La poarta

Vaselica din Socoli
Suferă de şapte boli;
una-n suflet, trei în ea;
şi-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani
cu lichele şi golani.
Blestemat să-i fie patul,
c-a bolnavit tot satul.
Mi-a zis Leana lu' Matei
c-a văzut-o-n calea ei
ieri, şi că era bătută -
ochii-n lapte de cucută,
sânii revărsaţi pe pântec
de ruşine, lung şi trist -
c-a avut-o însuşi Crist.

poezie celebră de Nichita Stănescu (1955)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta

Vaselica din Socoli
Suferă de şapte boli;
una-n suflet, trei în ea;
şi-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani
cu lichele şi golani.
Blestemat s-ai fie patul,
c-a bolnavit tot satul.
Mi-a zis Leana lu' Matei
c-a văzut-o-n calea ei
ieri, şi că era bătută -
ochii-n lapte de cucută,
sânii revărsaţi pe pintec
de ruşine, lung şi trist -
c-a avut-o însuşi Crist.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (ianuarie 1955)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Crăciun: Uită-te bine la fata noastră, o vezi în ce hal e, nu?! Zi mersi c-a scăpat neatinsă. Adică a atins-o el, dar numai aşa superficial, pe ici, pe colo...
Domnul Crăciun: Şi ce tâlhar a făcut infamia asta?
Doamna Crăciun: Păi cine altul decât şefu' ei?! C-a tăbărât pe copilul ăsta, blestematul... Arză-l-ar focul să-l arză de ticălos! C-a chemat-o la el în birou, a profitat că era singur cu ea şi-a vrut s-o violeze între patru ochi.

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei care pleacă

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
......................
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstălmăcirea unui adevăr biblic

Pe Eva, cred că-ntr-adevăr,
Din Rai, Preasfântu-a alungat-o;
Nu pentru c-a mâncat un măr,
Ci pentru faptul c-a mâncat-o...

epigramă de Ica Ungureanu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalistică

Valizoaca-a fost pricină
C-a dat Clujului ocol
Şi se pare c-a fost plină
... Pentr-un amărât de gol!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (28 octombrie 2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei văduve

După moarte, mulţi îţi spun,
C-a fost soţul prost de bun,
Parcă tu n-ai şti c-a fost,
Toată viaţa, bun de prost.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înnebuni e omeneşte

Iubito cu ocazia minunii
ţi-au înnebunit iar sânii

Şi mi-au ars sinapsele
c-au-nnebunit şi coapsele

Iadu-mi dă alte imbolduri
c-ai înnebunit din şolduri

Şi-mi arată chiar nimicul
c-a înnebunit buricul

Toată eşti o nebuneală
când răsai din noapte goală

Că mă-ntreb zău omeneşte
Dumnezeu nu-nnebuneşte

Răsturnând tot Universul
îmi înnebuneşte versul

Şi-mi arde pe loc hârtia
când îţi fur şi-n scris fetia

Şi-mi aruncă vai blestemul
c-a înnebunit poemul

Şi nu vrea ca să-mi primească
nebunia omenească

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (18 septembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazuri familiare

Aţi văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Şi-l găsiţi la crâşmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!

Şi de mai ai şi noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineaţa, pe cojoc,
Te scoli şi cu vânătăi,

Dar să fie şi curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ţi se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,

Nu mai zic de bani, halal!
Cât ţi-ar fi soţul de drag,
Şi cafteală şi scandal,
Toate de la ei se trag,

Doar Lenuţa, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat' în şapte ani,

N-a avut vorbe, scandal,
Că Ion, cum am dedus,
Era soţul ideal
Şi chiar foarte bine pus,

N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, şi-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia şi la încins,

Nici pe zi, el umblăreţ,
Nu s-a agăţat, haihui,
De vreo fustă prin judeţ,
Stând în pătrăţica lui,

Până ieri, să vezi necaz!
Calculând după venit,
A făcut Lenuţa caz
Cât de scump a devenit,

C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas...
Ştiţi cum fac, la şapte ani,
Ale noastre... parastas!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine jeleşte ceva ce a trecut, fie c-a murit, fie că s-a pierdut, acela dobândeşte durere prin durere şi suferă două rele.

în Mahabharata
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om necăjit

Dânsul, prin restructurare,
A pierdut trei secretare
Şi-astfel l-a lovit năpasta
C-a rămas doar cu nevasta.

epigramă de Anastase Popescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la Săpânţa

Soacra zace-aici pe veci
C-a trăit ani nouăzeci.
Dacă mai trăia doi, trei
Eu zăceam în locul ei!

epigramă de Elis Râpeanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni în căsnicie

El, steril de când se ştie,
Ea-i femeie minunată,
E un mister c-a lui soţie,
Îl făcu de trei ori tată.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectele vinului

Când soaţa-i spuse cătrănită
C-a fost la crâşmă, la Jidvei,
I-a spus cu limba-mpleticită:
"Vorbiţi pe rând, nu toate trei!"

epigramă de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărare bătătorită

Ea ştie c-a primit un dar
Ce are multă căutare.
Pe unde a trecut un car,
Mai pot să treacă şi-alte care.

epigramă de Mariana Dobrin din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dedicaţie tatălui meu

Domnule Consilier,
de "cules", eu îţi ofer,
diploma alăturată
ca s-o vezi, în fine, luată.
Ţi-ofer s-o pui în ramă,
în salon sau chiar în cramă;
să rămâie mărturie
dintr-un veac de studenţie
şi urmaşilor să spună
c-a fost lungă, însă, bună.
Şi, prin secoli, vară, iarnă,
praful iernii s-o aştearnă,
căci de-o diplomă, e lege,
numai praful se alege,
dacă nu e la mijloc
şi-o fărâmă de noroc,
care-n vremile-astea grele
se traduce prin... proptele!
Nu că zic, dar vreau să spun
c-am un frate cam nebun
care, ani la rând, departe
s-a făcut burduf de carte
şi-a tot strâns cu câtă jale
cam vreo trei patalamale.
Foaie verde trei zmicele,
ce crezi c-a făcut cu ele?
Mi le-a arătat tustrele
dumitale şi mămichii
şi-apoi, a făcut pe ele
ce-a făcut sub pod... Bulichii,
fiindcă frate-meu săracul
a aflat târziu refrenul
că deştepţii merg ca racul
şi tâmpiţii merg ca trenul
că prin "crizele acute"
nu mai pot păşi pe iţe
şi c-ajungi la ţel mai iute
nu pe porţi, ci pe portiţe.
Foaie verde trei scaieţi,
de-aş avea eu doi băieţi
nu din ăia cu "toptanul"
ci din ăia cu bucata
ce i-aş face pân' la anul!
Morala: Pozetiv, dac-aş fi tata!

poezie celebră de Tudor Muşatescu (30 octombrie 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci ceilalţi, nemaiavând încotro şovăi, diata rămase bună făcută. Baba muri chiar în acea zi, şi nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi, peste două zile, o îngropară cu cinste mare, şi toate femeile din sat şi de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori şi ziceau: "Ferice de dânsa c-a murit, că ştiu că are cine-o boci!"

Ion Creangă în Soacra cu trei nurori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroare mitologică (Lui G. Z.)

Că-i scoase pe zarafi din templu
Nu cred c-a fost un bun exemplu!
Era mai bine o măsură:
Să-i scoată din literatură!

epigramă de Gheorghe Belei din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e loc pentru doi

Am trecut pe lângă fericire.
Leneşă, dormea pe patul ei,
Nu ne-a dat nicio-mputernicire,
Doar a nins pe noi cu flori de tei.

Am admis că-i sinceră cu mine
Şi c-a rupt din timpul ei un pic,
Chiar şi lacrimile ei puţine,
Tot au fost mai mult decât nimic.

Mi-a zis foaia albă de hârtie:
"Nu e loc în viaţă pentru doi!"
"M-am întors la tine poezie,
Să rămână vorba între noi!"

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progresia Sfintei Treimi

Când nu mai am inspiraţie să scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
Mă gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului să descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdăşie cu focul
Şi-a-nceput să ardă, ştiu fetele cum e...
Mă mai gândesc la faptul că, la început,
Şi omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat şi femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?
L-a-mpărţit pe om în două, să nu fie singur
La Părinte.
Când a văzut ce prostie a făcut, a zis:
Bă, ăştia sunt ca oile: după una sar toate în baltă!
A deschis poarta staulului şi ne-a dat drumul
Pe drumuri, la înmulţire.
Parcă-L văd ţinându-se greu după noi,
Ca un păstor bătrân
După miliarde...
Iar Ei,
Doar Trei.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sigur c-a zis pardon
pentru tipul de carton
să nu spună cineva
că ar fi de mucava.

catren de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!