Noapte sfântă, binecuvântată
o mare de lumini ținute în palme
inundă orasul în drumul spre casă
unde sunt întinse bunătăți pe masă
unde se concentrează secundele calme.
Cristos a înviat din morți
cu viața pe moarte călcând
iertare peste lume dăruind
este iubirea aleasă dintre sorți.
e liniște și pace e sărbătoare dulce
iepurași de ciocolată ouă roșii cozonac
fiece creștin petrece după bunul plac
e noaptea când nimeni nu vrea să se culce.
povestea milenară o scriu ca un cirac
cu tradiții sfinte din vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre creștinism
- poezii despre Paște
- poezii despre viață
- poezii despre tradiții
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cristos a Înviat!
A venit și ziua Învierii
Îngerul spre lume a strigat,
În mijlocul primăverii
Să știți, Cristos a Înviat!
Coșurile pline sunt de ouă roșii
Cu alese bunătăți și cozonac,
Zâmbesc copiii, chiar și moșii
Îți spun, Cristos a Înviat!
Merge lumea-n cimitire
Unde are un neam apropiat,
E frumos, în unduirea de zefire,
Da azi, Cristos a Înviat!
Tu ești aici în stânga mea
Și sunt atât de încântat,
Nu-ți pot spune altceva
Decât Cristos a Înviat!
poezie de Mihai Leonte (15 aprilie 2001)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre roșu, poezii despre primăvară, poezii despre prezent, poezii despre frumusețe sau poezii despre cozonac
Cristos a înviat
Cristos a înviat din morți!
A biruit mormântul
Îi cântă îngerii Lui toți
Îi cântă-ntreg pământul.
Cristos a înviat din morți!
Și ne-a adus iertarea
El ne-a deschis a vieții porți
Prin el avem salvarea!
Veniți cu toți să ne-nchinăm
Celui ce ne iubește,
Onoare, slavă Lui să-I dăm
Căci Domnu-n veci trăiește!
poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre salvare, poezii despre onoare, poezii despre muzică, poezii despre iubire sau poezii despre iertare
Paște luminat
a Înviat Hristos și în sufletul meu
pacea luminată o trăiesc intens
izvor de-înțelepciune să ajung și eu
viața în credință că să aibă sens.
Hristos este minunea ce deschide Calea
spre viața veșnică lângă Tatăl Ceresc
El curma suferința tristețea și jalea
peste tot întinsul globului pământesc.
nu este fericire mai mare pe lume
decât traiul în iubirea de Dumnezeu
am strâns în lumină sentimente antume
în slava lui Hristos să dăinui mereu.
Hristos a înviat că să ne îndrume
printre hățișuri pe drumul greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre suferință, poezii despre religie, poezii despre pace sau poezii despre fericire
De n-ar fi înviat Cristos
De n-ar fi înviat Cristos,
Zădarnic-ar fi fost credința
Și omul, pururi păcătos,
Îngemănat cu suferința,
Prin lume și-ar fi dus căința,
Necunoscând ce-i biruința
De n-ar fi înviat Cristos.
De n-ar fi înviat Isus,
Zadarnic ar fi fost Cuvântul
Ce pretutindenea s-a spus
Și s-a-mpânzit cu el pământul,
N-am fi știut ce-i Legământul
Și veșnic ne-ar fi fost mormântul,
De n-ar fi înviat Isus.
Dar Domnul a-nviat din morți
Și-a arătat că învierea
Ce-a sfărâmat închise porți,
E semnul vieții și puterea
Ce-aduce lumii mângâierea
Și darul jertfei: înfierea...
Cristos a înviat din morți!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre jertfă, poezii despre cuvinte, poezii despre cadouri sau poezii despre Pământ
Sonet pentru Cristos
primesc și eu salvarea de la Isus Cristos
în lumina-i sfântă iar mă transfigurez
am îndepărtat abisul hulpav, voluptos
țelul mântuirii a crescut prin crez.
Cristos este iubirea sublimă și eternă
extinsă ca un univers pavat cu stele
e așteptata pace și liniște internă
lumini care mă-nvață cum sa ajung la ele.
Cristos e împăcarea cu cerul și pământul
evlavie crescută în ronduri și răzoare
învățătura Lui îndulcește Cuvântul.
munte de înțelegere înălțat în soare
trainică blândețe ce potolește vântul
cine i se alătură niciodată nu moare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre stele sau poezii despre senzualitate
Noaptea de Înviere
În vârf de deal, la margine de țintirim,
Acolo unde sunt cei dragi, care-au plecat,
Cu ochii-n lacrimi, plini de dor, noi ne oprim
Ca să le spunem că nicicum nu i-am uitat.
Deasupra noastră mii de stele licăresc
Cerul înalt este senin și grandios
Și îngerii acolo sus se pregătesc,
Căci este noaptea învierii lui Hristos.
Mai facem câțiva pași și iată c-am ajuns
Bisericuța este plină de mister
Intrăm în ea, deși nu-i loc îndeajuns
Și înăuntru totul este auster.
Slujba-i frumoasă, lumânările se-aprind
Privim emoționați în flăcările lor
Dumnezeiești avânturi simt că mă cuprind,
Știind că omul poate fi nemuritor.
Plecăm spre casă, bunica ne așteaptă
Cu ouă roșii, pască dulce, cozonac
Și ne primește cu vorba înțeleaptă,
Hristos a înviat și va fi viu în veac.
poezie de Octavian Cocoș (31 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime sau poezii despre uitare
Liniștea ploii de pe urmă
tristețea este-n lume o frecvență joasă
acolo unde demoni infernul îl ocupă
acolo unde cerul se vede doar prin lupă
unde drumul e pavat cu smoală grunzoasă.
îngroapă speranțe în structuri de iad
de unde urcușul este foarte greu
cu prăpăstii abisale unde îngerii cad
acolo unde plânge preabunul Dumnezeu.
dar vine o ploaie liniștitoare, rece
codri de gânduri îi spală de viermiș
peste vise colmatate-n matcă trece
și-n tropote dansează pe acoperiș.
pe arborele vieții cu strămoșii petrece
nimeni nu se pune în calea ei pieziș.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie, poezii despre iad, poezii despre visare sau poezii despre păduri
Sub diademe de lumini
prin perdele de lumini cerul îl zăresc
luna care veghează cu dragoste mare
mirobolante stele pe creștet strălucesc
ating sufletul meu cu o dulce chemare.
nu cred în pustiu nu cred în bezne
mirifice naturi mereu mă înconjoară
căldura razelor alunecă spre glezne
cu prana cerească - dorita comoară.
sunt ucenicul treaz până noaptea târziu
mi-e dragă servitutea pentru Isus Cristos
mă umple romantismul de poet candriu
îmbătată de lumină de elixirul gustos.
dragă îmi e viața cum drag îmi e să scriu
răspândind pentru semeni un spirit sfătos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism sau poezii despre poezie
Cristos a înviat!
E-o primăvară plină
De aur scuturat;
Mi-e sufletu-n lumină
Cristos a înviat!
Râd florile, natura,
Văzduhu-nmiresmat;
Să nu mai știu ce-i ura
Cristos a înviat!
Mi-s ochii numai rouă,
De moarte, am scăpat;
S-ajung făptură nouă
Cristos a înviat!
Acesta e misterul
Ce azi l-am dezlegat:
Ca să ne deie Cerul
Cristos a înviat!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre rouă, poezii despre ochi, poezii despre natură sau poezii despre flori
Întoarcerea cuvântului risipitor
Sculatu-s-a verdele din morți
cu verde pre verde călcând
și-au dat în muguri zăvoarele la porți
să intre primăvara în cuvânt
Cu verde pre verde călcând
dau în floare pașii pe câmpie
un pas spre verde-i orice gând
cuvântul vine hăt din veșnicie
Tăcerea dă în floare pe hârtie
iar mugurii sunt parcă niște porți
pe unde primăvara ne îmbie
sculatu-s-a verdele din morți
Cu verde pre verde călcând
iată primăvara iese din cuvânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre muguri, poezii despre tăcere, poezii despre hârtie sau poezii despre gânduri
Meditație în altarul sufletului
lumini se așează în sublime corole
zori sorb roua din parfumatul crin
din suflet se revarsă râuri de parole
la miracolul naturii vreau să mă închin.
iubirea muntelui în peșteri vibrează
stalagmite susțin tavanul de bazalt
ca într-n altar sufletul rezonează
cu grija lui Cristos pentru celălalt.
plină de mister viața e captivantă
splendori mă seduc mereu mai intens
cu divinitatea sunt cooperantă
drumul meu în lume are un singur sens.
îndumnezeirea cu suflet de servantă
Demiurgul mă primește cu sacru consens.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie, poezii despre seducție, poezii despre râuri sau poezii despre munți
Vorbe de duh
luceferii nopții ning cu vorbe de duh
lumini angelice se strecoară-n cuvinte
curcubeul inimii se înalță-n văzduh
colorează cerul cu nuanțele sfinte.
străluciri de viață în lux și opulență
din soarele romantic le culeg
demiurgul iubirii face-n mine prezență
cu vise magistrale vreau să mă aleg.
spune-mi ceva cum să vânez extazul
din multitudinea de sentimente febrile
lacrimi din adâncuri inundă obrazul
inundă cărarea spre mândre sibile.
sfinți vindecă durerea cu sfinte moaște
splendoarea de Mai în suflet se naște.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare
Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas... eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper, spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis, rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint, dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat, același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre trecut sau poezii despre singurătate
Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas...
eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper,
spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis,
rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam
pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu
și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci
și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint,
dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat,
același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pretutindenară
pe spirală albastră descopăr puterea
de a urca la cerul plin de vrajă
în brațe de îngeri să nu simt căderea
alături de ei stau și eu de strajă.
în inima marii mă-mpodobesc cu perle
în baie de spumă spăl păcatele grele
valuri transcend în gândurile mele
simt chiar și noaptea mângâieri de stele.
în codrul de vis cu mierlele cânt
în câmpul de lavandă strâng parfumul dulce
alerg pretutindeni pe aripi de vânt
sufletul meu pe minuni să se culce.
lucide revelații le transpun în cuvânt
în letopisete ca-n vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perle sau poezii despre inimă
Anotimpul alb
ninge ca în povești, o ninsoare pufoasă
se așterne peste munți și peste văi
copiii poznași au ieșit din casă
pocnesc din bici în ritm de zurgălăi.
pe dealurile albe au făcut derdeluș
se dau cu sănii din vară lustruite
privesc pe fereastră prieteni de pluș
ore de veselie nu vor vrea să le uite.
e vremea șezătorilor lângă focul din sobe
se deapănă tradiții și se cântă doine
plăcinta de dovleac îndulcește verbe
satul se înveșmântă cu argintate haine.
o lume de basm pătrunde între jerbe
e anotimpul alb care dezleagă taine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre alb, poezii despre văi, poezii despre vestimentație, poezii despre verb, poezii despre săniuș sau poezii despre sat
În chip de curcubeu
am înghițit culorile de curcubeu
sunt pe rând albastru și portocaliu
roșu și verde așa mă vreau mereu
ca un arlechin vesel și hazliu.
mă scufund progresiv în ființă
unde se zămislește universul meu
unde cunoașterea e artă și știință
unde e prezentă lumea lui Dumnezeu.
vibrez și ard intens ca focul sacru
scurtând distanța dintre mine și soare
prin contemplări lucide mă consacru
fiecare slovă e-o petală de floare.
Logosul din mine derivă din iubire
angelice lumini îmi râd în privire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință sau poezii despre foc
Tradiții de Sf. Gheorghe
TRADIȚII DE SF. GHEORGHE
Sărbătoare milenară
vine cu-al naturii dar,
s-aducă la noi țară,
pe Sângeorz din calendar.
Credinței mărturisitor
a fost supus torturii,
dar a ieșit biruitor,
învingând fiara urii.
Printr-o legendă vestită,
cheile vremii ține.
Dând primăvara-nsorită,
iarna o ia cu sine.
Grădini, spre recoltă mare,
cu agheapsmă se stroesc.
Iar cu-a Domnului lucrare,
în toamnă mai mult rodesc.
La ușă, pelin se pune
sau frunze de leuștean;
că duhuri rele pot ține
la distanță peste an.
An de an perpetuate
tradiții populare,
la sate sunt practicate
în Sfânta Sărbătoare.
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri populare (Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sărbători, poezii despre recoltă, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Proiecții în timp
port poezia în sânge, curge ca izvorul
face popas în inimă s-o liniștească
freamătă în voie cu patimi amorul
pentru destin și viață cu soarta lumească.
m-am strecurat abilă printre lumini și umbre
așa fericită s-ajung la bunul Dumnezeu
am îngropat în codru toate grijile sumbre
luptând pentru speranțe ca un versat tezeu.
am ridicat credința pe falnice creste
unde sfinți veghează alături de Cristos
mi-am făcut din soartă mirabilă poveste
beată de elixirul dulce amar gustos.
noaptea steaua mea îmi dă câte o veste
despre urcușul meu în univers sfătos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge
A fi creștin
A fi creștin înseamna a iubi
cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă,
să arzi în Hristos și să mai știi
ca dragostea nicicând nu se destramă.
A arde în iubirea Celui care
la ospățul lumii a întins o pâine,
spăland picioarele tremurătoare
tuturor înfometaților de mâine.
A fi creștin înseamnă a fi încredințat
că ești în starea leprosului, și-n tine,
crește neoprit minunea. A fi vindecat,
mereu vindecat de nepământescul Bine.
A fi creștin înseamnă a te străpunge
Spinii durerii și a zâmbi înțelepciunii,
cu tăria luată din cel ce mai frânge
pâinea nemuririi la cina lumii.
A fi creștin înseamnă a urca mereu
golgotele, călcând sfios pe colți
de piatră și a crede că pasu-ți greu
e-al lui Hristos Cel înviat din morți.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre viitor, poezii despre picioare sau poezii despre durere