Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Orchid dust

te vei întoarce într-o bună zi
acolo unde lumina nu așterne umbre
peste mesajele scrise pe ziduri
care nu mai există acum,
totul va părea la fel ca în prima zi:
golful, vapoarele, norii,
poate că mă vei chema
și eu voi veni
poate

vom alerga unul spre celălalt tineri
spre o lume aflată pe moarte,
doar noi o vom vedea la fel ca altădată,
vom îmbătrâni cu fiecare pas
fără să știm că timpul ne-a transformat
în statuete atât de fragile
încăt orice atingere
ne va fi mortală

nu privi înapoi,
în urma noastră se prăbușesc vise
în zgomot de pleoape,
îți spun să taci și mă privești nedumerit,
nu înțelegi că suntem damnați,
că timpul ne-a ars mocnit în trupuri amintirile
și înăuntrul nostru plutește o cenușă nesfârșită,
cea mai mică șoaptă
ne va spulbera în cele patru vânturi

nu mă atinge dacă vrei să exist
orhidee uscată într-o carte
despre care nimeni nu-și amintește nimic,
cui îi va mai pasa mâine
de ceea ce a fost
sau nu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rugăciune

Dimineața când soarele-n zare se ridică,
Spun, Doamne Sfinte, o rugăciune mică,
O, ține privirea ta, caldă din cale-afară,
Pe orice creatură născută ca să moară!

Iar seara, când soarele apune în oranj,
Binecuvântează, rogu-te, acest oraș;
De vom mai vedea sau nu lumina dimineții
Nu știm, întotdeauna-i incertă soarta vieții.

Nu suntem cu totul, în numele Prea Sfântului,
Buni sau răi sau, noi, cei de sub Lemnul Laptelui,
Dar Tu mereu ai văzut, vezi și vei vedea
Partea noastră bună, nu partea noastră rea.

Lasă-ne, te rugăm, să ne mai bucurăm de-o zi!
Binecuvântează-ne iar în noaptea asta și
Noi mâine soarelui ne vom închina la fel de-ardent,
Și-i vom spune la revedere – dar pentru un moment!


* Extras din "Sub Lemnul Laptelui – Rev. Eli Jenkins".

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Under Milk Wood: A Play for Voices Paperback" de Dylan Thomas este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -69.99- 59.99 lei.
Mihai Marica

Noi doi și... norii

Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!

Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iertare

Din poza-n care mă privești
Cu ochii blânzi strălucitori
Te uiți la mine
Și -ntrebi?
Dar nu știu -ți răspund
De ce nimic nu am făcut
Ca tu acolo să nu pleci
Acolo unde înger ești.
Îți cer iertare-n fiecare zi
Îți cer până nu voi mai fi
Ș-acolo poate, ne vom întâlni
Și poate că mă vei ierta
Că n-am putut lupt cu ea
Cu ea. Cu cea care ni te-a furat
Și ne-a lăsat năpăstuiți
Cu sufletele pârjolite
Și inimile pustiite.

poezie de (11 mai 2009)
Adăugat de Ionel IamandeiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcere

privește norii aceia,
de ce taci,
vine ploaia și ne-acopere
cu răcoarea umedă a picăturilor,
de ce taci,
eu îți mulțumesc
pentru tot ce mi-ai dăruit,
acum suntem unul,
ți-am cunoscut toate secretele,
de ce taci,
norii aceeia pot aduce și grindină,
nu vezi
că totul a amuțit,
greierii, lanul, pădurea, tu,
mi-e teama pentru tine,
noi doi suntem universul deslănțuit,
în acest câmp
trăsnetul ne poate ajunge,
nu plânge,
nu mai plânge,
încheie-ți rochia,
nu vezi florile s-au zgribulit,
locul acesta,
va rămâne sfânt în amintirea noastă,
nu mai privi înapoi,
puțin ne pasă ce va fi mâine,
străpunge timpul senină,
ce dacă vântul ne biciuie fața,
închide-ți ochii însângerați
și privește c-un secol înainte,
visează,
nevrotică de false miraje,
cu iluzia că de azi înainte
n-o să mai plouă.
hai trăim acolo
unde moare rațiunea,
fără zile cu fulgere,
în liturgicile procesiuni
unde țipătul păunilor
se oprește într-o oază de dor.
de ce taci
și-ți tragi trupul peste al meu,
de frica acestui pustiu,
care-și scufundă fulgerele în noi.
sosește murmurul ploii,
ne mântuie și ne spală
de tot sterilul care ne-a acoperit.
eșecurile noastre nu ne mai interesează,
contemplăm totul
printr-un ochi al lui Șiva,
care ne împinge cu plânsul fără cuvinte
spre oaza de liniște a morții.
acum crește frigul primelor umbre
și mușcați de lumina fulgerelor
respirăm cristalul aerului
căutându-ne inimile
care au început bată
ca două aripioare de pescăruși
pe o mare agitată, fără speranțe.

poezie de (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Timpul absoarbe iubirea?

Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un țărm liniștit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rațele

Survolând. Văzând. Clarvăzând.
Prețurile de la raft. Știind
dinainte care vor fi la promoție, la care
va fi superofertă, pe care
le vor scumpi pentru-a le ieftini, ce va
costa mai puțin, ce va costa
mai nimic, cât va costa nimicul
dacă va fi și el redus, dacă vom găsi
în altă parte mai ieftin, dacă ne vor
rambursa diferența în alte părți de nimic
dacă vom lua nimicul în rate (în rațe?), și-l vom
prăji cu ulei de măsline, dacă nimicul are
gust cu ghimbir, dacă merge cu soia
dacă se poate băga la cuptor ca un curcan
dacă nimicul nu-i chiar un curcan
dezosat, dacă nimicul este chiar
un nimic.
Survolând, văzând, clarvăzând.
Pe toate acestea
rândunica le știe.


În aceeași zi, în aceeași lună, în același an
în același secol, în același mileniu, știm
prețul exact. Știm prețul. Știm. Prețul.
Prețul tău.
Pe cât te vinzi? Te vinzi? Avem oferte!
Dacă nu te vinzi avem oferte și mai bune!
Dacă nu le vrei avem alte oferte!
Și mai bune! Mult mai bune! Cea
mai bună ofertă este aceea de-a ni te vinde
cu totul, în rate (nu în rațe!), fără dobândă!
Nu vei plăti nimic,
vei primi totul înapoi în 30 de ani!
Nici nu vei ști cine ai fost,
îți vei ști doar prețul!
În 30 de ani
vei fi prețuit și iarăși neprețuit!
Vei fi o etichetă
cu prețul pe tine!

poezie de din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu ȚugleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Grazia" de Mircea Țuglea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 18.99 lei.

Coechipieri

La revedere și drum bun; de azi nu-mi vei mai fi coechipier,
Noi nu vom mai cutreiera mările sub același colț de cer:
Nu-mi vei mai fi de-acum tovarăș pe vremea rea sau bună,
Pornim pe drumuri diferite, noi doi nu vom mai fi-împreună.

Lumea-i larg㠖 și nu poți ști când va fi cer senin și când furtună,
Și nici în ce țări sau porturi vom fi peste o lună;
Vom colinda pământul, marea – pe soare ziua, noaptea pe lună,
Înainte de-a ne revedea și de a fi iarăși împreună.

La revedere și drum bun, și poate-n această lume,
Într-un oraș străin, te voi vedea și te voi chema pe nume;
Și-atunci, împinși de valuri, de vânturi, mai mereu la antipod –
Noi, doi prieteni, vom fi ajuns cu nave diferite în același port!

Voi veni acolo dinspre vest, iar tu de unde soarele răsare
Și dintre bucuriile pe care le-am avut aceasta va fi cea mai mare;
Uitând de vijelii acolo-n portul plin de culoare din lagună,
Noi doi, hoinari pe-atâtea mări, vom fi iarăși împreună!

La revedere și drum bun, ai parte de tot ce-i mai bun în calea ta
Oriunde-n lumea asta norocul tău de marinar te va purta
Pe mare, la nord și la sud de ecuator, pe cer senin sau pe furtun㠖
Pornim pe drumuri diferite, noi doi nu vom mai fi-împreună!

poezie de din Cântece marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Țenche

Salvarea de mâine

Da, melcii mor la fel ca noi,
Vara nu înseamnă doar plajă.
O pereche de bikini,
30 de lei.
Azi, în soarele atotputernic,
Muștele dau check-in,
Fără prosop.
Nu te îndoi,
Vacanța noastră are rost,
Eu te voi duce pe un deal,
Vom sta la un hotel divin
Și vom visa doar caviar.
Dar uite, ciorile nu dorm,
Aleargă viermii de mătase,
Alaltăieri am fost un om
Mâine mă vei privi
În oase...
NU, cu preoți, cântece și albine,
Eu nu mai merg pe acel drum.
Salvarea mea,
112
Patru,
E iarăși mâine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Visul în doi

Să dea Dumnezeu putem fi liniștiți
Și fata să nu mai plângă:
"-Tati, bebe... tati... bebe."
nu aducem atingere vreunui interes comun
Lumina se va cununa cu noi
Și vom zâmbi dintre acei nori
Vom apropia lumina
Și ea va lumina întreg universul
Vom fi fericiți și liberi credem
Vom fi aici și acolo
Sau vom fi în adierea visului în doi
O lecție ne-a fost dată
Lumina s-a ridicat
Noi am zburat către Lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

* * *

Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereușit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau pătrundem în esență vii, într-o lumină fără sfârșit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Și vom atinge norii într-un alt decor.

Nu ne mai distrugeți inimile în zadar,
Noi suntem liberi și nu suntem sinucigași,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoție, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.

Dominația rusească ne ascunde lumina
Sub predicția unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinși de vină, sau uităm luminăm,
Ne pierdem în ale lumii măști,
Suntem ca un pian dezacordat,
Ce nu mai poate schimba inimile oamenilor,
Nici mințile nu le vor mai relaxa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom revedea la Liverpool

Băiete, magaziile-s închise, iar marfa stivuită; de-acum
E timpul să ne spunem la revedere, e timpul să pornim la drum.
Prieteni, am fost prieteni, ne-am distrat, am tras la măsea destul –
Într-o bună zi, băiete, ne vom reîntâlni la Liverpool!

Băiete, toate drumurile duc la Roma, lumea cel puțin așa susține:
Dar drumul lung, sărat, drumul pe care numai navele-l știu bine,
M-atrage spre Farul dinspre Larg, deși de mare-s uneori sătul;
Într-o bună zi, băiete, noi ne vom revedea la Liverpool!

Sunet de clopote, echipaje chiuind, băiete, fluierături de siflee,
Toți urmăresc cum ne poartă spre mare curentul de maree,
Înălțăm velele gabier, nu se mai vede portul, magaziile-s full –
Într-o bună zi, băiete, ne vom reîntâlni la Liverpool!

Poate peste-un an, băiete, sau, cine știe, poate peste doi,
Pentru drumul sărat este lung pentru bărbați ca noi:
Dar fie vreme bună, vreme rea, norocul mult sau ne-ndestul,
Într-o bună zi ne vom revedea, prietene, la Liverpool!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom întoarce

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Și cei de azi, cu pașii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Ușor, ținându-ne de mâini,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Și-n cântecul pe care și-l
Vor spune alții după noi.

Noi, cei pieduți, re-ntorși din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem și-n disperări,
Și-n răni ce -n piepturi se acund.

Și-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca și ieri
Va sângera sau va iubi!

poezie celebră de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Tu și eu

Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...

Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...

Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...

În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

* * *

Azi, te iubesc! Te vei mira: "Și azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aș vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunță la trufie,
oprește-ți pașii singuri și nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu și tu vom ști,
în viitorul nostru împreună
în viața ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi și vom gândi
Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii au uitat o lecție extrem de importantă a vieții. Iar viața îi va educa într-un mod dur. Peste 20 de ani vei veni poate cu scuze, că nu ai noroc, economia e praf, problemele tale sunt speciale și nu îți poți atinge obiectivele sau visurile, dar NU! Nu astea sunt problemele. Problema este că nu ai făcut nimic AZI. AZI e singura și cea mai importantă zi care există. AZI ESTE CEA MAI PUTERNICĂ UNEALTĂ A TA PENTRU ATINGEREA VISURILOR ȘI OBIECTIVELOR! ȘI MÂINE, va deveni AZI, iar în azi-ul de mâine, din nou nu vei face nimic, și peste 3 zile tot nimic. Și vei avea nimic. Când vreau construiesc o casă iau cărămidă după cărămidă, și o construiesc. Nu iau azi o cărămidă, mâine sap un pic cu lopata, poimâine mai amestec la ciment și apoi el se întărește și uit de el. În fiecare zi, fac ceea ce trebuie făcut, dacă vreau o casă. La fel e cu orice vis. Cărămidă cu cărămidă, îmi cresc construcția. O călătorie de o mie de mile se face pas cu pas.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Află ce iubești și lasă iubirea aia să te ucidă

Noi toți vom muri, absolut toți. Ce circ!
Numai asta ar trebui fie de-ajuns
pentru a fi iubire între noi, dar nu-i.
Suntem terorizați și turtiți de trivialități.
Ne mâncăm în noi înșine pentru nimicuri.

Da, toți vom muri. Tu și eu. Tu și eu și toți ceilalți.
Într-o zi va sosi, implacabil,
acel fatidic moment care ne va alunga de pe pământ.

CÂND vom muri nu e nici măcar cea mai importantă întrebare,
mai ales odată mort nu vei mai fi pe aici încât conteze
sau să te îngrijorezi de ceea ce-ai făcut sau n-ai făcut.

Nu, interesantă e întrebarea CUM vei muri.
De cancer? Infarct? Bubă neagră? Înecat cu un covrig?

Eu? Trag nădejde că nu mi se va deschide parașuta.
Sau poate o prăbușire cu avionul.
OK, nici chiar așa, dar uneori când sunt în avion
și ne pregătim de aterizare, și vremea e groaznică,
încep -mi imaginez cum ar fi o prăbușire –
cad măștile de oxigen, femeile țipă, copii plâng.
Poate mă voi întinde peste culoar
și voi prinde de mână o persoană cu totul străină
într-un gest dramatic, așteptând înfrățiți inevitabilul.
Pământul va da năvală peste noi
și noi vom fi bușiți împreună în eternitate.

Din fericire, asta încă nu s-a întâmplat,
dar e captivant meditezi la o asemenea posibilitate.

Când ne gândim la propria noastră moarte,
de obicei ne închipuim momentele finale.
Patul de spital. Familia plângând. Ambulanța.
Nu ne gândim la lungul șir de opțiuni și de tabieturi
care ne-au adus în pragul acestor clipe finale.

Ai putea crede moartea noastră
e o lucrare-n curs de execuție pe drumul vieții –
fiecare respirație, fiecare mușcătură, fiecare înghițitură,
fiecare noapte pierdută și fiecare semafor nefuncțional în trafic,
și fiecare râset și oftat și pumn strâns și suspin solitar –
fiecare dintre acestea ne-au adus cu un pas mai aproape
de tragica noastră DESPĂRȚIRE de această lume.

Așa că cea mai bună întrebare nu este oare când voi muri,
ci care-i vehicolul pe care-l aleg pentru a ajunge acolo?
Dacă tot ce faci în fiecare zi te aduce mai aproape
de moarte într-un fel unic, personal și subtil,
atunci tu ce anume alegi pentru a fi ucis?

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Pleasures of the Damned: Poems 1951-1993 Paperback" de Charles Bukowski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 41.99 lei.
Ileana Nana Filip

De-mi vei răspunde

De vei răspunde eu voi știi
te conduc în visul fără de sfârșit
Și ne unim cu noi aprinderi
Ne minunăm de noi colaborori
Cu toții ne simțim departe
Îndepărtați e lumea albastră
Ne luptăm scriem bine
și ne atinmgem cu fiecare privire
Suntem aleși să ne iubim nebunește
Suntem suflete proapete și iubitoare
Nu vom ancora lumina din lumină
Și ne vom zâmbi cu fioecare colț de gură
Este o rază e lumină ce-mi intră-mi irisul confuz
Nici mintea nu se vrea deschisă
Ea se ridică din lumina ta
Vom aprofunda frumosul artei în doi
Și vom atinge cu focul din noi
Cele mai frumoase valuri de glorie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Brațele noastre

ce poate fi iubirea
dacă nu această așteptare pe partea mai lăsată
al unui gând atât de chipeș
încât fiecare din noi am putea atinge
un cer c-o măruntă insistență?

ar fi fost nevoie de imaginile tale
cum despică iluzii dragi în prelung,
cum pe deasupra-mi și peste dezechilibre
ele vor face un tur de prezență, ideal.
unul lângă celălalt, frumoși între nimeni.
negândit vom simți sever îndemn
spre amintiri ce de realități tot descresc
și vom azvârli romburi de priviri uitate
în farmecul clipei de atunci;
și proaspeți din lumea înălțimilor reîntorși
vom afla că suntem perechea ce se ține de mâni
așa fel, dăm în gesturi aplecate pe infinite
și pe pata lichidă a oilor spre stâni.

uite, că acum stăm spre primăvara asta...
și-n lenea ei de venire trupurile ni le suportăm,
de dincolo de priviri.
pe când lumea în plânsul ei rozător
crede fără odihnă, acest anotimp
ar fi o duioasă lunecare din brațele noastre
cele melodioase și-n vrere de ere;
curioase de începuturi
și colecționare de clinchete de sfere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apocalipsa

S-au rupt norii deasupra noastră
Și plouă ca în ziua de soroc,
Unde este Noe cu a lui Arcă,
Să-l întrebăm, are-n plus un loc?

Se mișcă pământul la vale
Și ne acoperă de vii,
Plângem de durere, este jale,
Și-i înjurăm pe cei din primării.

Mai căutăm o vină-n altă parte,
Orice, dar nu ne vedem pe noi,
Suntem mulți, proști, fără de carte,
Înțoliți pe-afară, pe dinăuntru goi.

Ne mai facem crucea la culcare,
Tatăl Nostru, mai știm a-l spune?
Căutăm greșeli la întâmplare,
Dar nu avem timp de rugăciune.

Ne-a transformat progresul în hiene
Nu ne gândim la ce am fost,
De nimic, de nimeni nu ne temem
Și pășim prin viața fără rost.

Aruncăm cam totul peste bord
Ca cineva, prea sătul de toate,
În urma noastră lăsăm doar prăpăd
Suntem otravă și mirosim a moarte.

Să vină apocalipsa asta odată
Recurs eu fac la ce trăim,
Prea vinovați, dar vina alți o poartă,
Suntem orice, nu ce-ar trebui sa fim.

poezie de (26 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Romanța noastră

Pe-același drum,
Mânați de-același îndemn nefast al năzuinții,
De-aceleași neînțelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-același drum
Pe unde ieri trecură poate,
Străbunii noștri
Și parinții,
Pe unde, unii după alții, drumeții trec de mii de ani,

Noi –
Cărora ni-i dat ducem enigma vieții mai departe
Și doliul vremilor apuse,
Și-al idealurilor scrum –
Pe-același drum
Vom trece mâine cerșind din țiterele sparte
La umbra zidurilor mute
Și-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Și-n calea noastră întâlni-vom
Pe cei bătrâni rămași în urm㠖
Pe cei ce ne-or privi cu ochii în lacrămi
Cum le luăm-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figură cum suferințele le curmă
În suflet sfintele avânturi
Și-n gură caldele cuvinte...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Și-n calarea noastră întâlni-vom –
O!... câte nu poți -ntâlnești
Când drumu-i lung
Și nesfârșită e năzuința ce te mână
Tot mai departe
Și te poartă,
Ca pe un orb ținut de mână,
Spre-ntrezărite-Aureole –
Nimicuri scumpe pământești!...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!...
Și mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc.

Dar va veni o zi în care
Ne vom opri deodată-n drum,
Înspăimântați -n urma noastră
Zări-vom pe-alții cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
Și râd că nu-i putem opri...

Da...
Va veni și ziua-n care vom obosi,
Și va veni
Un timp în care-al năzuinții și-al aiurărilor parfum
Ne va părea miros de smirnă,
Iar cântul țiterelor sparte
Un Psalm cântat de-un preot gângav
La căpătâiul unei moarte
Pe care numeni n-o cunoaște...

Și-atunci, privind un urma lor –
Ca cei ce n-au nimic să-și spună
Când nu-și pot spune tot ce vor –
La umbra zidurilor mute
Și-a secularilor castani,
Vom adormi ca și drumeții
Ce dorm uitați de mii de ani!...

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook