Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Costel Zăgan

Eminescu - speranța de rezervă

Hai să bârfim
pe
marginea
și
de ce nu
în
centrul acestui vers
NU CREDEAM SĂ-NVĂȚ A MURI VREODATĂ

De pildă
tu
ce ai de spus

Eu pur și simplu trăiesc
când să mai învăț și să mor

Bine
mai departe

Dar tu

Eu tocmai mă nasc
trebuie să știu și să mor

Nu
însă ai grijă
nu scoate din viteză
la curbe
viața produce visuri incurabile
ah
acum e-acum

Să vedem Ea frumoasa-frumoaselor
cum învață să moară
la zi
la seral
la fără frecvență

Păi știi
eu
pe mine
frumusețea m-a scos la suprafață

Moartea cred că-i altă viață

Da
ai nimerit-o
ca de-obicei

Moartea ține la femei

Și totuși
eu
dragă fată
să mă ierte Dumnezeu

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată

poezie de din Poeme infraț'ionale (1995)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Costel Zăgan

Luceafăr

Eminescu
are
dreptate

Nu
credeam
să-nvăț

Românește
a
muri
vreodată

poezie de din Ode gingașe (30 octombrie 2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Celebrul vers eminescian "N-am crezut să-nvăț a muri vreodată" ar fi sunat la fel de dramatic și ca: "N-am crezut să-nvăț a iubi vreodată". Pentru iubirea poartă în sine sămânța morții.

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Bornele existenței umane au fost fixate inspirat de doi poeți români, Nichita și Eminescu. O viață se întinde între "Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește" și "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată".

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea să mor

Aș vrea să mor...
O, Doamne, ce-aș mai dori să mor,
scap din astă lume,
De chinuri și de dor,

Căci dacă aș muri...
Poate ar fi mai bine,
nu m-aș chinui
Și n-aș mai ști de nimeni.

Însă judecând...
Un lucru nu mă lasă:
E greu te desparți
De viață, că-i frumoasă!

Și-apoi, ceva mai este...
Dac-ai murit - tu știi
Că niciodată-n lume
Nu ai să mai învii.

Mai bine ai trăi
O viață de povești,
Căci pentru a muri
Tot timpul dovedești...

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adina-Cristinela Ghinescu

Să învăț despre mine

Să-nvăț uitând număr zilele ce trec,
Inima s-opresc din ploi, atunci când sec
Lângă o ființă la care-aș vrea stau
În inimă și suflet, dau și nu să iau!

Să-nvăț să uit scriu ce aș citi mereu,
scriu ce aș vorbi despre Dumnezeu,
O piatră de suflare mi-ar fi un vânt nebun
Pe care l-aș închide într-un vechi album.

Să-nvăț să nu mai lupt atunci când nu-i ușor
Să mă eliberez prin boală și să zbor,
Unde o ploaie rece m-așteaptă trâmbițat
Să mă trezească sumbru din visul de păcat.

Să-nvăț să simt când doare o faptă virtuoasă,
O Dunăre sărată, răsplată tenebroasă,
Pe lacrima ce curge din trup neîmpăcat...
Eu nu pot să mă iert, mai mult de am iertat.

Să-nvăț să văd o lume care nu mă vede
Și să percep un lanț în câmpul cel mai verde,
O piedică de viață oprindu-mă din mers
Răpește tinerețea, dar strălucește-n vers...

Să-nvăț să mă ascult când alții îmi vorbesc,
S-aud ce îmi ascund atunci când îmi șoptesc,
Lângă un pian și-o lumânare aprinsă
Îmi cânt durerea arsă și nicicând nestinsă.

Să-nvăț să te ascult, când taci tot mai mereu,
Ar fi dorința ta, dar n-ar fi felul meu,
Cum soarele străbate pe fața ta zâmbind,
Așa aș vrea -ți fiu, tăcerea risipind.

Să-nvăț să te iubesc când te retragi sfios,
Să-nvăț să nu se nască orgoliul păcătos,
Însă iubirea-ți curge prin trupul adormit...
De ce noi am opri-o dintr-un bun sfârșit?...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Iuliana Dinte

Străina

Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.

Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.

Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi
Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morții
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit vaiet,
Pe-al meu propriu rug, topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-!

poezie celebră de (1884)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Gânduri...

Credeam că știu ce-i frumusețea
Că eleganța-am cunoscut
Credeam că știu ce e iubirea
Până ce chipul ți-am văzut.

Credeam inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că știu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.

Credeam trandafiru-i roșu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam -mi place mult natura
Până când tu ai apărut.

Credeam soarele lucește
Că am văzut tot ce se poate
Credeam stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.

Credeam ochii-mi sunt deschiși
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.

Ce simt acum voi păstra veșnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Pe viața mea

E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar stau la bloc.

Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.

Moartea e mai sărac㠖
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă moare.

M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Și m-am dus
Nu mi-e rușine s-o spun.

Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Și mă voi duce...

Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viața mea.

Moartea stă pe viața mea.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... ci nu te-aș ști mai bine, nu te-aș ști
astrala mea iubire infernală
și gelozia mea patetic de fatală
ci nu să mor aș vrea, ci aș muri...

... ci nu să mor aș vrea, ci aș muri
smulgând din floarea ta petală cu petală
și împletind o coroniță boreală
ci nu te-aș ști mai bine, nu te-aș ști...

... ci nu te-aș ști mai bine, nu te-aș ști
ci nu să mor aș vrea, ci aș muri
ci nu te-aș ști mai bine, aș muri
ci n-aș iubi mai bine, n-aș iubi....

poezie de (23 august 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Costel Zăgan

Copilării înainte de-a mă trezi

Ce-am
vrut
fac
cu
viața asta

Păi
aia
asta
și
cealaltă

Și

Și
unii
chiar
au făcut
și aia
și
asta
și cealaltă

De ciudă
am vrut
să-nvăț să mor

Însă
respectivii
chiar
au murit
în
numele meu

(N-aș putea
spune
dacă
de
ciudă)

Așa

Ce-aș
mai
putea
vreau
pardon
visez

Am vrut
mi-au
făcut-o

poezie de din Poeme infracționale (31 mai 2010)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

N-am timp

Dumnezeu știe. nu am timp de fleacuri. luați dragostea din calea mea
lăsați-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aș putea vă răspund dar nu am timp
viața asta e atât de scurtă și am atâtea de făcut.

învăț. acumulez. atât de multe de învățat. și atât de puțin timp.
viața trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp observ
și sincer nu am timp nici privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinație

acum am timp. știu atât de multe și am uitat atât de multe încât întreb dacă a meritat
aș vrea să știu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aș vrea strivesc un fir de iarbă între dinți să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp și pentru mine și pentru alții. mai bine zis am timp să mor
viața a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri și apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus și atât de puține întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leonardo da Vinci

În timp ce credeam că învăț să trăiesc, învățam de fapt să mor.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba italiană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la It.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Scritti Scelti" de Leonardo da Vinci este disponibilă pentru comandă online la 60.00 lei.
Ionica Bandrabur

Elegie de toamnă

Moare-ncet regina nopții,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepții,
Mor toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor și mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toți să-i ierte.
Mor mușcate pe pervazuri,
Mor toți nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...

Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăștiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia
Și poeți ce cântă marea
Și păduri ce vor fi nude,
Apele bătând în maluri,
Raze vii dansând în unde,
Lotci ce se vor pierde-n valuri,
Viața, moartea, ritualuri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Frecvență eminesciană

Și noaptea și zi de zi
m-apropii de Eminescu
învăț arta de-a muri
domnilor cu tot firescul

M-apropii de Eminescu
m-apropii de poezie
restul e tăcere restul
nu-i fir-ar fie

M-apropii de poezie
învăț arta de-a muri
altfel viața e pustie
și noaptea și zi de zi

M-apropii de Eminescu
învingându-mi omenescul

poezie de din Cezeisme II (13 iunie 2023)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Liber, foarte liber

Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.

Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.

Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj să cred, sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.

Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.

Sunt om liber, foarte liber, pașii singur mi-i măsor,
și tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau stau pe loc,
dacă vreau fiu ca focul, sau ard cu totu-n foc.

Sunt așa cum este firea celor ce-și doresc trăi
fără teama li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care știe că a fost
și-a dat timpului măsură, și a dat faptelor rost.

Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat fiu,
știu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăț, învăț să știu...

poezie de din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec despre frică

despre păcatele îngerilor nu a vorbit nimeni până acum
dar cred că și îngerii mai păcătuiesc, altfel de ce le-ar mai fi frică uneori
scuturându-și aripile de zăpadă?

copil fiind îmi era frică de întuneric, de greutatea lui
gândeam dacă se rupe ața care-l ține în tăria nopții
o să cadă și-o să mă strivească

dar întunericul s-a strecurat în suflet și nu l-am mai simțit apăsător
mai apăsător mi se părea un sărut strivit
și de teamă, mai mult îl furam decât -l dospesc

și din sărut în sărut am suit dealul Golgotei
și viața se strâmba la mine arătându-și fețele ascunse
dar cine se mai sperie de viață când moartea cerșește din ușă în ușă?

acum mi-e frică -mi mai fie frică
de câte ori apare frica mi se întâmplă câte ceva. așa
mai bine n-o bag în seamă. mai bine trăiesc. moartea oricum o să mă găsească.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teama

Am te iubesc și dincolo de zi
Și-ai să-auzi ecouri într-o noapte
Când în universul meu de șoapte
Am să-nvăț din nou ce-nseamnă a muri.

Am te iubesc și am -ți scriu
Pe culori de toamnă înstelată
O scrisoare însă nesemnată,
Dar în mine va fi totuși prea târziu.

Am te iubesc mereu și am -ți spun
în tresăriri de insomnie
În privirea mea- demult pustie-
Doar cu înserarea ta o să apun.

După tot ce-n noi a fost neomenesc,
După visul fără zbor în vreme,
Astăzi nu mai ai de ce te teme!
Teama nostră-nseamnă totuși te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Labirint de probă

Trupul

O
viață
întreagă

Sufletul
î(ș)i
caută
centrul

Însă
centrul
rămâne
mereu

Afară

O
fi
moartea

poezie de din Interludiu (17 iulie 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

De istorie-s bolnav

Dumnezeu se mută azi la țară
raiul cred că-i un spital
gata-i orice clipă să mă doară
dacă n-am alături cerul din Ardeal

Raiul cred că-i un spital
peticită-i soarta vai cu răni
hai tragem moartea lângă mal
și să trecem peste alte vămi

Peticită-i soarta doar cu răni
gata-i orice clipă să mă doară
hai istorie mai dă-mi
Dumnezeu se mută azi la țară

Raiul cred că-i un spital
iar viața un salt mortal

poezie de din Cezeisme II (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook