Shambala
Înaripata-mi minte, cu mult discernământ,
Tot scormonind prin tomuri, cu fler de jurnalist,
Aflase de-un loc mitic, eteric, sub pământ,
Sub Polul Nord și-n zona Tibetului budist...
Acolo-ar fi o lume de basme și de vis,
Cu oameni ce nu mor, de care n-am știut,
Creând civilizații de superparadis,
De super-tehnici vaste, cum nimeni n-a văzut.
Se spune că pe-acolo sunt râuri, codri verzi,
Că-n loc de soare, miezul din Terra dă lumini,
Că sunt și flori, și păsări, că-n jur doar viață vezi,
Cu au orașe-parcuri, că toți sunt blânzi, blajini...
Când amiralul Byrd, la ei, sub Polul Nord,
Ajunse-n zbor pe-un spațiu prin care a intrat,
A fost primit cu drag și-onoruri, ca pe-un lord,
Iar gazdele, gentile, ce-a vrut - i-au arătat.
Se zice c-ai lor lideri, de-atuncea, în secret,
Țin legături cu țări mai avansate-n lume,
Le dă tehnologie, rugându-le discret
S-o folosească pașnic - și-ades vin să ne-ndrume.
Discret, ne controlează și ne trimit semnale,
Prin ceea ce noi spunem "farfurii mari zburătoare",
Căci orice OZN-uri nu sunt interastelare,
Nu sunt extraterestre, ci oricât de bizare,
Ele-s a lor creații ce vin să ne ferească
De-o nouă Hiroshimă, de groaznice vedenii,
Spunând că-s ferm deciși, planeta s-o păzească
De-anihilări cum fost-au în urmă cu milenii,
Din care ei scăpară ascunși jos în Shambala,
Căci sus, la suprafață, viața dispăruse
În alt conflict atomic când Terra-și pierde fala
Și mari civilizații au fost pe veci distruse!
În locul lor, Shambala se naște din legende,
Dacă dorim să credem în cronici vechi sau noi.
Unii spun că există-n greceștile calende,
Iar alții-o cred reală ori... "lumea de apoi"!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre tehnologie
- poezii despre semnale
- poezii despre secrete
- poezii despre râuri
Citate similare
Glezne fragile
Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poți schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te țin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiți fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniți pe forțele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.
Măzăriche pe licheni. Îți place cum sună?
"Sună a iarnă". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpirația
S-ar fi prefăcut în măzăriche. "Parcă numai acolo!"
Emoția de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sunt polul opus nr.34.
(Așa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Suntem ca doi pinguini mergând stângaci prin zăpadă la
Poale de Polul nord. Pe ghețuș.
"Ba suntem ditamai iceberguri".
Alunecând unul în brațele celuilalt, încotoșmănați
În sentimente călduroase.
"Bine că ne-a apucat amorul iarna,
Avem încălzire centrală.
La vară, ar fi fost prea cald".
Ești o prezență luminoasă.
Chiar și în zăpadă, tot tu dai
Lumina.
Eu sunt primul (Și ultimul
Că nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresionează la tine
Calmul ochilor mari și calmul pielii -
Dacă pot spune astfel.
"Poți". Azi mâinile mele sunt foarte aspre.
Dar au și ele calmul lor. Ești ca o marmură
Care-a fost la mare astă-vară.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu întreaga carieră".
Și sânii sunt de tăiat respirația cu ei.
Eu sunt numai tăieturi.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
- poezii despre glezne
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sâni
- poezii despre stângaci
- poezii despre schi
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
Puls în viitor
Iubirea noastră a trecut prin toate:
neînțelegeri, lacrimi, bariere
pe care am văzut că nu se poate
să le lăsăm când mintea, doar, o cere.
Au fost și nori, dar zilele senine
le-au depășit ca număr și valoare,
iar dacă-n viața asta a fost bine,
aș vrea să cred că-n alta, viitoare,
slujindu-ne de cele învățate,
să ne încredem în iubirea noastră,
pe-un drum din care nimeni nu ne-abate,
mergând spre-o zare ce-i mereu albastră.
Mai vreau să cred că-n vara ce urmează
tot ce dorim își va afla-mplinire,
iar ce simțim în cea care pulsează
va fi ce-a fost și pân-acum: iubire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre încredere, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre valoare, poezii despre timp, poezii despre puls sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Soarele și Pământul
Sus, pe cerul albăstrui,
Soarele lucios, gălbui,
Privește înspre Pământ
Și uimit de câte sunt,
Stă și spune cu mirare:
-Frumoasă înfățișare!
N-am văzut în altă parte,
Nici pe Lună, sau pe Marte,
Oameni ca să îmi admire
Minunata strălucire.
Spun că sunt cald, luminos,
Și că-s tare prețios.
Din căldură și lumină,
Le cresc plantele-n grădină.
Le dezgheț apele toate,
Atunci când sunt înghețate.
Le-ncălzesc Pământul tot,
Ei, ajut și eu cum pot!
Însă sunt cam curios,
Când mă uit atent, în jos,
Văd că lumea-i împărțită,
Au culoarea diferită,
Unii negri, alții galbeni,
Unii albi, dar toți sunt oameni.
Iar pentru ei, locul Sfânt
Este planeta Pământ!
poezie de Aurora Luchian (8 septembrie 2012)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre galben, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre planete, poezii despre negru, poezii despre gheață sau poezii despre dezgheț
Wolfgang Amadeus Mozart (poem)
Pe-un piedestal imperial domnește Mozart...
Din el, izvoare mari de cântece se-mpart
Și viața ne-o inundă-n imense bucurii,
Căci el ne-nalță-n ceruri cu-aripi de melodii.
În fermecatu-i flaut și-n magica-i baghetă
E-un univers feeric și unic pe planetă!
Eroii lui sunt veșnici - cum i-au descris libretul:
Don Juan, Constanța, coruri și Figaro, valetul...
Toți cântă azi pe scene, de peste două veacuri,
Par grațioși, romantici - și-nving orice atacuri,
Iar muzica-i vioaie, cu grații noi, superbe!
Sunt sute de concere, adevărate jerbe...
Sunt elegante toate, cu forțe neștirbite,
Cu timbru dulce, vesel - de-aceea sunt iubite!
Când se va naște iarăși un geniu ca un Zeus,
Care să-l egaleze pe Mozart Amadeus?
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cristian Petru Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre romantism, poezii despre poezie sau poezii despre naștere
Eu sunt nebun
Eu sunt nebun...
Ci ei sunt și deștepți, și tineri
Cândva am fost că ei și eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am știut până mai ieri -
O zi de vineri -
Că sunt tâmpit
Că sunt bolnav
Că sunt idealist
Că sunt nebun
Că sunt un nimeni...
Și sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Și sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Și sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Și sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Țin în mâni lopata
Și scriu cu ea
Cu pana-și săpa groapa...
Și sunt idealist pentru că cred
Că viața e iubire.
Pe când ei știu, din fașă, un secret
Că-i numai amăgire.
Și nimeni sunt pentru că sunt nebun
Și gata.
Eu sunt nebun
O, cât am așteptat această zi
Din tot șiragul meu de zile perindate
Când în sfârșit eu auzii
Că nu-s că ei, nici nu voi fi
Că sunt nebun.
Că sunt nebun
Și gata...
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe sau poezii despre sfârșit
În lumea lor
Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.
E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.
Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.
Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.
Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.
Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.
Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre Soare, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre suflet sau poezii despre somn
De-a râsu'-plânsu'!
De când se-nvârte-această lume,
N-a existat un alt popor,
Din orișice să facă glume,
Sau caterincă, sau umor:
Când e falit, la ananghie,
De are patimă, necaz,
De când e el, de-o veșnicie,
Românul nostru face haz,
Și de prunari, și de vădane,
De centuriste, de berbanți,
Și-n special, de milioane,
Despre săracii guvernanți,
Care, de ani... și să tot fie,
Aleși de noi, prin vot, stăpâni,
Sunt șifonați de bășcălie,
De parcă nici n-ar fi români,
Și-aud că vor să dea o lege,
Să interzică tuturor,
Poporului, care e rege,
Să facă haz pe seama lor!...
Acum, de mă gândesc, pe bune,
Cât ar fi ei de amuzanți,
Situația nu chiar impune
Să râdem noi de guvernanți,
Căci, știm cu toți, dosare, stresuri,
Pe câți mascații i-au tot strâns,
Cum calcă-n străchini cu "succesuri",
Nu sunt de râs, ci... sunt de plâns!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre râs, poezii despre România, poezii despre votare, poezii despre succes, poezii despre stres, poezii despre plâns sau poezii despre perle lingvistice
Daca as sti
Dacă aș ști că-n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aș ști că-n loc de lună-i
O farfurie peste nori;
Dacă aș ști că-n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aș ști că-n fiecare zori de ziuă
Că viața nu-i pentru noi doi.
Pământul eu l-aș părăsi
M-aș îndrepta spre soare
Dacă aș ști că tu nu știi
Când nu te văd mă doare.
Misterul mării cea sărate
În care amintirea vieții zace
Ar fi mult mai ușor de răscolit
Dacă aș sti că nu m-ai părăsit.
În fine, dacă-aș ști că-n lume
O alta nu va exista,
Voi ști că toate sunt pe bune
Că doar tu ești aleasa mea.
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre existență, poezii despre becuri, poezii despre amintiri sau poezii despre Pământ
Iubind împreună
Iubirea de oameni îți dă aripi
Ca inimile noastre să bată împreună
Încearcă cu drag, nu te pripi
Nu vreau să cred că lumea-i nebună.
Cu toții-n viața noastră am căutat
Să vină ceva bun neașteptat
Sunt oameni buni ce au jurat
Că vor avea vibrația unui vis luminat.
În vis sunt două inimi împreună
Și-mpart frumos o viață comună
Și merg prin lume ca să spună
Că dragostea lor e curată și nu minciună.
Trecând prin lume ușor spunând
Că ei au făcut un legământ
Unii i-au întâmpinat cântând
Și-au reușit să-și trăiască viața pe pământ.
poezie de Eugenia Calancea (3 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre vinovăție, poezii despre oameni buni, poezii despre minciună sau poezii despre frumusețe
Posedat
Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunși pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munți,
Cărunți.
Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.
Și simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.
Iar șerpi ispititori, îmi spun să mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vânt, poezii despre vorbire sau poezii despre păr cărunt
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre trandafiri sau poezii despre superlative
Lacrimi din Lună
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord
vremea se complică eu mă frământ
des îmi ascult suspinele din cord.
pun multă pasiune pe cuvânt
lucrând la fișierele din word
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord.
virușii în lume sunt purtați de vânt
moartea-i pretutindeni bate un record
pământul oftează după un alint
zeii sunt amețiți cu whisky la bord.
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre whisky, poezii despre recorduri, poezii despre cuvinte sau poezii despre Polul Nord
Fior de Ionuț sau bilețel de adio nescris
Mă exprim greu că-s doar un început de om
Și încerc să mă prezint, că-s neștiut de-o lume,
De voi ce nu m-ați vrut să cresc cum creșteți pom;
Măcar atât, nu doar un epitaf și-un nume.
Sunt mic și blond, bălai cum soarele de-o vară
-Ce n-am avut mai multe, mi s-au oprit la patru-
Și n-am știut, neșcolit, că dulce zi e amară,
Iar rău e pretutindeni, nu doar la film, la teatru.
Oricum nu pot vorbi, că nu mai am nici cap
Și-s plin doar suflet pur, căci carne-s doar tocată
Pe oase scrijelite de dinți, că-n guri nu-ncap
La haita ce-nfruntam, eu singur și ea roată.
De lacrimi nici atât nu mai îmi aduc aminte,
Doar când sugeam, se pare -și chiar nu-i mult de-atunci-
Căci m-au crescut de mic, neștiind că lumea minte,
Spunându-mi doar să râd, cu lacrimi de-alea dulci.
Mă uit în jos la voi din sufletul meu mic
Cum sunteți imaturi și vă deplâng pe toți
Căci păcălind cu parcuri, orașe, vis un pic,
Mi-ați lăsat trupu-n junglă și-un viitor de hoți.
Mi s-au spus sus aici ce nu știam să spun,
De către cineva ce-și zice că-i arhanghel...
Cuvinte dificile de pronunțat; că-s bun
Și că-s primit pe-o cruce, eu, Ionuț Cosmin Anghel!
PS
Pentru Ionuț, mușcat până la moarte de nepăsare pe 2 septembrie 2013!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre păr blond, poezii despre început sau poezii despre teatru
Florile nu mint niciodată (exceptând atunci când spun adevărul)
Nu trebuie să te temi de ei, copile,
nu sunt decât oameni.
Oameni care se tem ei înșiși de moarte
sau de flori.
Oameni de alb și de negru,
care petrec ore în șir citind printre pagini
în alb și în negru.
Oameni care nu țin partea nimănui,
dacă nu sunt pe un câmp de luptă,
unde se războiesc înfigând pioneze într-o hartă-a morții.
În vreme ce soldații mor, ei culeg profitul,
până când profeții lor proferă blesteme ucigătoare asupra lor.
Sau
până când florile de pe pajiștile din cimitire
îi înspăimântă trimițându-i înapoi în mormintele lor masive
de raționamente sau în lipsa acestora.
Oameni cărora le e teamă de un Dumnezeu al iubirii.
Oameni care se supun la ceea ce au fost învățați
Fără a se întreba de ce.
Nici măcar de ce sunt striviți tocmai de idolii lor.
Oameni care sunt ei înșiși derutați de ei înșiși.
Oamenii sunt doar oameni.
Nu trebuie să te temi de ei.
Ei se tem unii de alții mai mult decât mă tem eu sau te temi tu.
Teme-te de ignoranța lor în ceea ce te privește
Și, mai presus de toate, teme-te de ignoranța ta în ceea ce-i privește.
Privește-i exact ca pe ceea ce sunt.
Oameni cărora le este teamă de flori.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre flori, poezii despre spaimă, poezii despre religie sau poezii despre ore
Privirea
Doar o lumină venită dintro parte,
de acolo unde amintirile mai dor.
Ca să le uit, n-am strai de eternitate,
doar pe ele, când mă strâng cu dorul lor.
O neânțeleasă formă mă însoțește,
să tac sau poate când mi-e bine să suspin,
flori de cais mi se așează într-o coroană,
mă plimb prin amintiri, când vreau să mă alin.
Să urc, să le privesc, nu-mi este cu putință,
căci una dragă 'mi stă aprinsă-n stea,
să mă cobor pășesc pe a mea ființă,
o prelungire sunt, o umbră, a ceea ce e ea.
Cum pot în spațiu' acesta sacru să 'nverzesc,
când nici prea jos și nici prea sus nu am tulpină,
doar flori în cer, iar pe pământ sunt azi,
o urmă cu umbră și-n ea adâncă rădăcină!
poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre plimbare sau poezii despre coroană
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre creștinism, poezii despre nuntă, poezii despre legi sau poezii despre Iisus Hristos
Cei mai bogați...
Lăuntrul lor e plin de pace
Chiar dacă-n bancă nu au cont
Să meargă spre Canaan le place
Știu ce-a făcut Pilat din Pont.
Belșugul harului pătrunde
În tot lăuntrul transformat
În Domnul lor se pot ascunde
Căci El i-a binecuvântat.
Pe masă pâinea nu lipsește
Dovadă că Hambaru-i plin,
Că El, Stăpânul se-ngrijește
Să-mbrace veșnicul destin
Trăiesc un fel de bogăție
Ce n-au trăit-o în trecut
Când nu credeau în profeție
Și nu-L aveau pe El ca scut.
Lumina ce-a cuprins ființa
Le-aduce, zilnic, bucurii
E cucerită neștiința
Ei sunt bogați și-n mărturii
Spunând la alții de-o speranță
Ce penetrează-ntregul Cer
Accentuează o nuanță
Cu legături în caracter.
Pe drum repere sunt o mie
Să nu pășească spre abis
Sunt tari când vine-o tragedie
Prmesc, cu drag, ce-a fost trimis
Când melodii trimit spre Slavă
Pe fața lor lumini răsar
N-amestecă argint cu pleavă,
Din lacrimi fac mărgăritar.
Nu sunt bogați în milioane,
N-au moșteniri de la strămoși
Dar îi așteaptă-n Cer coroane
C-au fost din întuneric scoși
Viața lor e-o împlinire
De au puțin, sau au mai mult
Vor din Scripturi să se inspire
Să-nvingă valuri și tumult.
În slăbiciuni primesc putere
Nu din substanțe pământești
Ci din sublima Înviere,
Din stările dumnezeiești
Și-n lipsuri și-n belșug și-n toate
Recunoștința le e far
Către edenica Cetate
Din cel mai strălucit Hotar.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (11 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre întuneric, poezii despre tragedie, poezii despre recunoștință sau poezii despre pâine
Pătimirile poeților
Prin zbateri și sculptări în slove, brodând idei cu dulci candori,
Prin arderi vii ce umplu goluri și schimbă vorbele-n cântări,
Poeții-nșiră versuri albe sau clasice, de s-or ivi,
Crezând că numele lor șterse, celebre-n veci vor deveni...
La Porțile-eternității toți vin grăbiți și bat timid,
Dar ele-s uși înțepenite și-odată-n secol se deschid,
Iar cel mai norocos, când intră, străbate-un labirint de-amploare,
Spre-a dovedi c-a lui sosire n-a fost o simplă întâmplare.
Din zeci de colțuri, reflectoare îl urmăresc prin osanale;
Covoare largi de flori, oriunde, l-așteaptă așternute-n cale.
Și, totuși, cel ales, adesea, îndură pisme brusc ivite,
Căci nu o dată-n flori, ascunse, l-ating și ace otrăvite...
Nimic nu e perfect în lume și asta orice om o știe,
Poeții însă-s alte ființe - transformă toate-n Poezie:
Natura, dragostea, norocul ori chiar durerea-adeseori -
Și cât de cât, de-alină inimi, rămân pe veci nemuritori!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre schimbare, poezii despre perfecțiune sau poezii despre natură
În Patmos
Ioan a fost exilat
într-o insulă pustie
chiar în Patmos i s-a dat
o vreme ca el să fie
doar de ape-nconjurat
și de vânturi și-ades de ploi
însă sufletu-i curat
a privit până la noi
prin credință omenirea
a văzut-o și a scris
să capte mântuirea
să umble prin Paradis
și prin Scrierile Sfinte
ce va fi el ne arată
prin a Domnului cuvinte
vestea ce i-a fost lăsată
într-o insulă pustie
unde a fost exilat
privea chiar în veșnicie
la Isus sfântu-Mpărat
Hristos iată i-a vorbit
peste oameni ce-o să vină
Domnul i-a descoperit
taina vremii de pe urmă
niște scaune de domnie iată
undeva ele-au fost puse
să începă o judecată
pentru viețile depuse
pentru cei ce-au fost uciși
de fiară primind sentința
ca martiri au fost înscriși
c-au ținut în ei credința
în Hristos Cel răstignit
fiarei nu s-au închinat
și iată ei au murit
păstrând sufletul curat
Domnul Isus iată dar
când va fi pe acest pământ
prin al milei sfinte har
și puternicu-i Cuvânt
porunci-va ca să iasă
cei ce viața își dădură
căci au vrut în cer o casă
trăind doar după Scriptură
atunci ei vor învia
la glasul Mirelui Sfânt
și iată-i va judeca
după unicu-i Cuvânt
căci ei iată n-au primit
semnul fiarei să se închine
ei atunci nu au voit
și-au fost pedepsiți de-a ei oștire
iar apostolii vor judeca
și tăria și răsplata
să aibă parte de ea
aici chiar în lumea asta
care va fi înoită
după voia Lui Hristos
viața doar neprihănită
s-o urmeze aici jos
și apoi ei vor domni
cu Hristos o mie de ani
și aici însuși vor păși
pe-un pământ fără dușmani
căci Satan va fi legat
în Noua Împărăție
să nu mai fie păcat
prin ispita lui cea vie
fericiți sunt cei ce au parte
chiar de-ntâia înviere
asupra lor a doua moarte
nu are nicio putere
căci Hristos va fi Păstorul
care iată-i îngrijește
și le stâmpără-n veci dorul
le dă ce le trebuiește
prin lumina mântuirii
El îi poartă pe cărare
chiar în plinul fericirii
și prin har și îndurare
Domnu îi va binecuvânta
pe ei în mia de ani
c-au primit în ei pedeapsa
fiarei căci i-au fost dușmani
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
Păsări rătăcite
Era, în aer, o chemare nouă,
Iar sângele-a răspuns, a fremătat,
Și zborul lor, pornit neașteptat,
Le-a înălțat spre ceruri pe-amândouă.
Zburau alături peste-o lume care
Abia se mai zărea de peste nori,
Se mai strigau discret când, uneori,
Nu se vedeau pe-a cerului cărare.
A fost ca într-un vis, când o furtună
I-a abătut din liniștitul zbor,
I-a despărțit și-a vrut să îi răpună.
În drumul devenit rătăcitor,
Sub soare sau sub razele de lună,
S-au îndreptat, stingher, spre cuibul lor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre devenire sau poezii despre aer