Femeie colind
Femeie colind, de iarnă adusă
Așează-mă lin, în trunchi de copac
Și așterne-mi în frunze uitarea.
Ascultă-mi doar vuietul în ritm sacadat
Și rupe-mi în mâini de văzduh, nepăsarea.
Adună din lume cântecul meu
Și prinde-ți-l strâns temătoare
Iubește-mi tumultul și ascunde-mă în vânt
Și fimi tu pe veci ursitoare.
Croieștemi o inima în loc de cuvânt
Și iartă-mă ca pe o vioară
Ce-și plânge amarul în cântec de lut
Văpaie de rai într-o ploaie de vară.
poezie de Luminița Marta Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre vânt
- poezii despre vioară
- poezii despre uitare
- poezii despre ritm
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
Citate similare
Du-mă, iarnă...
Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăț, pe-o aripă
și mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireșe coapte
și să-mi vină la ferești
ursitoarea din povești,
să-mi ursească să mai cânt,
să mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!
poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre iarnă
- poezii despre cuvinte
Ascunde-mă
Pătrunzi ușor în mrejele tăcerii,
Ce leagă lin eternul meu divin,
Zăvorul meu ușor fără de putere,
Iși simte norul zburând lin.
Ascunde-mi inima în tine,
Să n-o găsesc în ceasul disperării,
Căci liniștea pierdută în iubire,
Se lasă-n jos în tăcearea serii.
Ascunde-mă în tine,
Să nu mă găsesc nicicând,
Căci nu îmi vreau în bine,
Să m-aștern ușor într-un mormânt.
Dar ascunde-mă, atât mai doresc,
Să nu mă prindă vraja morții,
În noapte, amorul ce iubesc,
Se simte, ascuns de umbra noptii.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (20 iunie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre tăcere, poezii despre seară, poezii despre nori, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre ceas sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Anotimpul... plecării
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-nghețe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, ușoară,
Ce-mi ține de frig, pân' se trece.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi treacă timpul mai iute,
S-am ziua, mai lungă, să pară...
Că-mi dă un câștig, de minute.
Aș vrea să mor într-o doară
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp, ca nimic să nu pară...
C-un aer de charm de amurtă.
Aș vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb ața-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea în pelerinaj...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre schimbare, poezii despre pelerinaj sau poezii despre minute
Tu, iartă-mă!
Tu, iartă-mă, că vin ca o văpaie
prin gândul tău, seninul să umbresc
și liniștea orânduită-n suflet și-n odaie,
cu-a mea tăcere des o-nzăpezesc.
Tu, iartă-mă, că-ți tulbur delta resemnării,
când pui ofranda sufletului pe cântar,
tu lasă-mi zâmbetul în palmele uitării
și-aruncă amintirile ca foi de calendar.
Tu, iartă-mă, că scriu cu ploaia pe fereastră,
uitarea, ca pedeapsă, s-o implor,
căci, până azi, o așteptare-albastră
se zbate-n ochiul năclăit de dor.
Fug toamnele, de muguri pustiind
suflarea, ce prin tine-a renăscut,
de ce m-am dus ca frunza lăcrimând,
de ce nu m-ai oprit c-o mare de sărut?
Tu, iartă-mă, că nu pot să te uit
și cu tumultul dorului mă cert,
tu iartă-mă, c-atâtea toamne am pierdut,
tu iartă-mă, eu nu pot să mă iert...
De azi respir lumina caldă, de trecut
și liniștea-ți cu gândul pârjolesc,
tu iartă-mă, iar toamna mi-a cerut,
în ruga de iertare poemul s-nvelesc...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre lumină, poezii despre iertare, poezii despre dor, poezii despre sărut sau poezii despre prezent
Colind târziu
Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...
Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene așezate.
Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...
Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.
Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.
poezie de Alexei Crețu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre visare sau poezii despre trecut
Colind târziu
Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...
Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând starda pustie
Adormită sub troiene așezate.
Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...
Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.
Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.
poezie de Alexei Crețu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un măr
Era cu adevărat toamnă. Frunze, ploaie, vânt.
Era roșie ca un măr și credea că e un strugure.
Își aștepta aripile cuminte ascultând...
Zidurile plouau și ele cu firmituri de var
Vremea era clară. Frunze, ploaie, toamnă.
Ea avusese cândva o nebunie prinsă-n păr
O folosea ca pe-o licoare magică atunci când ochii i se închideau
Aprindea cu ea focul când îi era frig la picioare
Și spera așa în Frunze, vânt și ploaie
Ca și când timpul ar fi avut două capete.
Iubind din ce în ce mai puțin, înțelegea iubirea
Ca pe un atlas cu o Atlantidă moale și cafenie.
Când se termina hârtia, mai lipea o palmă de pământ
Iar afară... numai Toamnă, ploaie, vânt.
Acolo, în ascunziș, credea că e o taină
În pieptul ei strâns de brațe, cu părul desfăcut
Spera-n ulei de liliac, în apă de fântână
Știa așa cum știe o nebună.
Îi curgea doar vin în palmă
Frunze. Ploaie. Vânt. Și... Toamnă.
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre struguri, poezii despre roșu, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Timpuri noi
Vine o vreme când timpuri noi,
Le va umbri pe cele de apoi;
În care te ascunzi sub măști de lut
Impermeabile la ploi și vânt.
Și-n față vezi doar cioburi sparte,
Lumi noi, urât distorsionate,
Pierdute-n labirinturi închise,
O noua eră, făr de vise.
Vine o vreme când nici un fir,
De iarba nu va crește-n cimitir.
Când cireșii de mai se otrăvesc
Cu ura din sufletul omenesc.
Și vezi din a lor trunchi cum curge,
În loc de rouă, stropi de sânge,
Și vezi și frunze închistate,
Cireșe amare și stricate.
Vine o vreme de încercare...
O vreme de: care pe care?
În care cazi de nu porți mască,
În care alți te ataca,
Cu zâmbet de-o inocență amară
Cu raze de ploaie în plină vară.
In care TU ca un bun OM,
Sădești din ură, flori si-un POM!
poezie de Adriana Monica Burtea (17 decembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre cireșe, poezii despre sânge sau poezii despre rouă
Iarna din sufletul meu
E iarnă,
în sufletul meu este ger.
Ca într-o lume cu altfel de reguli,
mă încălzesc și pier
asemeni fulgului de zăpadă.
Prea târziu să mai schimb ceva,
e iarnă și atât.
E iarnă, dragostea mea,
și afară e iarnă,
e prea mult pentru mine
și tu te-ai cuibărit
în ultimul loc cald,
m-ai alungat din ultimul loc cald.
Când vei pleca,
se va răci și acela.
poezie de Julieta Daiana Bock
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger
Zăpada Sfântului Andrei
Vă scriu în noaptea Sfântului Andrei
Când primele ninsori au prins să cadă,
V-aduc un rai cu soare și crâmpei
V-aduc o rugăciune pe zăpadă.
Eu vă colind în nopțile cu stele,
Eu vă colind de viață și de stea,
Mă dor toate credințele rebele
V-aduc dorința de a mai visa...
E iarnă peste brazi și peste viață
E iarnă peste sufletul meu gol,
E iarnă peste satele din ceață
E-o simfonie întrun si bemol.
Eu vă aduc un dor de libertate
Eu vă doresc s-aveți colind frumos.
Se-aud din nou colindele în sate
Și ultimul colind etern, duios...
Întro seară magică în care ninge atat de liniștit
încât se aud și stelele crescând
poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre ninsoare, poezii despre Crăciun sau poezii despre viață
Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni
Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni,
cum te mângâie cald și drag pe pântec,
o, verde pur, țâșnit de pretutindeni,
din ziduri și din brazde și din cântec...
La noapte poate, în ultimul răsuflet,
cu luna coborâtă lin pe muguri,
cu pumn de-arginți ți-oi arunca în suflet.
Dar cel de-acum, te voi iubi de-a pururi.
Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre mâini sau poezii despre muguri
Flori de ceai
Flori de ceai și eșarfe groase,
Pe mese, dovleac și mere coapte.
Roșu vin sorbit de pe buzele noastre,
Izul lui Eros în nările noastre.
Viața-i o vioară ce-și plânge simfoniile,
În parcul poet în după-amiezile,
Când toamna croiește rochii din frunze,
Și poeții caută-n parcuri muze...
În serile de toamnă mi te dăruiai...
În nopțile plumburii, tu mă iubeai...
E frig, și-a noastră dragoste,
O frunză de toamnă este...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre parcuri, poezii despre frunze sau poezii despre rochii
Ecoul Big Bang
Nedeslușit cu patos cântă
În ritmuri care dau fiori,
Cântec ce ne înspăimântă
De multe ori, de multe ori
Cu glas sonor de trubadur
Printre inflexiuni feroce,
Înverșunat prelung și dur
Transmite emoții prin voce
Din sunete ce se-ntretaie
Țâșnesc fascicule de foc
Ca flăcările din văpaie,
Reverberând din loc în loc
Când serile se iau la trântă
Cu un proiect necunoscut,
Vuietul lui tot mai cântă
Într-un registru grav, acut.
În veci răsună glasul lui
Prin universul vast, himeric
Clocotitor în ritm haihui,
Răsunător, strident, isteric
Surâde veșnic și suspină,
Revarsă zâmbet peste ere
În straie dalbe de lumină
Trece de timp și bariere.
Acel ecou de la big bang
Un puls al inimi celeste,
Persistă ca un bumerang
Misterios, ascuns vuiește.
poezie de David Boia (20 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre voce, poezii despre sunet sau poezii despre spaimă
Iartă-mă...
Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost și este sfânt.
Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă și făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.
Iartă-mă acum, despovărează
Inima și tot ce azi însemn
Golgota e-n mine și veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...
Iartă-mă, am pus să Te omoare
Și despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse și mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre lemn
Cerul și pământul
Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n țărână seara
Pământului. Lămpile vor orbi
Și-n văzduh va amuți larma
Cucuvăilor. Vulturii se vor retrage
În nevăzut și tăria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna în acea matca
Ușoară de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la începuturi.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum mă vezi și ne-om cunoaște
Îndeaproape cuvânt din cuvânt
Putere din putere. Dimineață fi-va,
Fi-vor ani fi-va și reveni-vor blânde
-N veșted vânt aprinsele tulburătoare zări
Ce ne hrăneau nădejdea altădată.
Pământ și cer vor trece ca o faclă
Din umbra sfântului mormânt
Rămâne-va lumina din văpaie
Rămâne-va uitarea din cuvânt
Rămâne-va iubirea iubitoare
Din sărăciile ce sunt.
poezie de Ioan Alexandru din Imnele bucuriei (1973)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vulturi sau poezii despre dimineață
Solfegiu pe portativ
vreau să fur cântecul din grădina secretă
să cânt precum mierla între corole verzi
să fiu solfegiul iubirii în lumea concretă
înconjurată azi și mereu de aezi.
să pătrund în gama notelor duioase
fremătând ca frunza pe geană de cântec
pianul și vioara să-mi vibreze în oase
din tumultul vieții mâhnirea să spintec.
vreau să plec în zborul lin cu albatroșii
să găsesc printre valuri drumul către far
să mă oglindesc în ape precum chiparoșii
unde nu-s dureri, lacrimi și amar.
vreau prin cântecul meu să bucur strămoșii
port ca pe o comoară dorul lor în samar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre pian
Iubire
Două coji de lumină
Căzute pe patul de lut,
Sub blana iernii, hermină.
Unite într-un sărut.
Două iubiri, palmă în palmă,
Adorm sub zàpezi troienite.
În scoica strivită de iarnă
Trăiesc două frunze, lipite.
N-au frică de vântul din lume,
Visează sub coama de-omăt,
Iubire rodită-ntre palme
Și arsă cu suflet cu tot.
Dorințe nebune trăite
Se sparg într-o iarnă fecundă,
Sunt coji de lumină-mplinite,
Din frunze iubire rotundă.
poezie de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut
Plânge în inima mea
Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraș;
Ce-i tristețea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?
O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperișe și-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!
Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.
Un chin e fără măsură
Să nu știi de ce,
Fără iubire și ură,
Suferi peste măsură.
poezie de Paul Verlaine, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare sau poezii despre oraș
O seară ruptă din rai
s-a întors dimineața în ochii florilor
ierburile privesc mirate plutitoare oglinzi
păsările cântă imnurile nopții de ploaie
văzduhul plânge numele norilor
și lumina se desprinde de lichidele alcaline
soarele bogat ca o floare de platină
îmi scapă din mâini
amiaza intră-n ochiul șarpelui
se așteaptă o seară ruptă din rai
să deschidă porțile nopții de vânt
până-mi strâng caii de pe drumurile cerului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre șerpi sau poezii despre păsări
Octombrie
Frunze îngălbenite zac,
atârnate-n într-un copac.
Au îngălbenit de tot,
Sperând la un antidot.
Frunze îngălbenite zac,
resemnate sub copac,
tremurând de frig și vânt...
nu mai spun nici un cuvânt.
Frunze vechi abandonate,
uneori sunt simple șoapte,
zac sub pas de trecător,
și foșnesc, se frâng și dor.
Frunze ce-au văzut prea multe,
zac acum grămezi pierdute,
Sub copacii veștejiƫi,
se sărută... doi iubiƫi.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben sau poezii despre copaci