Oportunitate
Sunt stăpânul destinelor alături de mine nimeni n-o să plângă;
Faima, iubirea și norocul pe urmele-mi așteaptă.
Cutreier prin orașe și peste câmpuri. Pașii mi se-îndreaptă
Înspre deșerturi și mări îndepărtate. Trec pe lângă
Colibe, palate, iarmaroace.... Mai devreme sau la oră mai târzie,
Bat nepoftit la fiecare ușă sau intrare doar o dată.
De dormi, trezește-te; de chefuiești, ridică-te și ieși la poartă
"Nainte ca eu să fi plecat. E ceasul chemării, când soarta ți se scrie.
Cei care mă urmează vor atinge, încântați, sublimul
La care visează toți muritorii, învingând orice-adversitate,
Mai puțin moartea; dar cei ezitând între sentimente-amestecate
Sunt condamnați, fii ai pieirii, să-și dureze și să-și îndure chinul.
Vor implora zadarnic să trimit alt Noe pe arcă să-i îmbarce.
Nu voi răspunde. Și nici nu mă voi mai întoarce.
sonet de John James Ingalls, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre plâns
- poezii despre palate
- poezii despre ore
- poezii despre oraș
- poezii despre noroc
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Când
Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.
Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.
Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.
Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
Vă voi chema pe toți cu daruri
Să prelungim timpul.
Când nimic nu va mai fi de făcut
Și va veni potopul
Eu voi construi arca,
O voi umple cu ce-i viu și se îneacă.
Voi o să râdeți și mă veți batjocori,
N-am timp muntele sfânt așteaptă.
Când apele se vor retrage
Nu veți mai fi,
Lumea se va înmulți ca mai înainte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poduri, poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râs sau poezii despre noapte
Ceasul vieții-i întors numai odată
Ceasul vieții-i întors numai o dată
Și nimeni nu ar putea să știe
Când pe cadran limbile se vor opri,
La care oră, devreme sau târzie.
Să îți pierzi averea este trist,
Să-ți pierzi sănătatea e și mai rău,
Să-ți pierzi sufletul este cumplit,
Căci nu-l mai poți recupera din hău.
Prezentul e tot ce-avem și ne-aparține,
Fii viu, iubește, fii întreg, femeie sau bărbat
Și să nu te-încrezi în vorba mâine,
Căci mâine se prea poate ceasul să-ți fi stat.
poezie de Robert H Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre sănătate, poezii despre suflet, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent sau poezii despre iubire
Nimeni nu are dreptul ca prin lege sau în orice mod să-și stabilească singur drepturile excluzând pe cei care produc plus valoare directă, să-și judece propria cauză, să-și administreze sau să-și aloce drepturi, bunuri materiale și valori pentru sine sau prin/pentru cei care împreună constituie o pătură socială. Privilegiile nu sunt o componentă a democrației!
Viorel Muha (decembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre legi sau citate despre democrație
Ploaie
Ploaie, ploaie la miezul nopții, doar ploaia dezlănțuită
Căzând peste cabană sumbră și solitudinea, și eu,
Amintindu-mi iarăși că o să mor
Și că nu voi mai auzi ploaia, nici nu-i voi mulțumi
Pentru că mă spală și-s mai curat decât am fost vreodată
Din clipa în care m-am născut în această singurătate.
Binecuvântați sunt cei morți pentru că plouă peste ei;
Iar eu aici mă rog ca nimeni din cei pe care i-am iubit
Să nu moară-n noaptea asta sau să zacă, încă treaz,
Singur, ascultând ropotul ploii,
Fie-n durere, fie împăcat,
Neputincios printre cei vii și cei care s-au dus,
Ca o apă rece printre trestii rupte,
Miriade de trestii rupte, liniștite și încremenite,
Sau ca mine care n-a avut nicio iubire pe care-această ploaie
Dezlănțuită să n-o dizolve, mai puțin iubirea pentru moarte,
Dacă-aceasta se-îndreptă spre tot ce-i perfect și
Nu poate, furtunile-mi spun, să dezamăgească.
poezie de Edward Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre singurătate, poezii despre perfecțiune, poezii despre naștere, poezii despre mulțumire sau poezii despre miezul nopții
De ce?!
De ce să-i lăsăm pe părinți să ne moară?!
Cu ce drept să ucidem?! Căci odată cu ei
Vom muri jumătate, vom muri-ntâia oară
Vom simți pașii lor ca pe-o dulce povară -
Pași pierduți în neant, lacrimi grele sub geană.
Vânt de vieți răvășite, pașii singuri și grei.
Ei vor fi doar o umbră, noi o stea căzătoare,
Noi vom fi doar iluzii, tot iluzii și ei.
Cu ce drept să lăsăm noi părinții să plângă?!
Ei au plâns viața toată și-n genunchi au luptat,
La copii, tot ce au, înc-o zi să le-ajungă,
Dintr-un prunc să se facă puiul mamei bărbat.
Cu ce drept judecata?! Ce-a greșit un părinte?
Ce-a greșit mama, tata? Vă aduceți aminte?!
Cu ce drept, pentr-o palmă, doar durere să lași
Și să pleci la cafea și țigări în oraș?!
Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la tristețe?
Au făcut sacrificii și de ei au uitat...
Cu ce drept le semnați condamnarea la moarte?
Ei de mult dintre voi, ca un vis au plecat.
Că sunt triști sau sunt singuri, nici chiar lor nu le pasă,
Nu le pasă că n-au ce să pună la masă...
Luminează, căci au drumul vieții-nainte
Și durere și plâns, dar și griji de părinte.
Nu le pasă de ei, pe ce drumuri apucă,
Nici nu știu ce poveri au sau pot să mai ducă,
Doar de voi le mai pasă, cât rămâneți copii,
Cât aveți un părinte, până-n ultima zi.
Cât e Soare pe cer și în ei Dumnezeu,
Vor lupta pentru voi și vor plânge mereu,
Vor trudi în genunchi, vor muri repetat,
Vor muri zi de zi, că așa le e dat.
Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la uitare?!
Da, ne sunt o povară, paranoici sau răi,
Ei au râs când pe voi a uitat să vă doară
Și-au vegheat zi și noapte printre sute de ploi.
Cu speranțe și rugă s-au lăsat în uitare,
Dar pe voi nici acum de părinți nu vă doare.
Un blestem repetabil cu părinți și copii,
Lacrimi, suflete goale, până-n ultima zi...
P. S.
Deci cu ce drept vă condamnați părinții,
Când chiar și ei, pe ei s-au condamnat?!
Rugați mai bine îngerii și sfinții
Să le lumine drumul întinat!
Întindeți-le mâna cu iubire
Și dați putere! Pașii obosiți,
Să își găsească forță-n pașii voștri.
Doar asta îi va face fericiți.
Părinții-s doar o lacrimă de-a voastră
În care ca-n oglindă se privesc,
Ei vor rămâne veșnic pronie cerească...
Și dincolo de moarte vă iubesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre îngeri sau poezii despre vânt
Voi scrie...
Voi scrie Adevăr pe brațele sleite
și vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
și vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
și boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
și vor sfinți cântări, și vor sfinți cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin și pe durere
și zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii și pe ștergare
și fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
și lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
și voi culege mană, și voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristețe și pe-amar
și voi culege miere, și voi culege har.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sărbători, poezii despre religie sau poezii despre nori
Tur-retur
Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i așa?
Mai am și răsărituri de văzut,
Și mări, chiar și oceane, de trecut,
Mai am atâția trandafiri de dat
Și-atâtea suflete de alintat,
Mai am și visuri, multe, de-mplinit
Acum și mâine sau... prin infinit.
Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu știu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când știu că sufletu'-i nemuritor.
De ce mi-aș face griji, sau geamantan,
Când știu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aș plânge pentru-o viață, doar,
Când alta mă așteaptă la hotar?
Așa că, dragii mei, plec doar puțin
Deși eu aș mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toți avem biletul... tur-retur!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre promisiuni, poezii despre pace sau poezii despre ocean
Ne vom întoarce
Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi,
Și cei de azi, cu pașii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.
Ne vom întoarce ca un fum,
Ușor, ținându-ne de mâini,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Și-n cântecul pe care și-l
Vor spune alții după noi.
Noi, cei pieduți, re-ntorși din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem și-n disperări,
Și-n răni ce -n piepturi se acund.
Și-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca și ieri
Va sângera sau va iubi!
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vioară, poezii despre trecut, poezii despre mâini sau poezii despre fum
Moartea mă neliniștește foarte puțin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranță. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăcește prin Anglia; e foarte sărac, toți îl disprețuiesc, își bat joc de el; dar el știe că are undeva o comoară ascunsă. Și eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărți, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, așa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, și după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre moarte
- citate despre tristețe
- citate despre sărăcie
- citate despre prietenie
- citate despre perfecțiune
- citate despre mamă
- citate despre frică
- citate despre familie
- citate despre comori
Nu există nimic din ceea ce aș putea să vă ofer, prin intermediul ajutorului care se manifestă în și prin ființa mea de la Dumnezeu, pe care voi să nu-l dețineți deja fiecare în Universul vostru lăuntric, fie în stare latentă, fie în stare de mugure ce urmează să crească și să înflorească. Este bine ca fiecare dintre voi să vă dați seama că ceea ce Eu sunt, veți fi mai devreme sau mai târziu și voi, iar ceea ce voi sunteți am fost cândva și eu.
Gregorian Bivolaru în Aforisme pline de înțelepciune pentru fiecare zi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate de Gregorian Bivolaru despre religie, citate despre muguri, citate despre existență, citate de Gregorian Bivolaru despre existență, citate despre creștere, citate despre ajutor, citate despre Dumnezeu sau citate de Gregorian Bivolaru despre Dumnezeu
Viața e o luptă în care nu contează învingătorul
uneori nici măcar cine pierde
importantă e doar lupta
chiar și cu morile de vânt
deși țelul final e victoria
ajunși în vârf vom învăța singurătatea
iar cei care cred că odată ieșiți învingători
lupta a luat sfârșit
vor avea soarta cezarului și norocul sisifului
.........................................
suntem doar un fel de condamnați la luptă
care din când în când se iubesc fac copii
scriu poezii sau desenează raiul
.........................................
zeii pot fi condamnați să privească spectacolul
la urma urmei ei au inventat gladiatorii
dar dumnezeu nu s-a gândit la spectacol
când a creat lumea
dovadă că el se lasă de fiecare dată răstignit
în aplauzele mulțimilor nesătule de sânge și pâine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre sfârșit, poezii despre învățătură, poezii despre sânge sau poezii despre rai
Părul
m-am întors la țară, stau de vorbă
cu părul mai bătrân decât tata,
el știe să îndure suferința mută
pe care n-o înțeleg nicicum,
deși mă locuiește de ani
n-a mai avut nimeni grijă de grădină,
e năpădită de buruieni uscate,
la vară n-o să mă mai văd dintre ele,
voi vorbi singur ascuns,
garantează durerea că voi fi tot aici
încă mă mai pot mira
de cât de puțin e între casă și grădină,
încă mi-e frică de cât de multe
s-au întâmplat în spațiul ăsta
cât o celulă larg deschisă
am reușit să iert câțiva oameni,
știu că vor veni alții la rând,
acum nu mai aștept multe,
doar să mă ierte și pe mine cineva,
poate părul atunci când îl voi tăia
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre vorbire, poezii despre tată, poezii despre suferință, poezii despre sat, poezii despre păr, poezii despre frică sau poezii despre durere
Trecător
m-am bucurat alături de toți cei care au urcat
am suferit alături de toți cei ce-au pierdut
și am trăit alături de voi toți. necunoscut
asemeni tuturor celor neștiuți
viața mi-a dăruit lumini și umbre
așa cum numai norii trecători
mai știu și pot
oferi.
am primit dureri și bucurii
cum poate nu mulți au avut, reale sau închipuite
și pot să spun că-n viață
nu e loc de regrete
pentru că viața e scurtă
atât cât ne e dată
o singură dată
și când crezi că ai mai mult timp
realizezi
că nu ai de unde cumpăra
nici măcar o secundă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre lumină, poezii despre cadouri sau poezii despre bucurie
Vieți și destine
De-ar fi să vii, din nou, în altă viață,
aș vrea să fii așa cum ești acum,
iar eu voi fi pe-al căutării drum,
în zile însorite sau prin ceață.
Și te-aș găsi, când ceasul sau destinul
vor fi, pe lumea asta, în acord,
și vor dori ca, într-un singur cord,
iubirea noastră să-și găsească -alinul.
Nu te-aș lăsa nicicum să pleci din mine,
ți-aș fi ocrotitor, ți-aș fi erou,
ai fi, în viața-ceea bibelou.
Doar timpul va putea să ne dezbine
și, într-un alt destin, cel scris din nou,
în orice viață-aș vrea să fiu cu tine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reîncarnare, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire, poezii despre inimă sau poezii despre eroism
Răscruce între singurătate și ultima haltă
îmi pun capul pe palme și aștept
ca și cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme
din când în când deschid ochii și-mi
rostogolesc privirea de la un colț la altul
e mult întuneric și nicio speranță
de care
să-mi atârn ultima clipă
nici nu știu dacă e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
și mușcă necondiționat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidență sau nu
între cele două spații
văd un alb nesfârșit
nu sunt disperat ci doar
am o senzație ciudată
știu că mi-am depășit maturitatea și că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de mușețel
însă știu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă și
ceața care va tăia respirația numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre trenuri, poezii despre toamnă sau poezii despre ochi
Scrisoarea mea...
toți cei care m-au iubit mi-au scris
despre seri memorabile și versuri briliante
atmosferă, parfumuri, arome
încât îmi pot retrăi întreaga viață
alături de ei, de cei mulți
cuvintele nu mai existau între noi
sau dacă vrei, deveneau transparente
ne vedeam prin ele așa cum eram
și ne înțelegeam
sunt oameni care nu-mi mai trec pragul
au ostenit probabil
dar scrisorile lor sunt aici
zid nenăscut
un top de hârtie velină, virgină
poate puțin îngălbenită
pe la colțuri
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre virginitate, poezii despre versuri, poezii despre seară, poezii despre poezie, poezii despre hârtie, poezii despre galben sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Transformare
Gândul, nu-l mai trimit la tine.
L-ai alungat și nu s-a simțit bine,
L-a durut de prea multe ori,
Mai bine, îl trimit să se joace printre nori.
Inima, o voi învăța să nu mai bată în același ritm,
Cu al inimii tale anotimp.
Prefer să-i cer să se odihnească,
În loc, nebună peste tot să te urmărească.
Mintea o voi educa, să nu-și mai imagineze
Povești de dragoste în care simțurile mele toate, să te cerceteze.
Mai bine, într-un alt Univers să mă proiecteze
Și de suferință să mă protejeze.
Privirea o voi învăța să îți evite privirea,
Dacă din întâmplare ne vom intersecta,
Mai bine, să strălucească,
Admirând bolta cerească.
Mâinile mele nu te vor mai căuta printre cearșafuri de satin,
Noaptea când toate visele vin.
Mai bine să stea cuminți,
Fără să-și dorească, mângâieri fierbinți.
Buzele vor uita sărutările cu gust de căpșuni,
Nu vor mai zâmbi ani buni,
Mai bine, le voi umezi cu o șampanie parfumată,
Să uit, că din iubire am suferit vreodată.
Sufletul, îl voi convinge, din nou să se culce,
Să doarmă un somn dulce,
Până când pe o altă planetă se va duce
Și acolo, Dumnezeu, mai bun
mi te va aduce.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre zâmbet sau poezii despre sărut
Iisus Hristos: Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți, și în vreo cetate de samarineni să nu intrați; ci mai degrabă mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Și mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat împărăția cerurilor. Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați. Să nu aveți nici aur, nici arginți, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și intrând în casă, urați-i, zicând: "Pace casei acesteia". Și dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă, mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât cetății aceleia. Iată Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriștilor și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiți cum sau ce veți vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este care grăiește întru voi. Va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și se vor scula copiii împotriva părinților și-i vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui. Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învățătorul și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case.
replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Chemarea apostolilor și trimiterea lor la propovăduire. - 10:5-27 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre pace, citate despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate despre înțelepciune, citate despre învățători, citate despre întuneric sau citate despre încălțăminte
Timpul înapoi
Astăzi, pentru noi românii s-a dat timpul înapoi.
Dar, doar cu o oră din păcate.
Politicianul de la noi, cu un viciu de șerpoi.
Cu banii doldora în cont și venituri nejustificate.
Acum ne bucurăm că vom dormi o oră în plus.
Dar cei 30 de ani ce s-au scurs, considerăm că s-au exclus?
Aș da timpul înapoi cu 20 de ani, o viață sau un veac dacă se poate.
Deoarece egoismul, invidia, răutatea, au întors și frate contra frate.
Astfel aș elimina nababii corupți, adunați numai în partide colorate.
Sau aș întoarce ceasul, măcar cu 10 ani.
Să-mi văd maica zâmbind, blândă și sănătoasă.
Să-i mai gust încă o dată mâncarea delicioasă.
Întrucat am înnebunit și m-am săturat, de mizerie și șobolani.
De acesti politicieni români, ce nu mai sunt umani.
Și care se transformă grosolan, devenind zilnic tot mai hoțomani.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre politică, poezii despre România, poezii despre răutate sau poezii despre partide
Tot timpul vor fi oameni care te vor critica. Tot timpul vor fi oameni alături de tine pentru a te susține. Oamenii care te vor critica vor răsări ca buruienile după ploaie și vor încerca să te tragă în jos înapoi lângă ei. De ce? Pentru că dacă ei nu vor mai mult de atât vor să facă ca nici tu să nu vrei(s-ar simți Ei prost dacă ai fi tu mai special). Cel mai interesant e că acești critici se găsesc cel mai adesea printre persoanele apropiate ție. Vor apela la șantaj emoțional: îți sună cunoscută replica "Tu nu mai ieși/ai timp de Noi niciodată!"? sau "Te-ai schimbat. Acum ai aere!"?. Apoi te vor exclude din cercul lor încet și sigur. Exact! Hai, simte-te vinovat și întoarce-te la acel trecut de care ai vrut să scapi. Nu prea vrei, nu? Atunci îndepărtează-te ușor și constant și adună-ți în jurul tău oameni cu aceleași idei ca și tine. îți va fi mult mai ușor pe parcurs chiar dacă la început va fi mai greu să-i găsești. Nu te speria, e ceva normal. Fii mândru de tine că ești așa! Mai devreme sau mai târziu rezultatele tale vor apărea. Nimic nu e în zadar. Mie îmi place să spun că la început ei toți te arată cu degetul dar, va veni un moment în care tu vei îndrepta un SINGUR deget spre ei înapoi.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre degete, citate despre început, citate despre vinovăție, citate despre trecut, citate despre sperieturi, citate despre schimbare, citate despre prostie sau citate despre ploaie