Iarnă în Basarabia

Un aer pur ca mustul stat din fiert.
Un vis răpus ca zborul unui cerb.
Un timp oprit din pasul său alert.
Un suflet trist ca umbra unui verb.

Din ceruri par să ningă vârcolaci.
Un ger cumplit se-ntinde coviltir.
Se-aud cum cântă scripcile-n copaci
Şi-şi suflă-n mâini cum morţii-n cimitir.

poezie de Nicolae Mătcaş din Azur (2002)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul LXV

Când pietre nu, nici bronz, nici sol, nici mare,
Ci duhul morţii-n lume e stăpân,
Cum poate frumuseţea ca o floare
Să-nfrunte-atare uragan hapsân?
Cum să reziste-al verii iz ca mierea
Sub şocul unui aprig anotimp,
Când nemişcate stânci îşi simt căderea,
Şi porţi de fier se prăbuşesc sub timp?
O, gând cumplit! Unde s-ascundem clipa
De preţ, de timpul care-o face praf?
Ce mâini puternice-i vor frânge-aripa?
Frumseţea – cine-o va feri de jaf?
O, nimeni! Doar iubirea, prin minune,
Din negrele-mi cerneli nu va apune.
Şi-n adânc aruncă nesfârşite ploi.

poezie celebră de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompatibilitate

Apa din vis se-ntinde... ca o apă
Cercul din vis e cerc dar marginile-mi scapă
Pomul din vis e pomul fără fruct
Cerul îl cheamă;
Pământu-ntâi l-a supt

Zborul din vis e zbor în cerc de vis
Apa se-ntinde către interzis

Şi lumea mea... întinsă cât o apă
În margini de-nţeles nu vrea să-ncapă...

poezie de Mihaela Albu (2009)
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnele lăsate în trecut

Stau nemişcat în umbra răsfirată
sub falnicii copaci din luminiş,
mai treci şi tu pe-acolo câteodată –
văd paşii tăi pe iarba din podiş.
Când te zăresc, copacii se frământă,
chemându-te să vii în umbra lor,
sub frunzele din plopii care cântă
pe notele desprinse dintr-un dor.

Eu te aştept privind în depărtare
când soarele coboară de pe cer,
iar umbrele-nserării cresc bizare
din scutul spart al unui lăncier.
Pe foşnetul din frunzele uscate
plâng toamnele lăsate în trecut,
se-ntorc acum pe melodii uitate
în cornul strâmb al unui arnăut.

Işi trece vântul mantia subţire
prin frunzele uscate din copaci,
pârâul între maluri, scos din fire,
stă abătut că ai ajuns dar taci.
Tăcerea ta îmi pare nesfârşită,
cuvintele nespuse mă rănesc,
privirile, trecute ca prin sită,
la mijlocul cărării se-ntâlnesc.

Din întâlnirea lor neprevăzută,
străfulgerat de-o rază de mister,
simt toate amintirile cum pier,
iar umbra ta se face nevăzută.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uluitori oameni, americanii ăştia! În comparaţie cu Parisul, unde la tot pasul, în fiecare dovadă de amabilitate din partea unui străin se simte umbra unui interes, sinceritatea, francheţea şi generozitatea acestui oraş (New York), ospitalitatea fără motive ascunse şi dorinţa de a-ţi veni în ajutor şi de a-ţi câştiga prietenia sunt pur şi simplu uluitoare şi, în acelaşi timp, înduioşătoare. Toate acestea, obiceiurile americane şi comportamentul oamenilor în general, mi se par foarte atrăgătoare – dar mă bucur de ele ca un om care stă la o masă acoperită cu cele mai mari minuni ale gastronomiei, fără să aibă nici cea mai mică poftă de mâncare. Numai perspectiva întoarcerii în Rusia îmi poate trezi din nou setea de viaţă.

citat clasic din Piotr Ilici Ceaikovski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisură

Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Îşi ia toamna la plimbare
Şi se-ntinde
Şi se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.

Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Şi se plimbă
Şi se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
‘n legământ.

Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Îşi vând ploile din zori
Şi se-ajută
Şi se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.

Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă şi se jură,
Şi se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Şi cutremur -
În fisură.

poezie de Gabriela Chişcari (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda groazei

Mă rog să scap de-un gând care mă duce
Spre-ntunecimi cum nu am mai văzut
Şi scriu cu trandafiri, la o răscruce,
Poemul îngerilor ce-au căzut.

În ceaţa ce se lasă peste suflet,
Mai bâjbâie o rugă către cer
Şi ţipă în tăcerile de urlet
Dureri ascunse-n lacrimă de ger.

E noaptea lungă ca şi niciodată,
Iar visele au iz de cimitir,
Mi-e tare frig şi frică, deodată,
Când un coşmar mă poartă-n coviltir.

Curg apele în râuri de sudoare,
Încerc să-not prin ele dar nu pot,
Văd doar un labirint fără hotare,
Din care-un mâine nu ştiu cum să-l scot.

Dar dintr-o dată visul se sfârşeşte,
Oglinda groazei pică la pământ,
O aripă de înger mă- nveleşte
Şi iată-mă din nou aşa cum sunt!

poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă şi plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeţi pe cuvânt"?

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează,
Şi arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ceruri când urci

Spre ceruri când urci
fantasmă prin magica noapte polară,
Mi-ngheaţă privirea şi sângele sudic, şi gândul,
Dar, stană cum sunt,
mă plec şi-ţi sărut paşii sfinţi de pe boltă
Cum cade-n genunchi Golful Finic în braţele Névei.

Spre ţărm când cobori
fascicul din aura rece-australă,
O rază-mi aprinde privirile, sângele, gândul,
Incendiu polar, cu limbile-mi ‘ţí mistui etericul trup
Cu setea luminii ce sfâşie-ntúnecul nopţii.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

inima mea este asemeni
inimii unui corb îmblânzit
într-o eternă iarnă
de un dresor aproape nebun
cum să poţi pune suflet
în câteva pene rămase aici
şi cum poţi îmblânzi zborul
adevăraţilor îngeri
mărite dresor?
inima mea rămâne aici
lângă sufletul tău
în zborul pătrat al unui corb părăsit

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tinereţea unui stat înfloresc armele; la vârsta mijlocie a unui stat, învăţătura; după aceea ambele împreună pentru un timp oarecare; la vârsta declinului unui stat înfloresc meşteşugurile şi comerţul.

citat clasic din Francis Bacon
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul iernii

Din flaut de cristal ne cântă iarna
şi ca-ntr-un menuet
fulgii învaţă
de poala norilor
să se desprindă
ca lacrima de sloiul lung de gheaţă.

Iar cerul parcă-şi scutură livada
în armonii
vibrând asemenea
unui arpegiu
dintr-o sonatină
prinsă în zborul fulgilor de nea.

Lovesc centauri cu copita-n stele
în fiecare noapte
şi... se-aude
cum plâng pe un arcuş
de violină
luceferii cu gene lungi şi ude.

Doar cateodată cântă la o harfă
un imn celest
parcă întors în timp
şi-mi pare că-i Orfeu
cu a sa liră
cântând să-mbune zeii din Olimp.

Venind din veşnicie, cântă iarna;
ascult-o,
dar cu sufletul, te rog!
e cântecul iubirii
fără margini
lăsat în fiecare stea zălog.

poezie de Elena Victoria Glodean (2015)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua în vis

Gonit de-un lup hapsân
alerg spre neştiutul hău

mă gândesc
să mă opresc

ca să-mi trag sufletul
şi să mai privesc în urmă

dar îl aud în urma mea
gâfâind sinistru

aşa că
îmi continui goana

în zare iată
conturul unui arbore imens

a cărui umbră
se-ntinde cât văd cu ochii

şi-n timp ce mă apropii
observ că arborele nu-i

doar umbra
imensa-i şi adânca-i umbră

care-ncet se schimbă
în întuneric copleşitor

încât fuga mea
devine vis

iar visul meu
o sferă de lumină

din care se-aud
un tropot şi-un gâfâit

când tropotul mai pronunţat
când gâfâitul

şi dintr-o dată
dispare sfera

şi zgomotul izgonitului
şi cel al izgonitorului

piere apoi şi umbra
odată cu lumina

rămâne doar un gând
ce-şi strigă-n van durerea

nimeni nu îl vede
nimeni nu-l aude

apoi un plâns aude gândul
se sperie şi tace

dar plânsul se-nteţeşte
şi plouă-n vis şi-n realitate

în timp ce soarele zâmbeşte
copleşit de negri nouri

un gând un vis
şi picături de ploaie

ori numai stropi de lacrimi
şi hohote de plâns

eu zic că-i vis
şi umbra şi lumina

şi plânsul ca şi gândul
şi norii-s vis

iar eu alerg
nemaiştiindu-i rostul

în faţă braţele-s deschise
în spate izgonitorul.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra unui om şi-a unui câine

M-am chircit lângă un om şi-un câine,
La umbra lor era un pic mai bine,
Încât zâmbea în lacrimi cerul
Ascunzând de prefăcuţi misterul.

Se curbau în mine oasele tăcerii,
Clipa deznădejdii şi-a plăcerii,
Se mistuia sub frunzele din zare
Viaţa care mişca în aripi trecătoare.

M-am visat la umbră şi am stat
Cu mâinile de un vârtej legat,
M-am trezit apoi şi cum să fie bine?
Omul m-a muşcat în lacrimă de câine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea a fost străbătută însă de chemarea de dragoste a unui guguştiuc întârziat, ca mine, care cânta insistent, dincolo de fereastră. Nu ştiu dacă izvorul cântecului său este din singurătate, din dragoste sau din jale... sau poate îmi cântă singurătatea, tristeţea şi jalea mea. Cum aş putea să-i spun că doar pe el îl mai am?

Sava Ionescu în Zilele şi nopţile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O piatră pe suflet

îşi spăla mâinile prea des
ca şi cum ar vrea să înlăture
o vinovăţie
mătura de trei ori pe zi în faţa uşii
iar foşnetul măturii îi părea cântatul
cocoşilor lui petru
ştergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf şi grăsime
la înălţimea anume
urma unui nas lipit
mereu în acelaşi punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din faţa casei
atârnau o mulţime de prăştii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranţă ştie acum zborul doar static
şi toate astea
până astăzi
când
s-a oprit apa
s-a oprit aerul
s-a oprit muşchiul feţei într-o expresie
ca atunci când se moare de râs
mâinile începu să dea din aripi şi
să zboare de-adevăratelea
ca din praştie ţâşni
piatra de pe suflet
izbi cu putere direct
în geamul lui Dumnezeu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm de suflet

Am strâns albastrul nopţii-n călimară,
Adăpostit la umbra unui vis,
Sub pleoapa lunii cu priviri de ceară,
Ce-şi picura tăcerea în abis.

Ningea o linişte pe ţărm de suflet...
În Carul Mare m-am urcat din mers
Dar m-am oprit din fermecatu-mi umblet,
Să scriu c-un colţ de stea, pe cer, un vers.

Tot legănate-n fald de reverie,
Silabele-mi zâmbeau provocator,
Iar eu m-aş fi ascuns în poezie,
În universul ei nemuritor...

Am strâns albastrul nopţii-n călimară...
Condeiul mai cerea un strop de mir,
Să soarbă pentru-a nu ştiu câta oară,
Seninul din al visului potir.

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans

Toamna îmi îneacă sufletul în fum...
Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
Tragică beţie, moale legănare...

Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.
Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fără nicio şoaptă. Numai să-mi întinzi
Braţele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
Câtă deznadejde paşii noştri mână!
Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână...

Mâine dimineaţă o să fim străini,
Vei privi tăcută mâine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...

Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
Când mi-am plâns iubirea destramată-n toamnă,
Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi,
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi -
În nisip, scrâşnită, laşă remuşcare...

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminism cu strungăreaţă

Să fii femeie e un lucru rar
habar nu am cum se mai înţelege
să dai cu var
să speli
să calci din scoarţă-n-scoarţă
un stejar
să stai mereu în dreapta unui rege.
Probabil beau de sting
şi-şi fac curaj
când strâng din nuci crăpatele venituri
eu ştiu
habar nu am cum pot din aragaz
să scoată poezii
nuvele
şi-alte mituri.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siesta

unui animal insular
singular din madagascar
cu blana crem şi botul turcoaz
culegătorii
de culoare căţăraţi în copaci în ultimul timp
clar îi bruiază siesta şi clar
îi par nişte monştri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina

O gură de lup muşcă din noaptea sticloasă
cu paşii grei trezesc pietrele drumului
şi mă agăţ cu braţele de zborul păsărilor
care încă-mi mai cântă prin gânduri.
Peretele orizontului se apropie mereu
şi-l proptesc cu ochii să nu cadă.
În gara din amintiri băncile sunt goale,
n-a mai trecut nici un tren de noapte.
Mi se pare că văd doar ferestre aliniate
cu perdelele lăsate cum intră prin oase
ca prin tunelele din munţi.
Îmi înfloresc narcisele bunicii în palme
nu înţeleg ce se întâmplă cu mine primăvara,
florile de liliac îmi şoptesc cu miros de femei
pe care nici nu ştiu dacă le-am uitat
ori se aştern prin mine în poieni
ca la umbra unui stejar fără moarte.
Caut lumina de care mă adăposteam
sub corolele de şoapte ale unui clopot
în seara când lăcrimează icoanele
o picătură de mir pe florile de crin
noaptea îmbracă sutane de călugăriţă
şi ascultă cântecul îngerilor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 mai 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!