Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Selenopoem

trăiam printre pereții unei irealități care devenise mitologie
fuseseră dezgropați idolii mai vechi sau mai noi
lumea li se închina
însă nu aceasta iustra condiția umană
mesajul decriptat printre săpături de arheologi ai clipei
trecea pe deasupra ca și cum vuietul morții
se-ndepărta de sufletul celor care-și părăsiseră trupurile
și acum se hrăneau cu vorbele atârnate în hieroglife de aur
fusesem întrebat dacă eu cunosc mesajul celest
răspunsul a rămas suspendat la jumătatea distanței
dintre mine și lume dintre mine și lucruri
dintre revelație și ceea ce nu mă poate pierde
nu vorbeam zile în șir
iar dacă trebuia să aflu ceva despre prezent
exprimarea celor cu care intram în contact
devenea familiară ca și cum ne-am fi văzut de curând
mitologia clipei & anilor & a luminii
transforma discursul în fantastice însoțiri ale sinelui
totul devenea atât de aproape atât perceptibil cu inima
din cel mai frumos poem al lui borges
răsărea luna
i-am rugat pe toți s-o așeze pe cer
ca și cum viața n-ar putea fi decât cel mai frumos poem

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cel mai frumos poem

dacă mai suntem și nu am plecat pe drumul fără de întoarcere
se întâmplă pentru că l-am visat pe eugene ionesco
în vis
începusem să-i dau dreptate
păsări de pradă planând de la foarte mari înălțimi
dând răspunsul cuvenit speciei
trecând vămile zilei de azi
răspunsul acesta nu are putere de lege
în vis
se deslușea felul în care voi scrie
cel mai frumos poem din lume
alcătuit după legea hiperboreilor
începutul va fi deja sfârșitul
petrecut la marginea râurilor
verile contemplându-le
curgerea leneșă dinspre izvoare
răsfirându-ți viața
de acolo
de la hiperborei
n-ar mai fi trebuit să ne mai întoarcem
poate doar la apusul soarelui roșiatic
prelins pe gâturi lungi de răpitoare
veșnicele inaripate ale sufletului
ca pietre de râu urnindu-se cu greu
printre străini în devălmășie și aparentă libertate
viața se oprise la jumătate încetasem
să mai conversăm despre scaune despre masa de brad
despre poezii & noblețea eroului jertfit la majadahonda
pentru flori de cireș din livezi de pe steaguri japoneze
despre steaua de mare pe care am scos-o din nămol regesc
și pentru care toate reginele lumii au declarat stare de asediu oceanelor
dintre mine și tine ascult și acum valurile
izbindu-se de monștrii marini pescăruși argintii
conjugă nedubitativ la prezent verbul a fi de mai suntem hiperborei

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Firescul dintre ipocriți

Sunt cel mai mic dintre cei mari
Ori cel mai beat dintre cei treji,
Cel mai fricos dintre viteji
Sau mai creștin între barbari.

Cel mai civil dintre civili
Și cel mai seamăn dintre semeni,
Cel mai fălos dintre umili
Ori cel mai vitreg dintre gemeni.

Cel mai disciplinat rebel
Și cel mai dificil discipol,
Sunt cel mai demodat model
Și sunt cel mai frumos ridicol.

Cel mai trufaș dintre smeriți
Cel mai fidel dintre adulteri,
Firescul dintre ipocriți
Și cel mai demon dintre îngeri.

Sunt cel ce sunt cum mă vedeți
Succint pierdut în amănunt,
Luați-mi totul dacă vreți
Ori lăsați așa cum sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cel mai frumos dintre toate lucrurile în viață este întâlnești o altă ființă umană alături de care să îți petreci viața. Relația este o adâncime tot mai mare, frumusețe și bucurie odată cu trecerea anilor. Iubirea dintre două persoane este cel mai minunat lucru. Dragostea nu poate fi găsită dacă o cauți în disperare sau dacă îți dorești și te rogi să o ai. Este vorba despre un accident divin și cel mai minunat lucru al vieții.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem necrepuscular

de foarte departe înțelegând felul de a fi al cristalelor
viața trebuia să meargă mai departe
pe mâine răspundeau judecătorii cu teamă
adormisem și somnul meu îi făcea redevină
la starea lor de dinainte de a mă preface a le da dreptate
foarte mulți nici nu mai înțelegeau
cine și despre ce se vorbește printre frunze de arin
lumina înserării devenise trup al cosmogoniei de leagăn
îl îmbălsămasem cu alte chipuri de scandinavi
dinadins victorioși asupra sinelui dacă
sângele prelingându-se din corăbii înghețate devine
altă lege a matematicii fluide
victorie nestinsă a clipei după fiorduri intrânde și ieșinde
din mine însumi ca dintr-o corabie a lui noe
azi mi s-a părut a fi așa & mâine mi se va părea la fel
șoferi saltimbanci își vor uni sufletele crepusculare
eu însă nu voi permite crepusculului să se atingă
de steaua cu clonț de rubin din care alte stele mușcară
zeii la zenit își mută turma seninul celest & angelic
mișcă planeții bunului eminescu & nu turma de demoni
cum cred unii& alții despre daimon
însă lungă e povestea prințului palid
pe fața netedului pământ
dureros de sfâșietor
înțelesul nemuritor

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Best-sellerul celor o mie și una de stări

diminețile erau locvace
apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar
chiar trecuse foarte multă vreme
de când cuvintele înghețaseră pe buze
începea primăvara și somnul devenise astral
cuvintele erau puține și rare
& eu mă pregăteam scriu
și să-ți dedic o carte despre funcția telepatică a limbajului
mi se prezisese va fi negreșit cel mai bine vândut best-seller
cuvintele erau umbra dintre mine și tine
întinzându-se peste univers
mai înainte ca soarele apună & trebuia
facem răsară iarași soarele
te trezeai în dimineți cețoase
aproape de aprilie bacovian&
eu întorceam lunile înapoi
ca și cum numai în ierni cu reni prin ierbi
s-ar desluși adevărata telepatie a pământului reavăn
mi se spunea
e prea mult dau sens giratoriu anotimpurilor
rațiunea naște capricii
singurele mele cuvinte erai tu
îmbrăcată într-o mantie dintr-o proză englezească
un peisaj neperisabil uitându-se cu atenție criticii de artă
l-au receptat după capacitatea de a trăi sentimental
printre umbre și lucruri de a evalua sensul tăcerii dintre cuvinte
izbindu-se de momentul zero al gratitudinii
și nonșalanței celor o mie și una de stări ale purgatoriului
prin care a trecut eu-l lui fichte student
desăvârșirea care nu există într-o dragoste mare
noaptea hoții de tablouri au intrat în muzeul scanat
citind în delir răspunsul la întrebarea
despre manifestarea telepatiei versus
originea gândului necavaleresc
best-sellerul în formă pură de mugure violet
plesnind de sub înghețul primăvaratec
cele o mie și una de stări ale purgatoriului

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca un joc de copii

Un fel de allegro îmi încetinește vârsta
E ca un joc ingenios de copii...
Care număr e mai mare 4 sau 5,
cinci sau patru?
Și cum le legi ca să-ți dea jumătatea lui 90? -
Cifră la care visez ajung la maturitate completă

Nu mai am grabă în trăirile-mi personale
Îmi trăiesc prezentul în fâșii de vise ornate cu iubire
Bradul meu lăuntric e plin de globuri multicolore
Care glob e mai frumos? Cel în formă de inimă
Sau cel ce irizează cerul în idile neîncepute?

Nu simt nicio diferență între zborul trecut
Și cel de acum când încep al 45-lea raid
Printre oameni, lumi și visele-mi juvenile
Am tot atâtea naivități ca și acum un an
Ca și acum 5 ani, ca și acum 30 ani...
Care naivitate e mai frumoasă dintre cele vechi și noi?
Cea dintr-un eu adolescentin sau cea ce mă însoțește acum?

Am străbat curajos și noua vârstă dată
Cu același joc copilăresc de-a ghicitul
Care cifră îmi va fi perechea ideală în viață?
4 sau 5? Cinci sau patru? Jumătatea lui cinci sau Jumătatea din 4?
Cu care să pot cuceri lumea
Rostogolind universuri paralele

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când încercăm îi schimbăm pe alții și să le spunem sfaturile noastre, poatear trebui tăcem din gură și să ne dăm seama dacă noi înșine suntem un exemplu și facem ceea ce cerem altora facă. Apoi, dacă chiar vrem fim de folos, ar fi bine tăcem, ascultăm și să înțelegem ce vrea celălalt. Dacă oamenii nu cer să fie ajutați, LASĂ-I ÎN PACE. Viziunea fiecăruia dintre noi despre lume este atât de limitată și îngustă încât e o dovadă de aroganță maximă crezi că știi ce e mai bine pentru altul când nici tu nu ai rezolvat multe dintre problemele de bază ale vieții. Ne credem superiori altora, însă la o simplă privire ne dăm seama cu smerenie că nu avem nici un drept intrăm cu bocancii în viața altora și, mai mult, vom plăti un preț uriaș pentru asta. Știu că poate nu este ce vrei auzi acum, însă mesajul acesta va face diferența în lumea în care trăim. Să lucrăm cu noi prima oară și să nu ne mai batem capul cu ce fac alții până când noi nu suntem întruchiparea a ceea ce vrem transmitem lumii.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Printre Morminte!

Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!

Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.

Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!

Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!

poezie de (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rosebud.poem autist

visasem scriu un poem autist
trecutul trebuia desființat &nopțile bacoviene
copleșind teribilul suflet din adâncuri
nu mă lăsasem &nu voiai rostesc cuvântul
enigma care înfășura lumea ori mai îndeaproape lumile
în care caiii sălbateci ai vidului îți hrănesc iluziile
pocnind din bici încerci adormi reducând aproape la absurd
întâmplările fericite ori în care ai visat fii fericit raza oaza beduină
imensitatea pustiului putând fi numărată fir de nisip după fir de nisip
acesta e viitorul prinț al vremelniciei rostește cuvântul și nu muri
sub mâini de nisip sufletul devine infinit djini îl conduc la trap
propunând o nouă mistică și desăvârșire însă nu rosti cuvântul
ultima clipă ultima strigare aidoma lui rosebud îți zic nu te pregăti
de moarte pe maluri de râu treci mai departe într-un poem ale cărui morfeme
transcend timpul & spațiul virtual dintre mine & oricine altcineva angajat
în mistica sublimului în desăvărșita singurătate a strigătului de om viu
răspunsul depășește fantezia și așază lucrurile faptele & întâmplările
nevoii de cifra doi abstracțiune a frumuseții pierdute & a inocenței
însă tu nu rosti cuvântul decât în tăcere singura ta armă devine epicul
ascuțit ca mii de săbii iluminând deșertul dintre tine și tine dintre sine
și întâmplările pe care le-ai considerat cândva fără emfază -n simplitatea
lor genuină sensul vieții nu se-nvârte
în sensul acelor de ceasornic
ci în mitul eternei reîntoarceri
nu mai poți sta locului printre romantici și nietzsche
& spiritul cotropește până la nermargini înfiorând inerția veșnicia toamna târzie
totul care mă făcea fiu alter ego-ul tău
poemul autist al cosmosului
& cel mai conștiincios om mergând încet pe drumul cel mai lung

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dimitrie Cantemir

Cel mai înalt dintre munți este Ceahlăul, care, dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca și Olimpul, Pindul sau Pelias.

în Descriptio Moldaviae, I. Partea geografică. Capitolul al V-lea. Despre munții și mineralele Moldovei (1716)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știi ce zic?

aici nu-i vorba de mine, sau despre cum ar trebui să ne mișcăm ca să fim plauzibili
acel zid pe care ți-ai imprimat urmele palmelor tale, acel zid care ți-a îngrădit existența
acum nu mai există, știu că nu crezi, ai rămas cu impresia asta
sufletul tău mutilat, inima ta rănită de moarte
un trup vlăguit nu mai are ce pierde
când privești o pasăre în colivie, spune ce vezi
pentru cine cânte și de ce, rog, ar trebui să o facă
când nu mai ai aer scoți capul pe geam
nu te mai interesează cum e timpul afară
dacă a nins ori dacă rândunelele încă își mai fac cuib
cred că așa a simțit frate-meu când și-a tăiat venele
când l-am întrebat de ce a făcut-o, a dat din umeri și atât. uneori
ți se pare prea mult, chiar dacă, pentru a fi pe val
trebuie te trezești un pic mai devreme
din ce în ce mai devreme, până când observi că nu mai poți observi diferența dintre noapte și zi
e patru dimineața și vezi soarele cu mustățile lui țâșnind înspre cer
noaptea, luna ți se pare o meduză albastră
nu-i simți veninul
pentru că el deja este în tine de când te-ai născut
cum am spus, aici nu-i vorba de mine. cine sunt eu ca să judec
aici e vorba de altceva, despre iarbă
despre nisipul pe care îl țin în pumni
și nu pentru a lăsa vreo cine știe ce dâră. tu
poate crezi că mi-e frică
nici pe departe
am văzut atâtea, am mâncat destulă pâine uscată
am iubit am plâns și am râs suficient de mult
încât să nu mă mai doară nimic
dar tu?

eu atâta te întreb, ce argumente ai
vino cu ceva credibil, cerul va fi același în orice condiție

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Între lumi

Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înșine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viața așa cum nu e ea
Și vinu-l sorb încet ca și cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeși în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,

Simt o lume în mine
Ce cred euo cunosc
O lume împletită din mai multe vieți
Scriu viața așa cum a fost ea o dată
Și vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine știut
Mă face zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învățat din ele tot n-am învățat,

Simt o lume sub mine
Ce cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede și nu vreau paharul sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbește
"E totul creat doar de mintea ta"
Și totul se risipește...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Lască Știuio: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea că își pierde o bună parte din timp încercând trăiască; totuși, mobilul care-i lipsește acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situației este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obține niciodată un răspuns, cu atât mai puțin o pâine pentru a-și umple... timpul. Trebuie recunoaștem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, știind că își pierde timpul, având noțiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" și "timp", atenția lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-și piardă timpul, dacă nu a reușit încă pună sub semnul întrebării, nici măcar preț de o milisecundă, puterea sa de înțelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu știe piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopții îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuși, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini și pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în șir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.

replici, scenariu de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Nazim Hikmet

Din scrisorile din Închisoarea Munnever

Cea mai frumosă dintre mări
e cea în care încă noi n-am navigat.
Cel mai frumos dintre fiii noștri
e cel care încă nu s-a înălțat...
Cele mai frumoase dintre clipele noastre
sunt cele pe care încă nu le-am trăit....
Și cel mai frumos lucru pe care-aș vrea sa ți-l spun
Încă nu l-ai auzit...

poezie celebră de (1942)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.
Marian Hotca

Poem existențial

de la un timp liniștea pare mai albă
o alunecare oarbă în infinitul morții
asemenea pașilor calzi pe nisipul clipei
alerg cu restul din viață
prin verdele crud
scurs din toate cerurile ce-au trecut
și mă întreb
dacă viața aceasta aproape epuizată
nu e decât
o bâlbâială a aerului
în care ne-am rătăcit
cândva
fără știm

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel mai iubit

Fiecare om este cel mai iubit dintre pământeni,
Chiar și Ulise, ce multă durere i-au adus
Iubirea și ura zeițelor,
Visez și eu, te visez, Ulise,
Așa cum tu visezi pe mine,
Zise prietenul Vasile, unele capete au căzut,
Toate visau la tine, Ulise.
M-am trezit cu o rană adâncă deasupra umerilor,
Nu mai aveam cap, se întâmplă,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheața din martie,
m-am rugat Celui de Sus,
El mi-a amintit de toate războaiele sângeroase,
Ce te miri? M-a întrebat, nu ești tu cel mai iubit dintre pământeni?
Ce te miri?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

"Aș fi vrut -mi trăiesc viața așa cum am vrut și nu viața pe care o așteptau alții de la mine". Acesta a fost cel mai întâlnit regret printre bolnavi. Când oamenii realizează că viața lor este pe punctul de a se sfârși, se uită în trecut și își dau seama câte visuri au rămas neîmplinite. Mulți dintre oameni nu și-au onorat nici măcar jumătate dintre visurile pe care le-au avut și asta din cauza deciziilor pe care le-au luat sau nu le-au luat. Sănătatea aduce cu ea o libertate de care puțini suntem conștienți, până în momentul în care nu o mai avem...

în Top 5 regrete ale muribunzilor
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De neconceput

Am strâns atâta dragoste în mine...
Și toată-toată, numai pentru tine!
Doar pentru tine, scumpa mea iubită,
Doar pentru tine-i dragostea mea infinită!

Doar tu ai reușit faci din mine,
Ceea ce altele: o sută, n-au putut!
Și încă atâtea de ar mai râvni la mine,
Tot ai rămâne de neîntrecut!

De ar fi toate la fel cum ești tu,
Ar arăta cu totul altfel lumea...
Nu și-ar mai pierde nimeni cumpătu',
Am privi cu alți ochi iubirea!

N-am mai interpreta nimic greșit,
Nu am avea de ce să ne mai temem...
Ar fi totul atât de diferit,
Nu am avea ce să mai pierdem!

Ne-am respecta mai mult - cu siguranță!
Am înțelege în sfârșit ce-ar trebui
ne dorim cu toții de la viață:
Am înțelege în sfârșit ce-nseamnă A IUBI.

Ar fi totul mult mai intens de-atât,
Am înțelege mult mai multe...
Nu ne-ar mai sta nicicând dragostea-n gât,
Nu ne-am mai pierde-n amănunte!

Ar fi totul pe față, n-ar mai trebui
ne ținem captive sentimentele!
N-ar mai avea cine contribui
La contopirea noastră cu regretele.

Am fi exact cum ne vrea Dumnezeu:
Cu trup și suflet unul lângă altul,
Exact cum am ajuns fiu și eu -
Sută la sută implicat cu totul.

Și toate astea, datorită ție,
Căci eu, ca tine, n-am mai întâlnit!
Un suflet care valorează cât o mie,
Atât de greu de-nlocuit, de definit...

Ești sfântă, ești la alt nivel, ești altceva
Sau cel puțin, eu nufi crezut
poate exista în lume așa ceva...
Un om ca tine, de neconceput!

poezie de (8 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De dragoste de vară de demult poem de dincolo de sistemul solar sau despre felul în care poezia străbate cosmosul

astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au așezat în juru-mi și am început le citesc poezii
polina se bătea cu geraldine
se trăgeau de părul verde și o poezie romantică
se-ntorcea în lesbos
eu nu eram de acord cu ele
și le-am măsurat cosițele
până când ele și toate fetele de care mă îndrăgostisem
cândva mărșăluiau prin viața-mi cu pas vioi
un om este egal cu un om
un poem este egal cu un poem
dar un om și un poem nu este egal cu un om și cu un poem
se ia o carte de pe primul rând din biblioteca maharadjahului
și se observă felul în care lumina plăpândă a poeziei devine farul din Alexandria
după aceea după ai văzut de foarte departe lumina care ți s-a oprit în gene și nu mai poate înainta decât exact așa cum spune un mare campion escaladând un mușuroi de furnici
stabilind felul în care furnicile își fac provizii pentru suflet
te odihnești puțin
îți tragi sufletul la perfectul simplu
pentru a nu fi uitată vechimea descălecării de pe cal a legiunii a cincea
EBRAICA
dar dacă nu au venit să ne păzească pe cai
dacă au venitără pe jos și dacă nu au venit să ne păzească deloc
ci au venit mai curând să ne fure
istoricii au anumite documente știm asta noi știm asta
și uneori la lumina stelelor din adolescență scoatem la iveală rezervele
de stilou
de parfum
de femeie
de cioburi
de inscripții
de bello-dacico
știm unde se află noi știm unde se află
ni le-a arătat un imperiu când era o zi de retragere
într-o noapte de o mie de ani
eram cu șeherezada
nu-mi cereți amănunte
eu aveam treabă cu felul în care ea îi compunea povestiri lui borges
marele sultan al literaturii care voia s-o decapiteze
de aceea eu viteaz pînă la călcîiul lui achile
m-am pus la pândă să-i fur capul șeherezadei pentru a nu-l lăsa patagonezilor
care nu se pricep decât la vite cum să le taie capul
un poem de borges este un poem de borges
o povestire a șeherezadei îți dă dreptul respiri
inspiri futurist ca madonna ori ca la maglavit
eu nu știu de fapt cum se respiră la maglavit
cred că mai curând îți ții respirația
te faci una cu pământul
DUMNEZEU INTRĂ ÎN TINE
PE LOCUL RĂMAS GOL ÎNTRE TINE ȘI LUME
SE CLĂDEȘTE O BISERICĂ
o mănastire de pomenire cum n-a mai fost altă
era o noapte de vară și mi se ceruse rescriu istoria lumii
prietenii mei se așezară-n cerc
eu i-am așezat în sferă
apoi în cer
ei m-au izbit de pământ cu o critică literară
eu m-am șers pe mâini cu prosopul pe care mi l-a aruncat shakespeare
îndrăgostit de regină așa cum scrie în volumul 33 de mii din shakespearologie
așa spun și eu
prosopul acela e divin
e al unui mare boxer
am observat că în pauze mohammed ali îl utiliza
pentru satisfacția publicului în delir
ceea ce m-a marcat pe mine a fost antrenamentul lui dintr-o pădure de sequoia
a tăiat copaci și a câștigat atât de multe titluri mondiale
mărturisesc că am fost un pic invidios n-am fost niciodată în ring
să mă bat cu el și să-i fur toporul cu care a defrișat o pădure de seqouia
ce-aș fi făcut cu atâta verdeață aș fi scris o ce-aș mai fi scris viitorul
sunt inventatorul poemelor gen sequoia
homer nu s-a plimbat niciodată printr-o astfel de pădure lunatecă
nu era orb
noi suntem chiorii lui
îl citim și nu-l vedem bine
ne trebuie un telescop cel mai perfect telescop
cu mult peste puterea sistemului solar
numai așa am putea înțelege cu adevărat cum se văd
de dincolo de sistemul solar
profeții
nu-i mai enumăr
vocea lor metalică străbate undele gamma
și sparge dronele amplasate pe direcția atomică a sufletului
mi-e foarte dor de ceva
de un singur lucru poate insuficient definit
o definiție a luminii în poezie încă nu există
lumina emanată de vocale și de consoane dintr-un poem transmodernist
n-a ajuns la noi
consoana s consoana z și alte consoane specifice planetei ori sateliților de pe saturn și de pe jupiter adevărata muzică a sferelor descrisă de pitagora în singura carte scrisă de el după întoaercerea din egipt de printre caldei cartea se găsește în anticariatul de pe lăpușneanu
nu vă fie frică nu vă decapitează doar încetinește moartea tehuie
apoi mai îmi este dor de ceva foarte bine definit
o vorbire dintre umberto eco și borges până înspre ora cinci dimineața
despre starea infinită a narațiunii de fum
șeherezada iubește
m-a luat de mână
mi-a pus palma în palma ei dumnezeie
mi-a dus mâna înspre chip
chip de carne de lut oase vibrând de dorință
m-a rugat să nu-i tai capul s-o mai iert
nu sunt eu sultanul ei
ci doar efemerul năprasnicul ei vis despre mine
și eu o iubesc
pentru ea numai pentru ea am citit toate bibliotecile lumii
atât

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

P-o-e-m 111

Cel mai frumos poem nu are coapse
Are îngeri care se înalță cu tâmple argintii preafrumoși
Precum în poveștile bifate cu x din librării
Pentru care se fac precomenzi
Și se vând încă/ foarte bine

Nu știu acești cumpărători că poemele-vid
Sunt goale de sentimente și fiecare cuvânt din cofrajul lor se deșiră iar poetul-care-mai-zboară-cu-norii scrie în graffiti mesajul lumii de dincolo de zona zero non politically
Acul kilometrajului derapează pare înghițit de
Molozul cuvintelor poetul s-a ascuns într -un pet și numai noi ăștia număram clipele care fumează iarbă

Timpul încă miroase a scris? Păsări-himere
Ne sparg geamurile cu zboruri în zig-zag
și se așază pe rafturi ca niște relicve ale erei
Când poemele mușcau cu dinți de fildeș urechea poetului ce nu s-a sinucis

Cel mai frumos poem este despre cum nu se scrie
Poezie tâmpită și despre funicularul în care poeții se urcă
cu Dumnezeu... poeții întregesc lumina
Bat toaca în schitul unde pustnici scuipă
plămânii roșii ai scrisului-jertfă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook