Replică la poezia "O iarnă pentru fiecare" de Violetta Petre
M-a copleșit tardivă și speranța,
Că ne vom împăca, dar cu durere,
Aud că soacra n-a-ncetat să zbiere
Și am fugit din nou, spășit, la Tanța.
Am inghițit de bună seama hapul,
Căci generos, am procedat ca tontul,
În timp record mi s-a golit și contul
Și-acum pe stradă Tanța-ntoarce capul.
Sosește iarna, e deja zăpadă
Și ne găsește rătăciți prin viață
Luatu-mi-ai și casa, ca o hoață,
Ai divorțat si am rămas pe stradă.
La tine-i cald, probabil, stai acasă
La mine viscolește iarna oarbă
Am turțuri prin mustață și prin barbă
Și mă-ncălzesc c-o sticlă de spirtoasă!
În parc pe bancă, dorm sub felinare,
Iar pernă-i bocceluța din spinare...
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre soacre
- poezii despre recorduri
- poezii despre poezie
Citate similare
O iarnă pentru fiecare
Mai lenevesc postumele iluzii,
Pe brațe-ngreunate de tăcere;
Sunt goi salcâmii ce-au uitat să zbiere,
Doar, mai oftează-n ei, timid. Auzi-i!
Ascultă-i cum se roagă sub zăpadă,
Împovărați de-a albului cernire,
Ca tu să vii și să le dai de știre,
Că pașii ni-i încrucișăm pe stradă.
Ne-așteaptă iarna, pe-amândoi, se pare,
Să ne găsim, chiar rătăciți prin viață;
Tu ești departe, așteptări îngheață
Și-i o ninsoare pentru fiecare.
La tine ninge ca-n povești cu zâne,
La mine viscolește prin poeme
Și mi-e târziu și ție prea devreme,
Salcâmii, lângă ei, să ne adune.
Sunt goi salcâmii, dorm sub felinare
Eu car încă o iarmă în spinare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ninsoare, poezii despre știri, poezii despre uitare sau poezii despre tăcere
Iarna pe uliță
S-a așternut din plin zăpadă
Și frigul intră pân' la oase,
Căci iarna s-a ivit pe stradă...
(Pesemne c-a scăpat din case).
epigramă de Nicolae Bunduri din ziarul "Viața Buzăului" (18 octombrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre zăpadă sau epigrame despre iarnă
Iarna
Iar e iarnă, frig și ger,
Veșmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.
Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aștearnă
Lunga și geroasa iarnă.
Săniuțele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleții de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.
Moș Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar și anul s-a-nnoit.
Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De ești împăcat cu tine
În suflet ți-e cald și bine.
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre văi, poezii despre sărbători, poezii despre săniuș, poezii despre suflet sau poezii despre nori
Se lasă toată noaptea...
Se lasă toată noaptea-n mine
Și iarna începu asaltul...
Gându-mi fugise către tine
Și tu fugiseși către altul...
Venise iarna între noi,
Și ninge prin mine de ieri,
Rămaseră pași tăi goi
Și azi pecete-acelei seri...
Nu dorm... și iar s-aude gerul
Din mine mușcă și trosnește
Și parcă se răstoarnă cerul
Prin tot orașul, mișelește...
poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre oraș sau poezii despre noapte
Sosește primăvara
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate,
Stihii înfrânte pleacă înapoi
Ștergând din urmele lăsate.
Ne-a tărât iarna rece prin noroi
În zilele întunecate,
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate.
Slăbită, cu puteri secate,
Pornită din tărâmuri prinse-n sloi,
Cu răni închise, vindecate,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre înfrângere, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Frunza
E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.
Și-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în șir
O aud suspinând, suspinând.
Și vântul rece de toamnă
Prin oraș îl simți umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.
Dar își continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre viteză, poezii despre toamnă, poezii despre sunet, poezii despre salvare, poezii despre plimbare sau poezii despre parcuri
Replică la poezia "Să mă trezești, eu încă dorm..." de Violetta Petre
Te voi trezi, iubite, cu zăpadă,
Când sforăi precum ursul, prin toți porii,
Să nu se-audă zgomotul din stradă,
Când vor veni la noi colindătorii!
Îți amintești, când iarna precedentă,
Venit-a capra, clămpănind cumplit,
Dar partitura ta, perseverentă,
Cu ușurință i-a acoperit!
M-am exilat în altă încăpere,
Mai rece și cu mobile mai vechi,
Dar și acolo-n semn de prevedere,
Îmi pun cu grijă, doape in urechi!
Stresați, cățeii tremură afară,
Dar înțeleg de ce în curte sapă,
Căci îngroziți, de cum se face seară,
Cînd tu adormi, se-adăpostesc în groapă.
Aștept curând, să vină noaptea sfântă,
Când, numai o minune ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă:
Să dorm și eu puțin pe canapea!
.............................................
Acuma dorm iubite și mi-e bine
Și-n cimitirul colindat de vânt
Te-aud de-afară, chiar destul de bine,
Cum sforăi la doi metri în pământ!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre urși, poezii despre urechi, poezii despre stres, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iarna la oraș
A plecat bătrâna toamnă
Șchiopătând, iavaș-iavaș,
Iarna a început să cearnă
Fulgi de nea peste oraș.
E o vreme mohorâtă
Plâng copacii dezbrăcați,
Dar copiii râd și cântă
La ferestre cocoțați.
Și cu toții ies din case
Iuți ca niște spiriduși
Echipați cu haine groase,
Cu căciuli și cu mănuși.
Magazinele sunt pline
De cadouri fel de fel
Oamenii pe la vitrine
Scotocesc prin portofel.
Beculețe colorate
Atârnate sunt pe sus
Neaua cade peste toate
Și pe ele s-a depus.
Ca să scape de ninsoare
Cei ce sunt cu capul gol
S-au retras în graba mare
Și se încălzesc la Mall.
Iarna nu ne ocolește
Sărbătorile-s în toi
Moș Crăciun se pregătește
Să mai vină pe la noi.
Doar mașinile pe stradă
Se frământă și suspină
Fiindcă știu că sub zăpadă
Se vor umple de rugină.
poezie de Octavian Cocoș (21 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre început, poezii despre vestimentație, poezii despre râs sau poezii despre plâns
Merg pe stradă
Merg pe stradă, mai fac un pas,
Seara clipește peste oraș.
Umbre aleargă, gândul mi-e glas,
O rază de soare luminează-n lăcaș.
Merg pe stradă cu Dumnezeu la braț
Răsfoim amintiri, numărăm pași,
Patruzeci și doi am numărat
Și încă la atâția vom fi părtași.
Merg pe stradă cu tine mă plimb
Bucuria vieții găsită din timp,
Încă un an voi da la schimb
Iubirii de viață născută-n olimp.
Merg pe stradă privind la ceas,
O lume întreagă se învârte grăbită.
Doamne, iubesc timpul rămas!
Cum a curs timpul ca o clipită?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre schimbare, poezii despre religie sau poezii despre gânduri
Început de primăvară
Sosește primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ștergând tristeți din urmele lăsate.
Ne-a târât iarna prin viscol și noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Sosește primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.
Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcolește-adânc la ceas de moarte,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre moarte sau poezii despre ceas
Iarna...
Soarele și-ascute dinții, sub tălpi scârțâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează și împodobește geamuri,
Cu steluțe de cleștar se inundă iar livada,
Pomii-n somn își țes inele tremurând ușor din ramuri...
Țurțurii par gene lungi care-atârnă pe la streșini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esența de rășini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnișoare...
Fumul pe acoperișuri se învăluie, se zbate,
Semn că viața dăinuiește și în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...
S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Și din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colții și-i arată!...
Satul se cufundă-n noapte și se sting lumini la geamuri
Iar pe uliță nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul șuieră năprasnic și cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre țurțuri
Felinare pe stradă
Cresc din văzduh felinare pe stradă,
Urma ta miroase a zăpadă,
Inima mea se-ntinde în ea
Desenând o vioară în formă de stea.
Gânditoare natura așteaptă
Pământul dansând pe-o lopată,
Florile se înmulțesc în neștire,
Iubiri profunde-s în pornire.
Iederi cresc în jur la felinare,
Urma și inima intră-n calendare,
Timpul poartă în veșnicie noul,
Sămânța vieții mătură ecoul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre promisiuni, poezii despre natură, poezii despre inimă sau poezii despre flori
Iarna acasă
Pe al iernii drum cernit
De trei zile și trei nopți,
Fulgii cad necontenit
Pe-ale văii porți.
Ninge, ninge neîncetat,
Când mai lin, când viscolit
Prin fereastră stă mirat,
Orășelul troienit.
Din povești noaptea se lasă
În tabloul fermecat,
De mâini dalbe de crăiasă
În omăt pictat.
Brazii 'nalți s-au îmbrăcat
În veșminte lucitoare,
De natură ferecați,
Cu-ale albului zăvoare.
Se văd case deghizate
În lumini de felinare,
Stând pe stradă înșirate
Albe, vechi și gânditoare.
Când și când prin neaua moale
Se afundă osteniți,
Câțiva pași, apoi ninsoare
Și sunt iar acoperiți.
Eu la geam încremenit
Printre fulgi și fum,
În vis noaptea adormit
Plec prin nea, pe drum.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre visare
BALADA ADOLESCENȚEI
Erai elevă la liceu
Și te-am văzut trecând pe stradă,
Aveai un proaspăt decolteu
Pe pieptul tânăr, de zăpadă.
Privirea mea, de fel, rebelă,
A devenit, deodată-ngustă,
Și, coborâtă de pe schelă,
S-a cuibătit pe-o scurtă fustă.
Te-am urmărit o bună vreme
Să descifrez divinul har,
Prin combinări de teoreme,
Voiam să te câștig la zar...
Aveai, pe umeri, o helancă,
Și-o carte grea în mâna stângă,
În parc, ai stat pe-o veche bancă,
Și-atunci, venii spre tine, lângă...
Citeai din carte printre rânduri,
Cu ochii mari, de fel, rubine,
Și, copleșit de multe gânduri,
Eu te citeam, atent, pe tine.
Ca semn divin, precum e macul,
Că și lectura e o artă,
Tu ai luat, cu brio, Bacul,
Eu te-am luat, de-atunci, consoartă!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre tinerețe, poezii despre soție, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre liceu sau poezii despre lectură
Iar m-a prins iarna...
Iar m-a prins iarna cu ușile deschise,
Și fulgi moi și grei mi-au trecut peste prag,
Am simțit zborul lor ostenit și pribeag,
Deși, prea departe, plecasem prin vise...
S-au așezat într-un colț, sperând să apar,
Dar visul meu ajunsese în mugur,
Și-a plesnit nefiresc de banal, însă, sigur,
In eroare de timp, într-un timp literar...
Și-au albit casa mea, alb atât de frumos,
Iar in vis le simțeam aripi frânte de dor,
Și-am simțit că mă prinde în vis un fior,
Că durea tare rău acest zbor grațios!
O durere prea mare, să nu mă trezesc,
Și să-mi văd a mea casă albită de tot,
Mă ridic în genunchi, printre fulgi îmi fac loc,
Ca să scriu două rânduri, să mă încălzesc!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre muguri, poezii despre literatură, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre dimineață
În căutarea mătușii Tamara
Am scotocit prin gropi și prin cenușă
Ca un miner, de iarna până vara,
Dar ce păcat, nu am găsit mătușă
Și nici un cont pe numele Tamara.
epigramă de Valentin David (12 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre cenușă
Oare am fost viu?
Dacă privesc timpul în urmă
Nu știu din el cât am trăit,
Îmi amintesc doar de-o furtună
În care alb m-am rătăcit.
Acum e iarna peste mine
Cu fulgii ei de pămătuf,
Și-n sobă ard uscate lemne,
Mă încălzesc de frigul brut.
E cald în casă dar mi-e rece,
Am pus pe mine un cojoc
Să nu simt frigul ce mă trece
De la picioare spre mijloc.
Noaptea-i afară și în rime,
Liniștea-i la ea acasă
Și e tristețea lângă mine,
Stă lungită și nu-i pasă.
O îndulcesc c-o poezie,
Să îmi zâmbească când și când,
Curge din ea o melodie
Ce-am auzit-o implorând.
Aud mereu note în valuri
De mă gândesc că sunt nebun
Și-aud și pomii și-a lor ramuri
Și frunzele murind pe drum.
Dacă privesc timpul în urmă,
Revăd roșite flori pe câmp.
Poate-i doar vis c-o vreme bună,
Am fost în viață viu un timp.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre picioare, poezii despre nebunie sau poezii despre muzică
Păsărică, mută-ți cuibul...
Romantic peste poate, un holtei,
A stat în parc, pe-o bancă mai retrasă,
Dorind s-asculte mierla, sub un tei...
Și a plecat c-o pupăză acasă!...
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tei, epigrame despre romantism, epigrame despre păsări, epigrame despre parcuri sau epigrame despre acasă
Păsărică, mută-ți cuibul
Romantic peste poate, un holtei,
A stat în parc, pe-o bancă mai retrasă,
Dorind s-asculte mierla, sub un tei...
Și a plecat c-o pupăză acasă!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!