Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

AltaVista

În ziua aceea am făcut dragoste așa cum face soarele cu mugurii

Corpul meu era o simfonie cum niciunul nu mai ascultase vreodată
Ca și cum ar fi plouat mărut peste pământuri aride
Și germinam înlăuntrul lui încet, încet la fel ca o mare iubire
Încâlcită în carne, în oase, ca o iubire care rămâne toată viața sub piele
În acel stadiu amorf și necopt, într-o licărire perenă, mijind a nesfârșit

Știam din capul locului că toate astea dor așa cum și mamele știu
Că la naștere vor trece prin chin și cu toate astea se lasă năpădite

Fericirea trecea prin fața noastră zornăid ca un șarpe mieros
Nici nu mușca, nici nu pleca, doar pâlpâia, trosnea din chingi

Și-atunci am fost golită de brațele lui ca o fântână de-o secetă cumplită

Apoi a venit întunericul, pentru că nu, la asta mă pricep cel mai bine
Azi nu-mi amintesc decât că: În ziua aceea mi-am dezbrăcat iubitul
De cămașa neagră, era primăvara și totul se curăța de la sine
I-am scris cu pixul pe piept IC NI KA XC, un altfel de-a spune:
Sunt împrăștiată în tine precum cenușa luată de vânt în cele patru zări

Liniștea rostogolea în noi o carte necruțătoare, deja îndoliată

Nu știu cum să spun:
Dacă m-auzi vreodată îmbobocind în tine să știi că nu e vina mea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Adam și Eva

Și-n ziua aceea când ne plimbam tăcuți prin casă
Deși mergeam pe parchet, simțeam o pădure în jur
Din când în când mai trosnea o creangă uscată
Căzută din ziua de ieri, întorceam capul speriată
Cu impresia mii de ochi ascunși ne privesc prin pereți

Îmi place cred și acum te plimbai prin mine
-n gândurile tale eram o alee lungă și subțire
Un drum săpat în neant care garanta drepul la iubire

Eu asta făceam, pășeam încet, încet prin viața ta
Așa cum pășesc soldații prin zonele minate
Era liniște și senin, doar corbii se-auzeau
Și-un mare gol striga să mă plutească în inima lui

Ne-am împreunat palmele și ne-a ieșit un bol de cristal
Am intrat nestingheriți în parcul de distracții ivit

Era cald și plină vară, când orice era posibil, mai ales fii copil

Râdeam și-am zis să mai încercăm o dată, ne-am încrucișat
Din nou palmele și de data asta ne-a ieșit un foc de lemne
Din care săreau scântei și-am început spunem basme

Îmi place cred și acum această boltă cerească
O pregătisei de mult timp numai pentru mine

Și orice am fi făcut noi doi era ca și cum deschideam
Întâmplător Biblia și indiferent ce pasaj citeam ne însenina

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Rugă pentru ziua Schimbării la Față

Doamne!...
Lasă-mă să stau de vorbă cu Tine,
Nu fi Tată vitreg cu copilul Tău,
Care n-a făcut în viață decât bine
Și n-a fost plătit în schimb decât cu rău...

Lasă-mă să-Ți spun că nu se poate
Să rămâi mereu așa cum ești,
Când puterea Ta se-ntinde peste toate
Și când toate sunt așa precum voiești...

Lasă-mă să-Ți spun c-alcătuirea
Celor ce le crezi fără prihană
A-nceput răzvrătească omenirea,
Dornică de-o viață mai umană...

fie-așa precum se spune
C-ai fi vrut fii cu lumea toată -
Rău cu cele rele,
Bun cu cele bune -
Fii măcar acum ce n-ai fost niciodată...

fie bine pentru bine
Și, la fel, frumos pentru frumos
Și să fim și noi la fel cu Tine -
Cel de Sus la fel cu cei de jos.

rugăciune de din Gândirea, VII, nr. 9 (septembrie 1927)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Cursa

Poeții în fapt nu se-arată, ei nici măcar nu se văd
Sunt acoperiți de ei înșiși, de acest strat negru, de smoală
Cu care se lipesc de alți oameni, și tot așa
La rândul lor oamenii își lipesc fisurile între ei
Cu aceeași tristețe caldă, domoală
Pe care o vezi uneori deasupra caselor
Ca un șoim în căutare de pradă
Și te întrebi, oare de ce în ziua mare
Se închid toate ferestrele, gândurile
Cad din cerul gurii forjat, înțepenit
De fiecare dată se întâmplă la fel
Deși știi lecția foarte bine, tot cazi
Și tot cazi în mintea ta ca-ntr-o țesătură
Făcută din propriile vene
Care te-aruncă în sus, în jos ca pe un acrobat
La ultimul număr de circ

Și cu toate astea nu ar trebui vorbesc despre poeți
Dar ei totuși există, în carne și oase, la fel ca efemeridele
Stau cu anii în mâl până într-o zi când nu mai pot vorbi
Maxilarul le e blocat de propria frumusețe
Viața le oferă apoi doar câteva ore iubească
Câteva ore și atât, în rest poeții sunt oameni în carne și oase
Toată ziua nu fac decât să se ascundă de urâțenia lor
Sub pielea marilor orașe

Și eu am fost îndrăgostită de un poet...
După ce pleca obișnuiam -i port cămașa prin casă
Mergeam desculță, poate ca vecinii să nu-mi audă pașii
Care trosneau a corp uscat, bolnav, și nu-mi plăcea
Să creadă că deja-l locuiam de sus până jos
În cămașa lui eram ca-ntr-un fel de penitenciar
Și-abia acum îmi dau seama, el știa de la bun început
Și lăsa cursa asta deschisă la nasturi intru de bună voie
Ca-ntr-un cuib alb, imaculat, fără greșeli
Toată ziua nu-mi era foame, nu-mi era sete, tot ce voiam
Era -l văd pe fereastră venind cu pâinea sub braț
Cămașa-mi pătrunsese adânc până-n oase, ningea ușor
De câte ori îl îmbrățișam ne făceam de omăt
Și-acum iată-ne aici în toată splendoarea
Topiți, împroșcați pe foi
Iar rândurile astea nu sunt decât
Niște vreascuri, lemne, bușteni
Din care încerc fac un stăvilar -l pot opri
Să-l pot opri și atât

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iris: Am aflat aproape tot ce s-a scris vreodată despre iubire este adevărat. Shakespeare a spus "Călătoriile se sfârșesc cu întâlnirea îndrăgostiților". Ce cugetare nemaipomenită. În ce privește, eu nu am avut niciodată parte nici măcar de ceva asemănător, dar sunt ferm convinsă Shakespeare da. Cred că mă gândesc la iubire mai mult decât ar trebui să o facă oricine. Sunt mereu uimită de puterea sa pură de a schimba și de a ne defini viața. Tot Shakespeare a fost cel care a spus "dragostea e oarbă." Asta știu cu siguranță este adevărat. Din motive greu de explicat, iubirea piere; pentru alții iubirea pur și simplu se pierde. Dar apoi sigur iubirea poate fi regăsită, chiar și pentru o singură noapte. Pe urmă intervine alt tip de iubire: cel crud. Cel care aproape își ucide victimele. Se numește iubire neîmpărtășită. Aici sunt o expertă. Cele mai multe povești de iubire sunt despre oamenii care se îndrăgostesc unul de celălalt. Și cum rămâne cu restul dintre noi? Cum rămâne cu poveștile noastre, ale celor care se îndrăgostesc doar ei? Noi suntem victimele acestor aventuri unilaterale. Noi suntem cei blestemați de cei pe care îi iubim. Noi suntem cei pe care nu-i iubește nimeni, răniți ce umblă aievea. Handicapații fără avantajul de a avea un loc mare de parcare! Da, aveți în față o asemenea persoană. Și de bunăvoie l-am iubit pe acel bărbat timp de trei ani îngrozitori! Trei ani absolut înfiorători din viața mea! Cele mai urâte sărbători de Crăciun, zile de naștere, nopți de Anul Nou ce au adus cu ele lacrimi și valium. Acești ani în care am fost îndrăgostită au fost cei mai negri ani din viața mea. Toate astea pentru că am fost blestemată iubesc un bărbat care nu poate și nu-mi va putea împărtăși vreodată iubirea. O, Doamne, doar când îl văd! Inima bate cu putere! Gâtul mi se usucă! Nu mai pot înghiți! Toate simptomele obișnuite.

replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Fluturare

rătăceam într-o lume așa... cum este ea
nopțile și zilele se scurgeau pe lângă
până într-o dimineață de primăvară când
planeta s-a oprit în ochii tăi, în gestul tău

în clipa aceea m-am născut cu adevărat
în clipa aceea am început învăț merg
de data asta altfel, neatingând pământul sau lucrurile

am început învăț vorbesc, nu prin cuvinte
ci prin toată ființa, în apnee sau
respirând dintr-odată tot cerul

tu nu făceai nimic pentru asta
nici măcar pentru setea -ți fiu mereu aproape
la tine totul era unic și perfect

acum, ceva s-a risipit așa cum rugina
acoperă strălucirea metalului
cum noaptea își vâră soarele în sân
și nu mai știu cine am fost, cine sunt

tu ești probabil într-un loc mai bun
o duci bine sau dai viață altor bărbați
așa cum s-a întâmplat mie

și ce dacă pe mine, pe alții, ne ucizi astfel
așa ne ajuți înțelegem ceea ce suntem
fluturii clipei opriți pe buza vasului vieții, tu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decembrie

Se apropie iar ziua mea și iar n-o să-mi spui La mulți ani
Nici anul trecut nu mi-ai spus, deși, știi foarte bine:
Cu cât nu-mi vorbești cu atât te pironești și mai mult în mine
E un fel de metaforă a ta, un fel de viclenie a speciei
Gândurile tale sunt cuie care se bat singure mai ales pe
Încheiturile mâinilor, acolo unde-ți înrădăcinezi poveștile
În timp ce dorm, așa de dragul distracției la miezul nopții
Când tu crezi că nu știu ce vrăjitorii faci sub pielea mea
Îți lipești urechea de inima mea și începe ningă
Îți place să auzi viscolul cum îți îmbată mintea
Și-atunci lupii din păduri, dar și cei din mine se mai domolesc
Doar mai scânteiază leneși a sfârșit de iubire
Te văd scotocind prin lada bunicii doar, doar
Mai găsești un crâmpei din mine pus bine de oamenii
Care chiar m-au iubit, păcat toți aceștia sunt morți
Și-aș vrea -i întorc așa cum se întorc zăpezile pe ulițele triste
Măcar o dată pe an, măcar o dată pe an fie ziua mea
Cred că și ninsorii îi e dor de drumul pe care s-a topit cândva

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încet, încet te uit... dar nu, nu pot

Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...

Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...

Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...

Eu acum,
nici nu mai doresc te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...

Nu a fost vina ta
tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu- prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...

Acum eu vreau
să mă înțelegi... și să accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...

Nici nu exult la gândul,
acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...

Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...

Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Mai frumos de atât nu l-am văzut niciodată

nici mai tânăr
oare
cum să-i spun
trec orele astea
-i spun că nebunia mea se întinde
prin toate șanțurile săpate adânc
tot mai adânc în suflet

și totuși
mai frumos și mai tânăr de atât nu a fost niciodată
oare cum să-i spun
că brațele mele
învelite în tăcerea grea
caută deschidă alte drumuri
și el
da
el
în ce temniță doarme
pe ce pat
de gânduri negre
și-a pus singurătatea

cum să fac oare
că din carnea și din sângele meu nu va pleca niciodată
că din durerea mea se va naște zilnic
mai frumos
mai tânăr
cu un Dumnezeu în privire
de care am să mă îndrăgostesc la nesfârșit
cum să fac oare
cum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Any Drăgoianu

Mai frumos de atât nu l-am văzut niciodată

nici mai tânăr
oare
cum să-i spun
trec orele astea
-i spun că nebunia mea se întinde
prin toate șanțurile săpate adânc
tot mai adânc în suflet

și totuși
mai frumos și mai tânăr de atât nu a fost niciodată
oare cum să-i spun
că brațele mele
învelite în tăcerea grea
caută deschidă alte drumuri
și el
da
el
în ce temniță doarme
pe ce pat
de gânduri negre
și-a pus singurătatea

cum să fac oare
că din carnea și din sângele meu nu va pleca niciodată
că din durerea mea se va naște zilnic
mai frumos
mai tânăr
cu un Dumnezeu în privire
de care am să mă îndrăgostesc la nesfârșit
cum să fac oare
cum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De-ai știi că nu mi-e bine

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte

Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt că mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai știi că nu mi-e bine

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte

Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt că mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai știi că nu mi-e bine

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte

Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt că mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce -ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc încă aș avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie -i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum -i spun?! De ce? Să refuze din nou? Să respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, n-o lăsăm pe Ly aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu era un om obișnuit, ce-i drept, foarte plăcut și charismatic, dar om era. Și era și foarte discret. Nu era nici «sifiliticul» sau «nebunul», așa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harță în versuri și înnebunit din dragoste, așa cum îl prezintă eronat unii, dar nici sfânt cum îl vor alții. Era un om cu defectele, calitățile și patimile lui.

citat din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Eu nu știu

Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.

Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.

Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu știu cine cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.

Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În seara aceea

veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un val care udă țărmul pentru prima dată
nu știai ce se va întâmpla, dacă va mai rămâne ceva din tine
sau vei fi cu totul absorbit în pielea mea

dar încercai și veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un sinucigaș căruia îi e teamă de fereastră
pipăiai rama, grilajul, geamurile
și-atunci m-ai privit în ochi și mi-ai spus:
parcă te-aș cunoaște
eu am râs pentru că pregătisem cușca asta de ani de zile
o mirosisei de la mare distanță și te apropiai, te apropiai

făcusei deja câțiva pași dar nu-ți dădusei seama
trupul meu era o spărtură în moarte

erai hotărât mergi prin beznă până la capăt
cine știe acolo poate ar fi fost o lume perenă
în care orele, zilele erau numărate în nopți de iubire
care curgeau neîncetat ca niște bătăi muzicale
ticăite de un fruct oprit

în seara aceea veneai tot mai aproape, tot mai aproape
erai genul care te hrăneai doar cu muguri, lăstari
iar mie pe sub bluză deja îmi mijeau

apoi s-au stins becurile și am plecat
dar te-ascult și acum cum îți lovești cuvintele de mine
ca de un țărm insular care oricând se poate scufunda

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipa î

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia -l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi m-am gândit, cu drag, la tine

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și ai în preajmă mii de flori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și ești departe de ninsori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și-ți cresc aripile, și zbori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine,
Și că plutești pe-o mare de valori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și, te bucuri de scrisori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și, către visul meu cobori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu cât ești bine
Și, doar de cine-ți este dor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Sârma ghimpată din mine

Tu... cel care te știu și tu... cel care nu mă știi
de ce ai făcut asta?
Multe sunt cele care pot fi zise, dar...
să mă opresc aici? Există un sens?
Și totuși te întreb!
Ai văzut moartea cum vine cu încetinitorul?
Eii... tuu! Ascultă-, nu sta acolo sus...
fără privești, în jos, căci prăbușirea-ți va-fi
tare cruntă!
Eu am vazut-o! Și alții poate mult mai rău!
Nu suntem puțini iar cei care știu, sunt mulți!
Două zile mergi târâș prin țărână...
ahh... Libertate care este prețul tău?
Soarele sus, zi toridă de august
și eu
cu fața-n sus fără putință de mișcare
din răsărit pânâ-n apus...
Doamne, ai prăbușit soarele în mine, în ziua aceea lungă
și buzele-mi..., îți cereau iertare în sete năucitoare
Știi ce însemnă asta, tu, cel cățărat pe spinarea noastră
acolo sus?
Ajungi în viața asta să nu-ți mai dorești vezi
niciun răsărit și niciun apus
Tu știi ce înseamnă ai senzația
ani de zile, de metal rece, de pistol în tâmplă pus...
și să auzi chiar dacă sunet nu era
cum trăgaciul încet scârțâia omorându-te lent
iar că de clipa morții te desparte numai un micron
de întindere de arc, care putea declanșa percutorul?
Ahh... Libertate, oare coști așa de scump?
Știi Tu ce înseamnă fii bătut o noapte întreagă
cu sălbăticie, iar cablu de oțel -ți taie carnea
de un subordonat ca tine...
și-apoi,
udat cu jet rece și tăios cu furtunul de pompieri?
Știi tu cum priveam eu în acea noapte
scândura aceea udă cu un sac de nisip înfășurată
pe care unul ca tine abia aștepta spinare omorâtă
cu parul să-mi bată...
ca să rupă în mine ce ținea viața mea?
Știi... dar nu ești Om...
Și Eii, ceilalți, știu, pentru că le spun eu...
și mulți nu mai sunt, ca mine, datorită ție!
Dumnezeu le dea odihnă, iar voi...
blestemați fiți, până neamul vi-se-va stinge!

poezie de (iulie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Nici măcar prost

nu știu să iubesc
nici să urăsc
sau port obidă
sunt precum bățul de chibrit
gata scapere
doar că jilave timpuri am mai prins

nu știu unde-i focul
o fi la cap
o fi trupul subțiriu
o fi altundeva

nu știu să mor
tot așa cum n-am știut singur a mă naște
și ca să nu râdeți de mine cât sunt de prost
ceva tot știu

știu că toată zbaterea asta e pentru tine
tu înveți clipă de clipă
bunul din rău
ca o lumină
ca o iubire
ca focul
nu știu să mor
așa cum n-am știut singur a mă naște

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook