Fericirea ca un joc de loterie

ştiu că uneori viaţa este foarte nedreaptă
produce mari dureri în ritm accelerat
am îmbătrânit dar urc treaptă cu treaptă
spre înţelepciunea universului curat.

ştiu că fericirea este ca un joc de loterie
cu puţin noroc mai dobândesc un extaz
am descătuşat speranţa zburdă în feerie
înnodată în lumina cu reflex de topaz.

amintiri ciobite, chiştoace de viaţă
le duc la gunoi, e un nou început
mai simt ca Dumnezeu chiar mă răsfaţă
îmi alungă tristeţea, regrete le-am pierdut.

am steaua mea, mă mângâie pe faţă
mă introduce-n universul minunat revolut.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul versului

dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
şi fiecare clipă îmi pare-o nestemată
cu elan înaripat explorez universul
în baia de lumină mă scufund câteodată.

când e grea tristeţea şi mă apasă stresul
mă ascund în rapsodia sufletului fermecată
dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
nu strivesc cuvântul nicicum, niciodată.

nu am regrete mari iubirii-i ştiu demersul
face inima să cânte melodia minunată
coşmarelor din noapte le-am găsit reversul
îl cerşesc pe Dumnezeu cu credinţă destinată.

dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
şi fiecare clipă îmi pare-o nestemată.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magica speranţă

uneori drumul spre fericire e anevoios
greu de urcat munţii cu prăpăstii adânci
vreau sa urc la cerul iubitor şi sfătos
obstacole în cale sunt mari ca nişte stânci.

vreau aripi ca să zbor spre infinit
veşnicia îmi pare panaceu de poet
am trăit intens prea mult am iubit
timpul din viaţa mea şi de-a fost desuet.

trăiesc cu amintiri strânse cu multă grijă
prin volume de versuri din suflet călător
dar azi tristeţea s-a înfipt ca o schijă
şi spiritul meu geme cu dureri la picior.

speranţa mă pătrunde cu o magică vrajă
cu visul ating cerul duios, fermecător.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doleanţele vârstei

vreau morţii mele să-i cer o amânare
Hristos să-mi dea lumină de apostolat
am întrebări şi zâmbete în buzunare
călătoresc cu gândul în lung şi în lat.

vreau spre steaua mea să mai urc o treaptă
pe spirală albastră departe departe de foc
vreau să fac alegerea cea mai înţeleaptă
să nu pierd în beznă dramul de noroc.

mi-am pus azi noapte busuioc sub pernă
să îmi visez ursitul că mă mai iubeşte
vreau dragostea noastră să fie eternă
simt credinţa-n mine că treptat păleşte.

oda bucuriei parcă e sclipire de lanternă
la colţ de întuneric moartea mă pândeşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie de toamnă

noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe faţă
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viaţă.

ştiu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea ştie foarte bine însingurări să-nfrunte.

pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viaţa mea este completă cu mândra poezie.

pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu moartea-n simbioză

de când mă ştiu trăiesc cu moartea-n simbioză
a îmbătrânit şi ea deodată cu mine
vara se sfârşeste dar de-aş fi o tuberoză
sub valuri de lumină mereu mi-ar fi bine.

mă detaşez de moarte în cel mai profund sens
apropieri de steaua mea mă ridică-n extaz
o lume de valori aprofundenz intens
chiar şi când lacrimi curg şiroi pe obraz.

adevăruri despre viaţă le-am primit ca pe perfuzii
sunt mândră în convingeri precum filozofii
ascensiuni spre univers destramă confuzii
mi-au netezit gândirea îngeri sfinţi şi profii.

mă străduiesc să iau preţioase decizii
cu noianul de vise să urmez teozofii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

"Ce gol mi se arată-n faţă?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aş mai face-un pas
ştiu bine că m-aş prăbuşi în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Aşa gândea un înger trist
şi, disperat, se sfâşie pe sine însuşi,
îşi dezmembră fiinţa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă – o durere,
altă treaptă – altă durere...
Şi tot aşa,
cuprins de o beţie
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simţi nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
şi mirate,
inconştiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie appasionata

simt sensibil viaţa cu profunzime de femeie
trăiesc totul la maxim cu intensitate
din ploaia ochilor se nasc curcubeie
urc câte o treaptă spre eternitate.

mă-nfăşor cu lumina din noaptea albastră
un univers cu stele în taină râvnesc
când zorii zilei îmi bat în fereastră
mă trezesc fericită ca pot să mai iubesc.

sub aripa cuvântului am explorat zborul
azi păsările cerului îmi sunt aproape
plutesc printre raze şi le gust amorul
lumini diafane se strecoară sub pleoape.

ploaia spală glia gândul versul dorul
pasiunea mea mireană nu tulbură ape.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întins în iarbă, cu faţa în sus, priveam cerul. Cerul senin al zorilor de zi, însângerat la orizont de razele unui Soare îmbătrânit, aproape fără de viaţă. Contemplarea aceasta îmi făcea bine, mă liniştea şi îmi dădea forţe noi. Aşa am început să mă simt mai uşor, eliberat de tristeţea şi de coşmarul existenţei mele confuze de până atunci. Aşa am început să mă simt din nou demn, puternic, liber, şi am ştiut că puteam începe de-acum o nouă viaţă, viaţa mea cea adevărată, o viaţă de om.

Constantin Cubleşan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări senine

mă trezesc în zori cu chef nebun de viaţă
cafeaua cu miere dă startul zilei
lumina se aşează cu zâmbet pe faţă
apoi se opreşte pe albul pur al filei

sute de gânduri se avântă spre cer
ca un stol de păsări ordonat şi cuminte
îmi trasează drumul prin azur şi eter
mă-ndrept spre steaua mea cu fervoare fierbinte

cu intensitate simt pulsaţiile vieţii
îi port recunoştinţă bunului Dumnezeu
îl slăvesc în versuri cu zorii dimineţii
care s-au oprit duios pe zâmbetul meu

chemările stelare alungă norii ceţii
se-nseninează chipul şi-aşa va fi mereu

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etapă stresantă

şarpele durerii s-a încolăcit pe oase
mi-e greu să merg, să urc, să zbor
atingerile lui sunt veninoase
voi lupta cu el până am să mor.

car cu mine un geamantan de întrebări
timpul nu-mi răspunde a amuţit
şi cerul pretinde o seamă de schimbări
soarele meu se îndreaptă spre asfinţit.

timpul care a trecut mi-a lăsat semne
şi fiecare noapte este o mare treaptă
dar steaua mea-i pe cer să mă îndemne
să îmi duc destinul pe calea înţeleaptă.

port în conştiinţă doar gândurile demne
pe care le transpun senină în faptă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu cum să mă numesc,
Nici nu ştiu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viaţa ce o trăiesc.

Eu nu ştiu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreţine.

Eu nu ştiu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu ştiu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniştea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu ştiu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a ştiut.

Eu nu ştiu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârşit.
Nu ştiu unde am greşit, dacă am greşit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu ştiu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea spre casă

Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în faţă
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
şi am privit în sus.
Am zărit o scară
ce şerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aştepta mama
cu braţele deschise.
Să nu râdeţi, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, steaua copilăriei mele

Orice copil are o stea
Frumoasă, caldă, iubitoare.
Însă eu ştiu că steaua mea
Este cea mai strălucitoare.

Cu zâmbet cald, cu ochi senini,
Ea îmi îndrumă paşii-n viaţă.
Ştiu unde merg, de unde vin,
Pentru că steua mea mă-nvaţă.

Ce fericită mă trezesc
Când mă sărută, dimineaţa...
Şi, când spre steaua mea privesc,
Ei i se luminează faţa.

Şi mă iubeşte steaua mea,
Cât nu pot spune în cuvinte.
Căci eu sunt universul ei:
Fetiţa ei cuminte.

Orice copil are o stea
Şi pururea să ţineţi seama
Că steaua oricărui copil
Are acelaşi nume: MAMA.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de foc

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepţii.

emoţie născută din cântec şi joc
împletită cu raze cu mândre concepţii
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopţii
în grădina vieţii mă simt un boboc
care înfloreşte între echinocţii.

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu happy end

cât de mult aş vrea să mai joc o sârbă
să uit că bătrâneţea e povară grea
să uit că lumea rea mă umple de scârbă
şi alungă în pustiuri dragostea.

îmi petrec timpul din dor în dor
dar s-a strecurat un înger în inima mea
mă învaţă intens lumea s-o ador
să-i dau măreţie cu lumini de stea.

viaţa este un dar de la Dumnezeu
şi o cinstesc aşa cum ştiu mai bine
pe o scară de versuri o ridic mereu
să cuprind cu ea doar zările senine.

cred că doar îngerii mai pot salva
nefericiţi adăpostiţi sub mucava.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantus mundi

car în spate păcatele de ieri
ispitele pândesc la fiecare pas
am să duc regretele spre nicăieri
cântecele lumii să-mi vibreze în glas.

viaţa mea cu urcuşuri şi coborâşuri
se apropie încet de un final
păcat că deseori mă pierd în hăţişuri
căutând în lume un drum fenomenal.

bătrâneţea-i fragilă de pronie flămândă
indumnezeirea se petrece greu
la tot pasul capcane cu demoni la pândă
să acapareze facil sufletul meu.

cu post şi rugăciune urc încă o treaptă
spre veşnicia care mă aşteaptă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe târzii

uneori m-aş vrea un vesel arlechin
să scot din buzunare zâmbitoare figurine
să nu simt că tristeaţea produce şi chin
în joben să port magia pentru mâine.

de când mă ştiu melancolia mă conduce
prin locuri bizare între lumini şi umbre
libertatea cuvântului doar mirări îmi aduce
n-am să transpun poeme cu eşecuri sumbre.

în lumina reflectoarelor să mai zâmbesc
alături de poeţii visurilor calde
gânduri plumburii în raze să topesc
o ploaie de iubire tâmplele să-mi scalde.

spre apogeul vieţii neliniştită păşesc
mă aşteaptă universul cu vise- smaralde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte extremă

lumina de Luceafăr candidă expresivă
aduce în memorie amintiri din trecut
apariţie spontană în toate permisivă
căci eu în lumea dragostei am petrecut.

e triumful iubirii deasupra de abis
cerne peste mine vise reflexii boeme
poarta universului cu fiori mi-a deschis
lucind ca diamantul în oricare vreme.

trăiesc o presimţire voluptoasă boemă
melancolia mea atinge culmea de extaz
îmbrăţişez luceafărul cerească diademă
lacrimi de fericire curg şiroi pe obraz.

aspir la nemurire dar moartea-i o problemă
îmi dă târcoale iarăşi cu coasa de topaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru speranţă

scriu un poem aprins pentru speranţă
astăzi m-a cuprins o nostalgie mare
cred că destinul meu mai are prestanţă
să mă bucur de lumină şi de soare.

iau parte şi eu la iluminare
cu pasiune febrilă mă rog la Cristos
ştiu că m-a pus mereu la încercare
cred că şi tristeţea mi-a fost de folos.

a venit iarna şi aduce Crăciunul
este sărbătoarea unui nou început
sângele este lumină pâinea şi vinul
în inima sa mare toţi au încăput.

ştiu că speranţa lumii a cucerit seninul
tot farmecul cosmic este recunoscut.

sonet de Floare Petrov (23 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre succes

ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri şi vise fără de sfârşit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin şi reuşit.

împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar ştiu că drumul spre succes e greu
înţelepciunea vieţii plină de teoreme
trece de obstacole şi învinge mereu.

romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristeţea să reziste-n tertipuri.

cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veşniciei îmi freamătă în piept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!