Ecou rătăcit
Doamne, nu am să te aud dacă mă strigi
orizontul este plin de zgomote lugubre
până la stele sunt țesute intrigi
luminile-s rănite de gheare de umbre.
dezleg cuvântul de tăcere cu smirnă
speranțe-i rănite pun comprese cu lut
raiul făgăduinței de univers atârnă
cum atârn și eu de un vis absolut.
ca un coral în valuri cu curaj mă adun
dintre amintiri pribege cu poveri pe umeri
în ritmuri și cadență clipele apun
dar voi fi acolo când o să ne numeri.
Doamne dumnezeule multe vreau să-ti spun
sunt ecoul rătăcit și lumea o transpun.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre ritm
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre lut
- poezii despre cuvinte
- poezii despre curaj
Citate similare
Freamăt și neastâmpăr
iubirea completează distanța dintre mine și stele
pe aripi de vis noaptea plutesc în astral
se extinde cerul cu gândurile mele
sunt izvor de speranțe în timp magistral.
sunt sursă de cântec și de slovă mândră
o credință magică am dezvoltat în suflet
acopăr cearcăne, riduri cu farduri și pudră
transform în rapsodie și tăcere și urlet.
au ritmuri și culoare gândurile mele toate
Doamne mai dă-mi măcar o zi de fericire roz
freamăt ca o pădure cu ramuri complicate
ridicate spre cer prin talaș și rogoz.
port în buzunare doruri, amintiri înspicate
le transform minuni ca vrăjitorul din Oz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre roz, poezii despre păduri, poezii despre noapte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un suspin
Un suspin adânc Mă prinde
și vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Iată ceasul suferinței.
Voi să vă rugați mereu.
Însă vai de cel cu-arginții!
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi sunteți ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi aveți comori bogate.
Însă el, vrăjmașul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Astfel în amurgul rece
murmura Isus cu greu.
Și spuneau toți doisprezece:
Doamne, nu cumva sunt eu?
Deci și noi, când El ne spune
că-ntre noi e-un fariseu,
să șoptim în rugăciune:
Doamne, nu cumva sunt eu?
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suferință, poezii despre prezent, poezii despre creștinism, poezii despre comori, poezii despre ceas, poezii despre bogăție sau poezii despre Iisus Hristos
Pe valul imaginației
ancorez trecutul lângă o dună de coral
valuri învolburate vreau să le limpezesc
cu lacrimile mele dintr-un destin moral
în care și cuvintele se înverzesc.
cu optime lucidități am făcut sacrificii
ca să salvez esențe vitale și crezul
un aer al schimbărilor intră prin orificii
mă învârt printre probleme ca titirezul.
de durerile vârstei mă simt stresată
între specii naturale eu sunt floare
în cartea amăgirilor voi fi presată
printre poemele iubirii mistificatoare.
în lumea muribundă eu n-am salvat nimic
pe valuri de imaginație vreau să mă ridic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre salvare
- poezii despre imaginație
- poezii despre vârstă
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre stres
- poezii despre schimbare
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre poezie
Raiul făgăduinței
Luna se mândrește cu trena de stele
mereu îndrăgostită se-nvârte după soare
sub influența magică dansează iele
în mijlocul pădurii, clipe de încântare.
sub clarul de lună mă-ndrăgostesc și eu
de lumea poeților plină de fantezie
universul lor e sfânt și-așa va fi mereu
cu aură albastră imortalizată-n poezie.
contemplu în noapte timpul fermecat
care cerne vise peste cântec de valuri
se leagănă în sălcii gândul aplecat
pe țărmul cunoașterii atins de idealuri.
universului iubirii mereu m-am dedicat
raiul făgăduinței e-mpodobit cu lauri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Experiențe
sângele vuiește ca lava în vulcan
înrădăcinez cuvântul în extaz
credința mea este un vast ocean
cu mărgean de opal cu valuri turcoaz.
revers al focului cascada de lacrimi
care curge nostalgic pe obraz
scot aburi din idei și patimi
transpun în slovă gânduri de topaz.
nu vreau să cred în moartea haină
cu avântul magic fac haz de necaz
dezleg ecuații cu stele de taină
la trenul speranței schimb un macaz.
pe țărmul visului lângă marea calină
spumoase sentimente se sparg în talaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre vestimentație, poezii despre umor, poezii despre trenuri, poezii despre sânge sau poezii despre ocean
Așa ai vrut Tu...
Dacă-ntr-o tainică vreme
din lut Cineva mă făcu,
și dacă sunt om și nu vierme,
o, Doamne, așa ai vrut Tu...
Dacă am grai și nu muget
să spun ce iubesc și ce nu,
dacă am harul să cuget,
o, Doamne, așa ai vrut Tu.
Dacă întâia zidire
deplin în păcat se pierdu,
când totuși mi-ai dat izbăvire,
o, Doamne, aș ai vrut Tu.
Dacă m-ai scos din neghină,
nu viața-mi urâtă-Ți plăcu.
Nu eu am vrut iarăși lumină,
o, Doamne, ci Tu, numai Tu.
Iar dacă voi merge odată
la Cel ce din Duh mă născu,
voi spune de-a pururea: Tată
Te laud c-așa ai vrut Tu!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre tată, citate de Costache Ioanid despre tată, poezii despre mântuire, citate de Costache Ioanid despre mântuire, citate de Costache Ioanid despre lut, poezii despre lumină, citate de Costache Ioanid despre lumină, poezii despre laudă sau citate de Costache Ioanid despre iubire
Pastila de umor
pecetluiesc iubirea cu un tandru sărut
o păstrez în lumina soarelui absolut
mă simt o Afrodită din vremuri de demult
în spectacolul vieții simfonii ascult.
în numele iubirii pornesc către stele
străzile-s albastre în gândurile mele
tratez disperarea cu pastile de umor
voi fi optimistă până am să mor.
bogată sunt așa miliardară în idei
literele înfloresc sub harnicul condei
în ritmuri și cadență poemele răsar
Dumnezeu mi-a dat o porție de har.
elixirul dragostei îl sorb cu bucurie
un pahar mie și încă unul ție.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre sărut
Slove de recunoștință
mulțumescu-ți Doamne pentru ceea ce sunt
un poet romantic plin de amintiri
dragostea sublimă mă face să cânt
lumini jucăușe îmi râd în priviri.
slove de recunoștință le înalț pe raze
și le însămânțez pe câmpul mirean
între Alfa și Omega se înverzesc fraze
candori angelice mă umplu de alean.
mulțumescu-ți Doamne pentru ceea ce simt
toamna mea se îmbracă cu arămiu costum
sufletul înaintează chiar de-i drumul strâmt
spre steaua mea care va dăinui postum.
mulțumescu-ți Doamne pentru ceea ce sunt
amprente luminoase vreau să las prin cuvânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre toamnă, poezii despre râs, poezii despre romantism sau poezii despre recunoștință
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine
Doamne, Doamne, ceresc tată,
Am pe umeri multe toamne,
Dar să știi că niciodată
N-am crezut în alte doamne.
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Cele 10 porunci - dare de seamă la Judecata de Apoi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre toamnă sau epigrame despre tată
Declarație în verde și roz
sigur că te iubesc, te port în memorie
ne leagă-aceiași limbă, același popor
în lumea mea românii sunt frați de istorie
uniți ca o pădure scăpată de topor.
avem aceiași soartă cu poveri pe umeri
cărăm moartea în spate ca un rucsac
plin cu pietre mari, n-ai cum să numeri
momente de tristețe cu sufletul posac.
între cuvinte alese te-am întâlnit
literele iubirii pluteau în cerneală
să fii sănătos, să fii fericit
gustind lumina zilei magistrală.
mă bucur de succes alături de ține
cerul ninge liniști, ore diamantine.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sănătate sau poezii despre succes
Ești acolo, Doamne?...
Ești acolo, Doamne, mă auzi,
Ești cu mine Domnul meu acum
Crengile se sparg și arbori uzi
S-au pornit să bântuie pe drum.
Ești acolo, Doamne, mă asculți?...
Mi-a rămas pe buze un cuvânt
Ti l-aș duce, pașii mi-s desculți
Ti l-aș spune, mă lovesc de vânt.
Ești acolo, Doamne, mă privești? -
Sub o floare m-am ascuns să plâng
Și mă duc cu zânele-n povești
Că mi-e ploaie și zăpadă-n crâng.
Ești acolo, Doamne, mă visezi?-
Am ajuns la stelele de sus
Și Te văd pe Tine, Tu mă vezi?...
Sunt la Tine, Doamne, sunt sau nu-s?...
poezie de Adriana Cristea (11 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre flori, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
O, Doamne... (cântare)
Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog și Te laud și-Ți cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.
Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.
O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranța mea toata e-n Tine.
cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică
La picioarele sufletului
scriu rânduri în piatră
în ochi curg stele
trec ore deșarte, tăcută și rece'i așteptarea
foșnesc valuri pe buze
geme piatra aruncată în deșert
mă doare trecutul din sângele meu
dar cine sunt eu
felinare atârnă pe ziduri
sub tălpi ard amintiri
mă cațăr pe boltă, luceferi să aprind în freamătul nopții
sunt lavă, sunt vulcan solitar
fămă-mă Doamne un fluviu să spăl păcatele lumii
deschide-mi aripi să zbor
peste țărmuri de mare, în apusuri de toamnă
iau adierea dimineții în palmă
pe aripi de petale o pun
să aduc în zori mireasmă de suflet peste oraș adormit
respiră ramura uscată în prund
străbat orizontul la lăută cântând
împletind pe coline covoare de stele
pe umeri port anii de ploaie iar glasul mi-e tainic cuvânt
din frunze căzute șoapta se înalță
toarce iarba născută în privire
sunt vers, sunt suflet, chemare
mă așez la picioarele crucii
să spăl cu lacrimi cămașa
mă ridic din genuni spre lumina trăirii
răsărind în zori printre flori
scriu rânduri în piatră
în ochi curg stele
trec ore deșarte, tăcută și rece'i așteptarea
foșnesc valuri pe buze
geme piatra aruncată în deșert
mă doare trecutul din sângele meu
dar cine sunt eu
felinare atârnă pe ziduri
sub tălpi ard amintiri
mă cațăr pe boltă, luceferi să aprind în freamătul nopții
sunt lavă, sunt vulcan solitar
fămă-mă Doamne un fluviu să spăl păcatele lumii
deschide-mi aripi să zbor
peste țărmuri de mare, în apusuri de toamnă
iau adierea dimineții în palmă
pe aripi de petale o pun
să aduc în zori mireasmă de suflet peste oraș adormit
respiră ramura uscată în prund
străbat orizontul la lăută cântând
împletind pe coline covoare de stele
pe umeri port anii de ploaie iar glasul mi-e tainic cuvânt
din frunze căzute șoapta se înalță
toarce iarba născută în privire
sunt vers, sunt suflet, chemare
mă așez la picioarele crucii
să spăl cu lacrimi cămașa
mă ridic din genuni spre lumina trăirii
răsărind în zori printre flori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre versuri
Aripile mele, Doamne,Ți le dau
Din orice drum, pornesc si linii paralele,
Ca niste incercari, ivindu- si imanenta,
Iti sunt ca aripi, in zbor, si fara ele,
Ai fi mai sus, doar impunandu-ti existenta.
Si - ai sa te- ntrebi: "La ce bun mie
Aceste aripi, Dumnezeule, mi- ai dat?
Daca sunt om, nu pasare ce- nvie..."
Vreau numai sa nu stiu de vreun pacat.
Iar aripile mele, Doamne al meu sfinte,
As vrea sa Ti le dau, pentru o zi si - o noapte,
Cu fulgerul din mainile- Ti sa le atingi fierbinte,
Salvandu- le de ploile cu patimi si pacate.
In varful crengilor de mar sa le arunci,
Asa veni- voi sus, spre aripi, intr- un vis,
In care, Doamne, voi culege mere dulci,
Cand florile de mar se scutura de nins.
In raiul, unde nu mai e nici o pomina
De timp trecut, greseli prezente, linii abisale,
Voi intrupa gradina edenica intr- o lumina,
Sa ma inalt, o, Doamne, in linistea Iubirii Tale.
poezie de Lilia Manole din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi
Broderii sangvine
în lumea cu miraje fac și eu prezență
adulmec fericirea ca o vulpe bătrână
timpul mă presează cu ritmuri și cadență
litere voioase țin stelele-n mână.
pulsațiile vieții sunt ample pozitive
până la rădăcina unui extaz organic
mă umplu cu impresii semnificative
pe rețele sociale cu imbold mecanic.
dinamizez iubirea pentru Dumnezeu
să nu mă părăsească prăbușită-n durere
bătrânețea e grea mă stresează mereu
dar muzici îngerești îmi dau mângâiere.
sunt fericită când tristețea se curmă
cu broderii sangvine și poeme o turmă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre bătrânețe
Doină pentru sufletul meu
mai îndură-te de mine Dumnezeule Doamne
împovărată sunt de batrânețe și de vremi
vreau să mă scutur ca arborii de toamne
să fiu pregătită atunci când mă chemi.
atunci când am căzut mereu m-ai ridicat
mai sus decât eu mi-am putut imagina
cu mii și sute de splendori m-ai fermecat
curcubee, scumpe ploi mi-au spălat paragina.
uneori m-ai făcut să simt că am aripi
că pot zbura și eu între pământ și cer
ca păsările libere, m-au învățat a ciripi
și m-au însoțit cu triluri prin raiul prosper.
cu spiritul credinței cred că nu voi risipi
iertările, învățăturile pe care ți le cer.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre păsări sau poezii despre libertate
Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte
Tu n-ai văzut Creația, draga mea,
iar eu nu pot să ți-o arăt,, orișicât aș vrea!
Se apropie Sărbătorile și eu nu știu de ce lumea stă la rând,
de ce oamenii se ascund prin biserici,
pe lângă sfinți pe care nu i-au văzut niciodată,
pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.
E... Azi, mai e puțin până la ZIUA cea mare,
vecinii îmi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.
Doamne, sunt orb, de nu te văd?
Unde ești?
De printre umbre Păcatul mă trage de mână,
îs singur cu mine-n momentul răzleț,
aș vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,
Dumnezeu nu mă lasă și-mi spun că sunt bun?
Vreau să mai cred în cuvinte și-n șoapte!
Vreau să mă-mpac cu mine și El!
Unde ești, Dumnezeule ascuns în cuvinte?
Dumnezeule ascuns în șoptiri, unde ești:
Când m-am trezit în aceeași viață urâtă eram biet actor
inutil,
infantil era cerul, insalubră privirea.
Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte.
Cum să-l întreb eu de ce rănește privirea,
cum să-l întreb dacă nu-l doare trecutul,
cum să-l întreb dacă mai vine și mâine?
poezie de Ioan Romeo Roșiianu din Flori(i)le poeziei (antologie Ioan Romeo Roșiianu), Editura eCreator, Baia Mare (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șotron, poezii despre viitor, poezii despre vecini sau poezii despre sărbători
Fă-mă, Doamne...
Nu mă face Doamne, floare,
Frumoasă dar trecătoare;
Nu mă face nici albină,
Pot să zbor... da-s gospodină!
Nu mă face Doamne, cer,
Dacă nu mă lași să sper
În senin, din răsărit
Și până la asfințit.
Nici om nu prea vreau să fiu,
Fiindcă aflu prea târziu,
După ce, prea mult greșesc
Cum trebuia să trăiesc!
Fă-mă Doamne, un copac -
Nici bogat, dar nici sărac:
Iarna să mă odihnesc,
Primăvara-ntineresc.
Deși, n-aș vrea orice pom,
Să mă taie orice om;
Fă-mă Doamne, falnic brad
Cărui frunzele nu-i cad.
Chiar și-atunci când m-or tăia,
Voi sclipi de ziua Ta:
De Crăciun, strălucitor,
După care... pot să mor!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre odihnă, poezii despre moarte, poezii despre iarnă, poezii despre greșeli sau poezii despre frunze
Autoportret cu singurătatea lui Dumnezeu
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria umbră
O strivesc,
O calc în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria moarte
Mă strivește,
Mă calcă în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...
Și, Doamne,
Sunt fericit de pe-acum
De renghiul pe care i-l voi juca:
După ce mă va chema la ea,
Nu-și va mai afla rostul...
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria iubire,
Cu propria credință,
Cu propria icoană,
Cu propriile păcate...
Dar de ce, Doamne,
nu-mi este îngăduit
să fiu contemporan
cu însingurarea
veșniciei Tale?
poezie de Valeriu Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre picioare, poezii despre jocuri, poezii despre icoane sau poezii despre autoportrete
Călugăr
Doamne, fă-mă călugăr
Și cheamă-mă până la tine
Să-ți spun adevărul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost hăituiți,
Au fost ofensați,
Dar călugării au totuși
O oarecare liberă trecere
La vămile cerului.
Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de rășină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc și să-ți spun.
Voi găsi-o chiar dacă
Nu e în evidența primăriei din Mâneciu
O voi găsi-o după miros,
După mirosul morților
După mirosul viilor,
După mirosul de tămâie.
O voi găsi-o și voi veni
Să-ți spun ce rău e pe pământ
Să-ți spun că-n luptele pentru dreptate
Dreptatea a ieșit
Atât de zdrobitor victorioasă
Încât a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.
Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreații și examene,
Ore de clasă nu mai sunt,
Bătrânii sunt puși la zid
Sub niște taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
Ale binevoinței generale.
În rest muncim până ne cad mâinile din umeri
Și nu mai știm pentru cine muncim
Mai ales că ei ne dau să facem
Lucruri pe care tot ei le consideră inutile
Și ne reproșează nouă
Că facem lucruri inutile.
Dar, în fine Doamne, primește-mă în audiență
Pe mine, călugărul cel mai limbut,
Al mânăstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fii bun și primește-mă
Că, altfel, dacă întârzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flămândă
Să mănânce scara de rășină
Care duce la tine,
Doamne, fă-mă călugăr,
Fă-mă și ascultă-mă
La ora când mânăstirea ta
Cu 5 continente
Și cu 4 miliarde de prăpădiți
Instalează ultimele arme
În clopotniță!
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii (10 decembrie 1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre dreptate, poezii despre vorbire, poezii despre viticultură, poezii despre victorie, poezii despre vamă sau poezii despre superlative