Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zâmbet

Prin nesiguranța zâmbetului vezi ploaia
Așa cum trebuie să plouă în nopțile când plângi-
Te întrebi, desigur,
de ce din acel punct galben nu plouă,
te întrebi de ce zâmbetul
e pentru tine o lacrimă abia născută și de nevăzut
în miezul acelui punct luminos-

în suflet, unde viața așteaptă să râdă,
unde umbrele nu au loc iar întrebările
stau picior peste picior
arătându-și genunchii celor care trec dincolo,
spre țărmul negru cu coapse uscate-

una câte una se așază la rând
nopțile tale în care plângi -
în care îți amintești că trebuie să plouă-
(le alegi după semne doar de tine știute,
după semnele pe care le purtați împreună)-
dezvelite, - pașii urmându-le credincioși,
cu lanțuri parfumate și îmbietoare la glezne-
se ridică în sufletul tău încet,
sprijinindu-se pe amintiri

și amintirile, încet, plâng...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniela Achim Harabagiu

Plouă

Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a ‘nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum aș putea să stau indiferent când văd cum plângi că nu ai casa visurilor tale, iar eu te văd stai cu fundul pe un munte de cărămizi cu care poți construiești un castel? Ai materia primă, ai și uneltele, și sigur știi pui câte o cărămidă, una peste alta, și să le faci stea bine lipite. Și dacă nu știi, înveți repede. În primul rând nu te uiți unde trebuie ca să vezi cărămizile. Dar de fapt, spun prostii. Sunt sigur știi foarte bine stai cu fundul pe toate cărămizile de care ai nevoie. Pune mâna pe una și așeaz-o peste cealaltă! Piramidele s-au construit punând o piatră peste alta. La fel și Roma. Nu a durat 3 zile, ci ani. Mi-ar părea rău să te văd trecând prin această viață dorind puțin. Mi-ar părea rău văd cum stai în ploaie, vânt și frig cu toate cărămizile astea lângă tine. Îți ofer o metodă pe care am descoperit-o și care este următorul nivel în dezvoltarea personală. Dincolo de motivație, încredere în sine, emoții. Deci? Ce ai făcut azi care să conteze în strategia unei vieți mai bune? Ai pus azi o cărămidă la noul tău stil de viață?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii nu se pornesc pe drumul schimbării pentru că nu sunt gata. Nu sunt încă pregătiți psihic și emoțional. Scuzele cu: nu am bani, nu știu de unde să încep, nu am pe nimeni care să mă ajute, sunt doar mecanisme de apărare ale minții, prin care te ascunzi și fugi de schimbare. Când ești gata, totul apare în cale: maeștri, mentori, oameni care să te ajute, oportunități, totul se aranjează pentru tine. Și sufletul știe acest lucru, el nu are teamă. Dar mintea te ține pe loc în limitări, temeri și convingeri negative. Când vei fi gata renunți la ceea ce nu te-a ajutat și la ceea ce nu te ajută nici în clipa de față (gânduri, convingeri, credințe, obiceiuri), atunci te vei porni pe marele tău drum. Dar cât timp te vei încăpățâna faci ca tine și doar ca tine, crezând că doar tu ai dreptate și refuzând orice vine spre tine ca și semn și lecție de viață, vei rămâne tot în același punct ani la rând. Ori te vei îmbolnăvi, ori viața îți va da o situație șocantă prin care să conștientizezi, dar aceste lucruri sunt dureroase. Ele se întâmplă atunci când sufletul vrea să se salveze, să îți arate că nu e bine cum trăiești și că el nu mai poate așa. Dar de ce să ajungi acolo, în acel punct dureros? Nu mai bine conștientizezi și faci schimbările care se cuvin? Ce se poate întâmpla atât de rău?!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dincolo de suflet... mai e loc

Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.

Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.

Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.

Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.

Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Social Media Poem

Trebuie știi și tu odată, cum e
Să fii în trend ca toată lumea bună
Și locuiești deja în Paradis
Home- Garden Residence
unde poți - ți achizitionezi
gadget-uri de fericire cu garanție
de cel putin doi ani, cu condiția zâmbești
mereu ca în reclamele la pasta de dinți.

Trebuie știi și tu odată, cum e
iubești atât cât este recomandat
de influenceri spirituali, fără suferi,
ca să nu te încarci de energia negativă
a celor ce stau prea aproape de spațiul
tău personal și să îți fie suficient ești
înconjurat de peste o mie și una
de prieteni virtuali, care like you
așa cum te postezi și cu care să tweetezi
uneori, emoticonând împreună!

Trebuie știi și tu odată, cum e
faci exerciții de respirație în loc să răsufli
obosit, agitat, îngândurat sau binedispus și
faci jogging în fiecare seară sau dimineață
prin parcuri, prin iubiri și prin viață
și viața să treacă pe lângă tine fără -ți pară rău!

poezie de (23 septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Când

trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând -nfrangă
pământul negru să-l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar pună
știu atunci , lacrima prin vârf de condei începe încet să curgă

chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă

de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță

când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, să plouă

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asta e viața

nu te plângi niciodată,
Că ești în singurătate!
În jurul tău sunt
Atâtea felurite culori!..
De ce nu le vezi,
Nu le îngrijești,
Nu le aperi,
Nu le întrebi:
Cum ele pot exista
Fără pic de atenție
Din partea ta?

Pornește,
Croiește o cale,
Un popas!
Nu te încercui
În găoacea ta de impas!
Auzi cum te cheamă?
Simți cum te strigă?!
Parcursul ăsta ți-e dat,
Pe tine vrea să te vadă,
Pășește-nainte
Și vezi, să nu cazi!
Unde ți-e gândul?!

Trezește în tine
Simțul răspunderii!
Vezi ce ai de făcut
Și rostul e care?

Noi toți trecem mereu
Peste o clipă fatală!
Palpează ale tale mâini și picioare:
Tu ești
Ființa ta chemătoare!

Toate se cer
De tine puse-n mișcare!..
Atunci când
Echilibrul tău,
Se pare,
Nu te mai dirijează,
Tu te deșteaptă!
Tu te înalță!
Și intră cuminte
La tine acasă!
Dă viață altor bucurii,
Alte comori salvează!

De dincolo de noapte,
O stea îți zâmbește
În calea ta,
O binecuvântează!
Pășește-nainte semeț!
Cearcă -i sădești
O proaspătă,
Caldă,
Frumoasă de tot
Dimineață!

Asta e viața!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nica Țene

Mama

Mi-e dor de tine mamă și aș vrea
fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristețea de pe fruntea mea
așa cum o făceai, fiind cu tine.

Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
culegem și ciuperci și flori
și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...

Dar unde ești? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îți aprind, cu lacrimi, lumânare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Titina Nică Țene

Mama

Mi-e dor de tine mamă și aș vrea
fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristețea de pe fruntea mea
așa cum o făceai, fiind cu tine.

Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
culegem și ciuperci și flori
și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...

Dar unde ești? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îți aprind, cu lacrimi, lumânare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Doar nebunii

Mai pune mă' mâna pe-o carte
Rafturile gem, uite se rup
Viața e ca o închisoare și la zdup
Nu poți ai de alta parte

Tainițele se desprind din tine
Uită-te nisipul cum îți cură
Acadelele car îți ies din gură,
Mai bine le-ai fi înghițit, mai bine

Ia cartofii de pe jar trag în lună
Doar nebunii pot scrie poezii
Uită-te în oglindă, nu te mai hlizi
Când lumina umbrele-și adună

Pune întrebări, află cine ești
Semnele coboară peste noi de sus
De ce ești în stare, cine te-a adus
Aici unde plouă noaptea prin ferești

Lasă-le să zboare celelalte trebi
Toacă-le mărunt până se pierd
Vorbele cu care crezi că te dezmierd
Vin de la străinii despre care întrebi

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când te-am întâlnit prima dată

erai undeva la periferia ta

acolo unde nimeni nu ajunsese vreodată

îmi amintesc, era frig

mergeam zgribulită

cu gluga trasă, nimeni să nu mă recunoască

am trecut poduri, mocirle, gropi de gunoi

amintirile veneau după mine ca omizile grăbite

când simt contracțiile și se îndreaptă spre adăpost

să-și bandajeze corpurile-n giulgiuri

și veneau în masă ca după un exod al iubirii

se bandajau în larve, multe, mici

toate grămadă, fără nume

ca după un dezastru, ca după un blestem

neidentificate și fără cruci

gata pentru viața de apoi

într-o viitură comună

tot felul de femei picior peste picior le păzeau

cu țigările aprinse, rujate, singure

ele însele pietre funerare

pietre de hotar, nici nu mai contează

undeva aici printre oseminte

am văzut un loc verde, foarte verde

un luminiș, culoarea lui n-o pot explica

pentru că nu e pe Pământ

e doar în tine, nici tu nu știi de ea

ți se vede în ochi de câte ori mă privești

un parazit de care nu ai habar

care-ți mănâncă pe-ascuns din măruntaie

la fel acest loc defrișat

se întinde și mai mult când mă întâlnește

un fel de răsărit al copilului din tine

de la o vreme orbesc

de câte ori dau mâna cu tine și nu știu de ce

încep par deja nu mai sunt de prin locurile astea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Și zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, și-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veșnic ne grăbim.
Trebuie facem și una, și alta,
Trebuie mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă și trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu și de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar ființe mute.

Timpul ne aleargă. Hai -ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul și trupul ni le obosim
Si scânteia vieții, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideți trăim iar, cu-adevărat!
Haideți ne pese, ne bucurăm
Si ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni și să știm ce-i doare,
Să râdem, plângem, ne întâlnim
Nu doar când se naște sau atunci când moare
Cineva pe care zicem -l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a ști când viața ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârșit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Și nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.

Când plouă...

Când plouă, sufletu-mi e solitar,
Când plouă, ochii mi se umezesc,
Când plouă, lumea stă în loc,
Când plouă, aș vrea mai trăiesc...

Dar vezi tu... ploaia-i trecătoare
Și sufletul mi-l mișcă-ncetișor
De-o vreme viața-mi zburdă cu ardoare
Căci amintirile mă prind din zbor..

Când plouă, totu-i treaz și mort e totul
Când plouă, legături se-ntrepătrund
Când plouă, tot ce-aud e zgomotul
Când plouă, sufletu-mi forfotând.

poezie de din Când liniștea vorbește (4 mai 2016)
Adăugat de Simona PetriSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Sunt rătăciri de clipe care te fac să te întrebi, la răscruci de zori de zi, încotro -ți îndrepți pașii. Apoi constați că nu trebuie să îți faci planuri și că de fapt altcineva face planurile pentru tine... tu doar trebuie să te lași ghidat și să îți urmezi calea, pentru că, indiferent de ce planuri îți vei face tu lucrurile se vor întâmpla exact așa cum sunt destinate să se întâmple!

citat din (2018)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă

Plouă și ploaia
se varsă-n morminte
Ce tac

Plouă și apa
învie oseminte
Ce zac

Plouă și vântul
cutremură cruci
Care plâng

Plouă și ploaia
îmi sapă tăcerea
Din gând

poezie de
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Umbra ta flămândă îmi gustă până la capăt tristețea

se așază
încet
pe gambe
pe coapse
își plimbă neînțelesul cuvintelor
intră în vis
răscolește o lume întreagă
născută în sângele meu
trăită de două mâini
pline de strigăt

umbra ta flămândă pare o gură imensă
făcută pentru a gusta
o rătăcire a lumii ce s-a deșteptat în mine
o ieșire a sinelui despre care mâinile
au tot povestit
și nimic nu mai e cum a fost
nici visul
nici sângele
care s-a tot amestecat
cu fiecare iluzie
ce s-a cuibărit în sufletul meu

umbra ta
fără vârstă
se așază
pe gambe
pe coapse
ca o gură flămândă
mestecă încet
primele semne
ale ruperii mele de trecut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În momentul în care îți asumi responsabilitatea pentru viața altui om îi transmiți următoarele: - eu știu, tu nu știi, deci eu sunt superior iar tu inferior. - tu nu ești în stare gândești pentru tine, așa am să o fac eu în locul tău cu gândirea mea care e mai bună pentru tine. - nu te pot accepta așa cum ești, cu ritmul tău de evoluție, cu lecțiile tale, cu propriul tău proces de devenire deci simt nevoia să îți grăbesc procesul, să te schimb și repar, evident, după propria mea percepție și cunoaștere a lumii. - ceea ce tu trăiești azi din punctul meu de vedere nu poate fi tolerat și trebuie să trăiești altceva pentru că așa simt eu nevoia pentru tine.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În afara ta

cât să trec cele 1000 dimensiuni

mai mult decât un dor și
până la o altă naștere din tine!?

și știi am pleopele grele de-atâta pământ
încât, deși nu-ți amintești, cobori mă arăți
punct cu punct.

de fapt, în somnul tău pot văd totul descompus
curgând spre un plus infinit
abia după ce am urcat treptele
și m-ai rostogolit în aer într-o miime de timp,

brusc trezită adânc spre îndestulare
și răvășindu-mă cea de zi cu zi prin ceața gri,
cu o mână întinsă spre a te primi;
dar mai grea decât trupul.

așa cum ar putea pleca neînsuflețit
de un adevăr omenesc atins de tine:

în doar două aripi, de lipsire păzindu-mi rana,
Atlasul norilor și Queen

măsurându-mă a 1001 dimensiune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ninsoare peste amintiri

Am dat foc la cuvinte și lumina lor mângâie noaptea,
mă strecor pe cărări uitate de stele,
până la tine mai este un veac de orgolii
pe care le înving pe rând.

Degeaba înfrigurată te frămânți,
norii apăsători împart straturi de ceață.
O să te chem acolo dincolo de umbre
și ne vom întâlni pe o faleză de mare
cu inimile rănite de o cruda înfometare
de aerul tras în piept pe nerăsuflate
ca după O fugă prin colbul câmpiei
unde ne-am însămânțat dragostea.

Orice privire mi se pare uitucă
și încearcă acum să te cuprindă goală
în casa nunții tale de taină.
Mă întreb care-i prețul cel pot oferi
pentru o iubire fără contur
din care plouă cu îngeri de hârtie
pe umerii tăi albi de crin înflorit,
de unde nu cade nicio petală
și rămân cu singurătatea ciugulită de păsări
în piețele publice ale orașului de iarnă
unde o să ningă peste amintiri.

Cândva cerul o să împartă lumini,
am să le strâng în paharele goale
unde paianjeni își țes pânza subțire
în care mă-nvăluie nepăsător timpul
și tu o să fugi
sau poate rămâi.

poezie de (25 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar toamnă

Te prind toamnă în palmele mele,
Culoarea ta ruginie în suflet mi-a intrat,
Prin frunze moarte îmi caut veșnicie,
Din zborul unui gând eu astăzi te-am luat!

Cu pași plini de iubire, spre tine mă îndrept,
În fiecare an tu mă cuprinzi cu-a tale vise,
Tot ce-mi oferi e viața, am înteles!
În tine, sunt toate nopțile de dragoste promise.

Te scuturi de speranțe și le oferi în dar,
Celor nostalgici, plini de dăruire.
Prin liniștea și puritatea ce-o trăiești,
Aduci în jurul tău doar iubire!

Acoperă-mă toamnă cu parfumul tău,
Îmbracă-mă în covor de frunze ruginii,
Plouă peste mine magia ta,
Lasă-te descoperită de oamenii cu suflete vii!

poezie de (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook