Sosisem acum la gura Sabasei, la vărsarea ei în Bistriţa; mă aflam, cu alte cuvinte, la Borca. Potopul lui Noe n-ar fi putut îngrămădi într-un singur loc atâţia butuci câţi erau sămănaţi fără regulă, şi unii peste alţii, pe prundurile Bistriţei şi ale Sabasei. Păduri întregi, abătute la pământ, se scoborâseră din munţi în vale şi nu aşteptau decât să intre pe dinţii ascuţiţi ai ferestrăului care ţipa de foame pe malul drept al Bistriţei, la gura Borcii.

Calistrat Hogaş în Pe drumuri de munte (1914)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Păzeam oile pe malul Bistriţei. Apa aceea a fost primul meu dascăl de sculptură! Bistriţa m-a învăţat răbdarea de a şlefui.

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi (zâmbeşte): N-am avut de ales. Că a venit mama şi m-a luat pe sus. Aveam doar zece ani. Ca să nu fiu singur pe lume, m-au trimis cu oile, pe malul Bistriţei. (Pauză.) Apa aceea a fost primul meu dascăl de sculptură! (Pauză.) Bistriţa m-a învăţat răbdarea de a şlefui...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura, atât cât se putea vedea de sub mustaţa groasă, avea un aer crud şi dinţii – deosebit de albi şi de ascuţiţi – ieşeau peste buzele de o roşeaţă neobişnuită pentru un bărbat de vârsta lui. Urechile îi erau palide, cu vârfuri foarte ascuţite, bărbia largă şi puternică, obrajii traşi, dar fermi. Toată fiinţa lui emana o paloare extraordinară, aproape inumană.

citat clasic din romanul Dracula, 2 de Bram Stoker (1897), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe şi românul

Potopul biblic l-a creat pe Noe,
Ce-adunat pe arca ce-avea viaţă,
Românul singur în canoe
Îşi caută loc sigur... cu verdeaţă...

epigramă de Constantin Enescu (27 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne Dumnezeule, iartă-mă că nu am înţeles până acum comorile pe care Tu le-ai pus în gura mea, că nu am înţeles că pronunţând cuvinte pot să Te imit, să devin ca şi Tine. Nu mi-am dat seama că fac rele cu cuvintele mele: am spus lucruri fără bun simţ, am rănit oamenii, am perturbat creaturile şi am dărâmat totul la pământ cu ajutorul acestui instrument pe care Tu mi l-ai dat. În loc să fac bine, de a consola, de a susţine, de a dirija, de a ghida făpturile, în loc să le dau viaţă şi să le învii, în loc să le ridic şi să le proiectez către Tine, Domnul, Creatorul, eu le-am demolat şi le-am degradat. Iartă-mă şi învaţă-mă cum să-mi folosesc gura şi limba pentru a face bine, pentru a lumina şi a încălzi pe alţii, nu numai pentru a mânca, a bea şi a spune prosti fără a înţelege nimic vreodată.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trib XVII

Trib XVII - Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alţii pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulţit ei nu s-au înmulţit
sau ei s-au înmulţit sau noi sau ei sau
şi fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou – copiii tot copii
seara şi dimineaţa tot seară şi dimineaţă

acum în loc de copaci şi fiare, de-ntuneric şi frică
erau copaci şi fiare, întuneric şi frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună

în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare
noi am făcut din amintire
iar din lumini şi unii şi alţii am făcut foc
şi cărbune pe urmă
şi pe urmă am făcut întuneric
amintirea: întuneric
pe alte două poteci, care nu mai erau cele dintâi,
nesiguri străini orbecăind
ne-am reîntors în pădure
unde toate potecile se-ncolăciră într-un ghem enorm
şi unde ne aştepta zeul
ha! ha! ha! ha! ha! ha!

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii bărbaţi îşi beau nefericirea din gura sticlelor. Alţii din gura nevestelor.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Răsad de lumină lăuntrică
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni îşi aleg mâncarea cu multă luare aminte şi nu îngăduie să intre în gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenţi şi nu îşi aleg cuvintele care ies din gura lor.

citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtutea nu capătă preţ şi strălucire decât atunci când iese biruitoare din lupta făţişă cu răutatea şi stricăciunea omenească.

Calistrat Hogaş în Pe drumuri de munte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, nu, fără tine nu pot trăi; fă cum ştii, mângâie-mă din depărtare, vino, rămâi, aruncă-te în braţe, fă tot ce vrei, ucide-mă... în mâna ta cea mică stă cumpăna întregii mele vieţi; e a ta, fă cu ea ce vrei, eu nu pot, nu am dreptul decât de a fi martir.

Calistrat Hogaş în scrisoare către domnişoara P.V
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe şi potopul

Când a eşuat
Arca lui Noe pe Ararat,
Dobitoacele toate
Au răsuflat uşurate.

Numai Noe,
Dintr-un vârf de plop
Se distra citind
Cuvântul "potop"
Pe dos, care tot potop era.

Se vede treaba
Că de potop
Nu putea scăpa
Nici în vârf de plop.

poezie de Mihail Mataringa (16 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa zicând, oftă din greu, ieşi din casă, fără să-şi ieie ziua bună, şi plecă supărat şi amărât ca vai de om! Şi mergând el bezmetic, fără să ştie unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ţinea puţin un oboroc deşert cu gura spre soare, apoi răpede-l înşfăca şi intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieşea, îl punea iar cu gura la soare, şi tot aşa făcea...

Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pupilele sale roşii se pioniră cu atâta ardoare asupra lui Plesneală, încât unii dintre cei care erau de faţă se uitară în altă parte, de teamă să nu fie pârjoliţi de cruzimea care răzbătea din adâncuri. Cu toate acestea, Plesneală se uită calm în ochii Lordului Întunecat şi după câteva clipe, gura lipsită de buze a acestuia se chirci într-un fel de zâmbet.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.

Solomon în Pildele lui Solomon, Dreptatea - 10:11
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa ultimului sărut

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îţi sărută gura
Îţi soarbe lacomă şi respirarea
Cu care-ţi prelungeşti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ţi-a creionat-o după chipul său -
Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Şi-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ţi voi lăsa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Şi... "Veşnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De ţuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ţi purtară
Coşciugul în spinare.

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât aşa
Cum a vrut Ea...

Şi tot aşa va săruta mereu,
Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O strânse la piept, îi strivi trupul cu trupul lui, îi strivi gura cu buzele lui, cu setea deznădăjduită strânsă într-un pustiu de neîmpliniri, peste care se revărsa acum un şuvoi de nestăpânit, aducând cu el toate dorinţele lui, nu numai sexuale, ci întreg noianul de lucruri oprite, romantism, aventură, păcat, nebunie, animalitate, pe toate le simţea acum străbătându-i, dezlănţuite, trupul.

John Fowles în Iubita locotenetului francez
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinetică iarna / icter de zăpadă

Idolatrizez fulgii de zăpadă
lipitori întinse haotic
peste jacheta plină cu ochi
şi guri ce mestecă ochii
în permanenţă.

Jacheta îţi aparţine
la fel şi conul de praf
la care lucram seara
când dormeau lipitorile
iar fulgii erau şi ei
mai coloraţi ca niciodată
mai cocheţi decât zorii
mai frumoşi decât norii
mai aşchii decât o ţeapă.

Nomad să le fiu fulgilor stăpân
părintele intransigent
cum din metal se face oxigen
şi gura ta e oxigen şi larvă
şi apă şi nalbă şi rabdă
mestecând omlete dimineaţa.

Urăsc Soarele ca pe o bucată
spălăcită de tumoare
venită drept cadou
venită drept pretext
asemeni unui text
comprimat în 2 cuvinte
atrofiate.

Te fredonez până-mi crapă buzele
deşert de sunete desert
cu melci în gât
cum mergi eu cânt
scuzele.

Să iasă morţii din pământ
nimic n-opreşte al meu cânt
rostit în fulgii de zăpadă
rând pe rând când o să cadă.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie n-ai voit să-mi scrii; am simţit în suflet o zguduire care semăna a începutul nebuniei; şi că nu mi-am pierdut minţile mă mir şi acum când îţi scriu... mă aflu încă teafăr, dar cu deznădejdea şi cu amarul în suflet.

Calistrat Hogaş în scrisoare către domnişoara P.V
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocmai când un şarpe pierduse orice speranţă, istovit de foame şi înghesuit într-un coş, un şoricel făcând o gaură în timpul nopţii, căzu singur în gura aceluia. Sătul cu carnea lui, şarpele ieşi îndată pe această cale. Fiţi liniştiţi! Destinul este cauza prosperităţii şi declinul oamenilor.

citat din Iuvenal
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublimul ucide şi omul e prea mic pentru sublim.

Calistrat Hogaş în Pe drumuri de munte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!