Pe arca speranţei

mă relaxez în acorduri de geazz
lumina pe chip nu face grimase
şterge cu răbdare lacrimi pe obraz
ridicând din tâmple gânduri preţioase.

mă închin la Soare mândru demiurg
deschid inima dorurile să zboare
peste izvoarele ce-n murmure se scurg
peste orele mângâiate de boare.

noaptea mă învelesc cu o auroră
ascult mirată poveştile lunii
pe arca speranţei meditând la proră
dau la o parte strigoii, nebunii.

departe de vers nu stau nici o oră
l-am sădit în glastră printre petunii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Luna veghetoare pleoapele-şi ridică
lumina solară îi încălzeşte chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopţii visează şi Timpul.

un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
aşează peste mine mătăsoase dantele.

străbate cerul printre vise măreţe
şterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de nobleţe
destramă abisuri a nopţii plângeri.

cerne peste mine înţelepte poveţe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veghea lunii

mă învelesc în noapte lumini de catifea
mai propulsez un vis spre univers
la masa de scris sub aburi de cafea
înşir pe clorofilă vers după vers.

pulsaţiile nopţii îmi dau avânt poetic
vreau să mă întâlnesc cu steaua mea
să ardă calm în raze gândul luetic
încleştarea inimii curând va dispărea.

vreau să transform suspinele în fluturi
roiuri, roiuri să zburde în poiene mândre
prin rouă pe covor floral unde nu sunt ciuturi
unde raze liniştite mângâie clepsidre.

în veghea lunii tu Floare să te bucuri
căci noaptea de poveste e pictată în cadre.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea Lunii

a fost odată, de -o veşnicie este
blândeţea Lunii miracol de poveste
cu veghea ei sfânta, străbună
ocroteşte lumea o face mai bună.

cu dragostea ei de Maică Dumnezeie
îi stoarce nopţii lacrimi din condeie
lumea să se scalde în baie de rouă
mereu să îmbrace haina cea nouă.

când se retrage în stelare dormitoare
primeşte în taină săruturi de soare
să îi stea aproape în magic univers
pecetluind iubirea cu unicul vers.

cerne peste lume drepturi şi libertăţi
pacea şi armonia să dăinuie-n cetăţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe de suflet

poemele mele sunt podoabe de suflet
le împart cu lumea cu inima deschisă
viaţa m-a surprins cu minuni prin umblet
cu reflecţii luminate din datina nescrisă.

secunde de iubire brodate cu mătase
cu sângele vesel ce îmi curge prin trup
lumini de la stele nu vreau să mă lase
fericiri preţioase dulci ca mierea din stup.

muza îmi vorbeşte în stare de veghe
strălucitoare cu chip de luceafăr
pe oceanul speranţei cuceresc o leghe
mulţumită că sunt cu spiritul teafăr.

mă învelesc cu slove de natură străveche
mă scald în lacul cu floare de nufăr.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor! ...

Mi-e dor de veri cu lacuri nesfârşite
Ce-n flori de nuferi au sădit lumina,
De crinii ce-au înmiresmat grădina,
De flori de mac prin lanuri rătăcite!

Mi-e dor de trandafirii albi din glastră,
De tufele albastre de verbină,
Să văd ciorchinii grei de la glicină
Ce îmi aduc seninul la fereastră!

Mi-e dor de râurile de petunii
Care-au făcut risipă de culoare,
Pictând cu-o nuanţă fiecare floare
Şi împletind o punte-n noapte lunii!

