Bătrânul arbore

După taifun

De ani împovărat,
bătrânul arbore
s-a prăbuşit înlăcrimat
şi murmură înspăimântat:

"ce vremuri tulburi,
ce lume nebună,
unde mi-s fraţii?!
pământul alunecă,
oceanul se-agită,
e-o vreme cumplită
pentru bunici şi nepoţi,
pentru mame şi taţi,
chiar pentru prieteni şi fraţi...
Sunt singur,
unde - aţi dispărut cu toţii?!"

Cu flăcări pe nări
şi suflu fierbinte,
vulcanu-i răspunde:
" degeaba te-ntrebi,
nimeni nu-ţi va răspunde,
lumea-i grăbită,
doar eu am venit la priveghi,
închide ochii şi dormi..."

poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doritul brânci (verbal)

Mi-s apele tulburi şi nu ştiu de îngeri sau demoni se scaldă
ce sadici,
cât cred ei că îmi vor mai izvorâ ochii?
Miroase a picioare.
Ochii mi-s tulburi şi purpura se scurge pe-afară
"Unde"-le mi-e ţintă pe hartă
Unde eşti înger ce tulburi apele ce mă vindecă?
Unde ce să-mi mângâie malul,
mi-e poftă de ceartă.
Ciudată poveste – de ţânc o ştiam -
Când alergam prin iarba cu rouă
La scăldătoare cu lacrimi în ochi
Povestea mi-a rupt picioarele-n două.
Sisif umilit de undele tulburi
Ştiu umbrele serii pe nume, de ani
Decade s-au scurs iar eu tot aştept,
Un brânci de la gloata nebună.
Şi poate cândva de cade un strop de înger stingher
Mă va trage şi pe mine de mână.
Întrebarea mă scuipă în faţă – sigur că vreau,
Dar cine mă-ntreabă?
Nimeni nu vorbeşte cu mine.
Şi casa şi averea cu mine le am,
Să le ridic după mine-n picioare...?
Ce tărie în glas, îmi sun-a poruncă
Oasele mele, deşert puturos,
Parcă le simt iarăşi de stâncă.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşim iubire de oriunde...

Nu mi-e ruşine să cerşesc, ba mi se pare chiar firesc, să cer iubire oarbă
Chiar de n-o văd, o simt în piept, când, pe la colţuri mai aştept iubirile să-mi soarbă.
Eu am iubire pentru toţi, pentru neoameni, pentru hoţi, pentru nebuni mai multă,
Că îmi sunt fraţi de suferinţi, călcând în străchini şi cuminţi şi nimeni nu ne-ascultă...
Strigăm în vers, strigăm frumos, chiar de avem glasul pe dos, ni-e inima fierbinte,
Şi nu-nţelegem mai nimic, doar din iubire câte-un pic şi-un dram din cele sfinte...
Nu ne atinge vreun blestem, purtăm la piept câte-un totem, doar nepăsarea doare
Iar neiubirea-i beteşug, o scară-naltă înspre rug, malignă sufocare...
Cerşim pe străzi, cerşim în cer iubiri cu suflu efemer, doar cât să ne ajungă
Pentru o clipă de extaz, când în al nostru Alcatraz ne e noaptea prea lungă...
Nu mi-e ruşine să cerşesc darul cel mai dumnezeiesc din câte sunt pe lume
Uitaţi-vă în ochii mei şi veţi vedea iubire-n ei şi-n versurile-antume...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu răspunde

Cântă la viori din lemn fulgerat
cu acordul muzelor pădurii
până la întruparea în faun.

De o vreme încornoratul stă şi priveşte turmele
şi în cântec de fluier tânguitor
îşi duce viaţa însemnând pe un băţ
trecerile stelelor pe deasupra capului.

Din când în când întreabă;
în ce lume să se nască pentru totdeauna
să nu-i mai sece izvoarele minţii
şi să devină altcineva?
Nimeni nu răspunde.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Anotimpurile diferă-ntre ele
După ecou.
Strigă la mine!
Dacă ţi-o răspunde colţul ierbii,
Înseamnă că e primăvară;
Dacă ţi-o răspunde nisipul fierbinte,
Înseamnă că e vară;
Dacă ţi-o răspunde frunza-n vânt,
Înseamnă că e toamnă;
Dacă ţi-o răspunde albul,
Înseamnă că e iarnă...
Eu nu ţi-oi răspunde,
C-oi vrea să mai strigi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 septembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amo, amare

Petalele de lună coaptă-n soare
îţi umplu pernele
cu clipe dulci, ţepoase, insomniace!

Te-ntrebi de unde-atatea
aurite ace?

Of course, my dear,
ştiu că roiesc din mine!
Sunt razele cutiei mele cardiace
care-a pornit la vânătoarea
celor ce poartă carapace!
Se-ntâmplă asta mai ales
în toiul verii,
cu predilecţie, în ora mea de romantism
ce-ncepe la-nceputul serii...

Iar tu... nu mă-ntreba de ce
nu poţi dormi, gonesti pe străzi
şi nu mai stii nici cum te cheamă!

Nu-ţi voi răspunde chiar de ştiu!

Nu-ţi sunt profesor, nu-ţi sunt mamă!

Cu mine, numai, vei ciocni
paharele furate-acelor zei
ieşiţi din marmură şi haină!

Cu mine-amare - vei muşca
doar clipele de crudă taină.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ

În derivă sufletul naufragiază,
Lumea-i oceanul în care vibrează
Şi când e furtună, şi când e comoară,
Pusă-n palme pentru prima oară.

Un singur loc mă ţine ancorat
La pieptul tău fierbinte şi-ncărcat
Cu stele ce plutesc din cer în ochii tăi:
Cărarea amintirii din ascunse văi.

Poteca cea flămândă a iubirii noastre
Întinde stindardul din iedere albastre,
Ne pune leac în vise pentru trăinicie
Unde heruvimii cer sângelui moşie,

Cu iarbă verde, cu păsări prinse-n zbor,
Cu floarea fericirii ce-aduce vieţii dor,
Cu prinderea de mână şi intrarea-n joc
Să înălţăm derivei altarul de noroc.

S-avem vatră de jar în suflet şi în gând,
S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ,
S-avem sufletul sub candele aprinse
În iubirea scrisă prin fapte şi prin vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii noştri şi-au băgat neamurile în funcţii publice, politice şi administrative, mai ceva decât Ceauşescu: Băsescu – fiica; Ponta – socrul şi nevasta; Antonescu – nevasta, etc. (pamflet)

Mame, taţi, surori şi fraţi,
Fii şi fi'ce şi cumnaţi,
Socri, gineri şi nurori,
Cuscri şi copii din flori,
Şi bunici, ba şi nepoţi,
Unchi, mătuşi şi strănepoţi,
Tot ce-nseamnă rubedenii
Ne-aţi pus astăzi căpetenii.
Chiar şi-amantele şi-amanţii,
Fufele şi cu berbanţii
Ne sunt azi, vai, guvernanţii!
.............................................
Ceauşescu era unul
Şi n-a apucat Crăciunul;
Voi, cei "tari în pipotă",
Sunteţi azi o liotă.

poezie de George Budoi din Politică şi politicieni (13 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adeseori m-am întrebat
De ce copiii moderni sunt mai complicaţi?
Cred că răspunsul căutat
E: pentru că au prea mulţi taţi, mame şi fraţi.

catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă întrebi de ce am venit pe această lume eu, ca artist, ţi-aş răspunde: sunt aici pentru a trăi zgomotos.

citat celebru din Emile Zola
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fariseii: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată.
Iisus Hristos: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor. - 8:13-18, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoranţii

Când scoţi javrele din ignoranţă şi amorţeală
Se gândesc să mai facă o casă,
Să mai culeagă după urma ta o boabă
Ca apoi să te trădeze ca i-ai ajutat
Şi scuipă unde au lins ca sa lingă unde au scuipat.
Atunci le arunci un prânz verde
Ca sa înveţe să fie oameni şi de praz agăţaţi
Zboară legaţi pe tărâmuri....
Şi copiii atârnaţi şi afirmaţi
pe o frunză de praz
Şi uite aşa lupta pentru copiii lor
Dându-le educaţie de doi lei, trădători şi laşi.
Aşa bunici, aşa copii şi nepoţi. Aşa părinţi, aşa copii!
Ruşine vouă javre ordinare!
Doar bani pentru voi au valoare mare
În rest sunteţi doar nişte oameni bolnavi
La trup şi mai ales la suflet.
Voi nu aveţi Dumnezeu, atei ca şi netoţii voştri
Îmi este silă de voi, lichele, că sunteţi ca ai voştri taţi!
Doar bani visaţi ca să fiţi la putere
Şi legea firii să o ignoraţi,
Dar Dumnezeu mi-o fi pe plac
Şi o să primiţi ce meritaţi
Să lingeţi ce neamul vostru de şacali a scuipat.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea când...

Unde te ascunzi
de unde să te chem să-mi răspunzi
din oceane din viroage din stânci,
din tăcerile mele adânci,
de unde să-ţi dau formă lumească,
te aştept cu ochii ruguri de iască,
câteodată la răspântia unei ore neclare
te-am bănuit ca o plantă umbritoare
dar când am întins mâna ai dispărut
în ce licoare stranie te-am băut,

de unde-ţi ştiu cuvintele, răspunde,
de unde te ştiu, că nu te găsesc niciunde?

poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura catedră de morală a neamului nostru românesc este biserica. Mântuitorul doreşte să trăim toţi oamenii ca fraţii pentru că acesta este arhetipul convieţuirii din rai. Spre aceasta tindem şi Mântuitorul de aceea a venit în lume: să ne pregătească pentru a trăi. De aici, de pe pământ, să ne pregătească pentru rai. Şi asta face Biserica, îi adună pe oameni. De aceea o să găsiţi atât în Sfânta Scriptură, cât şi la începutul predicii oricărui preot, de fiecare dată, care se adresează cu: "Fraţi creştini, iubiţi fraţi creştini... Iubiţi fraţi şi surori în Domnul". Acestea sunt iată, modalităţile de adresare ale unui slujitor al bisericii către cei care sunt în biserică şi în comunităţile respective. Biserica aşa face, aşa gândeşte. Preotul este frate cu enoriaşii, cu cei pe care-i păstoreşte. Nu este gândit a fi şeful lor, conducătorul lor de nu ştiu ce rang, ci frate. Suntem fraţi cu toţii.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tu?! Ce cauţi aici? Nu trebuia să fii aici...
Lucian: Am venit să te trezesc. Se pare că eşti cam puturoasă. Toţi sunt deja afară şi te aşteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ţi-e clar? Pentru că aşa am vrut. Hai, acum, trezeşte-te odată! Doar nu-ţi închipui că aş fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat să vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe uşă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o laşi deschisă, dacă nu doreşti să intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puţin...
Lucian: Puţin doar?! Am de gând să stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalţi, ne aşteaptă. Domnişoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineaţă.
Lia: Înseamnă că ea a lăsat uşa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune că trebuie să-i fiu recunoscător, să-i mulţumesc, altfel aş fi stat mult şi bine să aştept la uşă, până binevoiai tu să te trezeşti, să-mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ţi face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aş fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-mă, te-am privit doar, atâta tot.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Râzi, şi lumea râde cu tine;
Plângi, şi nimeni cu tine nu plânge,
Pentru că bătrânul lut trebuie să-şi împrumute mirtul,
Dar necazul sieşi îşi ajunge.
Cântă - şi dealurile-ţi vor răspunde
Oftează, şi-oftatul se va pierde-n aer de-îndată,
Ecourile-înconjoară sunetele vesele
Şi se sting dacă-aud o voce-îngrijorată.

Bucură-te, şi mulţimi de oameni te vor căuta;
Boceşte, şi ei se vor îndepărta;
Primesc întreg amuzamentul pe care li-l oferi,
Dar nu primesc un strop din jalea ta.
Fii voios, şi vei avea prieteni mulţi;
Fii trist, şi-i vei pierde;
Nimeni nu-ţi va refuza paharul plin cu vinul ca o roză,
Dar rămas singur nimeni nu-ţi va doini de frunză verde.

Benchetuieşte, şi vei avea casa de oaspeţi plină,
Posteşte, şi lumea te va ocoli la drumul mare;
Fii de succes, împarte daruri şi vei trăi ani mulţi,
Dar nimeni nu-ţi va fi alături în ziua morţii tale.
Pentru-un lung tren regal, având vagoane multe,
Există loc pe-aleile plăcerii,
Dar, totuşi, unul câte unul, toţi ne vom fi scris cartea
Şi va trebui să trecem pe holurile-înguste-ale durerii.

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început...

Infern sau paradis, nu ştiu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Şi părăsesc această lume fermecată!

Această lume, creată împreună
Şi despre care, ştim doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să ştim de voi.

Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.

Şi deşi suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nţelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.

Păcat că suntem nevoiţi,
Să ţinem totul numai pentru noi.
Doar nu credeaţi că suntem diferiţi
Când vine vorba de-al vostru "noroi".

Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra lui Ştefan Cel Mare

Pe o strada îngustă
Într-un bloc decent
Unde bate vântu şi-i pe jos curent
Tânăra soţie
Plânge şi suspină
Că-i oprită apa şi nu e lumină
Şi că la serviciu soţul ei iubit
A plecat la 10 şi n-a mai venit
Orologii sună noaptea jumătate
Jos în bloc la uşă, oare cine bate?
Eu sunt mama soacră, sunt făcut covrig
Vin de la serviciu şi sunt mort de frig,
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Dusă în balcon, mama soacră strigă
Ora e târzie eşti un derbedeu
Unde ţi-e chenzina?
Nu-ţi sunt soacră eu
Ce sunt eu de vină
Dacă soarta-i crudă
Şi-am muncit ca boul cu 50%
Am venit acasă să mă încălzesc
Şi să fac o baie, să mă odihnesc
Ai venit degeaba îi răspunde soacra
Fiindcă nu-i căldură şi-i oprită apa
Du-te la serviciu şi de-o fi să mori
Vine sindicatul c-un buchet de flori

parodie de Autor necunoscut
Adăugat de A. Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoicile tritonilor în depărtare

Prin care unde
Înoţi, sirenă?
Răspunde: unde,
Sub ce carenă?

Din scoica mării
Dorinţa vie,
Pustiul zării
În van învie!

Din stâncă-n stâncă
Lovindu-şi plânsul,
Răsună încă
Pierind cu dânsul...

Îşi strigă marea
Pierduta fată;
N-auzi chemarea
înfricoşată?

Răspunde: unde,
Sub ce carenă,
Prin care unde
înoţi, sirenă?

poezie clasică de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic pierdut

Parcă veşnic pierdut prin ţinuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veşnic peisaj:
Unde nori coloraţi îmi cântă despre tine,
Folosindu-ţi surâsul pe post de mixaj...

Unde soarele veşnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbeşti s-ajungi în viitor...

Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...

Unde eu sunt acelea ce îţi urmează paşii,
Când păşim împreună pe aceeaşi cărare!
Unde timpul, nebunu', nu îşi păstrează aşii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...

Unde lumea şi pacea se-nţeleg de minune,
Unde nimeni nu ştie să trăiască-n trecut,
Unde tu şi cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veşnic pierdut...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este ea?

o strig...
ecoul vocii nu-mi răspunde
se pierde undeva
departe...
în timpul prăfuit,
ruginit,
supărat,
timp infinit şi fără capăt
unde nimeni...
nu se întâlneşte cu nimeni.

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!