâini, poezii despre frunze, poezii despre durere sau poezii despre degete
Lumea se purifică
Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
și n-am știut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.
Am semne în care nu mai cred orbește
și nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.
Nu tot ce-i dureros e și fatal,
durerea lasă totuși urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba și pe terenul ars.
Lovirea pe neașteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupți cu toate mijloacele posibile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre păsări, poezii despre posibilitate, poezii despre iubire, poezii despre creștere sau poezii despre aripi
Cuvântul tău nu mă lasă singur
Simt cum se frământă pământul,
apele se umflă în plămâni și respiră,
rădăcinile absorb zăpada și se pregătesc
arborii își dau coate și se bucură.
Primăvara mă cheamă cu toată puterea soarelui,
cuvântul tău nu mă lasă singur
și mă bucur cu toți nervii tăcerii
de cântecul ce se naște în mine.
știu cum foșnește în aburi pământul,
cum răsuflă din adânc,
sub privirile oamenilor
după modelul trezirii din somn.
Văd cum se revarsă țărâna umedă,
Cum păsările se lasă din zbor și caută
hrana care le asigură un nou ciclu
când natura înverzește și cântă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre muzică, poezii despre bucurie, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre somn sau poezii despre primăvară
Timpul se grăbește
eu mă desprind de cei care nu se întreabă de nimic
trăiesc într-o stare de căutare
mă stresează lipsa de interes
în fiecare seară îmi adun gândurile de pe la colțuri
și le grupez pe priorități
mai uit prezentul scris pe masă
și plec să pregătesc ziua de mâine
cu aripi de vultur să scruteze de la înălțime pământul
timpul se grăbește nu mă lasă liber
fiecare clipă trece fără să o pipăi cu sufletul
nimeni nu iartă
nimicul din viață
omul nu iese din întuneric fără un impuls la lumină
nu mi-e teamă să cred că pot face bine și rău
lumea nu se lasă cucerită cu mâinile
vin vremuri în care fantasticul devine real
și trebuie să fii fantastic
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre vulturi, poezii despre suflet, poezii despre stres sau poezii despre seară
Lumea ca lumea
ne îndepărtăm de colțuri
unul în unghi drept
celălalt într-o direcție opusă
nu ne-au luat în seamă
și fiecare își caută drumul său
m-ai întrebat dacă știu unde plec
nu ți-am spus și dus am fost
ceilalți ne-au crezut vorbiți
seara ne oprește pe fiecare obosit
la câte un loc de popas
noaptea nu poate fi altfel
decât un acoperiș de ploaie
stele nopții se mișcă-n desfrâu
așa cum pornesc apele după furtună
aproape nu mai înțeleg
de ce ploaia și vântul își dau mâna la distrugeri
la noi asemenea lucruri erau rare
suntem despărțiți atât de mult
încât vorbim ore întregi la telefon
dar totul se mută
într-un timp care așteaptă-n oglindă
să-și vadă la un loc așteptările
lumea mi se pare întoarsă pe dos
nimeni n-ascultă de nimeni
tot ce se știe-i pus la îndoială
apar și dispar fenomene inexplicabile
și se răspândesc tot mai multe falsuri
dacă nu știi să alegi
obișnuința te face să nu știi
otrăvită se naște spaima de viitor
ca o viitură ce împinge totul la vale
de se cutremură sângele-n trup
și altă credință nu mai are
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre văi, poezii despre trigonometrie sau poezii despre telefon
Pe urmele altora
De sub pașii picioarelor robuste
rămân urme care nu se șterg imediat,
nu-mi place să le las la vedere,
ci mai degrabă merg pe urmele altora.
Sunt supărat pe femeile care se joacă cu sufletul,
ele nu știu cum se iubește cu inima
și mereu sunt singure.
Nu mă dau bătut, lupt până la capăt,
în orașul meu e destulă marfă,
dar nu intru în afaceri murdare.
Tu încerci să determini cine a ucis încrederea,
eu încerc să caut mișcarea sănătoasă
și amândoi vrem să ne menținem pe aceeași cale.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre sănătate, poezii despre supărare, poezii despre picioare, poezii despre oraș, poezii despre mișcare sau poezii despre jocuri
Nimeni nu se lasă mințit
A căzut o boare de adevăr peste cuvinte,
vorbele spuse nu se mai pot retrage,
rămâne tot mai puțin spațiu de întoarcere.
Se impune totul printr-o lege nescrisă,
dar neîncrederea sporește tot mai mult,
nimeni nu se lasă mințit.
Ziua se urcă cu lumina pe schele,
ferestrele se deschid tot mai larg,
o neîncredere se ridică încet din genunchi.
Cine va sta în umbră să judece,
va ști să lase la urmă răspunsul
mult mai subțire decât se așteaptă
și mai străin decât noi, de întrebare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre neîncredere, poezii despre legi sau poezii despre cuvinte
Privirea de sub piele
nopțile mele scurte
îmi lasă verile să-mi mângâie visele
uitate în diminețile de purpură
lumina nu mă lasă-n risipă
căldura ei îmi topește zilele
și-mi înalță sufletul în gânduri
care nu se lasă înfrânte
până la final
îmi apăr cu tărie adevărul
care e pândit de răufăcători
dar el nu așteaptă, se ascunde sub piele
și privește lumea confuză
nu mă las cu clopotele trase prea devreme
sforile sunt la mine și le înnod
îndrăgesc cu ardoare orice schimbare
mișcarea nu se poate opri
anotimpurile mele au alte culori
tabloul este unul în ulei pe pânză
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre zile, poezii despre vară, poezii despre uitare sau poezii despre sfârșit
Încurcă lume
vă rog să mă ajutați să învăț
ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă știu am fost un încurcă - lume
și n-aș vrea ca în momente solemne
să - ncurc lumea asta cu lumea de dincolo
lumea de dincolo e un fel de șaitroc prin care
Dumnezeu spală lumea asta
se-agață de-o rugăciune ca un prospector falit
De ultima gâlmă de aur
așadar vă rog să îmi spuneți
Ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă știu am furat vreo șapte mirese
fugeam cu ele în brațe în timp ce alții
se tocmeau pentru ele cereau băuturi fine
n-aș vrea să vă pomeniți că fug cu mortul în brațe
în timp ce mă tocmesc pentru el cer băuturi fine
apă vie sau crismă
ce trebuie făcut mai întâi când se moare
să plâng să chem preotul ori medicul de familie
cum să aleg locul unde să sape
printre străini la oraș ori printre rude la țară
nu vreau să supăr pe nimeni
dacă plâng mai întâi
preotul vine și spune nu-i timp de pierdut
acum e-n locul acela cu pășuni verzi și ape line
mă năpădește invidia ca sorgul bucata de pământ îngrădită
cu îngeri de silicon și poze fixate cu cea mai bună amorsă
de chem preotul mai întâi
medicul de familie începe să bombăne că nu-l plătește nimeni
pentru ore suplimentare
că programul informatic nu recunoaște codul numeric
de chem medicul de familie groparii se - mbată
și lasă pământul căscat ca o gură de care
apropii oglinda să vezi dacă se aburește
veți spune că sunt egoist că și cei cei trăiesc au nevoie
de cineva care să se gândească la ei
dar dacă aici m-aș ruga pentru un viu
dincolo un mort rămâne fără - ndurare
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre învățătură sau poezii despre superlative
Sclavii deșertăciunii
Încearcă să cauți o ieșire,
nimeni nu ți-o arată unde-i,
sunt plecați să-și smulgă rădăcinile
din veacul trecut în istorie
și pe acoperișul său plouă.
Prin apropiere se cultivă etnobotanice,
toți vor un profit imediat.
Nu știu cum se vor descurca,
dar au piață destulă
findcă mulți tineri consumă ierburi.
Poate este o modă sau o provocare a morții
induce și ea plăceri necunoscute.
Nu-mi excit simțurile
și mă tem pentru cei care o fac,
nu cred că se vând ori sunt vânduți
prețul este prea mare,
numai pământul și cerul îl știu.
Oamenii probează pe ei înșiși
cum pot pierde contactul cu lumea
și devin sclavii deșertăciunii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre tinerețe, poezii despre simțuri, poezii despre plăcere, poezii despre modă sau poezii despre istorie
Socotitorul
Socotesc prea repede,
oamenii mă privesc cu nedumerire,
nu cred și verifică.
Apoi se miră tulburați.
Eu nu le spun aproape nimic,
sunt neștiutor al cauzei
în care de fapt și cred.
Pleacă convinși că am un dar divin
și rămâne așa,
nu-l împart cu nimeni,
dar exersez în fiecare zi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ignoranță
Omul din mine crește prin cuvinte
În fiecare zi de joi
îmi întâlnesc lumea imaginară,
stă cu mine la o cafea fierbinte
cu aburul ademenitor care sparge aerul,
tu ai gândul departe și surâzi
ca dintr-un tablou pe care-l apreciez demult
și-l privesc în fiecare zi de respirație adâncă
cu ochii plini de o lacrimă tainică.
Omul din mine crește prin cuvinte,
se-mbracă-n hlamida limbii române
și luptă cu sine pentru alții
pe baricadele clădite în aura înaintașilor.
În laboratoarele minții
se analizează și creează cu credință
ideea ce înflorește pe ram
și cu dragoste înflăcărată rodește
fructul ce nu se lasă niciodată mâncat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre mâncare, poezii despre limba română, poezii despre imaginație, poezii despre fructe sau poezii despre flori
Unde lumea respiră adevărul
Ridic la nivel de trofeu, lumina
împrumut razele din ochiul soarelui,
sângele își capătă pulsul normal,
se pune la loc pământul sub picioare.
Bucurie din bucurie pe insule de dor
acoperă dragostea cu pânză de in
și noaptea cu vise înaripate,
unde lumea respiră adevărul.
Întorc înapoi răsfățul și curăț gradina
în care odihnesc în treacăt stelele,
de iubirea mă absoarbe cu totul
în tunelul de vrajă
și nicio patimă nu mă supune
mai mult decât țelul pentru care lupt.
Acolo dimineața cu ochii verzi
lasă ape-n cascadă,
să sară peste stânci
și peștii să-și savureze izbânda.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre stânci sau poezii despre răsfăț
Mă tot întreb
Nu încerca să trișezi, fiecare stă la rând
orice grabă nu este justificată,
m-am obișnuit demult să respect pe ceilalți,
nimeni nu observă,
dar firescul ne face mulțumiți.
La fel ca mine mulți trăiesc normalul,
fiecare închis în sufletul său,
prețul nu este mare.
Nu cad în ispita timpului care îi întârzie
spre ceea ce vor să realizeze,
s-ar impune o trecere prin aerul copt
în tărâmul înrobit de frumos.
Mă tot întreb,
când mulți asemenea nu mai sunt
cine se va cinsti cu bunul simț?
Dar demult se umblă cu șiretlicuri
ce dărâmă zilnic zidul cinstei.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre respect, poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe sau poezii despre aer
Un bătrân de poveste
Mâine dimineață beau apă din trei fântâni
înainte de răsăritul soarelui,
nu știu dacă voi izbuti să o deosebesc
cum fac degustând vinul.
Știu doar că un bătrân bea apă din ele
și face din asta un obicei zilnic,
unii îl consideră dus, dar el nu se lasă
și face umbră pământului.
Timpul trece și fostul prizonier de război
ce a venit pe jos acasă
luptă cu sine
și cu amintirile pe care le povestește,
i s-a făcut și înmormântare creștinească,
nevasta s-a măritat,
dar a iertat-o fiindcă a murit devreme.
Lumea lui a dispărut și ea
și a rămas doar câte o fantomă grăbită
care mai bântuie câte o casă părăsită
în care nimeni nu intră.
Credința sa în apa vieții sfințită
ce o păstrează în fiecare fereastră,
să o sărute lumina soarelui
și astfel bătrânul nu se teme,
uită de moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre apă, poezii despre vin sau poezii despre sărut
Tu încă mai crezi în ea
Dintre toate nenorocirile care se ivesc
Tu treci nepăsător peste ele
Deși te lovesc ca pe fiecare
Aproape nu mai știu în ce stare sunt
În anotimpul acesta destructiv.
Nopțile se vor stinge de teamă
Se va mai schimba câte ceva
Cred că vechea iubirea dintre noi
Nu se lasă
Tu încă mai crezi în ea
Când totul devine normal eu voi fi ca mai înainte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire sau poezii despre anotimpuri