Mi-e dor de veri cu zvelta lor lavandă,
De spicele ce freamătă-n câmpie,
Să gust din tihna răsărind din glie,
Pierdută-n balansoarul din verandă!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intermezzo

timpul se relaxează cu ritmuri de jazz
inima mea arde ca miezul de lavă
se prefac în scrum tristeţe necaz
sub piele dansează lumina suavă.

sunt floare campestră cu rouă pe obraz
gândurile mele se înalţă-n slavă
timpul se relaxează cu ritmuri de jazz
inima mea arde ca miezul de lavă.

se scurg printre gene lacrimi de topaz
mă îngenunchiază bătrâneţea gravă
sunt pentru arhangheli un atipic caz
cu toată străduinţa să fiu de ispravă.

timpul se relaxează cu ritmuri de jazz
inima mea arde ca miezul de lavă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro

e seară, e târziu
pentru clipa
ce azi a uitat să mai vină
un medic a murit în spital
obosit, chinuit de viaţa asta bolnavă
bat clopote peste timpuri
se scurg anotimpuri
zac pe ţărm, ascult paşii
unul, doi... apoi tăcere
se scurge în durere o lume
păşesc printre gânduri
ce viaţă, ce chin, ce destin
ascult viaţa cum plânge
ştii, e prea mult sânge
curge şi curge pe pereţii unui spital
rătăcit într-o lume bolnavă
discut cu mine, cu tine, cu cine nu vine
nu înţeleg nimic, nici nu am ce
în absurdul cotidian
timpul se schimbă
orele ceasornicului atârnă haotic
peste cearcănele universului
întorc privirea
să nu mă lovesc de voi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de vers

privesc cu ochiul frunţii ca un ciclop
veacul amăgirilor cu munţi de speranţa
am înfipt în glie rădăcini ca un plop
frunzişul de gânduri să capete nuanţă.

îmi extind destinul în magic Univers
în palmele căuş să adun stele
din inima credinţei curg lacrimi de vers
mă spovedesc la Lună cu păcatele mele.

îmi reproşează că n-am iubit destul
lumea aceasta cu demoni vagabonzi
de zei incompetenţi pământul e sătul
şi tremură lumina în îngeri pudibonzi.

sufletul se zbate în carnale corzi
Doamne iertarea te rog să-mi acorzi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în noaptea regală

înţelepţii dezleagă misterul din rune
unesc cerul cu pământul în divinaţii
reaprind focul iubirii care spune
că viaţa e superbă cu mii de motivaţii.

invoc visul albastru din noaptea regală
invoc dragostea lunii nobilă, duioasă
când slova se-nveşmântă în haine de gală
când fiecare clipă-i fecundă, preţioasă.

uneori la veghea lunii particip şi eu
spun o rugăciune, o mantră protectoare
în mijlocul lumii pacifistă-s mereu
cu Dumnezeu aproape ca de soare.

invoc iubirea, lumina Lui mântuitoare
pecetluind cu versul credinţa arzătoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantism verde

în suflet este primăvară şi-un blând soare
muguri de gânduri stau să pocnească
slovele din beznă au căpătat culoare
mintea mea-i o carte lumea s-o citească.

ating cu tâmplele luminile suave
îngeri mă mângâie, nepreţuit alean
un cântec se naşte din acorduri grave
visul pluteşte pe clape de pian.

trecutul meu e-o amintire de poveste
i-am sădit sămânţa pe un colţ de rai
ploile o vor uda să răsară o veste
cu mesaj de iubire să dăinuie în plai.

viitorul se pogoare din tărâmuri celeste
romantismul verde vreau să aibă trăi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

umbrele se şterg în zori
răsar pe mal albi nuferi
eu scriu cu pana înmuiată în noroi
durerea în cuvântul dintâi
cuvântul se zbate în mine
căutând timpul ce vine
mă scurg pe pagina goală
cuvântul în taina Ta se întrupează
eu scriu în cuvinte nevăzute
chipul şi minunea de a fi
o lacrimă de înger peste pleoape
e zbor presărat cu stele
adie lin, în chip de flori peste câmpiile sufletului
eu caut să scriu în slove
chipul şi minunea de a fi în vers
lumina Ta
în noaptea din noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de pe proră

Am auzit cântarea sirenelor pe mare...

Trecut-au nopţi şi zile de-atunci, şi-acum dispare
Iar soarele... şi struna din urmă mi s-a frânt.
Sirena nu mai cântă şi singur stau pe proră
Şi mâine ca şi astăzi aceeaşi auroră,
Dar marea va fi goală, şi moartă, şi pustie.
Zadarnic aştepta-voi sirenele să vie
— Mai trist de-a le cunoaşte, de-a le dori mai trist
Când steaua dimineţii pe valul de-ametist
Aprinde opalină lumina ce scânteie.
O, lopătar, o, frate, prin visu-ţi ce femeie,
Mireasă sau nevastă torcând fuior de lână,
Aşteaptă pe pribeagul plecat de la cămin?
Pe când cu lira spartă şi inima păgână
Tot mai ascult chemarea ecoului marin.

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied tomnatic

bruma s-a aşternut peste iubirea noastră
lumina dintre noi tremură de frig
dorul fierbinte stoarce lacrimi din piatră
la poarta cerului îndurerată strig.

visuri spulberate, relaţii complicate
regrete şi iluzii s-au strecurat în tâmple
adio fericire cu zile fermecate
tristeţea aduce probleme multiple.

doare şi arde iubirea în mine
caută lumina cuvintelor nespuse
regret că trebuie să răspândesc suspine
regret enorm prietenii răpuse.

ca frunzele-n arbori se îngălbenesc gânduri
între mine şi cer se înalţă tomnatice lieduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lan de caprifoi

cresc nuferi galbeni pe lacul verde
cerul albastru se oglindeşte-n noi
noaptea cosmarelor în lumină se pierde
în zori beau rouă dulce din caprifoi.

romantismul roz în mine se dezvoltă
am strâns sublimări din vast univers
steaua a aşezat peste tâmple o boltă
ca un curcubeu zămislit de vers.

melancolia neagră se destramă în cântec
doina pădurilor vibrează în sânge
dezolarea cenuşie tare-aş vrea s-o spintec
cînd sufletul trist suspină şi plânge.

gânduri bune cu rele în minte amestec
iubirea de viaţă în slovă se distinge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru luna mai

În lucirea lunii-mi pare
Pom în floare, lumea toată.
Trece leneş pe cărare,
Printre băncile de piatră
Câte-o ramură ce-n vânturi
S-a încumetat să zboare.
Singur - fluture de noapte,
Val plăpând de-nsingurare.

În lucirea lunii-mi pare
Ochiul, sâmbure de sticlă,
Ce, gătit de sărbătoare,
Către stele se ridică.
Urc pe trepte de lumină,
Trec prin zări necunoscute
Şi cu dor privesc pământul.
Visul, flacara erupe.

Pom în floare, lumea toată
Sub sclipirea lunii-mi pare.
Colţ de Rai care-şi arată
Spicu-n mierea din ogoare.
Curg în râuri maci şi lacrimi,
Vin în ploi de tânguire,
Plânge-n noi şi plânge-n ceruri
Un crâmpei de fericire.

Trece leneş pe cărare
Frângând ramura-n cuvinte,
Ca un cârd de căprioare
Sânul lumii să-l alinte,
O copilă. Şi aleea
Îşi ascunde chipu-n umbre
Şi de lacul din privire
Lumea mea deodat' se umple.

Printre băncile de piatră
Alte umbre stau culcate
Sub umbrele de lumină
Şi sfios se-ascund în noapte.
Tremură sub braţe lucii
De tăcere, lumea toată
Şi în vis coboară pruncii,
Gând cu gând, treaptă cu treaptă.

Câte-o ramură ce-n vânturi
Furişată se ascunde
Spre-a cutreiera în gânduri
Frământările crescânde,
Ne cuprinde-n legănare
Glossa lunii mai - un cântec,
Clopot mut şi-un colţ de soare
Din copilărescul zâmbet.

S-a încumetat să zboare
O secundă peste noi -
O atingere duioasă
Peste umeri încă goi.
Şi în jur e-atâta pace,
Numai braţele de lună
Se aud mişcând prin ramuri
Ca un semn de "noapte bună".

Singur - fluture de noapte,
Scormonesc necunoscutul
Şi atâta de departe
Azi îmi pare începutul!
Trec prin vise şi regrete,
Singur - fluture de noapte...
De iubire-mi este sete,
De lumină şi de şoapte.

Val plăpând de-nsingurare,
Mort îndoliat de moarte,
Mă ascund în resemnare
Şi mă pierd.... mă pierd în noapte.
În abaua argintată
Mă arunc. Alungă-mi Doamne
Plânsul, dorul şi tăcerea!
Numai Tu ştii cât mă doare...

Val plăpând de-nsingurare,
Singur - fluture de noapte
S-a incumetat să zboare
Ca o ramura ce-n vânturi,
Printre băncile de piatră,
Trece leneş pe cărare.
Pom în floare, lumea toată,
Sub lucirea lunii-mi pare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de cer

ard ca o torţă cu flacără toridă
parfum de poezie respir în plămân
după ploaia de lumina sunt avidă
nu vreau departe de cer să rămân.

ape au trecut peste sufletul meu
dar nu au reuşit că să mă stingă
sunt o scânteie ruptă din Dumnezeu
povara bătrâneţii n-o să mă frângă.

pe tabla de şah mai fac o mutare
fac o rocadă între rege şi turn
pun la adăpost gânduri solitare
şi mă închin pioasă la Saturn.

credinţa mă ajută să fiu tare
ca un cântec din clopot nocturn.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina condeiului

un condei vrăjit am câştigat la tombolă
lăcrimează când atinge angelice lumini
viaţa mea de atunci mirabilă parabolă
o trec prin deşertul plin cu beduini.

atinge-mi inima cu un cuvânt frumos
şi am să-l transform în trainic vers
fac şi din tristeţe un orizont faimos
şi chinului îi dau spirit advers.

în câmpul fără mărăcini sădesc idei
viscol şi furtuni ştiu să îndur
îmi extrag curajul şi forţă din condei
timpul meu e magic chip de trubadur.

astăzi curg din nori lacrimi de iudei
mă repliez pe versul năvalnic şi dur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

mă închin la Soare în linişte mă rog
pentru sănătatea tuturor fiinţelor
lacrimi purifică înecăciosul smog
credinţa este calea biruinţelor.

a sunat trezirea din corn de inorog
trec şi azi de puntea suferinţelor
mă închin la Soare în linişte mă rog
pentru sănătatea tuturor fiinţelor.

adesea mă târăsc precum un olog
numai să ajung în sfera speranţelor
sap în mine precum un geolog
după învăţături din aria căinţelor.

mă închin la Soare în linişte mă rog
pentru sănătatea tuturor fiinţelor.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele ard lemnul cosmic

Se face noapte în gânduri şi tu nu adormi,
se ţes pânze ce acoperă somnul aşteptat,
râuri străine străbat întunericul
pietrele stau de veghe cu ochii spre cer.

Stele ard lemnul cosmic fără flacără.

Ursitele stau în jilţ cu nervii întinşi
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,

tot ce se naşte este ursit.

Urcă prin mine izvoarele moştenite
în inima cui nu vor fi limpezi?

În suflet înfloresc mugurii speranţei,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri,
privesc cum se urcă pe scară norocul.

Întotdeauna lumina se răzbună
pe cei cu ochelari de cal.

Din timp în timp soarele-şi ridică ochii
şi sărută cu dragoste pământul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spectrul luminii

dureri transfigurate devin mari bucurii
ca o răscumpărare pentru înfrângeri
treptat lumea se umple cu euforii
soarta mea-i însoţită de îngeri.

Dumnezeu nu mă lasă chinului pradă
irezistibile avânturi vreau să se repete
de câte ori deznădejdea se-nnoadă
cu lacrimi cu gemete cu ţipete.

în marea zvâcnire a credinţei mele
invoc lumina Cristică mântuitoare
să cearnă peste mine seninuri din stele
să stingă ca ploaia flăcări mistuitoare.

vibraţii preţioase pătrund pe sub piele
mistificând lumina sfântă binefăcătoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!