Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Expozeu autumnal

toamna melancolia devine mai pură
iubirea o învăluie și o alimentează
presimțire voluptoasă și de anvergură
că naturile mor și-apoi se întrupează

setea de primăvară vizibilă-i la arbori
la florile care-au sfârșit arse de soare
conștiința demiurgică răsare printre nori
convertind melancolia în flăcări tremurătoare

toamna fluxul creației trece prin dramă
naturile trec printr-o plăcută oboseală
apoi se dezvelesc de putrezita maramă
zăpezi purificatoare așteaptă-n pielea goală

știu că Dumnezeu nu are tendință distructivă
e iubire absolută renascentă creativă

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

În fluxul creației

trăiesc setea maladivă de poezie
senzații voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.

în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariții îngerești
dau sensului vieții supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cerești.

melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie și o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.

fluxul creației curge din cerneală
în poezia zilei - simțire magistrală.

sonet de
Adăugat de RomanticaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acorduri sentimentale

melancolia mea devine tot mai pură
o grație voluptoasă a nesfârșirii
o fântână de lacrimi în adâncuri susură
cu dulci reverii pe culmea iubirii.

sclipiri fermecătoare din izvor nesecat
împrumută chipul în zile cu soare
zbor deasupra lumii cu visul minunat
ca un curcubeu zămislit din culoare.

melancolia mea devine creatoare
avânturi suave spre cer se îndreaptă
cu poezia inimii copleșitoare
învăluită în lumina înțeleaptă.

în suflet fuzionează romantismul roz
cu acorduri vibrante de nai virtuoz.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miezul toamnei

natura se pregătește de o lungă odihnă
toamna se scutură de resturi de mirări
melancolia galbenă se extinde în tihnă
între văi și dealuri între munți și mări.

se-nsămânțează câmpuri cu gânduri ca grâul
ploaia hărnicește cu veselie mare
romanța apelor de munte trece cu râul
prin sufletele ce așteaptă o sfântă chemare.

sentimente arămii freamătă de final
aproape toate în curând vor cădea jos
e lung și voluptos fiorul carnal
prin mine parcă trece vântul vânjos.

știu că și toamna e sezon fenomenal
cred nici un anotimp nu este mai prejos.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Euforie de primăvară

dansez cu fluturii la firul ierbii
și peste tot miroase-a primăvară
în poienița verde zburdă cerbii
și garofițele au înflorit iară.

vântul se îmbată în parfum de liliac
izvoarele susură prin văi înflorite
acesta-i anotimpul care mi-e pe plac
când toate naturile zâmbesc fericite.

florile de castan par lumânări aprinse
se înalță spre cer pline de candoare
și gânduri aleargă spre zări necuprinse
să simtă mângâierea razelor de soare.

florile de măr ning duios peste vise
poezia dragostei capătă amploare.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melancolie de toamnă

Iubite, mai trece și-această toamnă,
Trec frunzele din nucul cel bătrân,
Iar sufletu-mi obosit mă îndeamnă
Să zidesc vise ce-n urmă ne rămân.

M-a cuprins melancolia dintr-odată
Privind culorile ce plutesc în vânt,
Nu mi-e bine fără tine niciodată,
Nici bine, mereu cu tine-n gând.

Iubite, iubirea ta n-are-un nume,
Este pustie ca și toamna târzie...
Mi-i gândul să fug departe în lume
Să uit, să mă ascund în poezie...

De sub gene-o lacrimă îmi curge
Și-n ea toamna aievea se-oglindește,
Iar nucul desfrunzit începe-a plânge
Văzând timpul trece, nu se-oprește.

Iubite, pleacă și această toamnă,
Frunzele-mi sunt așternutul rece,
Ș-un dor cumplit la iubire mă-ndeamnă
Trecând cu tine prin toamna ce trece.

poezie de (2 octombrie 2020)
Adăugat de Camelia BoțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Succesiuni cromatice

sunt melancolică-n albastru, veselă în verde
tandră în portocaliu, în violet candidă
mă îmbrac în toate nuanțele cerul mă crede
o romantică capricioasă profundă lucidă.

adâncimea iubirii derivă de la soare
mă pune în relații cu lumea întreagă
succesiuni cromatice susură la izvoare
din mine pleacă zâmbet viața îmi e dragă.

gânduri mă poartă spre univers deschis
conștiința demiurgică mă arde ca focul
flăcări tremurătoare în lumini au convers
acoperă neantul, vieții îi cunosc jocul.

mă încadrez în legea timpului divers
cu slove de iubire îmi prelungesc norocul.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atelier de îndumnezeire

melancolia albă printre zăpezi de-argint
iubire înrădăcinată în instinct epopeic
prilejuri de încântare și de alint
salturi peste agonie cu avânt frenetic.

e forfotă-n atelierul de îndumnezeire
din lacrimi și culori pictez un Crist
sculptez în lut o stea cu strălucire
cu ochi imens cu iris de ametist.

până la oboseală șlefuiesc gânduri
zâmbetele care nu se crispează
în slove aranjate rânduri, rânduri
lumina divină ninsă-i de o rază.

iedera nemuririi învelește ziduri
în pustiul iernii să fie verde oază.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Armonii vibrante

beție de cuvinte- tonalități candide
fluxul creației atinge infinitul
lumina stelară în mine se divide
să produc bucurie precum răsăritul.

sunt consecventă visului inițial
transcendența lui se compune din vers
trec prin viață pe-un drum pastoral
cu grația muzei Sibilă-n univers.

trăiesc toate lucrurile cu iubiri
farmecul planant al vieții îl ador
obsesii și viziuni devin amintiri
descopăr Paradisul cu fiecare dor.

melancolia îngerilor se aude în zbor
când armonii de cântece vibrează în cor.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri mirabile

toamna se pictează în acuarelă
nori gri și reci acaparează cerul
plouă, dar noi doi sub aceași umbrelă
dezlegăm la limbă taina ca misterul.

timpul se dizolvă în oceanul divin
convertește la iubire valuri de smarald
mă-mbăt de fericire cu un pahar de vin
lumina mă-nfășoară cu diafanul fald.

petrec ore de doină și de romanță
curcubeul dragostei răsare dintre nori
colorează gândurile cu albastră nuanță
sub cerul fermecat superb cântă viori.

ridic la soare o sublimă speranță
când dansul printre raze angrenează fiori.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

File de Octombrie

timpul pictează orhidee pe combinezon
florile în sere s-au dezvoltat frumos
nu simt bruma și frigul spinos
ajung în târguri minuni de sezon

arborii se scutură de trista povară
stările de exaltare le împrășie vântul
oboseala toamnei o simte și pământul
s-a micșorat mult voluptatea de vară

naturile au dreptul să se odihnească
după toată truda din livezi și câmpii
toamna excelentă-i ferită de utopii
oferă belșug din pronia cerească

târgurile-s pline cu rod cămările se umplu
anotimpul se cinstește cu cânt pur și simplu

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul spre succes

ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri și vise fără de sfârșit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin și reușit.

împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar știu că drumul spre succes e greu
înțelepciunea vieții plină de teoreme
trece de obstacole și învinge mereu.

romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristețea să reziste-n tertipuri.

cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veșniciei îmi freamătă în piept.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Capriciile toamnei

toamna s-a strecurat sub tâmplele mele
cu damigeana plină de vin euforic
lumina duioasă trece prin perdele
pe masa de scris e un poem retoric.

recolta de prune s-a transformat în țuică
în satele ticsite de de pură hărnicie
și-s nunți în cămine și-i toamna voinică
dragostea rurală se scurge în vecie.

emoții de toamna le ascund sub nuc
livada cu meri are haina nouă
răsună sub sălcii cântecul de cuc
din crizanteme albe curge încă rouă.

trăiesc o toamnă blândă de poveste
și transform în slove visele celeste.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna ca o frustrare

a venit toamna ca o frustrare
simte-i regretele într-un amurg
ascunde-i pudoarea
sub absența rochiei tale
sau chiar într-un sărut ceva
mai lung

a venit toamna ca o insinuare
îmbracă-te cu o câmpie de bronz
cu o ceață
cu ceva
încearcă să-i aduni roua cu buzele
sau sub pleoape
în odaia ta

încearcă să strângi cu mâinile deșirate
umbra cocorilor din viața mea
într-o clepsidră de piatră
într-o oală de lut
sau în poala ta

a venit toamna într-o cămașă intensă
încearcă să umbli în vârful degetelor
prin sufletul meu
printr-o pădure mare cât o tristețe
ori prin duhul ei

a venit toamna pe numele tău
ca o flacără tremurând
calcă ușor printre torțe de arbori
ca printr-un templu arzând
aleargă goală prin iederă
ori mai lin pe pământ

plutește șoptit ca făptura unei frunze
întâmplător
în patul meu căzând
să pot înțelege sensul
și foșnetul clipei
luată de vânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte extremă

lumina de Luceafăr candidă expresivă
aduce în memorie amintiri din trecut
apariție spontană în toate permisivă
căci eu în lumea dragostei am petrecut.

e triumful iubirii deasupra de abis
cerne peste mine vise reflexii boeme
poarta universului cu fiori mi-a deschis
lucind ca diamantul în oricare vreme.

trăiesc o presimțire voluptoasă boemă
melancolia mea atinge culmea de extaz
îmbrățișez luceafărul cerească diademă
lacrimi de fericire curg șiroi pe obraz.

aspir la nemurire dar moartea-i o problemă
îmi dă târcoale iarăși cu coasa de topaz.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Romantism nocturn

am prins într-o salbă anii ce-au trecut
e scris în legea firii viața s-o cinstesc
cu iubirea pură timpul l-am petrecut
îmi este drag de lume, cerul îl slăvesc.

nu știu de plictiseală mă delectez cu versul
las cu el amprente prin lumea întreagă
cu romantismul verde seduc universul
știu că Dumnezeu poate să mă-nțeleagă.

stau pe terasă cerul sublim îl admir
cu mâini diafane stelele mă ating
trec fiori nostalgici ca de trandafir
mă scutur ca vântul de gândul nătâng.

luna mă învăluie cu albu-i patrafir
emoții din lumină în suflet se răsfrâng.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Entuziasm verde

precum o tuberoză suplă și mlădie
e amintirea mea de asta vară
când dansam în ritm de rapsodie
și așteptăm în tihnă luceferi să răsară.

un cer de stele sunt visele mele
cu aripi de fluturi pe a nopții eșarfă
cu serenada lunii trecută prin perdele
cu dansul muzelor pe corzi de harfă.

tristețea s-a sfârșit, viorile cântă
lumini se nasc în pântece de frază
pronia cerească iubirea cea sfântă
de la sfinții care stau pururi de pază.

trec prin bătrânețe plină de emfază
cu melancolia înflorită pe-o rază.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelepciunea toamnei

în palmele nopții suspină un flaut
crinii s-au ofilit în poala grădinii
a plecat mirajul, dar unde să-l caut?
toamna a venit sub pleoapa luminii

fluturi au pierit în grindina rece
nu se mai aude cântec de ciocârlie
berze și cocori s-au pregătit să plece
urme de mândrie au lăsat pe glie.

dar e vremea nunților rost de veselie
mesele-s bogate cu bucate alese
toamna meșterește iubiri cu măiestrie
timpul ca episcop cunună mirese.

înec melancolia într-un pahar cu vin
înțelepciunea toamnei este dar divin.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogăția toamnei

toamna voluptoasă etalează recolte
festivalul vinului trezește pasiuni
extazuri lucide sub a cerului bolte
destramă ceața zămislesc minuni.

toamna elegantă în costum ruginiu
mă îmbie cu gutuie dulce amăruie
magiunul de prune e trecut în meniu
îndulcește ziua palidă gălbuie.

codri seculari sunt plini de trufe
surprizele toamnei nu se sfârșesc
afine și mure iar se coc pe tufe
printre crizanteme fericită pășesc.

nu am să rănesc a toamnei prestanță
vibrează în sânge duioasă romanță.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Și vine toamna

Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...

Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...

În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..

Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...

Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Începe să miroasă a primăvară

începe să miroasă a primăvară,
pe glesnele copacilor mugurii respiră,
vântul trece-acasă să se culce,
soarele zâmbește printre plopi
și ca-n oglinzi de-argint
își încrucișează razele,
peste pulberea albastră a gâzelor,
mijește iubirea-ntr-un cuib de salcâm,
printre frunziș,
o fântână albă de granit
plutește prin aer ca un megalit,
cu o cumpănă care sprijină cerul,
flăcări de aur viscolite
se joacă pe suprafața apei
în unduiri melancolice.
în ceruri largi ecoul se desface,
spărgându-se de aerul tare al dimineții,
zările se așează
pe treptele sălbatice ale naturii,
începe nuntirea, iubirile, dragostea.
cu aripi de aur,
acestă iubire își desface pletele
ca niște frunze galbene de laur,
cu gura sălbatică și pieptul cald,
topindu-se-n luceafărul de ziuă.
albastre ceruri se zbat în fântână,
se leagănă iubirea furtunos
în doldora de pasiuni celeste,
cu pielea –aramă goală,
nud proaspăt, blestemat,
îmbrățișat de veșnicul bărbat.

ard pulberi peste ceruri și se rup
în hohote sălbatice de lup,
cad de pe sus aripi de porumbei,
ca o maramă limpede de nor,
ce înfășoară trupuri de femei,
cu brațele de dor tulburător.
și toate-acestea se topesc în iarbă
când razele pe cer încep să fiarbă.

amușinăm a dulce primăvară,
iubirea se aprinde-n suflet iară,
ne adăpăm la dulcele izvor,
trec peste noi speranțe care mor,
suntem pământ, și vise, dar și stele,
fugare roiuri printre lumi rebele.

poezie de (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook