Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Odă vieții

admir ochii care au văzut de toate
care au plâns în slove printre suspine
privire larg deschisă cu senzualitate
asupra vieții plină de orizonturi fine.

respect inima ce poartă un freamăt subtil
sângele care dizolvă regrete și eșecuri
libertatea de gândire încadrată-n stil
aerul prieteniei perindat prin cercuri.

lumea obiectivă cu mii de întrebări
mândri gânditori care dezleagă taine
lumini îngerești care produc determinări
anotimpuri care poartă spectaculoase haine.

toate astea trec prin mine pentru iluminări
deschisă-s pentru viața cu întâmplări faine.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Freamăt matinal

m-am trezit în zorii albi de catifea
senzualitate câștigată dintr-un vis
care alunecă ușor prin aburi de cafea
limpede curat departe de abis.

ochii înseninați de lumina blândă
aer de chemare și de freamăt pur
chipul care zâmbește-n oglindă
amintiri hoinare cuprinzând azur.

infinit de motive viața s-o ador
înțelepciunea care mișcă gânduri
mândria dureroasă a fiecarui dor
deschidere spre taine slove și lieduri.

lume drumuri străbătute pe aripi de cocor
cântecul vieții care trece prin ziduri.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geometria iubirii

geometria iubirii durează-n parametri ideali
unghiuri și triunghiuri între cer și pământ
cercuri pasionale creând fiori reali
cu stele și luceferi să facă legământ.

în cubul fericirii mai pot să mă încred
lumini pătrund cu forme pline de mistere
desenează pe pereți un paralepiped
din care zboară gânduri către sfere.

cu tot ce simt trec prin cercuri de foc
un arc multicolor pleacă din mine
iubirea mea sublimă îmi poartă noroc
pune în slove sentimente senine.

geometria iubirii transpusă-n sinonime
scoate în evidență lumini anonime.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La început, ești supărat pe lume că a râs de tine când erai mic și prost. Îți juri răzbunare. Muncești ca un nebun, animat de motivația de a fi văzut că ești vrednic în ochii celorlalți. Atingi succesul și privești acum lucrurile de sus. Apoi, spui: "Ați râs de mine, acum v-am întrecut. V-am arătat că nu sunt fraier ba dimpotrivă, acum voi sunteți fraierii". Te bucuri că ai evoluat. Ce nu știi tu este că ai evoluat în cei pe care îi urai. Cei care îi privesc pe alții de sus, cei care împart lumea în învingători și loseri. Devenim ceea ce judecăm cel mai aspru. Devii amanta pe care o numeai curvă, devii dependentul pe care îl numeai slab, devii trădătorul de care erai dezgustat. Devii toate astea pentruviața te poartă în toate rolurile de care e nevoie ca să devii cu adevărat ființa extraordinară care ești, cu inima plină de compasiune, toleranță, răbdare și înțelegere pentru tot ce înseamnă viața pe pământ și experiența uneori chinuitoare pe care o reprezintă. Când înțelegi că tu ești cel de lângă tine, atunci poți să îți mulțumești tu ție, pentru că ai muncit și ai evoluat. De data asta, pe bune. Printre greutăți spre stele!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Incertitudini... (odă Limbii Române)

Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porți in vânt,
Și pentru care lumi incerte
Ești intrebare și cuvânt?

Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Și pentru care munți de vină
Ești poarta Cerului cel drag?

Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Și pentru care ev demiurg
Ești timpul ce la poartă bate?

Prin care vieți de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Și pentru care sărbători uitate
Ești steaua ce atârnă-n brad?

Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ți-e pieirea,
Și pentru care albe file
Iți este scrisă nemurirea?

poezie de din revista "Armonii Culturale" din Adjud (5 august 2014)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pentru că ea poate

Pentru toată violența consumată pe ea,
pentru toate umilințele pe care le-a suferit,
pentru corpul ei pe care l-ai exploatat,
pentru inteligența ei pe care ai călcat-o,
pentru ignoranța în care ai părăsit-o,
pentru libertatea pe care i-ai refuzat-o,
pentru aripile pe care le-ai tăiat,
pentru toate astea:
înclină-te de fiecare dată
când te uiți la sufletul tău,
pentru că ea poate vedea,
pentru că ea poate simți.
N-are nevoie de compasiunea ta,
pentru că ea se va ridica mereu,
pentru a se apropia de cer,
unde sufletul ei trăiește.

poezie de (8 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atitudini

norul s-a transformat într-o stropitoare
udă grădini fermecate și falnici codri
udă catapetesme cu lumini grăitoare
spală monumentele eroilor mândri.

ca un fachir trec prin cercuri de foc
pe cioburi de vise am călcat mereu
dar le-am adunat în grămezi de noroc
un nou început intră-n sufletul meu.

magica vară prea repede s-a dus
a luat cu ea rândunici și cocori
dar farmecul solar încă nu a apus
în jocul razelor se dispersează nori.

trăiri spectaculoase în slove le-am transpus
și mi-au pictat în suflet infinite culori.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriel Petru Băețan

Cei care trăiesc pe dinăuntru

sunt oameni ca și mine
care trăiesc pe dinăuntru
ca într-un schit săpat în carnea lor
de întrebări fără răspuns

în care Dumnezeu
încă din primordialele infinituri
prin sensibilitate
și-a lăsat amprenta

oameni oglindă
în a căror privire
se reflectă toate suferințele

care preferă să vocifereze prin artă
și dacă ar prinde cu adevărat glas
agonia lor interioară
lumea întreagă
ar asurzi

poezie de
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marin Sorescu

Singur

Mi-e frig în cămașa asta
De litere
Prin care intră ușor
Toate intemperiile.

Vantul prin a,
Lupii prin b,
Iarna prin c,
Și eu încerc să-mi apăr măcar inima
Cu un titlu mai gros,
Dar ma îngheață frigul care intră
Prin toate literele.

Mi-e urât în cămașa asta
De litere
Prin care intră ușor
Respirația și bătăile inimii.

Prin a,
Prin b,
Prin c,
Alfabetul este plin de mine
Pentru o clipă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

O poartă coroana

"Neliniștit e capul care poartă coroana" -
Așa au zis cei care-au stat prin preajmă,
Lângă'mpărați
Lângă regine.
Fără odihnă sufletul tresaltă
Pe frunte picuri mari se văd să vină
Ca undele în lacul de pe baltă.
Ce să aibă în sine bucata de aur?
În cercuri pe creștet
Tot cercuri o lume.
O poartă acolo cu rele și bune
Coroana-i o poartă de neliniști în spume
Acelui ce-o poartă
Înlăuntru o poartă.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ești femeia

Ești femeia care mă înnebunește,
Care-și prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinerește,
Ești acea femeie... după care mor.

Ești femeia care dorurile-și poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.

Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.

Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.

Ești femeia care sângele-mi stârnește
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topește
Ești acea femeie... proaspătă mereu.

Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... ce-o aștept demult.

Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Podoabe de suflet

poemele mele sunt podoabe de suflet
le împart cu lumea cu inima deschisă
viața m-a surprins cu minuni prin umblet
cu reflecții luminate din datina nescrisă.

secunde de iubire brodate cu mătase
cu sângele vesel ce îmi curge prin trup
lumini de la stele nu vreau să mă lase
fericiri prețioase dulci ca mierea din stup.

muza îmi vorbește în stare de veghe
strălucitoare cu chip de luceafăr
pe oceanul speranței cuceresc o leghe
mulțumită că sunt cu spiritul teafăr.

mă învelesc cu slove de natură străveche
mă scald în lacul cu floare de nufăr.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Furat de mirajul eclipsei

Prin fereastra încadrată-n pereții umbrei
privește în depărtare migdalul
cu fructe aromate stăpâne peste tării
ce vindecă ce se mai poate.

Un paharnic se pare de viță domnească
dezleagă taine cu licori dospite la întuneric
ascunse înlăuntrul singurătății
din care sufletul se-nalță-n lumină.

Furat de mirajul eclipsei spre nemărginire
prin risipa de albastru în pulberi astrale
caut liniștea ce răzbate prin fibra cărnii,
de mierea vâscoasă alunecă-n plăcere
punând în cuvinte glas cristalin
netezit pe clapele albe, mișcătoare
în aula magna în care și aerul ascultă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ești femeia

Ești femeia care mă înnebunește,
Ce își prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când sosește,
Ești acea femeie... după care mor.

Ești femeia care dorurile-și poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.

Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.

Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.

Ești femeia care sângele-mi stârnește,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topește,
Ești acea femeie... proaspătă mereu.

Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... înger... renăscut.

Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Senzualitate învinsă

senzualitate învinsă de tristețe și oboseală
aerul de chemare al unui vis pierdut
taine dezlegate de condei și cerneală
mândrie dureroasă... sunt al vieții recrut.

freamătul amintirilor finalizat în tremur
zâmbet resemat la picioare de vers
mult fond de ten mască pentru murmur
fantasmele din umbră în tablou pervers.

regretul sfâșiat ca o salată pe tarabă
frica de singurătate care mă bântuie mereu
cuvintele dilatate silabă cu silabă
cartea iluminărilor atinge-un apogeu.

respirație desferecată exercitată-n grabă
pâini de lumină coapte în vatra sufletului meu.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ne amintim că...

Iar când ne dăm unii altuia daruri de Crăciun în numele Lui,
să ne amintim că El ne-a dat soarele și luna și stelele,
și pământul cu pădurile, munții și oceanele sale –
și toate cele care locuiesc și se mișcă prin ele.
El ne-a dat toate lucrurile verzi și tot ce înflorește și poartă fructe,
și toate pentru care ne certăm și de care abuzăm –
și pentru a ne salva din nechibzuința și de păcatele noastre
a coborât pe pământ și ni S-a dăruit pe Sine Însuși.

poezie de din Crăciunul și a douăsprezecea noapte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La școala vieții

abecedarul arborilor l-am învățat mimetic
de pământ aer apă știu că depind și eu
în conștiință e un arbore genetic
în care cresc un fruct dorit de Dumnezeu.

alfabetul iubirii sângele îl rostește
fanteziile naturii mult mă motivează
un munte de speranțe în înălțime crește
și poartă pe creste o cunună de rază.

la școala vieții sunt docilă elevă
învăț din greșeli învăț prin contemplare
setoasă de lumina cu divină sevă
transpun în slove orice întâmplare.

nu trăiesc în sihăstrie nici în asceză
mă avânt spre stele în mare viteză.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne este frică de etapele firești pe care le parcurgem pe calea maturizării și dezvoltării noastre, neștiind că avem reală nevoie de ele pentru a ne îmbunătăți viața. Stagnarea forțată la un anumit nivel ne va scoate în față doar provocări din ce în ce mai grele pentru a ne forța să ne depășim condiția actuală. E ciclul natural al vieții: provocări, eforturi, reușite, lecții dobândite din aparentele eșecuri, lacrimi, zâmbete, bucurii și un buchet de experiențe care ne transformă în ceea ce suntem până în ultima noastră clipă. Acceptă-le cu inima deschisă pe toate!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O persoană stilată are la fel de mult stil dezbrăcată ca și atunci când poartă haine. Stilul se referă la postură, la încrederea în sine, la felul în care o persoană se mișcă. Se referă de asemenea la modul în care cineva alege să poarte o eșarfă sau maniera în care alege să combine hainele pentru a forma o ținută.

în revista "Achtung"
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul recunoștinței

cultiv o absolută încredere în mine
să înving să-năbușesc urme de îndoială
în ritmul iubirii petrec lumini divine
mi-alungă pesimismul, văd lumea jovială.

mă încred în Cristos bunul mântuitor
să-mi dea înțelepciune, multă chibzuință
trăiesc anii bătrâneții cu dor mistuitor
să am asupra bolii sorți de biruință.

sufletul să vibreze și-n ultima celulă
prin sângele meu să curgă doar iubire
zbor spre cer ușoară ca o libelulă
și fiecare gând e-o poartă de simțire.

nicicând n-am exersat starea de hulă
steaua recunoștinței o port în privire.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fantezii de noapte

lacrimi din stele se scurg în ploaie
lumini tresară atinse de umbre
pe cer nu e loc de structurile sumbre
astfel primesc noaptea lucidă în odaie.

pe pereții casei sunt jocuri bizare
cu lumini fugite de bezne haine
în lumea asta sunt desfășurări de taine
aspectele urâte trec prin estetizare.

astronauți au poposit pe lună
strâng aspecte de viață din trupul ei
într-un fel curajos eu îi ignor pe zei
trăiesc fantezii de noapte nebună.

aspecte de viață picură din condei
din slove de laur îmi fac o cunună.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook