Destinul ningea în sens interzis
undeva cerul încerca să se înfiripe
din noapte,
zorii erau târzii,
târzie era și lumea s-o mai cuprind,
coroane de mesteceni se învârteau deasupra noastră
într-o conjurație a tăcerii,
noi încercam să ne ținem cu mâinile
ca într-o rugăciune
de coaja copacilor,
de clipa aceea de răscruce,
agonia despărțirii era mai crudă decât
incertitudinea existenței,
cuvintele nespuse mureau încet
pe obrajii de fier,
în goana mea prin aer,
nu mai știam dacă alerg după tine
sau după o părere de rău,
destinul ningea într-un
sens interzis
și iarna se prefăcea în necuvinte.
undeva se închideau porțile unei
cetăți,
iar primăvara murea atât de departe,
încât părea puțin probabil,
vreodată,
s-o mai ajung.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mâini
- poezii despre interdicții
- poezii despre iarnă
- poezii despre fier
Citate similare
Volatilitate
era atât de frumoasă
pășea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea
trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple
ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre
glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi
sihaștrii din peșteri
tiranii din cetăți
și castele
era frumoasă ca un tărâm
nepângărit de om
era atât de volatilă
ca un orizont
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre speologie
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
- poezii despre nuferi
- poezii despre nisip
- poezii despre marină
- poezii despre lut
- poezii despre lebede
Liniștea deasupra copacilor
liniștea o găsești undeva deasupra copacilor
acolo plutește și eternul dor
acolo asculți în tihnă cântecul izvoarelor
veșnicia de bronz a clopotelor
și mai auzi uneori cuvintele de rămas bun
ale părinților care nu te mai așteaptă
de o vreme în pridvor
deasupra copacilor înverziți
se adună visurile oamenilor
care nu mai au lacrimi să-și crească copiii
care nu mai au sânge să moară pentru țară
care nu mai au țărână să-și învie strămoșii
și să-și îngroape morții
doar infinitul mai poartă pe aripi
absolute
stigmatul nemuririi lor
liniștea este atât de aproape
de ziduri
este undeva deasupra copacilor
a vremurilor
freamătă doar în piatra vechilor fântâni
în oasele caselor
în porți de mănăstiri
câteodată coboară pe ape în suspine
și se preface în umbre de sfinți
în șoapte de mamă
și în dor
de părinți
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre muzică, poezii despre mamă sau poezii despre infinit
Frustrări
nu te mai gândi nici tu
este o pierdere de vreme
poate cândva vei simți altfel
aerul serilor târzii
deocamdată
orice am face lucrurile vor rămâne
îngropate undeva departe
în zgura de fier a timpului
într-un genunchi
ca ochii mei îngropați
în urmele tale pe nisip
ca parfumul trupului tău
în creierii mei
ca o încordare a nervilor
din piane
ca zilele acestea întunecate
ca niște pietre abrupte
care se rostogolesc fără oprire
pe un povârniș rudimentar
ca o uitare atât de adâncă
încât nici nu mai știu
dacă e într-adevăr o pierdere de timp
dacă e bătrânețea
dacă e o însingurare
sau o înfrigurare
sau o frustrare
sau o vindecare
sau o veșnicie
sau o înserare
soră cu moartea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre întuneric, poezii despre încordare, poezii despre zile, poezii despre uitare sau poezii despre pian
Despărțire după amiază
mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îți răspundeam,
așa cum fredonai tu răzleț
într-o după amiază.
mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îți răspundeam,
doar le mai cad petalele puțin
după o ploaie răzleață
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,
mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărțiri,
nu, ți-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puțin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiți
într-o după amiază
răzleață.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre miezul zilei, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ceilalți oameni din noi
mă primeai la tine
din ce în ce mai rar
tăcerile tale erau tot mai apăsătoare
din streșini de zinc picura nepăsătoare
o ploaie
numărându-mi pașii
dintr-o clepsidră
tot mai departe de tine
și mă întrebam
cum se mai întorc păsările călătoare
în același copac părăsit cândva
într-o zare
iar oamenii se închid
într-o uitare absconsă
neavând măcar curajul să facă
un semn de rămas bun
celorlalți oameni
în care s-au preschimbat
peste noapte
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsările călătoare, poezii despre curaj sau poezii despre copaci
La ușa copacilor
așteaptă-mă toamna
dacă totuși mă cauți
bate ușor
în umbra unui castan
nu sunt acasă
dar s-ar putea să-ți
răspundă liniștea unei frunze
o vioară
sau poate chiar
respirarea mea
am plecat cu bezna pădurii
să mai găsesc
niște duhuri prin iarbă
și
licori târzii de izvoare
te rog doar
bate foarte încet
la ușa copacilor
să nu-mi trezești inima
sau prea devreme
răcoarea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre inimă, poezii despre frunze sau poezii despre acasă
Corabia
Corabia se scufunda încet noi ziceam
și ce dacă se scufundă corabia și mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi și ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
rușinați și ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era rușine
nouă celor care ne-am dat mâinile și
în fiecare dimineață ieșeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur
dar corabia se scufunda atât de încet
încât dupăî o viață de om încă
mai ieșeam unul câte unul și priveam
cerul și măsuram apa și scrâșneam din dinți
și spuneam asta nu e o corabie
asta e o...
asta e o...
poezie de Matei Vișniec
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre viață, poezii despre dinți, poezii despre dimineață sau poezii despre apă
Stropi de extaz
te abandonai într-un fel de cădere
noaptea
într-un câmp de maci
era o furișare de lună
iubirea
o tăcere incandescentă
tristețea
o înfășurare întunecată
iarba
sărutul frânt al zorilor
era ca o întârziere a aripilor
o alunecare în ocult
un strop de extaz
în uitare
o părere de rău
într-o mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărut sau poezii despre aripi
Timpul evocării
erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aș fi lăsat niciodată
zorii să mai apară
erai ca liniștea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aș fi lăsat vreodată
să taci pe pământ
erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între țărm și mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre nori, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Răcoare deja
nu mai știu când ai apărut
poate dintr-o rouă adusă de departe
dar țin minte bine destinul
unor aripi
de fluturi de noapte
nu știu, nu țin minte
dacă zorii sau pașii tăi
erau trecători
am învățat doar
că iubirea lovește ca glonțul
că drumul se oprește în
ochii unei femei
uneori
nu mai cred în amoruri
nici vreme nu mai am
e răcoare deja
sunt nebun
totuși aș vrea să știu
cu ardoare dacă m-ai iubit
sau am fost doar șoapta
lacrima
ori poate umbra ta
ești prea departe de-acum
undeva mi-am atârnat armura
de un copac răscolit
de aramă
acum sunt ca vântul
ușor
ca acvila
pot privi liniștea ierbii
dintr-o parte
sau zborul adânc al păsărilor
de noapte
nu mai știu când ai apărut
doar o siluetă de ceară
mă întreabă palid
de foarte departe
- când începe viața totuși
odată cu nașterea
cu iubirea
cu glonțul ce-aduce moartea?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zbor, poezii despre vânt sau poezii despre rouă
Străfulgerare de pasăre
visele nu mai erau vise
în accepțiunea iubirii
erau niște epave plutind
pe o mare de cuvinte nestăvilite,
șuierate
durerea nu mai era durere
în înțelesul pustietății
era un muget de suferință
din înaltul cerului
un cutremur din străfundul
părerii de rău
noi nu mai eram noi
în accepțiunea destinului
eram două țipete sufocate
în aceeași străfulgerare
de pasăre
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre suferință, poezii despre cuvinte sau poezii despre cutremure
Vocația de nepereche
îmi plăceau rutina, banalitatea,
tu îmi testai puterea mea de abstracție
căutând semne zodiacale
din celălalt capăt al nopții,
timpul nisipos încetinea clipa
plictisită de efemer,
nici când ningea nu cădeam de acord
din ce parte va lovi mâine fatalitatea
în visurile noastre,
te sprijineai de umărul meu
căutând o pată de culoare
în peisajul cenușiu al irișilor
și al existenței,
partea ta a patului
se distanța inexplicabil
într-o alunecare de întuneric
și fiecare scârțâit de ușă
anunța iminent
inexorabila înstrăinare,
eu priveam depărtarea ca
pe un joc de cuvinte încrucișate
din care lipsea întotdeauna
definiția unei enigme
care să închidă perfect
pătratul pereților
între care noi ne mai încercam
vocația de
nepereche.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre rebus, poezii despre perfecțiune sau poezii despre peisaje
Printre fulgi de zăpadă
m-am întors pe țărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur și era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veșnic rătăcit pe drum
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate
azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarța lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Trandafir albastru
Îți plăcea să strecori
Un trandafir albastru
Printre tradafirii galbeni,
Nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Era ca o ezitare cumva,
Într-o declarație de dragoste,
Un vers obscen
Într-un poem despre iubire,
Ca o rochie albă
Într-un lan de maci roșii,
Ca o palmă peste față
Într-o scenă de gelozie.
Chiar nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Un trandafir albastru
Într-un buchet de trandafiri galbeni,
Era ca un avertisment
Că m-ai putea părăsi,
Era ca un intrus
Într-o poveste de dragoste.
Ca parfumul prea pronunțat
De pe scrisoarea de adio.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre scrisori, poezii despre roșu, poezii despre rochii, poezii despre povești de dragoste, poezii despre gelozie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Îmbrățișarea perfectă
Era o încleștare,
Nu era loc,
Nu era loc între mine și tine
Să bagi un fir de aer,
O frunză, o părere, o minciună,
Un acord de pian,
Îmbrățișarea perfectă,
Un cerc înscris într-o volută,
O încrâncenare cuantică,
Un atom rotund, nebun, perfect,
Eram o ghiulea de tun
Într-un corp comun,
Tun și afet,
O bombă într-o bombă,
O bombă cu ceas într-o bombă,
Proiectil pe orbita lumii,
Eram o ghiulea de tun
Într-un tun de bronz,
O ghiulea de piatră,
De cremene rotundă,
Două emisfere de fontă
Într-o țeavă de tun medieval,
Lipite subatomic,
Gata să ia foc
La prima aprindere de fitil,
La prima scânteie,
La prima insinuare,
La prima dragoste,
La primul praf de pușcă,
La prima vedere,
Gata să se înscrie pe orbită,
Într-o balistică nebună
A iubirii.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artilerie, poezii despre prima iubire, poezii despre nebunie, poezii despre minciună sau poezii despre foc
Sensul unui nonsens
mereu așteptăm ceva,
sau altceva,
o cauză mai dreaptă, o luptă, o iubire,
o moarte mai rapidă,
o groapă mai adâncă,
o dragoste eternă,
o vară mai blândă,
o bătrânețe ușoară,
ieri părea a fi o zi
mai rea decât alaltăieri,
nu suntem niciodată mulțumiți,
nu putem alerga
după două vieți în același timp,
am putea alerga singuri
după nimic
în fond,
am văzut un moș care
părea mai tânăr în spirit decât mine,
nu a vrut să-mi vândă pontul,
alt moș mi-a arătat apusul
și m-a întrebat dacă am idee
câte răsărituri,
câte sensuri,
câte dimineți fără sfârșit
s-ar putea afla dincolo de
moartea oamenilor,
părea un fel de patriarh,
poate era un fel de sfânt
atotștiutor,
- ți-ai imaginat vreodată
sensul
unui nonsens?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe sau poezii despre sfârșit
Cireșii sălbatici
era o livadă sălbăticită de singurătate,
între un drum fără întoarcere
și un început de pădure
fără sfârșit,
era o întretăiere a destinelor
în partea aceea a lumii,
numai vara te întâlneam sub
cireșele negre de pelin
tu te îndreptai spre o colină
purtând o rochie albă ca norii,
nici pământul nu-l mai vedeai din înălțimi,
eu gustam amarul cireșelor coapte
și spinii unor măceși
mă tot întârziau prin viață
când voiam să-ți sărut călcătura
și erau atât de amari cireșii
aceia sălbatici,
încât aproape că simțeam gustul
soartei
într-o încleștare
de dinți
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cireșe, poezii despre înălțime sau poezii despre început
Spini
era frig și era iarnă
ningea acut
în noi, pe lângă noi
era atât de frig în camera goală
ningea cu tăceri în vremea de apoi
afară, pe două ramuri ruginite
înflorise un trandafir
roșul aprins era culoarea lui
în albul pur, din jur
soarele se risipea, pe aici, pe undeva
jos, cădeau petale
una câte una
era ploaie și vânt
cețuri plângeau prin crâng
se scurgeau alegoric pe pământ
afară niciun cânt
pescărușii plecaseră demult
m-am înțepat într-un spin și am țipat
nu am știut și l-am certat
dimineata priveam trist
la fereastră, trandafirul se uscase în glastră
în iarna asta, când lacrimi curg, se scurg
ce să mai fac, aici, acum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alți zori... aceleași urme în noapte
Zorii se întind între tăcerile noastre
încuviințate parcă, până și de Dumnezeu,
într-un târziu... când nimeni
nu s-ar mai încumeta să o ia de la capăt,
străbătând fiordurile sentimentelor înghețate,
departe, către Atlantida,
lăsate mereu în grija unei alte zi de mâine,
atunci când soarele - probabil că va reuși
să ne dezghețe pașii,
în drumul lor spre nemurire...
deși nici noi nu mai știm
de ce am ales exilul.
Și asta, probabil pentru că am plecat deja,
și nimeni nu-și mai aduce aminte de noi,
nici măcar această zăpadă târzie,
așternută - cu nonșalanță,
peste urmele noastre de dor,
lăsate undeva, departe,
în urma mea,
în urma ta...
poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre dor, poezii despre Soare sau poezii despre Dumnezeu
Utopia iubirii
într-o parte a lumii
mă așteptai fără a ști
că nu sunt
încă
eu nu știam că ai putea fi
într-o zână
într-o obsesie
în umbra unei idei
erau timpuri când oamenii se priveau
cu nălucile în ochi
iubirea zbura
utopic
printre gânduri
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idei