Anotimpul alb
ninge ca în povești, o ninsoare pufoasă
se așterne peste munți și peste văi
copiii poznași au ieșit din casă
pocnesc din bici în ritm de zurgălăi.
pe dealurile albe au făcut derdeluș
se dau cu sănii din vară lustruite
privesc pe fereastră prieteni de pluș
ore de veselie nu vor vrea să le uite.
e vremea șezătorilor lângă focul din sobe
se deapănă tradiții și se cântă doine
plăcinta de dovleac îndulcește verbe
satul se înveșmântă cu argintate haine.
o lume de basm pătrunde între jerbe
e anotimpul alb care dezleagă taine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre alb
- poezii despre văi
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verb
- poezii despre tradiții
- poezii despre timp
- poezii despre săniuș
- poezii despre sat
Citate similare
Melancolie de toamnă
ce tristă e grădina fără flori
și arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvășește cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.
pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă poftește la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.
fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac șezători
se-mprăștie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.
scriu romanța toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre muzică
- poezii despre melancolie
- poezii despre lumină
- poezii despre gutui
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre zăpadă, poezii despre visare, poezii despre prezent, poezii despre patrie, poezii despre noapte, poezii despre gheață sau poezii despre ger
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precipitații
ninge din stele cu lumini pentru noi
ninge din suflet cu doruri ardente
ies la suprafață straturi de noroi
aleanul răzbate printre sentimente.
când iarna sosește o privesc pe fereastră
dar frigul străpunge arborii golași
au pălit de mult florile din glastră
pe străzi se joacă doar pruncii poznași.
viscolul îngheață murmurul de izvoare
păsări zgribulite nu mai ciripesc
iarna nu are nici un fel de candoare
plâng arborii gliei din rărunchi trosnesc.
sunt tot mai mohorâte razele de soare
dar învăț că și iarna trebuie s-o iubesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre viscol, poezii despre stele, poezii despre păsări, poezii despre plâns, poezii despre jocuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ninge!
Ssst! Micuța gerului,
Cu mânuța înghețată,
Bate-n poarta cerului
Și întreabă supărată;
Unde-s stelele de sus?
Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Și le-mprăștie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Și coboară-ncetișor...
Oare-a nins?
E un fulg și-i cel dintâi
Și aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi...
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre râs, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Pastorală
tradiții străvechi sunt țesute în ie
gospodarii țării sunt și buni creștini
timpul păstrează splendorile în glie
elixirul fericirii e stors din ciorchini
cântul și hora vibrează în călcâie
nunți alungă nori avari și străini
tradiții străvechi sunt țesute în ie
gospodarii țării sunt și buni creștini
roadele bogate se culeg din câmpie
la mese se cinstesc prieteni vecini
nația se-ndreaptă către veșnicie
văi și munți atrag mii de pelerini
tradiții străvechi sunt țesute în ie
gospodarii țării sunt și buni creștini
rondel de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre vecini, poezii despre prietenie, poezii despre pelerinaj sau poezii despre nuntă
Poveste de iarnă
Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul înghețat,
Acoperă cu flori de gheață ferestrele și-ntregul sat.
Pe dealuri ea așterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.
Iar vântul intră-n jocul iernii și viscolește fulgii toți,
Cu veselie îi adună pe toți copiii pe la porți.
Ei vântul îl aleargă-n vale și fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag și alb covor.
Iar iarna se înveselește și-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopțile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.
În jocul iernii intră seara ca o măicuță obosită,
Ea liniștește copilașii și-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivățul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.
În case-acum e cald și bine, copiii s-au culcat de mult,
Afară singur vântul bate, cu inima-mi eu îl ascult...
Mă ninge-n suflet cu fantasme, iar vântul vieții mă îngheață,
Doar inima-mi e încă jună și desenează flori de gheață.
Presară iarna lacrimi dalbe peste-al bunicilor mormânt...
Mi-e dor de a lor sfântă poveste, mi-e dor de-al lor blând, drag cuvânt...
Pe dealuri se așterne neaua și ninge-n suflet cu povești,
Curând la noi va veni Moșu... colindători pe la ferești....
poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre copilărie, poezii despre zbor sau poezii despre viață
Noapte sfântă, binecuvântată
o mare de lumini ținute în palme
inundă orasul în drumul spre casă
unde sunt întinse bunătăți pe masă
unde se concentrează secundele calme.
Cristos a înviat din morți
cu viața pe moarte călcând
iertare peste lume dăruind
este iubirea aleasă dintre sorți.
e liniște și pace e sărbătoare dulce
iepurași de ciocolată ouă roșii cozonac
fiece creștin petrece după bunul plac
e noaptea când nimeni nu vrea să se culce.
povestea milenară o scriu ca un cirac
cu tradiții sfinte din vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre moarte, poezii despre creștinism sau poezii despre Paște
EU, TU ȘI VARA
plouă mult, parcă în joacă
norii inima-și dezleagă
curge ploaia pe la geam
vântul scutură din ram
stropii mari si străvezii
și de-i noapte și de-i zi.
plouă într-o veselie
pe-arături și peste vie,
peste teii înfloriți
peste ochii tăi umbriți
a plouat și ieri și azi
stai în casă, gânduri arzi.
vrei cu pasul pe cărare,
vrei la munte, vrei la mare,
vara s-a-mbătat cu apă
spre amiază o să-i treacă
și va reveni in forță
aruncând în noi cu torță.
arde soarele-n văpăi
peste munți si peste văi
vara-n drepturi și-a intrat
de curând s-a măritat.
tu un zâmbet îmi arunci
-stai aici, unde te duci?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre munți, poezii despre zâmbet, poezii despre trecut sau poezii despre tei
Urme prin sat
Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,
Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim
Cerne iarna versuri albe
Și de alb ne mâzgălim.
Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,
Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Și ne vede lumea-ntreagă
Cine și a cui suntem.
Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea pășim
Facem pârtii până-n poartă
Și de alb ne mâzgălim...
poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre pârtie sau poezii despre poezie
peste șapte mări și șapte țări
peste șapte munți și tot atâtea văi
prințul din povești
trece peste orice obstacole
pentru Cosânzeana lui
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre văi, citate despre obstacole, citate despre munți, citate despre depășire sau citate despre Ileana Cosânzeana
Poem de iarnă
De prin crâng și de pe deal,
Cu vuiet și cu scandal,
Venind iar din depărtare,
Rupe tot ce-i stă în cale.
Peste voi și peste sate,
Crivățul de miază noapte,
Se apleacă o mireasmă.
A iernii catapeteasmă.
Cu ilic și cu cojoc,
Cu mantie de mătasă,
Se așterne peste toate
Iarna și la noi acasă.
În văzduh vuiesc copacii,
Pe câmpii Frunze se-ngână,
Parcă umblă-n lume dracii
Mână-n mână.
Văd, mai sus, pe-un vârf de viță
Zgribulită și smerită,
Puiul de la vrăbiuță
Care caută grăunță.
Mama-i este obosită.
Doarme-n leagănul de nea,
Dincolo de casa sa.
Totu-I alb, un basm cu zâne,
Vântul a-nceput să scurme
În cotloanele-nvechite
De la casele smerite.
Natura e amorțită,
Chiar și moșul din ogradă
Are nasul ca ardeiul
Alba parcă-I lumea toată.
Este ger. Pe văi și dealuri
Gheața licăre și geme.
Pleacă maică la pădure
Să aduc-un braț de lemne.
Numa-n deal, la derdeluș,
Cu fulare și mănuși,
Trec copii la săniuș.
Toți aleargă prin zăpadă,
Se împing ori stau să cadă,
Luciul lacului sticlește,
Timpul trece fără veste.
Satu-i zahăr, ori e sare...
Mare veselie, mare!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre zahăr sau poezii despre vrăbii
Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre Soare
De ninge
De iubești și ninge
zboară fluturi
în maree de zurgălăi
peste marea de zapadă
ce e atât de fierbinte
cu albatroși de cetine
și corăbii, sănii
in privirea ei
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre iubire sau poezii despre fluturi
Fereastră spre cer
răspândesc cuvinte între patru zări
trăiesc magia iernii de bucurie strig
ninge cu armonie peste realizări
doruri am frământat în pâine și covrig.
spiritul este o fereastră spre cer
lumini pătrund în odaia curată
colindul zilei cu drag ți-l ofer
din iubirea limpede nemăsurată.
gerul pictează pe geam fantezii
sufletul tresaltă adâncit în mirare
aduce și iarna valuri de poezii
în râul de ceneala cu roșie culoare.
în focul creației se nasc frenezii
romantismul sufletului ia amploare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre roșu, poezii despre romantism sau poezii despre pâine
Iubire în alb
Mă trezesc în noapte
în neliniște albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.
Ninge și ninge lacrimi de gheață
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat și bat.
Ninge și ninge peste viață
mă plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.
Miroase a zăpadă, gerul troznește-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
și adorm târziu în noapte cu tine în gând.
Iubito, fă-mi loc în așternutul alb,
să simt plăcerea trupului tău,
să uit de mine și trista-mi povară,
risipindu-mi clipa din ceasul cel rău.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tată sau poezii despre somn
Ninge peste țara mea de vis
Ninge peste țara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Telenești, Chișinău, Leova.
Ninge peste păduri de brazi
Peste munții Carpați.
Ninge cu fulgi jucăuși
Peste București, Iași, Cluj.
Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ștefan și Mihai dușmanul l-au învins.
Ninge peste țara mea de vis.
Ninge și tot ninge Și așa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschiși,
Din nou, la România mare.
poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre graniță sau poezii despre flori
Oameni de zăpadă
Ninge sfînt și păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărțirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atîta nins
Niște oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge și ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristețe și cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîți au fost de gardă voie cer să doarmă
cîți au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în țevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăție,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge și sfîșie,
se fărîmițează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărțire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheață și iubire,
oarbe felinare cad din univers.
Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge în neștire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.
Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă,
ninge fantomatic și bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că ești dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre voce sau poezii despre vinovăție
Poveste de iarna
Miracol glisat în cristale
iernează târziu
lumini măcinate de clipe
imaculat
toate zăpezile care trec prin fereastră
îmi aduc aminte de acea lume
din care iarna încuia veșnicia
în tine
de cabana ascunsă între umbre
și de căldura vetrei
peste care focul
hipnotiza arderea unui timp
mocnind a mere coapte
cu gânduri amestecate
într-o cană de ceai
fierbinte
îmi ninge din priviri
o dorință.
poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre gânduri, poezii despre foc sau poezii despre dorințe
Rondel de iarnă
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit
Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
Împovărați de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieșit
Așteaptă la gemuri timpul potrivit
Sita cerului cerne fulgi de nea
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore