Dragoste zăludă

Iubită creaţă şi sprinţară,
Te-am cunoscut aseară-n gară,
Iubito fără de cercei,
Prieteneai cu derbedei...

Aveai atâta "vino-ncoace",
Cât zece ciorbe de potroace,
Aveai atâta sexapil,
Cât monopolul de un kil...

Îţi dăruiesc un trandafir,
Cules pe şest din cimitir,
Şi îţi ofer fără fasoane,
Cutii în care-au fost bomboane...

În semn că vreau să te răsfăţ,
Eşti invitată la ospăţ,
Cu pâine tare şi chiftele,
Recuperate din pubele,

Iar dacă nu o să ne-ajungă,
Vom trage-aurolac din pungă,
Şi vom pluti îmbrăţişaţi,
În lumea boşilor bogaţi,

Căci aer noi avem şi soare,
Şi drept avem la-nsurătoare,
Iar din amorul pătimaş,
Vom umple lumea de urmaş'...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugă... după ce

Atâta timp cât raţiunea doarme,
Cât nu iubim şi investim în arme...
Atâta timp cât pumnul ne conduce
Ajungem toţi un nume pe o cruce.
Atâta timp cât nu ne va ajunge,
Va fi mereu un suflet care plânge...
O mamă fără vlagă, obosită,
Un tată cu o soartă irosită;
Vom căuta năuci o nemurire,
Dar cum s-o ai, de nu devii iubire?
Atâta timp cât luăm, fără să dăm,
Vom fi acei ce groapa ne-o săpăm.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât avem pasiuni, nu vom înceta să descoperim lumea.

citat din Cesare Pavese
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp...

Atâta timp cât mai avem o ţară
Şi ştim că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă şi amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.

Atâta timp cât mai avem o viaţă,
Bună sau rea, aşa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea faţă-n faţă
Nu să ne-ascundem după o perdea.

Atâta timp cât mai avem onoare
Aşa cum am avut de când ne ştim
Chiar dacă umilinţa rău ne doare
Putem pe toţi în ochi să îi privim.

Atâta timp cât mai avem un suflet
Şi o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreţi chiar dac-am suferit.

Atâta timp cât nu uităm trecutul
Şi cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în faţă un viitor.

Atâta timp cât mai avem speranţe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi şi circumstanţe,
După eşecuri ne vom reveni.

Atâta timp cât mai avem o şansă
De a scăpa de-acest destin sever,
Să căutăm cărarea luminoasă
Şi să urcăm pe ea până la cer.

poezie de Octavian Cocoş (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom urî, ne vom ierta şi vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Şi, deşi credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, şi-au trecut degeaba,
Cu investiţii ce nu-şi aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Şi vor mai trece şi-alţii, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Şi nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în faţă,
Tot ce a prins, urât, viaţa din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranţă!

Vor trece ani şi nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul şi nici prostul.
Vor trece ani şi îşi vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta şi vom uita...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu grădinar şi tu floare

Ca semn dulce al iubirii,
La nuntă am să-ţi dăruiesc,
De pe pământ, toţi trandafirii.
Ca să-ţi arăt cât te iubesc.

Cu flori culese din grădină
Coroană pe cap îţi fac.
Am să mi te fac regină,
Peste florile din parc.

Din petale de flori albe
Îţi fac rochie de mireasă.
La gât îţi voi prinde salbe
Ca să fii cea mai frumoasă.

Lumea-ntreagă să te-admire,
Tu zâmbind să le răspunzi,
Şi-n bogata-ţi strălucire
Strigătul meu să-l auzi.

În genunchi voi sta la tine
Şi te voi chema întruna,
Să vii alături de mine,
Bucuroasă să-mi dai mâna.

Destinele să le unim,
Să radiem de fericire,
Către viaţă să pornim,
Şi să ne jurăm iubire.

O iubire ce nu moare
Să ne definească viaţa,
Câte zile-avem sub soare,
Şi cât ne va ţine aţa.

Dacă totuşi vom pleca
Din grădina omenirii,
Sigur nu vom suporta
Prea mult, clipa despărţirii.

Precum florile-n grădină,
Primăvara ies la soare,
Vom reveni la lumină,
Eu grădinar şi tu floare.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect pro... M.J

Noi ştim că slovele-s puţine
Pentr-a te contura pe tine,
Ai fost ca un efect de flutur
Şi ai trecut la cel de vultur,
Şi-acum încă se simt vibraţii,
Încununate de ovaţii,
Dar aşteptam efectul care
Vom pune lumea pe picioare,
Să facă înconjur ecoul
Prin noi să făurim eroul!...
Ai fost şi eşti, vei fi şi mâine,
În suflul nostru ca pe-o pâine,
Sărată, proaspătă şi caldă,
Mai eşti şi apa ce ne scaldă
În muzicalităţi divine,
În pace, în trăiri senine...
Vom ajuta ca o brigadă
Aripile să nu îţi cadă,
Vom ajuta fără-ncetare,
Efectul tău, din zare-n zare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sfârşitul lumii

Când va fi sfârşitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.

Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună şi alt soare.

Lumea din nou va renaşte
Cu alt Isus şi alt Paşte.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.

Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi şi noapte
Fără să gândim la moarte.

Şi atunci, ca şi acum
Totul se va face scrum.
Alternanţa alternează
Şi altă lume urmează.

Din timp în timp vom tot renaşte,
Altă lume vom cunoaşte.
Deşi ne vine iar sfârşitul
Tot n-atingem infinitul.

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsfăţ

Iarăşi mi te-arăţi senzuală
Şi astăzi fără vre-un secret,
Pe chipul tău opac -de coală-
Citesc priviri fără defect.

Mi-e somn de tine şi de noapte,
Mi-e somn s-aud cum te-nveleşti;
Curând vom transforma în fapte
Toate păcatele lumeşi.

Un melc ne e iubirea toată
-O scoică strânsă între pumni-
Întinde-ncoace mâna dreaptă
Ca din martiri să fim stăpâni.

Vom colinda haotic lumea
Plini de virtute şi extaz,
Vom răpi şi pune Luna
Între chindie şi amiaz.

Şi ne vom sfârşi aventura
Închinându-ne într-un sărut
Milenar păstrat pe gura
Ce Dionis n-a cunoscut.

poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi topite

Azi nu vom face dragoste
avem inimile învelite în foiţe de staniol
ca doi bulgări mari de ciocolată
vom sta liniştiţi
şi vom citi poveşti
despre inimi topite
scrise pe rotula genunchilor
privim lumea peste umeri
fără să ne iubim
fără să ne atingem
fără să ne spunem nimic
vom tace privind
prin poarta ochilor
rugul semantic
care mâine cu siguranţă
se va aprinde
topindu-ne…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să gonesc norii de pe cerul meu

câteodată doare viaţa aşa fără motiv
vrei doar o bucată de fericire, dar nu ştii cu care lingură să o mănânci

langoarea îţi posedă privirea iar eul tău ţipă neauzit în spatele retinei,
tot ce ştii şi ai învăţat despre cum să trăieşti e fără folos,

mă întreb de ce avem camerele pătrate, de ce există colţuri
acolo stă privirea cu orele şi nu poate ieşi
unghiurile drepte taie din elanul zilei care acum se dă de pereţi

dacă reuşesc să-l prind, promit că ne facem o casă din lut cu pereţi circulari şi vom dansa împreună toate zilele fără soare până ajungem să înecăm norii cu praful ridicat
doar aşa-i vom goni de pe cerul meu...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Dumnezeu va veni

Când Dumnezeul nostru Sfânt
va coborî pe pământ,
Pe planeta nostră albastră
cu suflare omenească,
Va face cu voia lui
un rai al pământului.
Noi care locuim pământul
şi-n rostire avem cuvântul,
În noul rai, îngeri vom fi,
pe Dumnezeu vom slăvi.
Cu necuvântătoarele
vom umple ponoarele.
împreună vom trăi,
cât soarele va dăinui.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară de haiduci

Noi încă mai avem păduri umbroase
Si munţi cu peşteri, ape cu bulbuci,
Avem şi furci si ascuţite coase
Dar vai, nu mai avem de mult haiduci.

Noi încă mai avem boieri în ţară
Cu cap de taur si cu minţi la fel,
Avem atâta lacrimă amară,
Numai haiduci nu mai avem defel.

Noi înc-avem pe cer apus de soare
Şi guvernanţi ce au în cap eclipsă,
Avem si legi călcate în picioare,
Doar de haiduci avem cumplită lipsă.

Avem si potere ce în cătuşe
Ar vrea să ţină un întreg popor
Avem vreo şase sute de căpuşe...
Nici umbră de haiduc la vreun izvor!

Dar încă mai avem de-un leu speranţă
Că nu o să sfârşim cu toţi pe cruci...
Ne vom trezi şi-n ultimă instanţă
Vom fi o ţară-ntreagă de haiduci.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ne folosim de ceea ce avem şi căutăm ce nu avem, vom fi lipsiţi de unele din pricina sorţii, iar de altele din pricina noastră.

citat din Philemon
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ne folosim de ceea ce avem şi căutăm ce nu avem, vom fi lipsiţi de unele din pricina soartei, iar de altele din pricina noastră!

citat din Philemon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara ca o eternă surpriză

Iar vine primăvara peste noi
Şi tot penibili ne găseşte,
Vom cere soare, primim ploi
Şi ne mirăm că iarba creşte.

Ne vom hlizi cu mâna-n nas
Văzând cocorii cum se-ntorc,
Cum stau bondarii la taifas
Şi dorurile ghemotoc.

Un public aiurit vom fi,
Cu simţul olfactiv iar beat,
Nici anul ăsta nu vom şti
Cine atât verde a creat.

Vom da cu bâta-n baltă iar
Mirându-ne că totu-i crud,
Vom sta cu inima pe jar
Să-şi facă haine codrul nud.

Ne vor minţi din nou poiene
Cu pielea lor de clorofilă,
Răzbunătoare pe troiene
Fără preget şi fără milă.

Şi când, rataţi, vom obosi
Să-i cântăm ode primăverii,
Un cuc zănatic va vesti
Că-i timpul să cântăm şi verii.

poezie de Sorin Stoica (5 februarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mine nu e atâta cruzime cum crezi

în mine eşti tu
cu toate nefericirile adunate pe buze
gata să rotunjeşti plânsul
şi totul să se prăbuşească
oare ce ai cu tine
suflete
cât de mult te urăşti

în mine nu e atâta răsfăţ cum se vede
în imagini trucate
în mine e strigătul tău
gata să ne coboare în infern
dar eu nu am atâta cruzime pe cât crezi
eu am o mână întinsă spre tine
şi dragostea la fel
cât a mai rămas din ea
după amputările succesive

în mine nu e atâta întuneric şi nici atâta răutate
încât să te las în mijlocul unei sinucideri
în mine eşti tu
şi voi lupta
chiar şi aşa pe jumătate
să îţi arăt ce înseamnă
să dormi în mintea unei poete
care îţi iubeşte fiecare clipă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată răspunsul pe care îl voi da preşedintelui Roosevelt: Nu vom da greş şi nici nu ne vom clătina, nu vom slăbi din puteri şi nici nu vom obosi. Şocul puternic al luptei nu ne va pune la pământ. Daţi-ne uneltele de care avem nevoie şi vom termina treaba.

citat clasic din Winston Churchill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Cum trec clipele în iureş
Şi orele şi anii fără ocol,
Când noi am fost statornici
Reiterând iubirea-n evantai
Şi persistent am fost prevăzători
Nici lupta cu timpul nu vom pierde
Căci din postură de vizionari
Vom intenta procese timpului
Apoi recursuri la memorie
Şi memorii la cele mii de amintiri
Invocând eternul şi sublimul
Aşa vom scrie permanent poeme
Poeme congruente la iubire,
După sisteme de valori intacte
Cu patos din instinctele primare
Dăinuind prin ele infinitului pervers.

poezie de David Boia (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărţire de neavut

Din norii ce se curg în ploi
Vom fi spălaţi de rău vreodată?...
Din lacrimi, picuri de nevoi,
Fard şters... Va fi lume curată?

Din suliţe de raze calde
Vom fi mai blânzi, de înţeles?...
Din mâna-ntinsă pentru jalbe
Putem să dăm mai mult, mai des?

Din taleru-n cristal de Lună
Putem să facem schimb de ură?...
Din minte roabă de stăpână,
O facem suflet, cu căldură?

Din steaua ce-a murit de mult,
Avem curaj s-o facem ţintă?...
Din pilde în învăţat de-ascult
Să dăm iertare-n loc de flintă?

Din spuma mării milenare
Vom învăţa eternitatea?...
Din tot ce-am înecat, oroare,
Vom aplica, pe veci, dreptatea?

Din piscul veşnic plin de gheaţă,
Avem exemplul de semeţ?...
Din ce ne-au dat străbuni, o viaţă,
Popor ne-nvins... Vom fi... isteţ?

Din floarea câmpului, fruct-fragă,
Vom lua parfum de rod sublim?...
De câte ori o spunem - "Dragă..."-
Am învăţat să nu minţim?

Din aeru-n subţire coajă
De pe-un Pământ ce ne e leagăn,
Din bruma averii-n drog, o vrajă,
Vom risipi la toţi un reazăm???

Dintr-un pământ ce-l avem fiinţă,
-Ce-l mâncăm zilnic în bucate-
Din pâinea o plămădind credinţă,
Vom face lumea... o paritate?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu vor înflori toţi trandafirii

În ziua când te-am revăzut
Au înflorit toţi trandafirii.
Te-am aşteptat atât de mult
Să reaprinzi focul iubirii.

Noapte de noapte te-am visat
Cum alergai să vii la mine.
Acum e vis adevărat.
De-acuma trăiesc o minune.

Mă bucur că ai revenit,
C-au înflorit iar trandafirii,
Că visul meu s-a împlinit,
Din nou gust fructul fericirii.

Ai suflet alb, imaculat.
Ca trandafirul ce-ţi ofer.
La fel ca el de parfumat
Este sărutul ce îţi cer.

De-acuma,
Vom da uitări momentul despărţirii.
Vom retrăi din plin clipele iubirii.
Mereu vom sorbi din cupa fericirii,
Mereu vor înflori toţi trandafirii.

poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!