Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Prometeu

Vultur din geneza lumii
Lasa-mi-l pe Prometeu,
Te stârnesc din cer nebunii
Care sângerează-n eu.

Nu mai suge stropi de viață
Zdrobind inimi de atom,
Stinge fulgerul și-nghiață
Vrajba dintre cer și om.

Și te-ntoarnă și îl lasă
Prins pe stânca din înalt,
Ia-ți și moartea cea cu coasă,
Îți ajunge! Gata! Halt!

Astăzi voi fi un Heracle
Săgetându-te în zbor,
Vreau o lume fără racle,
Printre noi să îl cobor.

Am să-ncerc descătușarea
Sufletului sfâșiat,
Am să-i schimb înfățișarea
Într-un zâmbet mâniat,
Ce ne-aduce foc în gânduri
Ca pe zei să-i fugărim,
Să-i aliniem pe rânduri,
Sau să îi călugărim.

Iar cu el și jar în sânge
Să țâșnim ca un izvor,
Să băgăm răul ce strânge
După uși fără zăvor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rondul de noapte

O umbră de vis mă-nțeapă cu doruri
Un val furios se îneacă la mal,
Pe stele de foc, în noapte cad storuri
Și parcă se sting într-un somn infernal.

Cobor în răgaz mă prind de secunde
Sunt liber beau din odihnă nectar,
Un fir de nisip aleargă niciunde
Pe limba de ceas amuțită-n sertar.

Când ochii închid las gândul plece
Departe de somn, prin varii destine,
Sunt zeu, sunt călău, sunt judele rece
Ce-alungă-n neant tot răul din bine.

Aș vrea adorm dar nu pot trimite
Dureri sau plăceri la groapa utării,
Mă-ncarc cu iubiri din suflet pornite
Și zbor către cer cu ruga iertării.

Urcând plin de zel pe trepte de vreme
În timpul rămas dintre cer și pământ,
Lanterne din verb lumină-n dileme;
Iubirea se-așează pe file-n cuvânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri

De unde atâtea sălbatice gânduri
Îți tulbură mintea cu suflet cu tot?!
Eu știu că-i târziu dar trei rânduri
Mai poți citești ca adesea, socot?

Pământu-i Pământ și de-aceea se-nvârte
care în spate și proști și deștepți.
Deci rabdă și tu, din iubire, mai multe
Chiar dacă știi la ce să te-aștepți.

Am pus printre rânduri albastre-n scrisoare
Tot ce-am furat ca să-ți facă plăcere
Am pus lacrimi, zâmbet și lună și soare
Și păsări și fluturi, bucurii și durere...

Chiar nu poți, o clipă, iubirii trecute
Din oceanul visării, un strop să-i jertfești?
Nu-ți cer să-mi dai daruri, nu-ți cer lucruri multe
Îți cer ca răvașul acesta să-mi citești!

poezie de
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deci exist...

Gânduri pierdute
Pe holuri fără ferestre,
Cu uși fără chei
Cu odăi fără zestre...
Gânduri cernute
Prin tavane-asfințite,
Fără temeri de zei
Cu lacrimi iubite...
Gânduri vândute
Pe laice fleacuri
Ce-s fără temei
Și fără de leacuri...
Gânduri născute
Din depărtări de-nceput,
Se-ascut de un stei
Așteaptă-un gest absolut...

Istovite gândiri
Cad printre rânduri,
Stau de veghe-amintiri
Zidind alte gânduri...

poezie de (30 decembrie 2017)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între noi

Între astăzi și ieri mai există trecut
Între astăzi și mâine e timp ne-nceput
Între tine și mine se strânge chemare
Între noi nu există fiori de uitare.

Între noi doare oful, din visul secret
Ce se stinge tăcut incrustat în regret,
Între noi nu s-au scris până-acum amintiri
Între noi stau de veghe întristate priviri.

Între noi, și clipita se scurge fierbinte
În timpul ce-aleargă cu zel înainte
Între noi, gând tăcut se închină-n cuvânt
Între noi, mai răzbate doar sărutul din vânt.

Între noi, arde slova din timp renăscut
Între noi sunt doar munți în eternul tăcut,
Un baraj ce respiră eter din abis
Un roman de iubire ce nu a fost scris.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vă rog nu-mi cereți...

Să-ncerc să fiu mai filozof?
Dar cum -ncep? Cu of!, of!, of!?
Vă rog nu-mi cereți îmi schimb
Naturalețea când mă plimb.

Vă rog nu-mi cereți mă-ntrec
Cu-n înțelept chinez sau grec
Căci nu doresc sofisticări
Ci gânduri cu versificări.

Nu pot fiu ce alții sunt,
N-am mintea unui om cărunt
Urmez o stea din Univers
Și nu pot m-opresc din mers.

Să-ncerc să mă opresc din scris?
M-aș duce, iute, spre abis
Vă rog nu-mi cereți să cobor
În spațiul fără vreun izvor.

Desigur, nu mă răzgândesc
Și cu lăuntru-mi vă privesc
De-mi cereți întâmplări din Carte
Vă spun de-o viață după moarte.

M-aș bucura să ne-ntâlnim
Spre zări stelare pornim
Nu-mi cereți gândul să mi-l schimb
C-aș vrea vă arăt un Nimb.

Să-ncerc să fiu mai "nu știu cum"?
Nu vreau încurcături pe drum
Ci merg spre Paradis cântând
Credința nu pot să mi-o vând.

Vă rog nu-mi cereți renunț
Am pentru voi un scurt anunț:
Destinul mi-a fost modelat
De Adevăr, nu de Pilat.

poezie de din Nuanțe stelare (16 noiembrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Zbor de avatar

Citești aceeași carte, iar și iar,
Știind că te vei pierde printre rânduri
Ce vor intra în lumea ta de gânduri,
În care ți-ai creat un avatar.

Și se întâmplă ca închipuirea
C-un zbor înalt, pe aripi îngerești,
îți transforme lumea-n care ești
În cea în care îți găsești iubirea,

O lume-n care nopțile albastre
Alungă demonii ce le străbat
Când îți aleg tăcerea ca sabat
Și dănțuiesc pe ringul dintre astre.

Acolo, tu, în zbor de avatar,
Petreci un timp ce trece liniștit
Prin amintiri în care ai iubit...
Citind aceleași rânduri, iar și iar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător

în lumea virtuală la plierea
spațiului fac o călătorie
în timp trimis exe
cut
o misiune după re
setare de viață fără de moarte
voi apăra rasa umană de roboții
făcuți în loc de iubire de copii
de ființe vii muritori de rând
cu viață cu bucurie cu tristețe cu durere
fericiți sau flămânzi
iubitori de cyberspațiu
să-i protejez și să-i scot din beton
sticlă și tehnologie în natură
sau
ce-a mai rămas din ea
am înfățișarea lor - par de-a lor -
dar sunt o mașină, nu sunt
o
m
sufletul meu e gol
pentru că nu am suflet

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, vântule, tu, cer

Tu, vântule, tu, cer scăldat în soare,
Și tu, pădure-n floare cu nectar,
Și tu, izvor pornit fără hotar
De sub argint de salcii plângătoare,

Și tu, desiș de crânguri verzi, în care
Sunt vizuini pustii și păsări, dar
Care îmi cântă un ecou amar
La versurile mele-ntristătoare! -

Vă spun că-n ceasu-acest de despărțire
Nici -ndrăznesc să-i văz a ei privire,
Și nici să-i spun adio nu-ndrăznesc,

Decât vă rog pe voi să-i fiți aproape -
Și munți, și ceruri, și păduri și ape,
Ca un salut pe care i-l șoptesc.

sonet de din Sonete, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vulturul de vis

Pe aripi de zări, uneori,
sau, poate, pe-un nor călător,
apar, producându-mi fiori,
imagini c-un vultur în zbor.

E-același, puternic și trist,
plutind liniștit pe un cer
pictat ireal de-un artist,
al artei umil mesager.

Își poartă misterul tăcut
și pare un vultur de foc
atunci când, pe cer apărut,
îi face doar Soarelui loc.

Îmi pare din timpuri desprins,
contrast între piatră și lut,
stăpân peste-un cer necuprins
sub care se simte pierdut.

Dar, azi, nu mă las captivat
și, clar, am să-i spun, m-am decis:
-Tu ești doar un gând ce-a scăpat,
ești vultur, dar numai în vis.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Li-Vioara lui

Iubirea mea, mă dau bătută,
Și lui mă dăruiesc, azi, toată!
Să-i fiu o strună de lăută,
De mâna lui fiu cântată!

Din șoldu-mi fraged de caisă,
Să-i fiu viorii lui eclisă!

Din mâna-mi slabă de poetă,
Să-i fiu viorii lui baghetă!

Din brațu-mi moale ca păiușul,
Să-i fiu viorii lui arcușul!

Din inima-mi din piept – cocardă,
Să-i fiu viorii lui o coardă!

Din sânu-mi dulce rapsodie,
Să-i fiu viorii lui bărbie!

Și să mă cânte îngerește!
De solzii mei mă descalțe,
Că prea mă zbat precum un pește...
La ceruri el să mă înalțe!

Să-i fiu a treisprezecea notă!
Să-i fiu și soață și cocotă!

Să-i urc și să-i cobor pe-octavă!
Să-i fiu stăpână! Să-i fiu sclavă!

poezie de (25 martie 2016)
Adăugat de Livia FrunzăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna de pe cer

Îți promit că ies la noapte, sus pe cer
caut luna, ce se ascunde-n nori
Și, dintre mii de aștri călători
O să ți-o aduc, golită de mister.

Din razele pe care le va geme
O îți țes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălțimi ce-or să te cheme

De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îți voi culege și un buchet de stele
înțelegi, uitându-te la ele,
Că ești de necuprins, că ești de neuitat

Din luna de pe cer, și stele, și comete
Luminei care ești o să-i aduc lumină
Și poate că atunci, firească și deplină,
Iubirea mea va ști o clipă să te-mbete

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jane Fonda

Faceți-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple: Ascultați-i fără să-i întrerupeți; vorbiți-le fără să le reproșați ceva; faceți-le daruri fără să le pretindeți ceva în schimb; răspundeți-le fără să-i contraziceți; iertați-i fără să-i pedepsiți; promiteți-le fără să uitați. Așa, nu veți fi niciodată singuri.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu premeditare

V-au strâns aleșii asasini și v-au dat foc,
V-au otrăvit cu dioxid, fie ei
Mai bine oxigenați, hapsânii derbedei
Și, nici răniți nu vă mai lasă trai, deloc.

V-ascund printre spelunci, zise spitale,
Cu pumn în piept bătându-se eroi,
Se lăudând de grija voastră, în timp ce voi
Tot mai mulți, mulți, ne lăsați dor și jale.

Ei stau pe sticle vă mintă într-una
Că vă iubesc și suferă profund,
Dar nu vor decât sacrificiul vostru sfânt,
se arate, că vă vor fi ei... Fortuna.

Mulțimi din voi, ce-ați lăsat testament, vă plâng
Cu adevărat și vă vreau steag, închine
Un sacrificiu nedorit, da-nspre mai bine
fie țării, din dureri ce inimi frâng.

E un întreg complot în a mea țară,
Să-i ia popor, s-o vândă la mezat
Și bani să-și pună peste cei ce-au din furat...
Să-și facă Statul lor, fără de noi, cu noi afară.

E-o hoardă sumbră de inculți jefuitori
Ce-au tată, mamă, sunt călăii pe stil nou,
Cu toții o horă ce se învârte, un rulou
Doar dintre ai lor, se promovând nemuritori.

E încă timp, că suntem mulți, să-i dăm afară,
Spălați la alb, ca nu cumva infecteze
Pe cei din jur, nu-și înalțe iar metereze...
Să-i demascăm că-s un pericol, dăm sfoară...

Premeditat sunt vinovați... ce neam ne-omoară!!!

poezie de (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Descântec

Trecea nagoda peste râu,
din visul adormit plecată,
lăsând licornul fără frâu
bea jăratec din covată.
Înaripat, precum era,
s-a ridicat la cer deodată,
părea un nor de mucava
întins pe cerul fără pată.

Ea l-aștepta sub un gorun,
descântec să-i așeze-n cale,
din mâțișorii de alun
să-i facă frâu pe nicovale.
Din ghindele căzute jos
potcoave noi să-i făurească,
s-ntoarcă râul tot pe dos,
mirată apa descrească.

Mantaua din zefir, pe mal,
să o ascundă-ntr-o găoace
când fiul nopții din caval
îi va cânta se dezbrace.
Iar ea, cuprinsă de delir,
să îl aștepte dezbrăcată,
licornul priponit c-un fir
să îi vegheze noaptea toată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În timp ce îngurgitam împreună răcoarea umbrelei, sub prelata terasei fostului Lafayette, compozitorul Fernic modela neîntrerupt cu degetele mici fuselaje din cocoloașe de pâine, sau confecționa în câteva clipe avioane miniaturale, cu niște aripi iscusit sucite, din hârtiile pe care le avea prin buzunare. Iar când l-am însoțit, nu fără bătăile de inimă ale emoției și paloarea pământie a fricii în obraji, într-un zbor de agrement, pilotul Fernic n-a încetat un moment fredoneze, cu glasul răgușit, din propriile sale piese, dintre care cea mai dragă pare să-i fi fost "Pentru tine am făcut nebunii". Un fel de nebunie blândă, cam asta a fost, de altfel, întreaga viață a lui Ionel Fernic. O viață scurtă, de-abia treizeci și șapte de ani, din care, scăzând anii de ostășie și pe cei de lipsuri crunte și umilitoare, nu cred să mai rămână mai mult de douăzeci.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Mireasmă de oaze

Noi încă mai suntem eroi neștiuți,
cu ochii pe hărți adunate-mpreună
în ani fără glorii, în grabă vânduți
pe visuri lăsate la margini de dună.
Când clipa ne duce departe în zbor
spre vaste popasuri ivite în cale,
uitarea o cernem la margini de dor,
ca somnul pe gânduri să vină agale.

Din Ursa Cea Mare, oprită în loc,
prin oiștea întoarsă aducem fiorul,
din culmile reci ale Țării De Foc,
ca-n grabă la ușă tragă zăvorul.
Zăvor din legende găsite-n trecut
în vagi amintiri, dintr-o lume uitată,
deschisă-n memorii de vis renăscut
în zodii cernute din cer câteodată.

Se simte parfumul rămas fără glas,
în prag de mirare dorind dezlege
un joc readus dintr-un mitic popas
pe care nici noi nu-l putem înțelege.
Cu gândul ajuns într-un timp revolut,
nici glasul nu poate acum să ne-ajute,
doar visul mai vine-aducând din trecut
mireasmă de oaze, din țări nevăzute

poezie de din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Nu cer prea mult

Dacă mi-ați da un răsărit, aș recrea speranța,
Și poate chiar aș reuși v-alung aroganța.
O nouă dimineață are-un intreg potențial,
De voi depinde atingeți măcar un ideal!

Un zbor de cocori aruncați-mi pe cer, într-o doară
Și-am vă preschimb iarna din suflet în primăvară
Gheața urii, perfidiei, țurțurii deznădejdii
Le-oi topi eu cu inima, v-oi feri de primejdii!

Un lan de spice să-mi mai dați, s-avem pâine pe masă,
Pentru voi să pot reînvia vara cea frumoasă,
Macii de foc v-or aminti de pârjolul iubirii,
Iar pomul copt v-o oferi poamele nemuririi!

O frunză ce-a fost verde-odat' să-mi dați, v-o fac toamnă,
beți vin sfânt și curat ce la adevăr vă-ndeamnă,
S-aveți belșug și spor; și să nu uitați semnul crucii,
Ploaia purificatoare vă boteze pruncii!

Nu cer prea mult – un fulg de nea, reinventăm iarna
Să-i redăm bradului lumina, copiilor larma;
Albul pur, scânteietor, peste fire domnească,
Sărbătorile ne fie cu grație cerească!

Și când vă veți simți bătrâni, secătuiți de viață,
Prea înțelepți să mai aveți nevoie de povață,
Dar fără timp, fără speranțe, fără scop, nici nume,
Dați-mi un zâmbet de copil, și-oi crea altă lume!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi

privesc în ochii tăi
codană drăgălașă
și-o să-i admir mereu
te cer să-mi fii mireasă
sedus de ochi voioși
ștrengari nițel sfioși
o să-i admir mereu
doar ești a mea crăiasă
când îi voi săruta
stând ambii față-n față
iubirea vom gusta
întreaga noastră viață
fiind ca niște zei
din ochii tăi și-ai mei
din marea de dulceață
la îngeri vom da viață.

poezie de (28 martie 1969)
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Un gladiator

În Roma e mare sărbătoare,
Curge vinul din ulcioare.
E o zi caldă și senină,
Pe o arenă de lume plină.
În mijlocul ei, doi gladiatori se luptă ca niști lei.
Dar unul dintre ei se roagă în gând către zei,
Să-i dea putere și credință, ca să obțină biruință.
În mână el sabia strânge, în jurul lui e numai sânge,
În urechi răsună neîncetat, vrem sânge, vrem sânge cu adevărat!
El sabia prin aer o învârtește și capul adversarului îl zdrobește.
Apoi în genunchi se lasă și își aduce aminte de soție, copii și casă.
Inima de durere îi plânge și către public strigă,
V-ați săturat acum de sânge!
Publicul tace mirat și se uită la viteazul bărbat, care moartea a înfruntat.
De odată toți au strigat: ești liber, că ai meritat!

poezie de (10 februarie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook