Cetate...

ziduri spre cer
turn în piatră
cubică încăpere
tăcere
pat alb în mijloc
străjeri ce păzesc
comoară ce în purpură
în zori şi raze de soare
chipul luminează alb
mână ce stă nemişcată
o venă albastră
un tresărit, un zâmbet
încetişor mă aplec
te sărut
bobiţa de rouă
aplecată şi ea
din colţ de geană
captează lumina în ea
devenind perlă
de primăvară
tu tresari, mă priveşti
este primăvară
eu îţi şoptesc
şi flori în iubire
îţi dăruiesc
în turnul de piatră

poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de primăvară

Petale de flori
aduse de vânt
se aşează în păr
un ciripit de pescăruşi
se aude-n zare
sub raze multicolore
îmbracă în emoţii
zilele de primăvară
măsor fericirea-n scurte priviri
te strig în tăcere,
te chem în amurg,
simt raze de soare arzând
într-un cerc închis
suntem rătăciţi între cer şi pământ
navigând pe ale timpului valuri
măreţe unde întunecate de umbre
căutând un refugiu
păşesc pe ţărmul
unde se revarsă zorii,
dăruiesc un zâmbet
întregind bucuria
din alte jumătăţi.

poezie de Maria Ciobotariu (3 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

iarna plânge şuvoi de sus
e seară...
un răzleţ mănunchi de picuri
îndrăzneşte
în geam doar bate
în rânduri mici ca soldăţei
în mantii albe curg
de sus...

alunecă lumina cerului
în plete fulguite,
aer suflat din norduri
de gheaţă
spaţiul rarefiat în sărutări de pleaope
depune închis spre pământ
flori de suflete ce îngheaţă
tu, iubire,
alergi în alb văzduh
tresari în vânt de bucurii
aşterni chipul tău
pe urmele lăsate de zăpadă
şi buzele tale le închipui paşi de fulg
în iarna ce se-ntoarce.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet...

picături de timp strâng
în mici flori de tristeţe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez şi în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roşu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare-n primăvară

Ninsoare de alb şi de vis,
Ninsoare de flori de cais,
Ninsoare în sufletul drag...
Iubire, te-aştept iar în prag!

În lacrimi iubire să-ţi pun,
În clipa ce trece acum,
Aromă de dulci sărutări,
Mireasmă de verde şi flori.

Cununi de ploi de argint...
Cerceii de jad vreau să-i prind
Şi-n părul de perle, în noapte,
Să-ţi prind în tăceri nestemate...

Pe-altarul de pleoape de stele
Să-ţi pun taina viselor mele,
Pe deget inel de cuvinte
Şi-atâtea aduceri aminte...

Să-ţi pun colier de rubin
Şi-n marea de vis să pierim...
O perlă la mal risipită,
Iubirea mereu să ne mintă.

Din neguri, iubire, te chem!
Eşti cânt, eşti adesea blestem!
Ninsoare de alb şi de vis,
Ninsoare de flori de cais...

Ninsoare - patimă amară,
Iubire - zvon de primăvară...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puritate

nopţi cu rând am sădit
pe cer
diamante pure între
răsărituri şi apusuri
acolo sus pintre dălţi
ciocane şi covoare
de praf pulbere şi stele
eu meşter chinuit
am sculptat cu ochii minţii
cu raze din ele
bloc de marmură albă
spărgând pură coloană
goală
din piatră chipul tău
răsărind drept stea
piatră dură admirată
pe cer de noapte
lângă maestoasa lună
pudică şi pură

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O primăvară frumoasă!

O primăvară frumoasă!
Cum o fi!
Alunecoasă,
Pe fir alb, intrând în casă
Şi pe roşu, de mătasă...
Mărţişor ce ne trezeşte
Din somn lung şi ne vesteşte:
Gata, e de-ajuns, trăieşte!
O primăvară frumoasă!
Dimineaţa, cam geroasă,
Printre nouri, luminoasă
Şi din când în când, ploioasă,
Ca oricare primăvară...
Păsărele spre cer zboară,
Dând din aripi prima oară,
Muguri mici încep s-apară,
Cu dorinţa fermă, clară,
De-a-nverzi în primăvară!
O primăvară frumoasă!
Plictisită sau zeloasă,
Cu zâmbet sau plângăcioasă,
Pură, albă, păcătoasă,
Ca şi omul, de altfel,
Dar, sunând din clopoţel,
Că renaşterea e-n toi
Şi ne-atinge şi pe noi!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada din parc

În parc toţi porumbeii pe role au sărit în lac.
Oamenii urcă în inimi cu heliu. Un zâmbet
îşi caută rătăcit mama în colţul gurii.
Şi tocmai din statui
a înflorit o mână de bronz
o bancă pe care stă o piatră. Tu croşetezi aleile!
Ce Soare... îţi zic!
Ce Soare cu dinţii tăi... îţi zic!
Apoi mă ridic cu iarbă cu tot
şi plec în scorbura cu hamace.
Tu îţi înghiţi umbra pe vată de zahăr!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
şi din nou,
îmbrăţişări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
şi apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de pădurar

În fiece primăvară
Când vii în pădurea mea,
Mă bagi în cumplită boală,
Tu, cu frumuseţea ta.

Pentru tine, scumpă fată
Apa din mări aş seca.
Ca să te sărut odată
Oceanul l-aş traversa.

Pentru tine, cu securea,
Munţilor le tai pădurea.
Şi de-acolo, de pe creste,
Ţie, zână din poveste,
Flori de colţ îţi dăruiesc
Să-ţi atăt cât te iubesc.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

O zi simbol în viaţa voastră,
Un început de primăvară.
În loc de flori vă pun în glastră,
Un sărut, o floare rară.

Din cer lumina se coboară
Şi aşterne pe pământ,
Covor de flori de primăvară,
Fără adieri de vânt.

Cer senin vă fie faţa,
Zâmbetul măr înflorit.
Mamă, "Bună dimineaţa!"
Voi sunteţi soare răsărit.

Odată cu primăvara
Vise multe să-împliniţi!
Copiii vă sunt comoara
Pentru ei, voi să trăiţi.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, dulce primăvară

- Zambile, ghiocei, narcise... toporaşi,
Şi parfum divin de flori de liliac,
În suflet mărtişoare candide ne laşi
O, dulce primăvară, ce mult ne eşti pe plac.

Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul,
Şi razele de soare ne mângâie pe toţi,
A trecut şi iarna, a luat cu ea şi gerul,
O, dulce primăvară, a tale flori le scoţi.

Din florile frumoase îţi voi face cunună,
Căci tu eşti declarată regina primăverii,
Să străluceşti iubire sub clarul de lună,
Când se retrage ziua şi lasă locul serii.

Cu drag îţi dau a mea inimă, mărţişor
S-o ţii la pieptul tău, lângă a ta să bată,
Îţi împletesc cu ea cuvintele de-amor
Să mă iubeşti la fel, sau mai mult viaţa toată.

poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virginitate

alb, simplu de alb
roşu tradafir desfăcut
şi cuta ivită în alb
mă sperie de roşu
tresar îngândurat
este impietate?
şi totuşi este alb
frumos de alb
şi simt în zbucium
tresărire de iubire
eu, ea, amândoi
albul ce ne înconjoră
ne leagă...
câ timp oare?
a fost ieri, a fost adevărat?
pe stradă trece un chip îngândurat
este ea? sunt eu?
am fost amândoi?
am rămas oare eu alb?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de primăvară

Un picur pe nas, încă unul pe braţ
Şi cerul sărac cu doi stropi a rămas...
Îi râde lumina cu-un sărut răsturnat
Şi petecul alb e de-un timp destrămat.

Se strâng în ciorchini, spadasini, rând pe rând,
Sunt roze de lacrimi şi vis pe pământ,
Ne fulgeră taină cocorii şi plâng
Şi-şi şuieră plânsul din codrul plăpând.

Lumină şi vânturi, pe cer curcubeu...
Furtună e-n lume, furtună sunt eu.
Yadarnic alb petec pe irisul mat!
E-un cer de furtună! Regina de alb a cedat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare alb

Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subţire la mijloc,
Părul mi-este şatirat
Şi obrazul cam ridat.

Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălţat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Gândeşte primăvară şi-ţi vor răsări flori
În prispa adormită c-un zâmbet troienit,
Flori ce-ţi vor da de veste că eşti al meu IUBIT,
Chemându-te la mine, să-ţi dăruiesc fiori.

Topind ţurţuri de gheaţă, vom plânge lacrimi dulci
Şi le vom închina emoţiilor mute,
Împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
Când sufletul, sfinţit, în mine o să-l culci.

Apoi, ne-om răsfăţa cu vise împlinite,
Din noapte până-n zori, pe aşternut de dor,
Ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
Născut din întuneric de simţiri neiubite.

Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul
Ce se va încălzi la flacăra IUBIRII
Şi amândoi afla-vom secretul fericirii
Ascunse-n Începutul ce-a dăruit cuvântul...

Gândeşte primăvară şi ne va mângâia!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Gândeşte primăvară şi-ţi vor răsări flori
în prispa adormită c-un zâmbet troienit,
flori ce-ţi vor da de veste că eşti al meu IUBIT,
chemându-te la mine, să îţi trezesc fiori.

Topind vremea de gheaţă, vom plânge lacrimi dulci
şi le vom închina emoţiilor mute,
împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
când sufletul sfinţit, în mine o să-l culci.

Apoi, ne-om răsfăţa cu vise împlinite,
din noapte până-n zori, pe aşternut de dor,
ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
născut din întuneric de zile netrăite.

Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul,
ce se va încălzi la flacăra IUBIRII,
şi amândoi afla-vom secretul fericirii
ascunse-n Începutul ce-a dăruit Cuvântul...

Gândeşte primăvară... să ne mângâie vântul!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceri şi prefaceri

Ca să fiu cu tine, braţele-amândouă
le-aş preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aş preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ţi sărut în zori.

Să îţi fiu aproape-i oportunitate,
să îţi fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îţi sunt, trăiesc!

Să îţi simt suflarea, trandafir m-aş face,
să-ţi sărut urechea m-aş preface-n cânt,
şi -n amurgul zilei, ştiind că îţi place
să îţi mângâi părul, m-aş preface-n vânt.

Împreună, viaţa vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îţi fi-voi paznic.

sonet de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul a înflorit

A înflorit liliacul, floarea florilor,
Ea este leacul pentru cei
Care iubesc cu multă
Patimă, dragoste şi dor.

Liliacul, frumoasă floare
Care înfloreşte pe meleagul meu,
El este ca un soare,
Care luminează chipul tău.

Mirosul lui îmbătător
E ca un vânt cald de primăvară.
El e ca un dulce fior
Care îţi face viaţa mai uşoară.

Liliacul din nou a înflorit
Şi s-a îmbrăcat în alb,
Parfumul lui s-a răspândit
Peste frumosul meu meleag.

poezie de Vladimir Potlog (2 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ziduri...

Între zidurile de ciment,
Sunt cărămizi îngropate, anunţând tăcerea
Unei noi lumi.
În cochilia lor, dorm
Sufletele de piatră,
Într-o tăcere asiduă, vinovată...
Fotoni de lumină
Mângâie plângerea nopţilor reci
Căci sufletele de piatră
Dorm în tăcerea
De pereţi îngropată.
Trebuie să devenim stânci,
Cu suflet non-invaziv,
Să nu plângem din orice motiv...
Roboţi visând la expansiune,
Nu capăt de lume.
La containere s-au aruncat sentimentele,
Nu mai există umanitate,
Doar un creier mecanic...
Nu există adevăr, nici dreptate.
Sub ziduri de carne şi oase,
Dumnezeu sapă...
Mai este o singură groapă
Şi-o singură cruce
Ce stă aplecată
Spre lumea cealaltă.
S-a strecurat în cer cenuşa de suflete
Şi cerul plânge cu zgură.
Într-o balta de ură
Un chip distorsionat,
Lipsit de viaţă şi strigăt,
Lipsit de ploaie şi vise,
Se scufundă-n păcat.
Se înalţă-n afară, ziduri... de... lacrimă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

Îţi simt umbra printre storuri, primăvară, primăvară,
Dor mi-e de-ale tale zboruri şi-acest gând mă înfioară!
Dau perdeaua la o parte, primăvară, primăvară,
S-aud vântul tău cum bate pentru-a nu ştiu câta oară!

Soarele mă încălzeşte, primăvară, primăvară,
De obrazu-mi se lipeşte făcând geamul să tresară,
Şi-aud raza ta cum cântă, primăvară, primăvară,
Ca o mână tremurândă pe arcuşul de vioară!

Ieri a înflorit şi prunul, primăvară, primăvară,
Nu sunt mulţi, e numai unul, dar îl simt ca o povară,
De parca ar fi o sută, primăvară, primăvară,
Caci mişcarea îi e mută şi în vânt florile zboară...

Te privesc din întuneric, primăvară, primăvară,
Dintr-un spaţiu mic, feeric, dar livid, parcă-i de ceară...
S-ar părea că-ţi este bine, primăvară, primăvară,
Dar ce eşti tu fără mine, dacă nu mă vezi pe-afară?

poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!