La toamna ta

După ce-am reuşit
Să îmi dau seama
Că frunza galbenă
Nu-şi recunoaşte
Verdele rătăcit,
De teama
Vântului izgonit
De tristeţe,
Am luat în braţe
Cele două feţe
Ale trecutului,
Le-am lipit
Şi le-am aruncat în toamnă.

poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea de adormit

După ce le-am citit copiilor povestea
de adormit copii
au adormit!
După ce le-am citit stelelor povestea
de adormit stele
au răsărit!
După ce le-am citit crucilor povestea
de adormit cruci
au răstignit!

Deşi aveam toţi dinţii căutăm un dinte pierdut.
Ce cauţi? Îmi lumina trotuarul un înger rătăcit...
Un dinte!
Un dinte în plus!
Ce să faci cu el! Şi îmi băga lumina în faţă.
Ce să faci cu un dinte în plus?
Să mă sfâşii!
Să mă sfâşii... şi pleacă!
Pleacă!
După ce îl găsesc
am să vin să vă citesc povestea de adormit îngeri!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnificaţie

Pe masă buchetul de lalele
Ce le-am cules împreună
Încă nu s-a vestejit
Dovadă că încă îmi păstrezi
Dragostea ce mi-am dorit.

De aceea mi-am luat creionul
Şi le-am schiţat pe o filă albă
Voi căuta să le dau acelaşi colorit
Vreau să ştii că asta-nseamnă
Că te iubesc necontenit.

poezie de Mihai Leonte (5 noiembrie 1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte pierdute

Cuvinte aruncate, cuvinte pierdute
Rămase libere nesupuse
Pe toate le-am cules din vremurile trecute
Pe toate le-am înviat din vremurile apuse.

Şi le-am spălat cu rouă de soare
Le-am presărat pe ropotul ploii
Le-am zvântat apoi cu a verii boare
Şi le-am omorât din umbră toţi strigoii.

Apoi le-am aruncat pe toate în mare
De unde valul le-a adus la picioarele tale
Ca o sublimă şi imensă desfătare
Nişte religve din vremuri abisale.

Să le culegi cu grijă şi iubire.
La piept să le agheţi ca mărţişor
Să fie dovadă vie în amintire
Că-n inima ta eu mă răsfrâng, cu dor.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E interesant că omul nu iubeşte pe viaţă dar
de urât poate să o facă pentru două vieţi!
Sunt oameni la care le-am transmis atâta
ură că îi iubesc
şi oameni la care le-am transmis iubirea
de-a mă urî!
Oamenii sunt cele mai complexe stări ale
simplităţii!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personal, am trăit mai multe vieţi, unele din ele îmi aparţineau numai mie, altora le-am împrumutat numele. Ce e foarte curios, e că cele cărora le-am dat numele meu sunt cele mai cunoscute.

Tudor Muşatescu în revista "Teatrul" (1970)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ostenită. Din ce în ce mai ostenită. Îmi vine să mă aşez pe marginea drumului şi să mor. Dar... n-am vreme. Am atâtea de făcut! Două zile am lucrat, la via domnului Sadoveanu, ca să pun un pic de ordine în manuscrisele lui. Caietele, însemnările lui, claie peste grămadă într-un sac! Le-am scos, le-am netezit, le-am rânduit.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din multele fotografii pe care le-am făcut de-a lungul timpului... îmi apar mereu în minte doar cele pe care nu le-am făcut.

citat din Aurel Rapa (5 septembrie 2011)
Adăugat de florina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul şi religia au fost cele două divinităţi ale copilăriei mele. Le-am rămas credincios tot restul vieţii.

citat celebru din George Enescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să tot învăţăm din greşelile trecutului, mai bine le-am ocoli pe cele viitoare.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât trece timpul, cu atât îmi dau seama că nu mă înşel niciodată despre nimic şi că toate complicaţiile pe care le-am creat, cu ezitare, pentru a verifica ideile iniţiale, m-au făcut doar să îmi pierd timpul.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima mea curată

Cu inima mea curată, zi de zi te caut, Doamne.
Prin viscole, ploi şi zloată, Te caut şi-n veri şi-n toamne.
Lucruri multe am a-ţi spune, ce-n inimă le-am sechestrat.
Nu le-am împărtăşit la lume, în suflet le-am ferecat.
Când o fi şi-o fi să fie, în faţa Ta fruntea să plec,
am să rup acea frânghie şi inima mi-o dezleg.
Tot ce-am greşit pe pământ, Ţie îţi mărturisesc.
Ascultând al Tău cuvânt, păcatele îmi ispăşesc.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna vieţii

Atâtea amintiri am strâns în viaţă –
ce grele-mi par când anii se tot duc!
S-au aşezat pe gânduri ca o ceaţă
să îmi cobească-n cântecul de cuc!...
Iar de privesc aevea peste vreme,
spre căile pe care le-am parcurs,
mă răsucesc pe muchii de dileme,
rămase cu-ntrebări fără răspuns.

Mi-am căutat destinul printre stele,
din neguri reci m-am ridicat în zbor,
am aruncat ratările prea grele
pe zdrenţele căzute dintr-un nor.
Din drumul meu am izgonit himere,
care-aşteptau credinţa să-mi-o ia,
am frânt din ochi ispite efemere,
ieşite la răscruci în calea mea.

Am adunat din tină nestemate,
le-am şlefuit şi nume sfânt le-am dat,
mi le-au furat mişeii, pe-apucate,
zicând că ei în taină le-au creat.
Ajuns acum în toamna vieţii mele,
privind în urmă parcă mă-nspăimânt,
destinul meu, luat cândva din stele,
se zbate-n van pe-o aripă de vânt.

Dar tot urcând spre sferele astrale,
lăsând pământu-n urmă răscolit,
mai ud cu stropi de viaţă câte-o floare
când văd că se-ofileşte-n asfinţit.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de plastic

Pe o cruce se iubeau două aripi,
Le-am luat şi le-am dăruit
Tinerilor care
Ştiu să rescrie viaţa
În inima zborului.

Praful deapănă amintirile,
Cununia devine bazalt în câmpie,
Crucea este semnul de credinţă
A maturităţii
Iodată pe ridurile rănilor.

De la un copac
am cumpărat patru scânduri
În care am pus
O mână de cercuri concentrice
Şi un înger de plastic
Cu un iadeş
Din două aripi stelare...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de toamnă...

(lui P.C.)

pogori ca o linişte blândă
tristeţe de toamnă, tristeţe
pogori cum coboară plăpândă
o cratimă-n linia vieţii

pogori ca un vers ce alină
tristeţe de toamnă, tristeţe
cu raze de Lună mai plină
ca punctul din linia vieţii

pogori ca un snop de lumină
tristeţe de toamnă, tristeţe
şi sufletul scaldă-mi, divină
şi dreaptă ca linia vieţii...

poezie de Iurie Osoianu (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După căsătorie, soţul şi soţia sunt precum cele două feţe ale monedei: nu pot să se vadă, dar rămân împreună.

citat din Joshi Helmant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de prima ninsoare

teama se ascunde în inimile noastre întinse peste masă
în pauza dintre două cuvinte
verdele e culoarea în care podurile se rup
de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid
povestea se întoarce
în noi cineva a aprins o lumină

despre mine tăceri despre tine
dar hai mai bine să mâncăm
să ne prindem clipa aceasta într-o bucată de pâine
rupe-mă
de lanul acesta de iarnă aştept încă ninsoarea dintâi
ca pe un şirag de perle nenuntite

despre noi am umplut spaţiul
şi niciodată nu vorbim despre asta
închipuim cu feţele întoarse ca două lumini ale unei singure umbre
braţe ale aceleiaşi cruci

poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să-mi închipui, mergând pe anumite drumuri, că le-am însemnat, le-am semănat cu coji de portocale, ca să nu le uit.

Cella Serghi în Această dulce povară, tinereţea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(fără titlu)

Am luat acele săruturi în mâna mea
întinsă,
le-am aruncat în aer
pentru a le savura acolo unde se vor aşeza
o constelaţie prin corpul meu

poezie de Miriam Calleja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori de vitralii

îmi plăceai ştergând amintirile
ca pe nişte tablouri de patina timpului,
le-am lăsat aşa,
prăfuite,
să le mângâie doar misterele Lunii
în nopţi cu nori de vitralii
când mă gândesc la tine,

îmi plăceai citind viitorul
pierdut între două intrigi,
din nişte cărţi cu coperţi de copac,
le-am lăsat aşa,
întredeschise,
să-mi crească salcâmi şi liliac
într-o primăvară întârziată,

îmi plăceai împletindu-ţi visele în păr
şi toate florile câmpului,
le-am lăsat aşa,
nenumărate,
ca să-mi petrec restul zilelor
fiindu-mi dor
de tine.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată le-am aflat în oamenii pe care am ajuns să-i cunosc.

citat din Marius Torok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!