Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Father

încă e intuneric / o clipă mă opresc
și șterg lacrimile unui câine de pluș / astă noapte am visat că mă urmăreau ei / câinii
am salvat visul ca pe un draft m-am trezit spunând cuvinte ca un
robot dintr-un call center dragă tată dragă tată
dragă tată / astea sunt cuvinte care nu se rostesc
tata a plecat într-o vănătoare fără întoarcere

// dacă rostesc father mă simt mai detașată //

s-a întors totuși când pe ecran se derulau imagini de la
campionatul mondial de patinaj artistic
era o figură plină de sânge și pământ
preinfarctul îi făcuse inima mai slabă
l-am luat în brațe / era un animal rănit ce m-a strivit sub greutatea lui
atunci am învățat că mila e un sentiment inutil
de fapt nici nu era tatal meu
era father
un străin uitându-se la mine de la o altă fereastră
în care tot timpul e întuneric

//
întotdeauna am avut camera mea în care să mă ascund
dar acum am căzut pe gheață ca acei patinatori executând un triplu rittberger
și am adormit din nou văzându-i îmbrățisați cu mâinile întinse perfect la orizontală
& corpurile contorsionate

n-a fost de ajuns nimic să îi salveze de la eșec dar
am știut că viața va continua
exact ca un paianjen mare și gras țesându-și pânza în neant
din ea îmi extrag și acum firele/ ce mai rămâne după ce gheața se sparge
decât să te tărăști încercând să ieși dintr-o gaură rece și mică
așa cum e câinele meu de pluș zbătându-se între frică și dragoste.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Un înger adormit...

Am întâlnit odată mai demult
Un înger îngândurat și cam tăcut
Avea un aer așa uman
Ochii pătrunzători și zâmbet diafan

Când era sus, când era jos
Era perfect, era frumos
Când pe pământ a coborât
Și-ntâia oară m-a privit

Părea puțin cam obosit
L-am alintat și-ncet a adormit
nu-l treziți vă rog frumos
El pentru mine s-a întors

Sunt visul lui e visul meu
Și uite așa va fi mereu
Aș vrea în brațe să îl strâng
nu-l trezesc defel nicicând

Este un înger, e a mea iubită
Aș vrea fie fericită
Și dacă timpul trecut-a peste aripile ei
Ea a rămas cea mai frumoasă între femei

Vă mulțumesc ca-ntr-o prefață
Vă scriu acum și am în față
Un înger care tace
Vă rog îl lăsați în pace

Ce poate fi mai minunat în viață
Decât fii cu îngerul în față
La tine Doamne, închin smerit
Privind... un înger adormit.

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Aceiași ochi albaștri de metil

Dragă tată,
Eu știu acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă.

Dintre toți sfinții îl iubesc pe acela
Care acum se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiași ochi albaștri și-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost și-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viața este atât de neînsemnată
Fără cei sfinți,
Fără părinți?

Dragă tată,
Îmi întind palmele la cer,
Te rog, oblojește-mi trupul,
Moartea încă mai taie în carne vie,
Întârzie,
Vrea -mi primenească sufletul.

Aici la mine-n astă lume
Nu pot decât să-ți scriu pe nume,
Vorbesc o altă limbă mai ciudată
Și nici copiii ce-or vină nu vor afla vreodată
Ce-nseamnă
Tată.

Dragă tată,
Tu m-ai învățat să fac primii pași legat de cravată
Și primii kilometri pe bicicletă
Și proverbul acela, odată...
Când îndrăgostisem de-o fată:
"Ochii care nu se văd se uită"
Eu, tată,
Nu o să te uit niciodată.

Dragă tată,
Tu mi-ai spus:
"Fiule, dacă vrei ajungi sus,
Să-l simți pe Dumnezeu,
Să marci un eseu..."
Dragă tată,
Am primit o pasă de la tine de peste ocean,
Am marcat zeci de eseuri în acest an,
Dar acesta este singurul pe care l-am rănit
Pe hârtie.

Dragă tată,
Eu știu acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă

Pe lumea cealaltă.

poezie de din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Dragă tată

Din cap până-n picioare
Aveai hainele noi,
Era in sâmbăta mare,
Dar ultima cu noi.

SI cred ca niciodată
In viața ta, de tată,
N-ai avut haine noi,
De Paște, ca aveam noi!

La căpătâiul tău
Cu toții indurerați,
Doar soarele zâmbea,
Iar luna te aștepta.
..............................

Marin, n-a sărbătorit
Anii ce i-a implinit,
La onor s-a prezentat
Cu pușca si inarmat.
Știm ca a fost dorința ta
Când din lume vei pleca
Vânătorii toți sa-ți vină
Foc de pușcă -ți inchine,
Ca auzi ultima dată
Foc de pușcă, dragă tată!

poezie de (26 martie 2013)
Adăugat de Mirella OlaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tată, de ce ai plecat?

Tată, de ce-ai plecat?
Lumea zicea ești un bețiv notoriu,
Că ai patima suptului, ești un împătimit al alcoolului.
Și mai zicea lumea ne-ai distrus fericirea.
Fericirea?... Poate altceva.

Noi te iubeam așa cum erai.
Mai știi copacul pe care l-ai plantat?
Era mic când l-ai plantat
Și am jurat
într-o zi va fi tăiat.
Nu m-am ținut de cuvânt, tată;
Îmi pare rău că nu m-am ținut -
Acum va trebui să-l văd toată viața.

De când ai plecat, se zgribulește la mine
Și îmi face, complice, semn din câte-o creangă.
"Ce vrei? - îi spun- m-am săturat de tine,
Mori și tu, vreau să am viața mea!"
Am vrut să-l tai ieri,
Am încercat,
Dar s-a gudurat,
Apoi a țipat
Cu țipăt uscat,
Cum face cățeaua lelii Parasca
Atunci când îi îngroapă cățelușii abia fătați.
De vii îi îngroapă...
Tu ai avut noroc.

Frumos costum de înmormântare
Ți-am cumpărat!
Că tocmai fusese ziua ta.
Ți l-a admirat și bunul tău prieten.
Chiar a zis:
"Tulai, frate, că-i tare frumos,
Să-l porți sănătos!"
Ți-a făcut din ochi și a tras o dușcă dintr-o sticluță
Pe care scria: "Frecție - răceală și gripă",
Dar stai liniștit,
Nu e răcit.
E sănătos.
Și eu sunt,
Și sora mea,
Și fratele meu,
Și toată lumea e sănătoasă.

Tu ziceai mereu sănătatea e mai bună decât toate;
Iar eu te-am întrebat:
"Tată, îmi dai un pic de sănătate?"
Ai spus că nu se poate cumpăra
Și am înțeles că nici un Crăciun nu va fi altfel.

Acum e iarnă, tată;
Dar la toamna ce vine
Copacul tău îmi va da mere,
Mere de la tine, înțelegi?
Am fac un cidru bun,
Am să mă îmbăt și am să întreb copacul:
- Tată, de ce-ai plecat?
Copleșit, mărul va plânge...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străinul

într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
și întunericul nopții
înfricoșa
când s-a făcut dimineață
străinul i-a luat lui tata căruța
și caii și pe mine sub braț
de atunci nu mai știu nimic
despre ai mei
nici despre mine
ochii mi-au ars în plâns
până am orbit
anii s-au scurs precum clipele
până m-am stins
abia atunci a venit un înger
m-a luat de mână și m-a dus
înapoi acasă la părinții mei
era liniște și fain
ca și cum aș fi ajuns în rai

mult mai târziu am aflat
mi-a fost dat străinul
și că rostul lui a fost
scrie pe sufletul meu nimicuri
cu litere reci cum a scris și Nichita

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Edgar Lee Masters

Reuben Pantier

Well, Emily Sparks, rugăciunile tale n-au fost irosite,
Iubirea ta n-a fost chiar în zadar.
Datorez tot ce am fost în viață
Speranței tale care nu a încetat niciodată,
Iubirii tale care mă vedea încă bun.
Dragă Emily Sparks, lasa-mă să-ți spun povestea.
Voi trece peste ceea ce se datorează mamei și tatei.
Am avut necazuri cu fata confecționerei de pălării
Și am plecat în lume,
Unde am trecut prin toate pericolele posibile
Ale vinului și ale femeilor și ale plăcerilor vieții.
Într-o noapte, beam cu o cocotă cu ochi negri
Într-o camera de pe Rue de Rivoli
Și lacrimile au țâșnit în ochii mei.
Ea a crezut că sunt lacrimi de dragoste și a zâmbit
La gândul că mă cucerise.
Dar sufletul meu era la trei mii de mile distanță,
În zilele când mă învațai, în Spoon River.
Și asta doar pentru că nu mai puteai să mă iubești,
Nici să te rogi pentru mine, nici să-mi trimiți scrisori;
Tăcerea ta fără sfârșit a vorbit însă pentru tine,
Iar cocota cu ochi negri a crezut că lacrimile curg pentru ea,
La fel ca și săruturile mincinoase pe care i le-am dat.
Cumva, din acea oră, am avut o revelație nouă,
Dragă Emily Sparks!

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Învață-mă să rostesc!

La început era Cuvântul
Și Cuvântul era la Dumnezeu
Și Dumnezeu era Cuvântul.
Fatidic, simplu, mare adevăr,
Pe care oamenii nici acum nu-l înțeleg.
Dar Cuvântul era însuși Creatorul!
Cum aș putea eu, parte dintr-o consoană,
Un sunet încă nedeslușit,
O adiere dintr-o literă scrisă cu sânge,
O slovă neterminată pe-un caiet de dictando
Să fiu cuvântul, cuvântul care zidește?
Cum aș putea să m-adun,
Decât în rugăciune adâncă,
Să țin cerul de torți
Și să-l implor pe Ziditor:
—Doamne, dă-mi sunetul care-mi lipsește,
Dă-mi fiorul care m-ar preschimba,
Dă-mi jumătatea mea de slovă,
Fă-mă o literă întreagă!
Doamne, te rog, preschimbă-,
Preschimbă-mă în cerneala ce iese întreagă
din penița Cuvântului și împrumută-mi,
Împrumută-mi,
Din strălucirea mată a unei vorbe!
Doamne, învață-mă să rostesc,
Pune în gura mea... cuvinte!
Fă limba mea un amalgam primordial,
O gaură neagră a universului,
O dimensiune paralelă,
Din care să iasă netulburați:
Norii gândului,
Petalele cuvintelor,
Muza poeziei,
Marama adorării,
Puterea tunetului,
Strălucirea stelelor,
Limba mamei,
Vocea interioară,
Cascada timpului,
Filele de carte,
Vibrațiile iubitei,
Sărutul copilului,
Copitele cailor celești,
Frumusețea pământului!
Doamne, te rog: Învață-mă să rostesc!

poezie de (25 august 2010)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ne-am întâlnit într-o zi

Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă și tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine și de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile și o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simțeam dinții unui destin gelos dar drept
Cu Toamna și iubirea din mine, ce-ți oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine și prin tine într-o zi,
Și ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte plec!!! Dar n-ai avut cum să m-auzi,
... Aveai multe iubite... și ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroși.
Nu se schimbase nimic în viețile noastre.
Tu... aveai același dor de ducă, și aceeași agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate și cumpărate la un șpriț de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Și mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iți spun că te iubesc m-auzi?
Nu știu dacă iți amintești, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Și niciodată nu ai auzit când ți-am spus: Te iubesc.
Ți-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, și inima mea a reușit să te adoarmă... liniștit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viață
întreagă,... chiar dacă tu ești acolo, și eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ți doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - și mulți ghiocei răsăriți la tâmple și-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit și-acum. Te-am strigat.... până înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
și sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o liniște
și-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.

poezie de (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peroane

gara se făcea din ce în ce mai mică
un obiect pus în fața camerei de filmat depărtându-se

oamenii se mișcau mai încet / acele ceasului se mișcau mai încet

în spate orașul se transforma într-o iluzie

de acolo de unde veneam eu / de sub cerul ca un arc electric

desprinderile păreau ușoare / dar nu era așa

știam trebuie plec undeva

-mi ascut durerea ca pe o bucată de creion

cu care am scris pe pereții gării // limpezimea se pierde încetul cu încetul//


pașii pe asfaltul gros

până la eliminare doar câteva secunde / în timp ce trenul se apropie

atunci am simțit nebunia

calvarul


inima îmi devenea din ce în ce mai mică

odată cu trecerea în slow motion a timpului / camera de filmat care mă privea


le întorceam zâmbete false oamneilor care și ei mă priveau

le cunoșteam bine soarta deși ei nu știau

aveau să se întoarcă și ei în orașele lor pline de fabrici dezafectate

cu amintirea drumurilor care te leagă cu picioarele de pământ


ca un paratrăsnet prin care se scurge fluidul electric al zilei

//

apoi a venit noaptea și dintr-odată nu am mai rămas decât eu și trenul

în căldura sufocantă am întins brațele și camera s-a oprit din filmat


m-am desprins/ am zâmbit morții senin și am plecat mai departe /
în visul meu în care orașul era din ce în ce mai frumos și strălucitor
în visul meu în care te sărutam pe gură și eram vie / gândeam la o pasăre scăpată din cușcă

o pasăre pe care o găsești zbătându-se pe trotuar / te uiți la ea și inima ți se strânge

simți bătăile aripile ei pe șira spinării / același arc electric care se descarcă în tine /

și din tine pleacă mai departe / nimeni nu știe unde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Nedelcu

De vorbă cu soțul meu

Am adormit azi-noapte foarte greu
Și-n vis, m-am întâlnit cu soțul meu.
Stăteam de vorbă ca și altădat'
Și... iar, mi s-a părut că-i supărat.

Eu îi vorbeam, el răspundea plângând
Și, Doamne, câte îi spuneam în gând!
Șoaptele lui, parcă, aveau ecou,
Însă, l-a podidit plânsul din nou.

Până la urmă, a tăcut, însă treptat,
Cu pasul rar, spre mine s-a-ndreptat
Și-i povesteam cu sufletul deschis,
Ce-am mai facut, de când s-a-nchis în vis.

Și locul îmi era necunoscut,
Dar, Doamne, eu eram cu-al meu iubit!
Priveam la el cu-atâta încântare
Și, dintr-o dată, intrai pe o cărare.

Mergând, am dat peste o apă mare;
Jur-împrejur, pustiu cât vezi în zare.
Am început să-l caut, însă... unde?
Din când în când, de mine se ascunde.

L-am căutat, dar n-am găsit nimic.
Aș vrea pot, aș vrea să mai despic
Ziua de zi, durerea de durere,
Dorul de dor, puterea de putere.

În vis m-am perpelit noaptea întreagă,
Dar, am păstrat ceva din vis, în minte.
Am vrut selectez cu luare-aminte,
Imaginea ce mie îmi e dragă...

La geamul meu, o pasăre se-oprește
Mă uit la ea și parcă îmi vorbește...
simt de parcă m-aș afla-n văzduh,
Iar dintr-o stea zâmbește Sfântul Duh.

Cât ai clipi din ochi..., numai atât
De mine, soțul meu iar s-a ascuns.
Dar, pentru mine a fost de ajuns
Să văd el e trist! Și iar am plâns...

Eu plâng până târziu în noapte,
Îmi plâng steaua ce mi s-a stins.
Și-ntreb moartea:,, De ce-ai învins?
Pe el, de ce l-ai luat departe?"

Și lacrimile îmi curg încetișor,
Parcă ar vrea ca sufletu-mi s-aline.
Moarte, de soțul meu mi-e dor!
De ce l-ai luat? Inima plânge-n mine!

poezie de din Cenușa unui suflet! (25 decembrie 1996)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Era ceva răutăcios, ceva care rănea

și mă durea de fiecare dată când îmi lua cartea. după care stingea lumina.
dar sub pătură aveam o altă carte și o lanternă. nu dura prea mult
noapte de noapte trecea și mi le lua. până când
nu am mai avut nimic. și minunea s-a întâmplat. într-o noapte.
după ce mi-a luat cartea și a stins lumina, am închis ochii
și lacrimile s-au revoltat, și-au țâșnit
luând cu ele vălul negru
și-atunci am văzut.
cărțile veneau, făceau o plecăciune,
se deadeau de trei ori peste cap și se deschideau
luându-mă cu ele.
acum era suficient închid ochii
și asta l-a făcut turbeze
evadasem. scăpasem.
l-am lăsat cu ura și frustarile sale
nimeni și nimic nu-mi poate lua imaginea cărților
decât odată cu viața.
dar ce mai contează, eu sunt deja carte
parte din carte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

Crăiasa Zăpezii l-a sărutat pe Karl pe frunte, iar sărutarea ei era mai rece decât gheața și îl săgeta până în inimă, și doar inima lui era pe jumătate un bulgăr de gheață. O clipă a crezut moare, dar numai o clipă, fiindcă îndată după aceea i-a fost iar bine și n-a mai simțit frigul.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.

Locul meu

Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Și tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Și, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până și în adâncul pământului,
Dar, deja, obișnuisem
nu fie acolo unde îl caut
Și, așteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Și, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram și eu.

poezie de din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian MoroșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Baladă

Sunt eu de vină, mamă,
Sunt eu de vin-acum?
El m-a-ntâlnit odată
În zori de zi pe drum;
Glumind m-a strâns de mână,
Și ce-i dacă m-a strâns?
Sunt eu copilă mică
Să-mi fac din glumă plâns?
Era să-l las, măicuță,
Cu gluma și să tac,
Era țip obraznic,
Ori ce era să fac?

Și tot pe mine, biată,
Și vină, și ponos!
Eram chemați la nuntă
Și n-aveam brâu frumos,
n-ai voit -mi cumperi,
Dar el mi-a cumpărat,
Și ce-i un brâu? Și-n urmă,
Eu nici nu l-am rugat,
Era merg la nuntă
Ca cei din neam sărac,
Să fiu de râs în lume?
Ori ce era sa fac?

De ce-mi arunci tu vină,
Tot vină cu păcat?
El m-a oprit în cale
Pe lunci și m-a-ntrebat
Pe unde-i bietul tată,
Și-i vesel, sănătos?
Și m-a-ntrebat de tine,
Așa de prietenos,
De bine când mă-ntreaba,
Eu cum era să tac?
Să-l las în drum cu vorba,
Ori ce era sa fac?

Și-acum întreaga vină
Pe mine tu o pui!
El m-a-ntâlnit pe punte
Și știi tu felul lui;
M-a strâns de peste brațe
nu le pot mișca,
Și nu-mi lăsa răsuflet,
Așa săruta.
Te zbați, dar tu esti slabă,
Și puntea toată sloi;
Cădeam, fereste Doamne,
Sub ghiață amândoi!

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 5 aprilie 2019.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aș fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsurați, pașii vorbei m-au
dus uneori către tine și ți-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat și eu,
pierdută prin el, nu mai știam
spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi cuprindeau și mă făceau noapte.
Fără văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea și cu mine,
credeam trăiesc.
Și s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Și nu mai știam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simțeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
și cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruș străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăți
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
pașii ar bate doar pe loc,
urmele ar păși înainte și
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braț cu zâmbetul lor.

M-am gândit
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima mea cea nouă...

Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
inima ta e la cine nu a meritat.

M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.

Am încercat timp îndelungat,
Inima -mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat -mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.

Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.

Aveam acum imima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper mi-ajunge.

Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.

Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.

Cred ar fi bine ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul iasă din viață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Printre mărunțișuri...

Prin mărunțișuri, câte-a strâns cuminte,
Bunica, am găsit și-o amintire,
O carte cu coperți îngălbenite,
Purtând în ea cuvinte de iubire.

Era acolo, lângă ea,-n tăcere,
Parcă-așteptând din cerurile sfinte
Un zâmbet și o dulce mângaiere,
În poză, fiu de tată de părinte.

Se așezase praful peste toate
Și doar cuvintele-n tăceri vorbeau...
Un trandafir se scutura-n cenușa
În care doi tăciuni mai străluceau.

Am luat în brațe ia... Și un clopot
În pieptul meu bătea cu îndârjire...
Fusese a bunicii. Și ițarii
Ai bunului bunic întru slăvire!


Am luat cu mine și o lampă veche,
Un fus tocit și caierul de lână,
O toartă de argint dintr-o cutie...
Și le-am urat la toți de noapte bună.

Prinsă-n ștergar țesut de mâini muncite,
Era icoana... Și mi-am amintit
De bunii mei, de tata și de mama,
De drumul unui timp ce-a împietrit...

Am alergat într-o îmbrățișare
Eternă, să-i cuprind și să-i sărut,
Dar prin atâta taină așternută,
Prin praful amintirii i-am pierdut.

Am plâns atunci... E părul din basma
Atât de alb, de rar și despletit,
întreb acum, bunica mea
De ce-ai plecat... de ce-ai mai fi venit?!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Femeia puternică

Poem dedicat dnei Rodica Galescu


Eram o tânără frumoasă
Cu o ochii verzi și pielea de mătase
Nu știam ce inima îmi pregătea
Nu știam ce voi putea comunica
Eram singură și poezia devenise aliatul meu
Un aliat fără de care azi nu aș fi fericită
Era un zid fără de opreliști
Era un mod prin care mă salvam
Copii îmi dădeau speranța
Și viața mea avea un sens
Eram o femeie fericită
Aveam aproape totul
Eram o ființă preaiubită
De cei ce îi purtasem în pântece
Aveam acum un loc mai bun
Aveam o viață lungă și frumoasă
Iubitul soț m-a părăsit
Când lumea noastră ne era mai dragă
Singură am izbutit și am crescut cei trei copii
Ce astăzi îmi sărută mâna
Și îmi respectă dorul permanent
De tot ce am avut vreodată,
De iubirea lui necondiționată
Și de iubita mea fiica ce timpuriu ne-a părăsit.
Acum când stau de vorbă cu tine, fiică dragă,
Mă-ndrept cu pașii repezi și-ti transmit
viața toată te-am simțit aproape
în momente critice tu m-ai susținut
Te iubesc, iubită fiică...
Frumusețe de necuprins
Înțelepciunea ne îndeamnă
Să fim mai buni și preaiubiți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian simți cum îl copleșește amețeala; nu s-ar fi așteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărți aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia constate că se înșelase, dar nu i se urcă la cap ideea ar fi un tip perfect, doar pentru că așa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuși mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Șora

Am trăit odată o experiență cvasireligioasă, la care mă raportez și astăzi, ca la un fapt fondator pen­tru mine ca persoană. Pe la vârsta de opt ani, în satul în care era preot tatăl meu - Izvin, la 16 km de Timi­șoara spre Lugoj, mi-am petrecut o după-amiază singur în câmp. Era o zi de vară, la ceva timp după seceriș. Era o liniște ca din altă lume. Am stat culcat pe spate, în iarbă, o după-amiază întreagă, uitându-mă la cer... Am avut atunci un sentiment unic de comu­niune perfectă între mine și univers. Poate fi fost un sentiment teocosmic, pentru că era străbătut de o vână de sacru. Simțeam o bucurie intensă și o libertate completă. Totul avea un rost. Acea după-amiază mi-a rămas în amintire ca un fapt capital în viața mea.

în revista Formula As, Nr.823 (iunie 2008)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Din ce cauză gheața are densitatea mai mică decât apa? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!