Rațele albe
Ascult vântul cum piaptănă pomii
ca pe niște copii ciufuliți,
și mi-e dor de sălciile noastre stinghere
de pe malul pârâului cu apă puțină,
de orele după amiezelor noastre
tulburate de măcăitul rațelor albe.
Stăteam pe două pietroaie din cremene
lustruite de ape, de trecerea vremii.
Ochii mei erau triști, ochii tăi erau plânși.
Ne priveam pierduți,
ca doi orbi în biserică într-o noapte de denii.
Trenul tău pleca mâine dimineață,
trenul meu încă nu sosise, dar știam amândoi:
N-o să ne mai întâlnim niciodată.
Viața ne va rotunji, ne va lustrui,
și ne vom rostogoli pe cărările ei
cu semnele de circulație stricate.
Sălciile noastre stinghere
vor unbri alți ochi, alte priviri,
pietrele noastre din cremene,
lustruite de ape, de trecerea vremii, rațele albe,
vor fi martorele altor despărțiri,
și doar aducerea aminte și vântul serii,
undeva departe, departe,
vor dăinui.
poezie de Dan David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rațe
- poezii despre apă
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre seară
Citate similare
În liniștea serii
E tărziu și pașii mei se pierd
în umbra serii
stropi de ploaie
coboară pe alei
într-o liniște deplină
în curând vântul
va aduna frunele căzute
iar fulgi mari se vor așterne
peste trecut
gândurile noastre rătăcesc
prin destine
căutând un nou început
simt firul ierbii
cum alunecă pe gheață
depănând amintirile,
ca într-o poveste
cerul-i o oglindă
ce-mi reflectă visul
șiraguri de mărgele
adunâd din stele
cred c-acolo, tu îmi ești lumină
undeva departe...
prin locuri fără de nume
clipele timpului se schimbă mereu
stropi de dor prefăcuți în ruină,
când soarele apune în priviri.
poezie de Maria Ciobotariu din Nou volum de poezii ,,Un strop de infinit,, (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre schimbare, poezii despre ploaie, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Prin gările cu firme-albastre
Tristețea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...
Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Și setea noilor senzații,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantații
De mătrăgună și cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Și gările cu firme-albastre!...
Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbește,
Și-n forța aburilor cântă
Viteza roților ce crește...
Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Și coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Și glas de cobe ce-nspăimântă!...
Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veșnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omenești, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluș capitonate!...
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuți să stea pe loc...
El singur,
El,
Și numai trenul,
Creează-n urma lui distanța
Monotonia
Și refrenul
Din care ne-adăpăm speranța
Toți călătorii spre mai bine...
Și numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul știe-anume cine
Și câți din cei plecați aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...
poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre negru, poezii despre gări, poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre viteză sau poezii despre verde
Același suflet
Vocea mi-e sugrumată
Nu pot opri lacrimi să curgă
Când ochii tăi îmi spun
Te iubesc
Voi fi aici orice secundă
Îngerul tău, nu-ți fie frică
Și ochii tăi îmi spun
Te iubesc
Mami
Același suflet îl avem
În două inimi separate
Noapte și zi vom împărți
Un singul vis
Același drum noi îl avem
Îngerii vor să ne arate
Buzele noastre vor șopti
Mereu, la fel...
Șoapte
cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre voce
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Trenul vieții
Viața este ca o călătorie cu trenul, cu toate opririle, ocolurile și accidentele. Continuăm, ne întâlnim cu părinții și credem că vor călători întotdeauna cu noi, dar la o anumită oprire vor coborî și trebuie să ne continuăm călătoria fără ei. Dar vor fi mulți pasageri în tren, frații, verii, prietenii noștri, chiar și dragostea vieții noastre. Mulți vor ieși și vor lăsa un mare gol. Cu alții nici nu vom observa că au renunțat. Este o călătorie plină de bucurii, dureri, salutări și rămas bun.
Succesul constă în: a avea o relație bună cu toată lumea.
Marea enigmă este: nu știm niciodată la ce oprire să coborâm.
Prin urmare, trebuie să trăim, să iubim, să iertăm și să dăm mereu tot ce putem! Pentru că atunci când vine momentul în care trebuie să coborâm și locul nostru este gol, ar trebui să rămână numai gânduri frumoase despre noi și să călătorească pentru totdeauna în trenul vieții!!!
Îți doresc ca și călătoria ta să fie mai frumoasă în fiecare zi, să ai mereu dragoste, sănătate, succes și bani cu tine.
Multe mulțumiri tuturor călătorilor din trenul vieții mele!!! Oamenii puternici știu cum să-și mențină viața. Chiar și cu lacrimi în ochi, poți spune zâmbind: SUNT OK. Postez doar pentru a spune: E frumos că existați.
Adăugat de Marius Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre succes, poezii despre vară, poezii despre urări, poezii despre sănătate sau poezii despre prietenie
Suflete nemuritoare
Eu sunt aceea
Care te-am citit
In miez de noapte
M-am si îndrăgostit
De atunci noi...
Eu tu... tu eu
Ne întâlnim mereu
Ne facem viața
Mai frumoasă
Si sufletul si inima
In corp la noi
Vibreaza
Tu mai strigat
In poezie
Mi-ai pregătit
Un așternut
Frumos din flori
De păpădie
De-i noapte sau zi
Mâinile noastre
Sufletele noastre
Vesnic vor trăi
Se vor găsi!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre mâini, poezii despre miezul nopții sau poezii despre inimă
A sosit trenul mult așteptat
Îmbrățișează-mă
pentru fiecare îmbrățișare ce nu ne-am dat!
Sărută-mă
pentru toate sărutările pierdute!
Privește în ochii mei și vezi-mi viața de acum.
Atinge-mi pielea
pentru fiecare dată când am fi vrut să o facem,
neputând din cauza desenelor ce nu erau ale noastre.
Simte respirația-mi ce compune melodii cu a ta,
pentru toate nopțile trecute separați.
Accelerează-ți suflarea pentru a lăsa liber
zborul dorinței de a iubi,
ce mereu l-am înfrânat
dar niciodată nu l-am abandonat,
așteptând momentul just ca un veritabil acrobat.
Strânge-mi mâinile să simt sub piele
toate dățile când aș fi vrut să te ating,
măcar o atingere ușoară precum dansul de iele,
unindu-ne-n visare îvăluiți de feeling.
Caută-mi trupul cum eu îl caut pe-al tău,
inimile noastre deja se cunosc,
nu mai avem temă de-a ne prăbuși în hău,
sufletele noastre sunt unite,
ale nostre lacrimi pregătite
de a coborâ pe-acelaș obraz împreună,
a iubirii noastre arvună.
Acum, calea noastră ferată e una,
a sosit trenul mult așteptat.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrânare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sărut
Doar ochii
Eu am rămas printre destine pendulând
Iar versul mi s-a stins în negura de șoapte,
Doar ochii mei încă veghează suspinând,
S-apară chipul tău frumos în miez de noapte.
Încerc să te întrezăresc doar printre amintiri
Și prin cenușa visurilor noastre spulberate,
Prin disperarea și furtuna unor mari iubiri,
Neverosimile iluzii și-amăgiri deșarte.
Voi rătăci mereu printre destine pătimind
Și graiul meu va amuți curând în lumea fără șoapte,
Doar ochii mei vor sta de veghe strălucind,
Ca ochii de argint ai prădătorilor din noapte.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre cenușă
Ninge-n ochii tăi cu liniști albe
ninge, ninge,
ninge-n
casa de pământ
din cimitirul cerului,
ninge peste tine
și-n ochii tăi sticloși
cu liniști albe, mamă.
Știu, este posibil
să îmbâtrânesc mai repede
când tu nu ești,
de aceea șoaptele-mi
stau ascunse-n tăceri de heruvim,
ochi ațintiți spre poarta-ți
nedeschisă de nimeni
limba de plumb a liniștii.
Te zăresc undeva
printre lacrimi de ceară,
gândurile mele stinghere
te văd tristă,
îngândurată și mică.
Te-aș chema,
dar nu știu dacă țipătul meu
te va atinge,
aducându-mi
mângâierea sărutului
și binecuvântarea ta
ca pe o reflexie.
Mamă,
tu ai plecat
într-o croazieră în timp,
de aceea
nu ți-am spus niciodată, adio
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre posibilitate, poezii despre plumb, poezii despre ninsoare sau poezii despre mamă
Despărțire
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.
O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.
Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.
Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.
Săruturile noastre cu flăcările lor
N-o să mai incendieze pădurile albastre
Iar sufletele noastre, zburând încetișor,
N-o să se mai înalțe căzând mereu spre astre.
Ca niște ghimpi vom scoate treptat din amândoi
Aducerile-aminte și vom privi la chipul
Iubirii care cade șovăitor în noi
Cum dintr-un țărm de stâncă-ntr-un golf adânc nisipul.
Dar liniștea de-atuncea n-o vom mai regăsi,
Și singuri vom petrece cele din urmă clipe
În timp ce pescărușul iubirii va muri
Bătând încă o dată din largile-i aripe...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre albastru, poezii despre spațiul cosmic sau poezii despre păduri
Seceta
Soarele a băut râul
Valuri străvezii de căldură aduc
Aminte de valurile unui mort
Au rămas bolovanii
Au rămas rădăcinile
Au rămas scheletele albe ale celor înecați
Plouă
Cerul s-a înduioșat.
Mâine albia din nou va fi plină
Vor rămâne la fund bolovanii
Vor rămâne la fund rădăcinile
Vor rămâne la fund scheletele albe
ale celor înecați
În ochii mei persistă groaza
Când râd va seca din nou
Vor fi aceiași bolovani
Vor fi aceleași rădăcini,
Vor fi mai multe schelete.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre râs, poezii despre groază, poezii despre alb sau poezii despre Soare
O mică lacrimă
Eu am o lacrimă în ochii mei,
Cu mâna vreau să o pot șterge,
Că vreau să te păstrez în ei
Și dorul meu de tine ar plânge.
Cu tine-n ochi și chear în suflet
Iubirea ta n-o pot atinge,
Iar ochii mei vor fi mai triști
Și-n veci nu vor mai plânge.
O lacrimă de-a ta de-ar fi,
Acolo gândul meu l-aș ține
Și-un gând în inimă ar înflori
Ca atunci când eram cu tine.
Ți-aș da căldură, dacă vrei,
Că am sufletul fierbinte
Și dor cu liniște în ochii tăi
Așa ca tu să mă ții minte.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre plâns sau poezii despre flori
Alți zori... aceleași urme în noapte
Zorii se întind între tăcerile noastre
încuviințate parcă, până și de Dumnezeu,
într-un târziu... când nimeni
nu s-ar mai încumeta să o ia de la capăt,
străbătând fiordurile sentimentelor înghețate,
departe, către Atlantida,
lăsate mereu în grija unei alte zi de mâine,
atunci când soarele - probabil că va reuși
să ne dezghețe pașii,
în drumul lor spre nemurire...
deși nici noi nu mai știm
de ce am ales exilul.
Și asta, probabil pentru că am plecat deja,
și nimeni nu-și mai aduce aminte de noi,
nici măcar această zăpadă târzie,
așternută - cu nonșalanță,
peste urmele noastre de dor,
lăsate undeva, departe,
în urma mea,
în urma ta...
poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre religie, poezii despre gheață sau poezii despre Dumnezeu
Dalb conjugal
Îmbătrânim femeie, ne trece anotimpul,
Și dacă la ferestre cad fulgi, ne vor albi
Privirile pierdute și moarte în răstimpul
Neconjugării noastre la verbul a iubi.
Îmbătrânim femeie, ne trece viitorul
Și la ferestre bocnă de vis vor atârna
Dalbele flori de gheață, șoptindu-și plugușorul
Înconjugării noastre la verbul a ierna.
Întinerim femeie, ne vine dor de noi
Și la ferestre ochii nu se mai pot uita
Căci îi orbesc nămeții, dând recea notă doi
Reconjugării noastre la verbul a ierta.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb sau poezii despre iertare
Când îngerul...
Când îngerul va bate cu aripa-i în
cer
iubirea ce o simți va fi cu mult
mai mare,
visurile- ți sterpe și gândul
efemer
vor fi corabii bete ce se îneaca-n
mare.
Aripa-i divină e doar un clopot
vechi
ce- anunță în cadență cu glasul
ragușit
dezintegrarea vieți-n atomi și
molecule
și incadescența stinsă-n infinit.
Stelele atuncea hora lor vor rupe
vor naște din milenii aștri ce s-au
stins
și vor roti aiura. Luminile lor
frante
vor izvorâ legende intr-un
mileniu-ncins.
Pământul, preafrumosul va arde
în ură
iar flăcări topite din pături astrale
în mări năvăli-vor fără măsură,
turna-vor, în fine, în inimi
metale.
Sânge va curge din umedul
soare.
Scheletici și lași și răi vom fugi
spre Marea Absurdă.
Transfigurare
a speciei noastre pierdută-n
Tării.
Luminile albe vor plânge în ceață
iar ceața va curge-n nămol
clocotit ;
scuipa-vom funingini și flăcări
de gheață,
ochi-mpietriți ne vor plânge
distinct.
În spumele vremii se va-neca
pamântul.
Atunci din alte valuri vor apărea
alți zori,
clipa va renaște cum spune
Cuvântul
într-un vis frumos de Cântec și
Culori.
poezie de Alin Mercasi (2008)
Adăugat de Alin Mercasi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre naștere sau poezii despre muzică
Destin
Ce destin ciudat ni se pregătește
în curând vom deveni strămoși,
vom sluji de exemple-n discursuri
și unii vom înțepeni în statui.
Și câte nu vor zice că am spus
și cum o să ne laude faptele;
ne vor muta în biografii cibernetice
și nu-și vor mai aduce aminte de rănile noastre.
poezie de Lucian Valea (1975)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre laudă, poezii despre devenire sau poezii despre cibernetică
Tu și eu
Ne vom ridica
Deasupra dimineților pierdute,
Vom învăța pas cu pas,
Metamorfoza copacului înflorit,
Și mâinile tale mici,
Și mâinile mele robuste,
Vor construi răsăritul,
Vom așeza pe nisipul cald
Mireasma primaverilor adolescentine,
Ne vor însoți
Gândurile noastre inocente
Pe întinsele câmpii galactice,
Printre siluetele noastre zvelte,
Păsările cerului
Ne vor ciuguli
Păcatele primordiale
Și vom cunoaște asfintitul
Împărțind la doi
Emoția.
poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre păsări, poezii despre nisip, poezii despre inocență, poezii despre dimineață sau poezii despre cunoaștere
Amintiri în surdină
Am avut și mai am încă
Inima-n aprinse stele
Și iubirea, ca poruncă,
Pășind tainic printre ele...
Tu-mi apari zâmbind în cale,
Mă descânți cu flori albastre
Culese din deal, din vale,
Unde-s dorurile noastre...
Multe flori vor fi, coroană,
Peste trecerea deplină,
Vântul va spori în iarnă
Amintirile-n surdină!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre iarnă, poezii despre coroană sau poezii despre amintiri
Ce repede-a trecut vremea iubirilor noastre
ce repede-a trecut vremea iubirilor noastre;
într-o vară târzie ca doua păsări
ne-am luat zborul spre alte zări,
nu mai știu ce-a urmat după aceea,
poate un gol sau un vânt dinspre nord
sau un vis ne-mplinit suspendat
pe retinile noastre înlăcrimate.
vei rămâne goală ca visul, ca cerul de vară,
ca plaja pustie învăluită de marea-n furtună,
goală ca lebeda singuratică ce plutește pe lac
sau ca luna, regină peste pustiuri.
vei rămâne pe-un orizont uitat o stea-n derivă,
pe care eu, călătorul, o voi privi de departe,
și la miez de noapte mă voi înfășura-n cuvinte,
visând naiade-n delir prin antice temple
sau săpând fântâni după chipul tău căzut în ape.
cortegii de anotimpuri care vor trece
îmi vor hrăni de-acum îndoiala,
poate o să te caut, sau poate nu,
depinde de descântecul sălciei line
cu rădăcinile înfipte-n pământ
ce ne-a preziz despărțirea în noaptea de vară,
prefăcându-se totul în vânt.
când ni se va aprinde iarba pe mormânt,
flacără verde din trupurile noastre,
îți voi simti respiratia ta în boarea stelelor
în nopți cu rouă, senine, albastre.
mi-e foame de tine și dor de gustul dulceag al buzelor tale,
mă dor clipele ce-au trecut,
îmi răstignesc pe cruce toate dorințele
cădelnițând mireasma ta ușor
cu vise ce-au căzut grămadă
așa-necate-ntr-un izvor...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 decembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre rouă
Și ce dacă uneori o să-ți fie apus în zâmbet? O să ne așezăm amândoi tăcuți în colțul grijilor noastre ascunse. Fără grabă o să le trăim, acceptându-le trecerea în curgerea zgomotoasă a vremii.
Andreea Palasescu (26 februarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre viață sau citate despre tăcere
Ochii
Ochii mei azi sunt senini
Au în ei privire blândă.
Cred și văd iar în minuni
Și sunt plini de voie bună.
Ochii mei au plâns destul
Lacrimi multe au vărsat.
Din iubire neîmplinită
Și de dor ei au oftat.
Ochii au crezut unul în altul
Și am ales să fim noi doi.
Să ne unim inimile noastre
Să bată pentru amândoi.
poezie de Eugenia Calancea (12 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent