Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Replică la poezia "Mor poeți" de Valentin David

Nopțile-s mai lungi și mai pustii,
Se coboară doliul în poeme,
Plânge pana și cerneala geme,
Versul, cum să poți, să-l mai învii?

În oglinda lacului, un val
Abia mai ajunge să apuce
Ramul unei sălcii ce se duce,
Să împingă bărcile la mal.

Lacrima ne plouă peste frunți,
Ploile-s mai reci și mai nebune,
Tunete se-ngrămădesc pe strune,
Se ascund secundele în munți.

Muzele agonizează-n cor,
Cupidonii în genunchi jelesc,
Stele-ncep să cadă nefiresc,
Când ne mor poeții... și cum mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valentin David

Mor poeți

Penele incep a zămisli
Întristarea nopții de tăciune,
Sună jalnic, prăfuite strune,
Bate vânt pe străzile pustii.

Peste lac, grăbite valuri trec,
Sălciile se-apleacă peste undă
Vrând cu a lor ramuri ascundă,
Bărcile ce-s trase la edec.

Negura se cerne peste chipuri,
Suflete nalță-n bolta naltă,
Chipuri noi se zămislesc din daltă,
În clepsidre șovăiesc nisipuri.

Cântă triste muzele in cor,
Triști Amorii se topesc în zări,
Pică stele, albe lumânări,
Și zâmbesc poeții care mor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Numai azi, plouă cu trandafiri

N-are cerul unde plânge, plânge iarăși peste burg,
Mări, oceane, fluvii, râuri, iar, de jos în sus, se scurg.
În genunchi scâncesc copacii, mor statuile sub ploi,
Umblă visele năuce printre nori cu umeri goi.

E noiembrie mai jalnic decât orice lună-n an-
Plouă sadic, fantomatic ca dintr-un imens ocean,
Care-a strâns durerea lumii din secunda de-nceput.
Plouă-ncet lacrimi amare, ce-n ochi n-au mai încăput.

Plouă vertical pe viață, vântul încă-i rătăcit
Într-o gară-n care-așteaptă trenul ce n-a mai venit.
Mai fumează o țigare, mai comandă o cafea,
Plictisit, mai ciufulește câte-un gând de catifea.

Plouă-n mine picătura unei clipe ce s-a stins,
Când spre tine, veșnicia, brațele și le-a întins.
Și de-atunci, plouă întruna cu potop de amintiri,
Numai azi, plouă cu stele și miros de trandafiri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița...

La înfruntarea dintre nori, se frânge glasul de cocori, cum cântecul de liră
Îngenunchează ispășit, în carapacea de granit, unde un vers respiră.
Orfeu trezește din tăceri, cenușa din incendieri, în care mor poeme
Și sare lacrima de dor, ca dintr-un nesecat izvor, anihilând blesteme.

Și dacă cerul n-ar mai fi și versul nu m-ar mai iubi și m-ar slei arșița,
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița.
Și printre îngerii-poeți, în straie move de asceți, aș mai trăi o viață,
Doar într-o clipă de extaz, mi-aș prinde versul de grumaz, ca pe o dimineață,

În care aș adulmeca, poeme moi de catifea, ca pe-o mireasmă sfântă
Și m-aș împărtăși-n genunchi, la rădăcina unui trunchi, cu-ncrengătura frântă.
Nimic nu m-ar urni din loc, doar poate briza unui șoc, pierdut prin seva vie,
Ce se strecoară cumințit, de lacrima ce l-a pețit, la uși de colivie.

Și sigur aș înmuguri, poemul mi-aș împăduri cu verde crud de ploaie
Și ninciun vers cu s-ar pleca, sub talpa nopților de nea, tăcute și greoaie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Hasdeu

Pe malul lacului Geneva

Tu lac întinzi năframe vii de ape,
Argintul undei pe nomad opal,
Culorile par moi, miresmele pe-aproape
Plutesc înspre cabane peste val.

Din soare stins se cerne prund de aur
Pe lac, în somn talaze dezmierdate,
Curând amurgul cade peste plaur
Și-aprinde ape mov împurpurate.

Sub valuri de-aburi albi stâncile sumbre
Fantome-nfricoșate par în noapte.
Tăcere. Din cascade-voci de umbre,
Și apele-n cădere sună șoapte.

Atunci vezi minunile fluide
Cum scapără, se-aprind și flacăra e val,
Jeratic dogorind văpăile lichide,
Pe focul stins al zilei, în licăriri pe mal.

Leman albastru, cerului oglindă,
Vioi azur de Orient. – Simte-un fior
La măreția-ți cele ce te colindă
Posomorât ești, aprig și totuși zâmbitor!

Nici marea n-are valuri de poveste,
Nici munți în jur mai falnici decât tine
De pază stau înaltele lor creste
Cu mândre frunți spre zările-lumine.

O de-aș rămâne pe-al tău mal
S-aud cum plânge apa jalea lin,
Și cum se tânguie în unde blândul val
fiu aici mereu, să mor senin!

Dar nu, eu voi pleca, iubite ape
La revedere - poate niciodată,
De-ntâia mea iubire cât de aproape
Va fi de voi – pe valuri legănată.

poezie celebră de (august 1884), traducere de Monica Pillat
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Doar versul meu

Și tu ți-ai ridicat un zid de ceață,
nu te mai găsesc, -ți cer un munte.
Știi, mi-ai promis, cândva, o dimineață
Cu norii așezându-se pe frunte.

Nu mai ajung la cer, că cer nu este-
L-ai confiscat cu lună și cu stele.
Eu cum să mai ajung acum pe creste,
Când aripile-mi plâng între atele?

Și crește-n mine un deșert de moarte,
Îmi mor poemele de-atâta sete,
Morgane-și scriu delirul pe pancarte
Și mă îmbie-n haine violete.

Și eu alerg nebună printre dune
Și strig, ecoul te regăsească,
Dintre tăceri, în mine, te-adune
Și cu iubirea mea te lovească.

te trezești și să alergi prin mine!
Prin vene nu mai curge nicio vară
Și primăvara geme în ruine
Și orice anotimp e o povară.

Nu te mai chem, am obosit, iubite
Doar versul meu, o toamnă-o -ți recite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când iubirile...

Când mor iubirile pe rug, cenușa ca un tăvălug îmi treieră albastrul
Și mă târăsc înspre chilii, suspin cuprins în cochilii, spre Daniil Sihastrul.

Cu ochii scrijelesc pe cer, cu flămânziri de rinocer, blesteme infantile
Și le arunc pe-un curcubeu, cu stângăcia unui zeu, cu gusturi mercantile.

Când mor iubirile în noi, rămân copaci cu umeri goi, cu ramuri-brațe nude
Și plâng pădurile de dor, într-un străin și gol decor și nimeni nu le-aude.

Lăstunii se lovesc de nori, cu lacrima la cingători și îngroziți cocorii
Se-ntorc din drum rătăcitori, orfani de zboruri și culori, pe drumurile sării.

Când mor iubirile în vers, mai moare înc-un univers parnasian. Poeme
Își fac seppuku, solidar, (ca într-un ritual barbar), cu muza care geme.

Cortegiul macilor striviți, de neiubire adormiți, sub cnut, împinși din spate
Însângerează un decor, în care-aproape mă strecor, de-atâtea nepăcate...

Când mor iubirile-n amurg, din ochii-albaștri, vise curg, spre-oceane de tăcere,
Sub felinare, pași târzii, mai calcă peste poezii, cu moartea în artere...

Eu îmi iau inima în mâini, s-o pun în miezul unei pâini și s-o împart de Paște,
Când, poate-n azima de grâu, din al dumnezeirii râu, iubirea va renaște...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă!

Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.

Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.

Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!

Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Ne mor poeții

Ne mor poeții, Doamne!
Și nu facem nimic!
S-au strâns atâtea toamne,
Cu rânced iz de... dric!

De ce, din tot ce-i putred
Și nefolositor,
Nu piere ce e șubred,
Ci se-nchid ochii lor?

Chiar cei ce nasc sublimul
În cântece zglobii,
Sau deplâng lumii chinul,
Cu lacrimi de copii!

Pe ei îi piedem zilnic,
Odată cu iubirea,
Supuși jugului silnic,
Ce ne-a ucis menirea!

Cum rezistăm, Sfinte,
Pe-acest pământ nedrept,
Azi moare un părinte,
Mâine, moare-un poet?

Și ce va mai rămâne,
Când tot se prăbușește?
Când nu va mai fi pâine,
Iar ura clocotește?

De tineri, mor poeții,
Ca frunzele-n reci toamne,
Pe noi ne strâng pereții,
Ai milă de noi, Doamne!

(S-a stins, fără veste și la netimp, poeta Anca Maria David. Dumnezeu s-o odihnească!)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ion Păun

Ascultă cum plânge pădurea

Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...

Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Și cum se cutremură-n urmă

poezie de din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea să mor

Aș vrea să mor...
O, Doamne, ce-aș mai dori să mor,
scap din astă lume,
De chinuri și de dor,

Căci dacă aș muri...
Poate ar fi mai bine,
Că nu m-aș chinui
Și n-aș mai ști de nimeni.

Însă judecând...
Un lucru nu mă lasă:
E greu te desparți
De viață, că-i frumoasă!

Și-apoi, ceva mai este...
Dac-ai murit - tu știi
Că niciodată-n lume
Nu ai să mai învii.

Mai bine ai trăi
O viață de povești,
Căci pentru a muri
Tot timpul dovedești...

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Violetta Petre

Toamna mea, ca un păcat...

Toamna asta nu-i de mine, o alung și de rușine mor poemele pe rând,
Șchiopătează biata rimă, într-un act de pantomimă, peste versuri lăcrimând.
Invoc muza apară, prea curând se face seară și nici stele nu răsar,
Drumu-i troienit de frunze, mor cuvintele pe buze, pe un vârf de secundar.
Înspre mare pleacă luna, să se-nece ca nebuna în tăcerea unui val,
Valul fuge de păcate și duce luna în spate, în genunchi până la mal.
Pescărușii dau năvală peste luna-n pielea goală, s-o trezească cu-n sărut,
Chiar de vântul îi oprește și îi strânge ca în clește, nu e vreme de pierdut.
Și de n-ar bura întruna și de n-ar striga furtuna, ca un miel înjunghiat,
Nu m-aș lepăda de tine, ca de pofte clandestine, toamna mea, ca un păcat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Rutină de toamnă

Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.

Săraca mea mamă, nu știe că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n rășină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.

Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie șade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape –
Volburi din matcă dorind mă scape.

Fulgeră! Tună! – Chipul meu pal
Lunecă veșted, pe val după val,
Plouă cu moarte și plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

La mulți ani, Minunea mea!

(pentru Paula)

Se scutură floarea de tei peste frunți
Și-n palme adun anii scurți și mărunți.
Pe tine te-aș ține, în loc, să mai stai,
-mi faci din chilie, grădină din rai.

Un nufăr -mi crești pe sub pleoapă, când plâng,
-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Și zâmbetul tău, m-aline când strig
În nopțile albe, cu lacrimi și frig.

Aprinde-mi lumina din ochii-ți verzii,
Că nopțile-s grele și-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Și timpu-n suspine și lacrimi măsor.

În prag când apari, anotimpuri dispar
Și-i vară în casă și din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot apuc,
Din brațe, nu te mai las când mă duc...

Ești cântecul meu, pe-o vioară-n delir
Și, că mi te am, jubilez și mă mir...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Singurătatea mea

Singurătatea mea, cât marea mare,
M-a prins în laț de mâini și de picioare;
Și ca și marea în tăcere-albastră
Sărut un țărm din închisoarea noastră.

Ne luăm de mână, pipăind poeme,
Și câte-un vers, de-atingere, mai geme;
Ca orbii intuim și cer și mare
Și în genunchi ne construim altare.

Paradoxal, mi-e bine... și-n cuvinte
Mă regăsesc închisă-n jurăminte;
S-a-mbolnăvit silaba ''ta'' de vină
Când și-a pierdut perechea în ruină.

Nici ''ma'' nu-i de găsit, iar pruncul plânge
Că neperechea-i dă sugă sânge;
Singurătăți în cochilii de spaimă
O rugă de ascet, în gând, îngaimă.

Singurătatea mea, cu gust de sare,
De ce ți-e lacrima atât de mare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Aș vrea să mor cum nu se moare

Aș vrea să mor de fericire,
Fără regrete sau blesteme,
Fără pierd vreo amintire,
Fără scriu în van poeme.

Aș vrea să mor cum nu se moare,
sar peste etapa fricii,
fie ca o sărbătoare
Scăldată-n foc de artificii.

Aș vrea să mor scriind cuvântul
Care dezleagă veșnicia,
simtă cerul și pământul
Când eu desăvârșesc magia.

Aș vrea să mor cum nu se moare,
văd întinerind bunicii,
fie viața viitoare
La fel ca zborul rândunicii.

Aș vrea să mor fără durere,
mă transform într-o lumină,
populez și alte sfere
Condus de forța Ta divină.

poezie de din Căutătorul de amintiri (2022)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Violetta Petre

Și s-a-ntomnat și versul...

Hlamidă purpurie m-așteaptă întomnată
De după ploi albastre ce au mai plâns odată,
Când așteptam o vară plece după tine;
Aveam atâtea vise ascunse pe retine!
Și am trimisă misivă, miresmele tăcerii
Aveau parfumu-n versuri și-n lacrima durerii;
Nu știu de ai primit-o, citește-o printre rânduri,
afli, că mi-e zborul spre tine-n mii de gânduri!
Acum, când moare frunza, răpusă de furtună,
În mine cântă lira, melancolii adună
Și le așază-n rafturi de suflet, -mi ajungă
Pentru poemul vieții din toamna cea mai lungă.
Și de-l găsești în vara, ce poate-o să mai vină,
Să-l duci la malul mării, să-l umpli de lumină
Și să-l trimiți pe valul cel mai albastru! Luna
-mi înflorească versul, prin tine,-ntotdeauna!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Noiembrie... din nou

mi-ai strigat în fugă ''long life''
și mi-ai lăsat ultimul sărut pe ultima frunză a unei toamne bezmetice ce-mi arunca cu furie tristețea peste ochi
un câine îmi lingea picioarele vlăguite de fuga după tine
gustul coclit al fumului de țigară mi-a rămas pe buze ca un blestem ( de obicei mi-l anihilai tu cu un sărut de ''mărășești'')
ploaia mușcă din trotuare și din mine
tună și fulgeră în noiembrie
''long life'' fără tine e ca o batjocură ce se hlizește pe umerii mei
abia de-ți mai zăresc amintirile
cum să te smulg din brațele morții
când ai chemat-o în genunchi ca pe o binecuvântare
și eu pe unde să mai calc când pașii tăi
nu se mai aud
doar marea mai oftează cu numele tău printre talazuri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și-acum mai ești în mine

M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta rămâne pe sânu-mi și adoarme!

Și-acum mai ești în mine, ca un poem ce cântă
Pe strune de vioară, când înserări frământă.
Cum înflorește-albastrul sub genele lăsate,
În visele de noapte, când pleoapa-ncet se zbate!

Și aripile-s ramuri ce înfloresc amurgul,
Cu primăveri aruncă în mine Demiurgul.
Pe buze mai suspină sărutul... ce arsură
Mi-a sângerat tăcerea și s-a ascuns în gură!

Mi-ai adăpat iubite, atâtea doruri mute,
Cu zeama aurie de pere pergamute!
Când ai mușcat din versul virgin al cărnii mele
A explodat tot cerul și a plouat cu stele.

Și-s ca o sărbătoare în straie de lumină
Și te iubesc cu teamă și te iubesc cu vină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Spovedanie violetă

Stau ca barza-ntr-un picior,
Creierii mi-i pedepsesc,
gândească repejor,
Cum spun că vă iubesc.

Pana o tot răsucesc-
(Până-acum am rupt vrei trei).
Vreau spun că vă iubesc,
Precum mierea-n flori de tei.

Scriu și șterg, mă răzgândesc,
Vreau vă colind frumos,
simțiți că vă iubesc,
Vreau s-o spun cât mai spumos.

Dar nu-mi iese, mă căznesc,
o spun mai somptuos,
Cât de mult eu vă iubesc
Și cât de năbădăios.

Un colind am vrut scriu,
Într-un fel mai nefiresc,
Unu,-așa mai fistichiu,
Ca știți că vă iubesc.

Cum fac, pot spun,
Într-un mod mai pitoresc,
Dintr-o frunză de alun,
Cum și-n ce fel vă iubesc?

Cred c-ați înțeles, eu sper,
Că, pe toți vă îndrăgesc.
La mulți ani și leru-i ler,
trăiți și vă iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară

E încă august și-ncă este vară,
Dar eu nu văd decât cum plâng cocorii,
Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară
Și mă îmbracă ploile și norii.

Mi-s brațele mai goale și inerte,
Îmbrățișări nu știu să mai adune,
Viorile-s orfane de concerte,
O lacrimă se tânguie pe strune.

Nu-ți mai găsesc prin gânduri nicio vină,
Chiar de-ai luat cu tine-albastra clipă,
Mai am un pic de cer la rădăcină
Și-un rest de zbor pe-o singură aripă.

Sunt nopțile mai lungi și mai flămânde
Și niciun vis nu te mai recunoaște,
Doar amintirea verii te ascunde
În toamna ce, în mine, iar se naște.

te mai caut nu mai știu pe unde,
Și te strig la tine nu ajunge
Ecoul petrecutelor secunde,
În care doar uitarea pumnii-și frânge.

Și de-ai ales fugi ca o nălucă
Și urmele -ți ștergi, nu te caut,
Singurătățile te aducă
'N poemul meu pe muzică de flaut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook