Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ancuța Morar

Dolce vita

Refuz voluptatea unui acord ontologic
Între "de ce?" și "cum?"
Pentru a ști "cine"
Între pleoapa rațiunii veșnic deschisă
Și glanda nedirijată
Între vorbe și lucrurile din ele

Așezare pământească
Pe un câmp cultivat cu legume străvechi
Pentru dragoste
Pentru copii înfășați în grabă
Și părinți plecați la muncă în zori

Această poveste a eșecului
Devine frumoasă
Când îi găsești intriga salvatoare
De vină sunt mereu vecinii
Mama, tata, sistemul
Dacă ai un pic de curaj
Să te lupți cu taurul negru
Pierzi orezul cu lapte
Băiatu' lu' mama

Căutăm întunericul din noi
În lumina din alții
Primele desene din peșteri
Au fost șterse cu invidie
Când cel mai puternic nu a înțeles
Bine că încă avem nevoie
De cei care uită
Ca de un somn bun
Ca de o zi liberă de luni
Hai să profităm
Și să ne vizităm
Prietenii cu Alzheimer

Tot ne jucăm cu firele singurătăților noastre
Pe acest ghem care se rostogolește
Ca roțile nervoase ale autobuzului
Pe o șosea întunecată de provincie
Ajungi mai repede la destinație
Când oboseala din oase te adoarme

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Când râde în somn copilul

Legănându-l pe picioare
Mama își culcă copilul.
E fericită -l are,
și-a împlinit destinul.

Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca să vină
Și se bucură din plin.

Cu drag pruncul își privește,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbește
De necazuri mama uită.

Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
crească copilul mare.

Când în somn râde copilul
Mai ușor mama zâmbește.
Râsul lui este mobilul
Care o întinerește.

Mereu vor râde-n somn copiii,
Mereu vor înflori, ca trandafirii.

poezie de (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ancuța Morar

Alegere

e ca și cum am fuma din narghilea
nesfârșit aceeași emoție
și pumnul din stomac
un motor pornit în grabă
eu ucenicul în dreapta
ca și cum aș prelua o nouă slujbă
toate invențiile despre mine
cad rând pe rând
sunt un pod medieval
porțile grele ale castelului se spulberă
prințesa este goală
nepregătită îmbrace haine potrivite
momentului ei de iubire liberă.
niciodată nu am fost gata
pentru marea întâlnire cu tine
și toate micile întâlniri s-au oprit mereu
doar la climax, cu o foame neîncetată
de a-ți câștiga toată atenția
și totuși, atât de bine te cunoșteam
încât era de la sine înțeles să refuz ai
ca o cocă super modelabilă
tu puteai faci din mine
cea mai bună versiune a unui manechin
care să te însoțească decent în orice context
puteam fi femeia cameleon,
perfectă, cadână, albă-ca-zăpada,
madonna, puteam fi bossy sau glamour
dar niciodată eu nu puteam aleg pădurea
în care să construiesc propria casă
ceva modest, de artist care jertfește iubirea pentru artă
și astfel am câștigat de doua ori
rămânându-mi și o poveste
despre care să scriu mai bine decât tine.
o fi și asta o formă a pietrei, mult mai frumoasă prin ea însăși
decât visând în griul unui monument.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avem nevoie de timp

Avem nevoie de timp pentru a crește și a descoperi suntem tot mai mici,
avem nevoie de iubire pentru a înțelege că a dărui este mai înainte de a primi - o lege nescrisă,
avem nevoie de lumină pentru a ști unde fugim din calea coșmarului întunericului din noi,
avem nevoie unii de alții pentru a realiza cât de neciopliți suntem cu toții,
da, cu toții
avem nevoie de Dumnezeu Creatorul cerurilor și al pământului pentru a ne lăsa ciopliți în chip de sfinți de mâinile nevăzute ale Marelui Sculptor.

Deși puțini înțelegem
și mai puțini acceptăm mustrarea cioplitorului
dar cei care rămânem până la capăt
vom vedea
în micimea noastră
am fost mereu iubiți,
înconjurați numai de lumină.

Avem nevoie de timp pentru a transcende clipa
într-o eternitate.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Repetabila povară

Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, n-am fost, ori suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.

Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.

Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
din toate ce sunt, cel mai greu e fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.

Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul ei nu mai pot?
Că povară îi simți și ei știu -i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
Că povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Lucas: Hansel i-a spus lui Gretel: hai aruncăm firimiturile astea pe jos, ca găsim drumul spre casă. Pentru că ar fi cel mai îngrozitor lucru să ne rătăcim. Anul ăsta m-am rătăcit.
Nathan: Ești ghinionist dacă te rătăcești într-o călătorie. Dar -ți pierzi motivul pentru care ai plecat la drum... e ceva cu mult mai crud.
Peyton: Călătoria mea a ținut opt luni. Uneori am călătorit singură. Alteori alții au fost cei care au stat la volan în locul meu... și au plecat cu inima mea. Dar când am ajuns la destinație, nu am fost eu cea care a ajuns. Nu am fost eu deloc.
Brooke: Odată ce te rătăcești, ai două variante: fie găsești persoana care erai, fie o pierzi pe vecie.
Mouth: Pentru că uneori trebuie ieși din cel care ai fost și să-ți amintești de cel care ai fost destinat devii. Persoana care ai vrut fii. Persoana care ești.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Egoismul, proiecțiile, fricile și zeci de alte procese emoționale și mentale vin polueze relațiile noastre cu cei mai dragi oameni din viața noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem că îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluției. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori fim prieteni adevărați, părinți iubitori, parteneri ce sprijină și nu care sabotează. Cum am putea noi să știm ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situație se află, când nu știm nici ce e bine pentru noi și ce surprize ne rezervă viața, ce lucruri noi vom descoperi despre noi și lume și prin ce experiențe vom trece? Nu putem ști nici pentru noi și cu atât mai puțin pentru alții. Atunci cum ar fi le oferim celor din jur acceptare, încurajare și o îmbrățișare, având încredere tot ce se întâmplă este spre binele lor? Și dacă ne dorim schimbări, le facem atunci în viața noastră până când nu mai simțim nevoia schimbăm viețile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minte și inimă

suntem inexplicabil de singuri,
pentru totdeauna singuri,
așa a fost planificat
fie,
niciodată nu s-a dorit
ca lucrurile să fie altminteri –
iar când va începe
lupta cu moartea
ultimul lucru pe care vreau -l văd
este
un cerc de fețe omenești
aplecat deasupra mea –
mai bine să se afle acolo
doar vechii mei prieteni
și zidurile sinelui meu.

am fost adeseori singur, dar rar
însingurat,
mi-am potolit setea
la fântâna
sinelui meu,
iar vinul a fost bun,
cel mai bun pe care l-aș fi putut avea,
iar în noaptea asta
stând,
privind în beznă,
înțeleg în sfârșit
întunericul și
lumina și tot ce se află
între ele.
pacea minții și-a inimii
sosește
când acceptăm ceea ce
este:

fiind născuți
în această
viață ciudată,
trebuie acceptăm
pariul pierdut
și zilele pierdute
și să găsim un pic de mulțumire
în plăcerea de
a le lăsa pe toate
în urmă.

bea din fântâna
sinelui tău,
nu plânge pentru mine.
citește ce-am scris,
apoi
uită
totul.
bea din fântâna
sinelui tău
și începe
totul iarăși de la capăt.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Pleasures of the Damned: Poems 1951-1993 Paperback" de Charles Bukowski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 41.99 lei.
Nucu Morar

Spălați-vă pe mâini

când eram mic mama îmi spunea
spală-te pe mâini și hai la masă
azi noi suntem Cain venit de la câmp
cu mâinile pline de sângele lui Abel
bunicul îl chema pe cel de sus
să ne binecuvânteze masa
era o bornă între ce a fost
și ce urma fie
noi, curați
ne puteam așeza în tihnă la masă
azi nu e tihnă pentru
nu suntem curați
ne mințim
și ne spălăm pe mâini
ca Pilat din Pont

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Ca între Tată și Fiu

astăzi tot ce vreau Doamne e
stau de vorbă cu tine
ca între Tată și Fiu
nu o să întreb nimic
despre cei care se vând pentru
câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere -mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți moară
mi-ai răspunde tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie -i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata, s-o fi dus ca vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima

ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua aceea
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță sufletul e în mâinile tale
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu
tata și cu mama au trecut pe aici

e târziu
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie mă înveți mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine

lasă gestul meu acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cine ne influențează în principal? Părinții, anturajul, figurile autoritare, profesori, lideri religioși, media și cultura, ca enumerăm sursele principale. Însă cea mai importantă influență asupra noastră o au părinții pentru ei sunt primul nostru contact cu lumea și fac parte din anturajul nostru încă de la început. Amprenta lor se simte cel mai puternic și chiar pentru oamenii care la un moment dat se revoltă împotriva părinților, acest lucru se simte foarte puternic pentru dacă faci un lucru altfel de cum au spus ei, tot ești influențat în subconștient de părinți. Și dacă în loc să te duci la muncă așa cum îți spun părinții te revolți într-un mod incorect împortiva lor și te apuci de băut, înseamnă influența lor asupra ta a fost una negativă. Știu multe cazuri de părinți care își iubesc copii însă îi influențează negativ, iar această influență negativă vine din următoare surse: Supraprotejare. Lipsa de atenție și afecțiune. Educație greșită transmisă mai departe.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Ca între Tată și Fiu

Astăzi tot ce vreau Doamne e
stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere -mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți moară
mi-ai răspunde tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie -i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata... s-o fi dus ca vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și suspina

ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță mama e acolo și mă privește de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu
tata și cu mama au fost cândva pe-aici

e târziu, Doamne!
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie mă înveți mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine

lasă gestul meu acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!

poezie de din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gheorghe Gurău

Jucătorii de golf

Noi jucăm, jucăm atent/ultima repriză
Este clar, avem talent/meciul are miză;

Împreună noi jucăm/din zori până-n seară
Cei mai buni ne declarăm/de la noi din țară;

Jucăm golf ne desfătăm/pe câmpia-întinsă
Dăm cu crosa, judecăm/lumina e stinsă;

Nea Ion este ursuz/cum să se deștepte?...
Mama lui de cucuruz/poate aștepte;

Noi jucăm, jucăm cu spor/ultima repriză
Ohohoo... ce de popor/meciul are miză;

La oraș e tot la fel/toată lumea joacă
Veselie la castel/omul... ce să facă?!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ancuța Morar

Creta

Sunt insule pe care doar artiștii le pot imagina,
Pe pânzele lor infinite, cu pensule înmuiate nebunește în albastru.
Insulele astea au mereu o muzică a lor,
Au mereu un gust, mereu parfum.
E o insula printre ele, în care locuitorii
Nu au încetat traiască liber, niciodată.
E o insulă care naște legende.
Primii oameni, după ce au mușcat din fructul interzis,
Au venit să-și ascundă rușinea în Creta.
Au întrebat, au plâns, au fost cuprinși de nefericire,
De durerea de a nu ști cine sunt sau cine i-a creat.
Ca o mama bună, plină de roade și de dragoste,
Creta le-a dăruit legende pentru a-și acoperi cu ele rușinea.
Astfel, primii oameni au devenit zei.

Dacă visezi, în Creta îți sunt prielnice toate:
Soarele, orizontul și apa sunt nesfârșite.
E insula vizionarilor și a măslinilor cu rădăcini în stâncă.

Totul este într-o continua zbatere de a renaște din ruine,
Istoriile îți apar scrise pe meniurile din taverne,
Minotaurii- abțibilduri pe motociclete, brelocuri și magneți de frigider
Devin atât de prezenți, încercând să te convingă există,
Că tu doar trebuie deschizi ochii și să continui le scrii povestea.
Chiar și lucrurile care au murit, par își păstreze intactă speranța.

Creta își caută printre turiști filosofii, astronomii, aristotelii,
Un Socrate mai tânăr, un Pitagora mai modern.
Creta odihnește mormântul lui Kazantzakis la umbra unui măslin,
Îl ocrotește încă pe micuțul Zeus în peștera lui deschisă vizitatorilor,
Sfinții socializează cu turiștii, oferindu-le pâine aromată,
Bătrânii din Creta stau în intersecții, cu mustățile lor grecești,
Între arbuști colorați cu flori rozalii,
Aprinzându-și țigările și bând uzo tradițional,
Pălăriile lor par vechi și curate, bastoanele și vestele sunt ca o uniformă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Mama e cuvântul ce-nseamnă viață
E izvorul de alinare,
E cărarea de îndrumare,
E a sufletului vindecare,
Mama e cuvântul ce-nsemană viață.

Mama e un glas în tăcere ascuns,
E o șoaptă și-un veșnic răspuns,
La-ntrebări nedezlegate -
Mama le cuprinde pe toate!

Mama e un murmur și-o gingașă floare,
Mama e albina ce zboară în soare,
Mama e furnica ce veșnic adună
Cu toții pe noi îmnpreună.

Mama e al cerului nour pribeag,
Mama e un mare de lacrimi șirag,
Vărsat pentru noi în necazuri -
Pe a vieții înalte talazuri.

Mama e un cîntec străvechi,
Este numele fără perechi,
Mama este dorul din sufletul tău
Chemând-o mereu și mereu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinți,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toți,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc -i dăruim!

Căci nu se știe dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toți,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoții mari,
Copiii sunt voinici.

Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!..

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să șoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În care din noi?

În care din noi
S-a sfârșit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?

Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiți
Pentr-un rol efemer!

În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?

Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm fim
Fericiți pe pământ?

În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând

Povestea te și-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, și-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...

poezie de (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan BăiatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Descartes

Experiența arată acei care sunt cei mai tulburați de pasiunile lor nu sunt acei care le cunosc cel mai bine și că ele sunt din acele percepții pe care strânsa legătură care există între suflet și corp le face confuze și obscure.. Ele se pot numi și sentimente, deoarece sunt primite în suflet în același fel ca obiectele simțurilor exterioare și nu sunt cunoascute de el în alt mod. Dar ele se pot numi și mai bine emoții ale sufletului, nu numai pentru că acest nume poate fi atribuit tuturor schimbărilor care se petrec în el, adică tuturor diferitelor gânduri care îi vin, ci în special pentru , din toate felurile de gânduri pe care le poate avea, nu există altele care să-l tulbure și să-l miște atât de puternic ca aceste pasiuni.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Any Drăgoianu

Iar e luni

dragul meu
și iar mă vei întreba
cum mă întrebi de obicei
despre toate câte le trăim pe jumătate
pentru că de-o vreme
eu
chiar și pe Dumnezeu
am început -l simt pe jumătate
ca și când în lumea ta
de carne și de sânge
pot exista doar jumătăți
între care nu vom pune niciodată egal
tu
mereu pe drumuri
ocolind părți din viață
eu
mai tot timpul cu mâinile
agățate de iluzii
pentru un vers
și tot numărăm
numărăm
câteva jumătăți
ce ne rămân
din când în când
pentru noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Zise fata

Să ne jucăm de-a mama și de-a tata
E mai frumos decât fim părinți,
Și ce păcat vine, zise fata,
O noapte-n care nu vom fi cuminți!

Și te voi vrea și mă vei vrea pe mine,
Și vom începe nașterea de prunci;
Să ne jucăm n-o să ne șadă bine,
Să ne iubim va fi târziu atunci!

Noi suntem azi prea mici și mâine părăsite,
Iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite;
Așa mi-aș dori să ne jucăm nespus
De-a mama și de-a tata, cât încă mamă nu-s!

poezie de din Drumul robilor (11 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 12 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Garabet Ibrăileanu

Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înțelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit și din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.

La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face simt e mai bine c-a murit în floarea tinereții.

Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o ființă care n-a avut când guste viața, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 7.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook