Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tristeți în echilibru

îmi place cum mă atingi pe frunte
cu cearcănele tale de singurătate,
frumusețea ta e adevărată,
îți spuneam eu printr-un pahar
de sticlă,
femeile sunt ape înșelătoare,
răspundeai tu,
desenând ceva cu picioarele pe aer,

cine suntem noi de fapt,
unul pentru altul?
întrebam privind Luna
dintre cearceafurile tale
de hârtie creponată,
două tristeți ținându-se în echilibru?
doi nebuni la o masa de piatră?
sângele rămas după arderea
pe rug a tăcerii?

tu îmi spuneai calmă
de deasupra orașului vechi,
că suntem niște nori care se întrepătrund,
fără întoarcere,
în liniștea celor patru pereți
dintre brațele tale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Întrebări în umbră

dacă aș fi întâmplător
doar fulgerarea unui meteor
în noaptea unui deșert,
tu ce-ai fi?
te-am întrebat.
aș fi lumina tandră a Lunii
și tu te-ai teme de fața mea nevăzută,
îmi răspundeai într-un târziu.

dacă aș fi curcubeul însuși peste
abisul dintre muntele tău
și al meu,
tu ce-ai vrea să fii?
te-am întrebat.
aș vrea să fiu ploaia nebună care îți smulge copacii
sădiți în inima ta,
îmi răspundeai între două tăceri.

ce-ai fi tu,
dacă eu aș fi doar trilul unui văzduh?
te întrebam în șoaptă.
aș fi ultima pasăre călătoare
care se frânge pe cerul tău,
răspundeai,
privindu-ți în somn
penele aripilor.

ce-ai vrea să fii tu,
dacă eu aș fi un suflet străin
care aleargă în pustiu?
te întrebam.
aș fi doar muzica unui pian
uitat la țărmul mării.
spuneai tu,
pipăind întunericul.

spune-mi,
ce-ai fi tu,
dacă eu aș fi o apă repede, curgătoare?
aș vrea să fiu doar o piatră tăcută
într-o vale adâncă
așteptând ca apele tale să-mi pieptene
genele lungi de nisip,
măcar o dată la o mie de ani.

răspundeai tu
unei umbre,
de la celălalt capăt
al Pământului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisorile tale

Nu știu de ce am aruncat scrisorile tale,
Nu întreba, cred nici nu-ți pasă.
Oricum, azi nu se mai scriu asemenea scrisori,
Poate doar la recuzită de teatru.
Cum ți se par acum, puerile, desuete?
Dealtfel, le-ar fi stat foarte bine
Prăfuite în podul vreunei case,
În colbul din mijlocul drumului,
În cenușa vreunei sobe părăsite,
În fumul care bântuia odată pe deasupra orașului.
Dintre alte sute de nimicuri,
Nu știu cum naiba am aruncat
Tocmai scrisorile tale!
Apropo, pe ale mele le mai ai?
Le mai citești?
Nu ar avea mare importanță,
Oricum ai aruncat anii aceia la gunoi,
I-ai mototolit împreună cu ziarele vremii,
Cu evenimentele locale de doi bani,
Cu amantlâcurile tale nenorocite.
Totuși dintre multe alte sute de nimicuri,
Volbură a anilor,
Scrisorile tale îmi lipsesc acut,
Îmi săreau mereu în ochi,
Păreau atât de nevinovate,
Atât de albe, de pure,
Ca prima și ultima zăpadă
A celei mai albe dintre ierni,
De la începuturi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia din cub

îți începeai misterul cu mine
eram într-o angoasă existențială
aș fi făcut gesturi definitive pentru
intensitatea dintre noi

începeai cu mine
experiența unei enigme
luai decizii pripite
în nesfârșitul lumii
oscilai între tandrețe
și ostilitate

îmi reduceai la minimum necesar
drumul meu sfios printre iluzii

spuneai că ești prizonieră
într-o piramidă
într-un cub de sticlă
că eu sunt o sferă
inconsistentă
o idee cosmică
un balon de săpun pe
muchiile tale ascuțite

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptare

Aștept să cauți tu,
Tu aștepți să te caut eu,
Ne bântuim unul pe altul,
Așa, ca două animale de pradă,
Hăituite,
Care nu mai pot nici împreună,
Nici una fără cealaltă,
Într-o pădure fără ecou,
Iarna.
Aștept să cauți tu,
Tu aștepți să te caut eu,
Ne vânăm senzual unul pe altul,
Așa, ca două sălbăticiuni în rut,
Lacome,
Care plesnesc de dorințe primordiale
Prin cavernele pustietăților,
Prin labirintul tăcerii dintre noi,
Într-o pădure fără ecou,
Iarna...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Brațele tale

Cad pe trotuar fulgii timizi de nea,
Buzele noastre sunt unite într-un sărut
Ca în fiecare an când vremea e rea
Brațele tale puternice îmi sunt scut.

În acest peisaj suntem personajele principale
Cad fulgii. Încă o mie și-ncă o mie
Eu m-am ascuns în brațele tale
Fiind purtați pe a iernii simfonie.

poezie de (10 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Himeră

te știam până la epuizare
într-o zi eram diabolic de trist
alteori diabolic de viu
concretizam în abstract
o filosofie ipocrită
despre esența destinului în doi

într-o prăpastie
se năștea moartea unei mari iubiri

te adoram până la autoexterminare
uneori erai apatică
în lunile ploioase
alteori o himeră
între oglinzi paralele

îmi plăceau capriciile tale
și ale vremurilor
îmi plăcea tăcerea ta
de șarpe

simțeam acut nerușinarea minciunilor
ca niște lovituri de bici
pe spatele firav al destinului
ca niște palme de adio
ca niște cuvinte otrăvite

lumea se învârtea egocentric
pe degetele tale
eu te redescopeream la nesfârșit
într-o himeră
într-o constelație
bizară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roșii, dulci, două petale

Roșii, dulci, două petale
Așa văd buzele tale,
Ori de câte ori, de mână
Ne plimbăm sub clar de lună.

Vezi iubito, ce-ți spuneam
Când de mână ne țineam?
Străbăteam alei înguste
Gura mea, gura-ți să guste.

Îți spuneam vrute, nevrute
Gura ta sărute...
Dintr-o simplă joacă, atunci,
Azi în brațele-mi te arunci.

Și o faci cu nonșalanța,
Eu scorpion, tu ești balanță,
Amândoi romantici, sinceri
În iubire flori de nuferi.

Cine-ar fi crezut vreodată
Că va fii adevărată,
Dragostea-ncepută-n glumă
Azi n-i tată, dar și mumă.

S-a-ntâmplat fără să vrem,
Unul pe-altul ne avem,
Dragostea pe noi ne leagă,
Îți sunt drag și îmi ești dragă.

S-a-ntâmplat în acea seară
Când eu pentru prima oară,
Am gustat buzele tale,
Roșii, dulci, două petale.

poezie de (14 februarie 2015)
Adăugat de Razvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copaci azilanți

Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.

Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.

Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puncte cardinale

Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord și celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.

Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Și nu știu cum le tot desparte-un uragan,

Suntem ca două păsări veșnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Și noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobește între stânci.

Noi suntem două perle pe aceeași plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a așternut parcă o vrajă
Și tot nisipul lumii ce ne-a despărțit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Richard Bach

Un suflet pereche este cineva care are încuietori potrivite cheilor tale și chei ce se potrivesc încuietorilor tale. Atunci când ne simțim îndeajuns de siguri încât să deschidem încuietorile, sufletele noastre autentice pășesc în față și putem fi întru totul și cu toată onestitatea cine suntem; putem fi iubiți pentru ce suntem și nu pentru ceea ce pretindem că suntem. Fiecare dintre cei doi scoate la iveală cea mai bună parte a celuilalt. Indiferent ce alt lucru merge prost în jurul nostru, cu acea persoană ne simțim în siguranță în propriul nostru paradis.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Indrumar pentru Mesia - Invataturi pentru suflete avansate - Cartea pierduta din Iluzii" de Richard Bach este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.18- 9.99 lei.
Heinrich Heine

Rossini, divino maestro, iartă-i pe compatrioții mei care te bârfesc pe hârtie de scris și pe hârtie sugativă. Eu unul, delectez în sunetele tale aurite, în razele tale melodioase, în visurile tale scânteietoare care zburătăcesc în jurul meu ca niște fluturi sărutându-mi parcă inima cu buzele grațiilor. Divino maestro, iartă-i pe compatrioții care nu văd adâncimea muzicii tale pentru că ai acoperit-o cu petalele de trandafiri ale melodiei.

în scrisoare către Gioachino Rossini
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape și îmi curg pe față
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ți-a fost trecerea prin viață.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup și îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ș-ușor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt niște cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopții urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ș-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun -ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spre stelele căzătoare

cred că pe atunci ți-ai fost pus
toate speranțele
în mine,
eu abia învățasem să te țin de mână
împotriva destinului,
să stau drept într-o lume nevertebrată,

într-o zi m-am îndrăgostit de dansul nostru
deasupra pământului,
era ca un pas în doi
în stratosferă
spre o destinație nedefinită,

nu ne învățase nimeni despre primejdii,
lumea ne cenzura nevinovăția
prin pătrate de sticlă,
printr-un ochi de fereastră,

descifram rostul nostru în zodii,
în potcoave de cai morți,
printre pietre de râu,
în rotocoale de praf de pe drum,

abia învățam să te privesc
între patru pereți
dezbrăcată
de inocență,
eram doar niște copii mari
care voiau să urce
de mână niște trepte,
spre stelele
căzătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurg de salcâm

spuneai că înfloresc târziu,
ca un salcâm alb
pe nisipuri mișcătoare,
spinii mei suportă
capriciile tale
și anotimpurile secetoase
din lăuntrul oamenilor,
uneori
pot crește frunze
în lumina altor ochi
pe pământ,
ploile nu-mi pot pătrunde
lemnul galben de piatră.

spuneai că florile-mi
înnebunesc,
primăvara s-ar pustii fără
de albine,
iezii nu ar mai avea
umbre înalte
și porți albastre
la carese închine.

spuneai că nu poți atinge
pe buze
decât în april,
când abia începe să-mi crească
coroana de spini,
de suspine,
că fără de floare,
n-ai putea veni la mine
să-mi veghezi amurgul
arid.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intensitate

clipele străbăteau distanțe lungi
între două propoziții fierbinți,
eu rătăceam cuvintele
între două emoții,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îți înconjura încă
Luna,
și fața ei nevăzută.

gândurile mele se dispersau în neant,
se agățau disperat de o pendulă
în spațiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
și-așa efemere,

te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deșert,
într-un crepuscul,
tu mă împușcai din penumbră
cu gloanțe oarbe,
de ură.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet de tacere

Ca un animal care și’a primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi și noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agățață de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.

Pentru vii când nu te chem
Desculț/ă prin roua gândurilor
Când nu știu ce caut
Pentru nopțile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinți
Pentru amurgul topit peste creștet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele... fulgi

II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie

dragostea se culege pe stânci îmi spuneai
eu ți-arătam piatra și spuneam -auzi?
Nu e pasăre, e inima ta ventrilocă
Clipele se țineau și ele de mână
de teamă să nu se piardă prin cine
Știe ce prăpăstii ascunse de-amintiri
nu'ți șterge trecutul, iți spuneam
ceva din tine trebuie să rămână
eu sunt sortită vântului de la naștere

III Moara pământului

Ceasul lupta cu limbi de foc
și ape se clătinau în cântecul tău
Am venit să-ți sorb liniștea
cu 2 cuvinte pe secundă
și înca două mai sus, peste cer
pe umerii tăi dansau acum clipele mele
într-un șirag de perle scurse de pe-obraz
cuibăream tăcuta pe urma unui gând
șopteam fără glas cântecul umbrei
ademeneam alte tăceri țârâind prin gânduri
alergându-mi de lună plină speranțele
voiam să te pierd, îmi spuneai
și visele-ți cădeau în palme, unul câte unul
te jucai în curcubeul chemărilor mele
spuneai că mi-e părul adormit sub șoapte
și nu mai trezeai

poezie de
Adăugat de SabyannaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Epictet

Ferește-te în conversațiile tale de a pomeni pe larg și fără măsură de anumite fapte și primejdii ale tale; pentru că, dacă ție îți place să pomenești de primejdiile prin care ai trecut, nu tot așa le place și celorlalți să asculte întâmplările tale.

citat din
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
cumpărăturiCartea "Manualul lui Epictet" de Epictet este disponibilă pentru comandă online la 39.00 lei.

Să nu știi de iubire

O seară-n doi sub un cer senin,
Suntem doar noi și ne iubim,
Cu luna și stele multe lucitoare,
Tu ții strâns în brațele tale.
Așa-mi spui cât iubești,
Iar eu îți spun cât de drag îmi ești,
Până în ziua când te-ai dus,
Tu la alta și mi-ai spus.
Că acuma ea ți-e dragă,
Și nimic nu ne mai leagă.
Te blestem iubitul meu,
Fiindcă te-am crezut mereu,
Și-mi spuneai doar vorbe goale,
Și pe mine acum doare,
Să-ți dea domnul numai bine,
Dar să nu știi de iubire.
Te-am iubit, și te iubesc
Și acum îți mărturisesc
De pe cer luna ți-aș da
De vei iubi cândva.

poezie de (29 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmily Bronte

Iubesc pămânutul de sub picioarele tale și aerul de deasupra capului tău, și orice obiect pe care îl atingi, și fiecare vorbă pe care o rostești. Iubesc toate privirile tale, toate faptele și toată făptura, așa cum ești.

în La răscruce de vânturi
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "La răscruce de vânturi" de Emily Bronte este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 16.99 lei.

Emoții

O durere surdă,
Zgomot de aripi frânte...
Asta ne-am fost pentru o vreme

Tu si eu,
Noi doi,
Două petale de care floarea s-a descotorosit,
Doua frunze pe care vântul le-a răpit,
Două lacrimi pe obrazul unui om care a suferit.

Suntem noi doi,
Atât de apropiați si totuși atât de departe,
Suntem noi,
Răsăritul și Apusul
Soarele și Luna,
Iunie și Decembrie,
Suntem două elemente străine una de cealaltă
Care prin inegalitatea lor nu se vor putea uni niciodată.
Poate ca din aceasta cauza am trecut unul pe lângă altul atât de indiferenți

poezie de
Adăugat de Alessandra SpătariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!