Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Iarna căprioarei

M-apasă-n piept o sanie de sare
ce-mi lunecă pe urmele de gheață
și-o febră rea de frunte mă agață
în liniștea cea neliniștitoare.

E-atâta alb, c-am ochii prinși în ceață,
nici drumuri nu-s, nici umbre umblătoare,
pe unde-oi fi doar cred că mi se pare,
iar seară-i tot la fel de dimineață.

Văd anii deși ca fulgii grei de apă
căzând peste uimirile de țânc
bătrân ce n-are cum să mai priceapă

de ce nu-mi ești să mă salvezi. "Mănânc
și plâng. Mănânc", din sarea ce mă-ngroapă.
Și-n suflet mi se face loc adânc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dan Norea

Unui coleg - mâncătorie

Știi, nu pot te înghit,
Mofturos sunt ca un țânc
Și n-am niciun apetit,
Dar mănânc și plâng! Mănânc!

epigramă de din Epi...Gramatica / Partea II-a, Nu mai poți să miști de epigramiști (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Raicu

Mănânc în fiecare zi fructe și legume crude, mănânc trei mese pe zi și două gustări, iar atunci când mănânc nu mai fac nici o altă activitate. E important savurezi mâncarea și să faci o pauză.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nici...

nici nu cred c-ar fi azi prima oară
când doar eu și doar eu am greșit
inundați de o ploaie de vară
arși de tot de un băț de chibrit
defilând dintr-o gară în gară
c-un trifoi de iubit/neiubit

nici nu cred că ne-ascundem departe
doar un deget ceva întinzi
ca o miere pe-o foaie de carte
și în ea te prind să mă prinzi
cum scriam nu demult ne împarte
o aceeași oglindă-n oglinzi

nici o brazdă de tine nu-mi trece
sunt un mitrea cocor blestemat
or ion alu marți treisprezece
tu ai șnur de picior des legat
pe un câmp de mușcate-n ghivece
la un fericit moment dat

și nici toamna în frunte nu-mi bate
numai lemnul din mesele mici
de prin birtul cu geamuri crăpate
de la niște-mbrânceli de voinici
de pe unde te-aștept pe jumate
pe când tu pe jumate nici...
nici...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Labiș redivivus

Când intestinul rage,
Amarnic, din adânc
Și burta-n jos trage,
Mănânc și plâng... mănânc!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu e nimic

(sonet de necitit)


Nu e nimic, e-o liniște de gheață,
se-aude doar tăcerea, ca o apă
ce-n tulburele creierului sapă
șiîn el ca într-o fortăreață.

În piept ceva se sperie și crapă,
e tot în jur un bulgăre de ceață
ce-apasă greu de dis-de-dimineață
și-n el -ngrop și-n mine se îngroapă.

Va trece tot, cândva ne vom cunoaște
din pozele, mai galbene, un pic,
decât mai umblă mâinile pe moaște

ori roțile de frunze de la dric,
ori și mai proști și alții se vor naște.
Nu sunt bolnav. Nu mor. Nu e nimic.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bobul salvator

De când lupt zadarnic, am pe frunte
Lalele sângerii și-abia șoptesc:
"Dă-mi, Doamne, râvna Ta mișc un munte,
Dar nu ca Marcu din Vârful Fracesc.

Ajută-mă să fiu al Tău, Stăpâne,
Și muntele păcatelor ce-am strâns
Să-l duc din mine ca pe-un stârv de câine
În largul oceanicului plâns.

Nu-mi da averi, nici slavă, nici palate,
Ci cum i-ai dat lui Solomon în veac,
La fel și eu, vreau pururi să am parte
De-un bob de-nțelepciune, nelumesc.

Căzând ca David, lăcrimând întruna,
ridic așa cum el făcea
Și Ție mulțumind, port Cununa
Sârmei ghimpate pentru Țara mea!

Onoruri nu râvnesc, n-aștept iubirea
Sinedriului plin de farisei
Și nici nu pot gândi la Mântuirea
Ce-o văd, nu-n vis, contemporanii mei.

Așa de mare ești, Bunule Tată
Și darurile Tale cresc mereu,
Dar când pornesc la Sfânta Judecată
Se face mic de tot sufletul meu.

El - mic și-n fața lui - mărețul munte!,
Greu de păcatele ce-am săvârșit
Și doi ochi suspinând cu-amar și-o frunte,
Și-n loc de nimb Prutul nefericit!

Și-n loc de inimă - o Bucovină
C-o Basarabie, primind din zări
Bobul cel de Credință și Lumină,
Ce duce-un munte-al Rănilor în mări!"

rugăciune de (3 mai 2019)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Cântec în ceață

E ceață peste mare
Și ceață peste munți.
Tot ce regreți, se pare,
E că nu știi cânți

La sufletu-mi decât,
Așa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceață când apare.

poezie de din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crăiasa

Când se va face Nunta,-n lumânare
Al Păsării repaus fi-va sacru
Pe-acoperișul neființei, nacru
A melci prin clipele interioare.

Va fi în gânduri nuptial masacru,
Mireasa însă trup sub fuste n-are;
Poveri de somn voi duce în spinare
în oglinzi mi-e-n cuget chipul acru.

Pe rând în zboruri duhul ne-nvelimu-l
Înalt, trezind pe Dumnezeu, adânc
În vis de diamant căzut, Sublimul.

Te va primi la Porți un înger țânc
Și nu vei fi nici ultimul nici primul...
Crăiasă Moarte, mierea ți-o mănânc...

sonet de
Adăugat de ElsaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celălalt

Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul.

Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet.

Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei.

Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi -ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești.

Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existența însăși cum lumea-i doar una
Ce-o ți tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.

poezie de (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ilorian Păunoiu

Aici

Trăiesc în lumină
Beau aer, mănânc
Din sarea de zei
Mă satur adânc!

Sorb prana din apă,
Saliva de vânt,
Cu tine fac valuri
Dansând pe pământ!

Nu te teme, revin
C-o secundă mai blând,
C-o mireasmă mai lin
De la nori lăcrimând!

Am în brațe o lira
Și-o poveste cu struguri
Să te-nvăț, Nefertiti,
mai știi te bucuri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Mâna din vis

Aș vrea știu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
și drumuri în destinul ce-mi înfrunt.

Nu pot s-aleg și simt , singur, eu
sunt de o parte, dar și de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.

Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aștept lumina s-o zăresc.

În viața-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai pășesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerșit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Un vânt

Un vânt de cretă palid se întețește-n vale,
Orașul își întoarse fața de la noi,
Un frig la intersecții ne așteaptă-n cale,
Se desfrunzesc copacii, devin triști și goi.

Tu ești într-o deplină nemișcare,
Eu merg tot merg, dar parcă stau pe loc,
Nici nu mai știu ce loc doare mai tare
Copacii goi, sau pasul de pe loc.

Nici obosită nu-s, doar timpul ar febră
Și stropii lui atârnă-n aer și mă ard
Și pașii se grăbesc pe trecerea de zebră,
În ochii tăi e toamnă și frunzele tot cad.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mereu se întâmplă aceleași lucruri, deocheate. Eu nu beau din pahare "made în Japan" și nu mănânc sushi o dată în săptămână. Și nu cred în acea cultură, făcută de alții, nu cred în unul din noi, nu cred. Și nici ateistă nu-s. Păcat de 'cea lumină, căci nu ea dă naștere. Și totul vine din haos, spre marea noastră nefericire de acolo se trage și Eros - și toate-s spre bucuria lor, nechibzuită. Căci foc de dorim, în foc ne vom întâlni. Iar eu, cea din mine care dăinuește întuneric spre culoare, nu exist în memorie. Nu pot a ști ce-s. De ce mă citești? Te cunosc, îmi ești alter ego.

(29 februarie 2012)
Adăugat de Cristina VrânceanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Misterul iernii

Mai tremură-n simțiri miros de brad
Și lângă sobă se-mpletesc povești,
Mai trece un an în zări căzute-n vad,
Te strig din amintiri dacă mai ești.

Nici albul din ninsori nu s-a ivit
Să-mi spulbere tristețea de pe chip
Și-n sufletu-mi toți fulgii s-au topit
Minunile din iarna vremii par un mit.

Mai sună-n depărtări o notă de colindă
Și îmi roiesc în minte zâmbete zglobii
Amintirile mi se arată ca-n oglindă
Și văd cum de minuni se-ncântă doi copii.

Nici globulețele nu-mi par la fel de mari
Și tot ce-a fost cândva de-acum s-a șters,
Dar mai rămâne vie o trecere prin ani
Și-o nostalgie pusă la un colț de vers.

poezie de din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Amân un festin pentru viața de-apoi...

Mi-e foame de viață, dar e marfă de lux,
De mine se-agață doar o viață-n reflux.
Și mi-e poftă de cântec și-o vorbă de-alint,
Și să n-am nicio grijă, aș vrea să mă mint...

Aș dori o salată din flori de cais,
o gust pe ascuns, dar mănânc doar în vis.
Și când zorii se-arată la fel de săraci
Doar din ploaie și nori ce mâncare faci?

Și ce suflet lihnit port în mine, ce chin,
Când primește-un tain nesfârșit de venin!
Fir de iarbă pane aș gusta la dejun,
Dar nici iarbă nu am de pe unde s-adun...

Din pansele mi-aș face un chec la desert,
Dar grădinile-s toate pustii și-n deșert
Nici scaieți nu mai sunt, doar tăcere și vânt
Și-un cuvânt în atele, săpându-și mormânt...

Aș mânca un poem, dar cu ce mai rămân?
Ciugulesc o fărâmă de vers și amân
Un festin pentru viața de-apoi unde nu-i
Nicio foame de viață, doar liniștea Lui...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Basmul vieții

Din tot ce arde purpuriu sub pleoapa lunii,
ce cratere te fură cu surâs de jar?
Din tot ce zboară peste fusul rătăcirii,
ce pânză te răpește în rotirea bucuriei
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
E iarnă, dar nu-i timpul de îngheț pentru privire.
Câtă bucurie! Te-aud și tăcând!
Vremea întâlnirilor de sens învie?!
Topește dragostea zăpada separării de cuvânt.
Vezi? Prezentul-i dar sublim de alb în gene.
Lumina mea, ce-ai împânzit cercetător simțirea,
pentru a radia din creștet până-n tălpa stelelor nemărginirea,
pentru tine, din culesul roadelor, ce vrei?
Trec anii, la urechea inimii cercei, podoabă peste vreme,
noi, îmbogățiți prin ei,
la sărbătoarea adâncirii în poeme.
Din tot ce cheamă spre duminici printre clipe,
cum vrei să se înfiripe,
crească timpul în minunea de a fi?
Din tot ce vine, pleacă, ce rămâne,
ce ți-e hrană, apă, aer, știi?
Ce răsare? Ce apune?
Basmul vieții, tu, necontenit,
cu tot ce faci și ce nu faci, îl scrii.
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând? ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n g

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Iarna-mireasa mea bolnavă

Mi-aduc aminte de copilărie:
Ce alb ningea un suflet incolor!
Astăzi numesc idiosincrasie
nu eram, de boli, înghițitor.

Alb, îmi aduc aminte de iubire:
Nici nu spuneam sunt îndrăgostit,
Cu toate vorbeam cu-ntreaga fire
Despre medicamentul înghițit.

Și-acum, când povestesc la lumea toată
Cum ninge alb un suflet colorat,
Mă simt o sanie abandonată
De un copil pe care l-a uitat.

Și-n fața morții albe regret, bolnav cernit,
nu-s medicament și nu pot să mă-nghit.

poezie de din Suflet la troc (7 decembrie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

așa mi s-a acrit de internet și de cărți

plouă-ntre blocuri, vântul face valuri pe bălți

nu vreau nimic din afară, nimic din adânc

numai să mă uit la comedii și să mănânc

păcat că nu pot mușc cu dinții din față

fiindcă omul e și prost în viață

mi i-am spart demult la un concert rock

cred că nu-mi mai place rockul

aproape deloc

dar cred că-mi place aproape orice cu orez

cândva doar când îl vedeam

și-mi venea vomez

nici nu spăl vasele, le-oi spăla dimnineață

omul vrea și pauze de la viață

poezie de (2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Vino cu mine stiu exact unde mergem. Antologie 1999-2014" de Dan Sociu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.67- 25.99 lei.

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaț㠖 nu-i nici amiaz㠖
Lipsesc reperele în plină zi –
Nu-s zori – nu-i nici amurg –
Nu-i pe cer, albastră, nicio raz㠖
Nu-i drum – nu-i strad㠖 nici bordură vizavi –
Bulevardul n-are sfârșit, nici început –
Arcurile clădirilor au dispărut –
Nicio turlă n-are acoperișul scut –
Nu s-arată fața niciunui cunoscut –
Nu-s gesturi de politețe – la vedere –
Nu-i niciun semn de recunoaștere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoție – călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul – e-o eclips㠖
"Accesul interzis" – pe pământ și pe marea-ntins㠖
Nu sunt poștași – nu-s nici cutii poștale –
Nu-s vești de pe coastele din depărtare –
Nu-i parc – nu-i scuar – nici fete plimbărețe –
Nu-i anturaj – nu-i nici noblețe –
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nuferi albi

Așa ușor tu azi renunți
La ce a fost odată
Nu pot să cred că nu mai simți
Iubirea cea curată

Văd nuferi albi în ochii tăi
Iubirea nu dispare
În suflet simt norii cei grei
Cu ploaia călătoare

Încă mai sper mâine e
O zi mult mai senină
Cu raze noi pe cer senin
Din zori de zi vină

Și nuferii din ochii tăi
se desfacă-n grabă
Iar ploaia din norii cei grei
Pe loc să se retragă

poezie de
Adăugat de Loredana VisovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook