Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Școlară

La ora de Geografie,
Demult, când eram școlari,
Învățam pe rând de toate,
Câmpii, dealuri, munții mari.
Învățam de lacuri, râuri
Și de Dunărea bătrână.
Aveam "Geogra" Marți și Vineri
După ora de Română.
Eram toți prezenți la ore,
Nimeni nu era absent.
Profesoara era nouă
Și era cam exigentă
Și de cum intra în clasă,
Rând pe rând ne asculta.
Aveam voie cu ATLASUL
Și să folosim hartà.
De știam era drăguță,
De nu?-ne sancționa
Și ne dădea note proaste
Ce ne stricau media.
Dar cum toate se termină,
La fel și anul școlar.
În ultima zi de cursuri
Să vadă de-avem habar,
Vine profa și ne zice:
-Astăzi vreau să vă testez.
Asta așa, pentru mine,
Fără ca să vă notez.
Vreau să scrieți fiecare,
Ce v-a plăcut cel mai mult?
Lecțiile cu podișuri,
Sau cele de la-nceput,
Cu pajiști, câmpii, fânețe,
Sau cu codrii seculari,
Cu vârfuri de munți semețe,
Sau cu peșterile mari.
Iar așa, pentru vacanță,
Dau tema ca toți să știe,
Până-n toamnă când începem,
Care-i culmea-n Geografie?
Stau și mă gândesc o clipă;
-Nu-mi stric eu vacanța verii
Și-i zic:-să bagi VÂRFUL OMU
Drept în PEȘTERA MUIERII!!!

poezie de
Adăugat de MG (Ματθαιο`Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Isabella Swan: Eram absolut sigură cu privire la trei lucruri. În primul rând, Edward era un vampir. În al doilea rând, exista o latură a lui (despre care nu știam cât de puternică era) care tânjea după sângele meu. Și în al treilea rând, eram necondiționat și irevocabil îndrăgostită de el.

replică din filmul artistic Amurg, scenariu de , după Stephenie Meyer
Adăugat de Reliana Andra CrăciunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Vacanța mare!

Dintre anii mei de școală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult... vacanța mare!

Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna asud
C-aș fi prins la copiat,

Cărțile, de le-atingeam,
Fin, cu deștele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau șeptic...

Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de povești,
Și de șuturi ce-am primit
După meciuri pe Giulești,

Uitam și de tabla neagră,
Creta refuzând scrie,
Cum sărea, fără Viagră,
Profesorul de chimie,

Uitam și de profa Lia,
Mai ales cât de mișto
Învățam geografia
Contemplând al ei popo'...

De ședințe cu părinții
Când eram serviți pe tăvi,
Uitam la fel ca de sfinții
Ridicați de tata-n slăvi,

Și-a mea bancă, de la geam,
Nu puteam s-o reculeg,
Când la mare o frigeam
Cu vara unui coleg,

Dădeam lungi extemporale,
Sus pe "Babe"-n pragul serii,
Și ce teze bestiale,
Jos, la "Peștera muierii",

Nu-mi păsa de-o notă rea
La "Gambrinus", "Bolta rece",
Când vacanța se-ncheia
Tot mereu cu nota zece,

Astfel, prins de-a vieții roată,
Mi-aș dori ca în prezent,
rămân măcar o dată,
La vacanță... repetent!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, priveau toți; iar pentrueram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" – așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, să mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Ioan Petru Culianu

Oricum, deși toate împrejurările exterioare privind-o pe Alice H. sunt nebuloase, încă îmi mai amintesc cum era. Nu propriu-zis la chip sau la trup sau la orice altceva din persoana ei. Era foarte frumoasă, cred, și avea în mod sigur părul roșcat. Nu știu cât de tânăr eram pe atunci, dar mai mult ca sigur că nu eram înnebunit după ea; era ceva mult mai adânc, ca și când mi-aș fi amintit că tânjisem după alt fel de existență, în care nimeni nu putea subziste în afară de Alice H. Și-apoi, pentru cât timp?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Eu am fost om de teatru născut, ca să zic așa. Nu scriam la întâmplare, aveam atitudine, aveam curaj spun adevărul și nu avea importanță dacă respectivul actor era celebru sau nu. Dacă era rău sau bun asta era important atunci. Și când luam cuvântul și spuneam ceva cuvântul meu atârna greu.

în interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ora de geografie

Astăzi vom învăța
despre postura bipedă
sau patrupedă a fiecăruia
așa cum este reflectată
de scoarța pământului

Și fiindcă locuim instabil
pe un banal arc de cerc
trebuie să folosim un raportor
pentru a măsura centrul
unde staționează rotundul

Atenție însă la relief
deoarece poate da erori
de munți dealuri câmpii
și trupurile noastre
se pot decala în timp

Nu contează câte picioare
sau mâini avem de parcurs
important este să nu pierdem
echilibrul geopolitic
dintre animal și om.

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ședință, fratele de cruce simțea cum punea stăpânire pe el o vibrație spirituală și națională puternică și se aprindea în sufletul lui o formă nouă de trăire creștină și patriotică care-i lărgea enorm perspectivele vieții sale. Ședintele aveau loc, de obicei, sâmbăta după amiază, în casa unuia dintre frații de cruce sau, de câte ori se putea – era de preferat chiar – se desfășurau în mijlocul naturii, la câmp sau într-o pădure. Ea era condusă de șeful unității. Dar acesta putea delega, rând pe rând, pe toți frații de cruce, ca să o prepare și conducă.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu era un om obișnuit, ce-i drept, foarte plăcut și charismatic, dar om era. Și era și foarte discret. Nu era nici «sifiliticul» sau «nebunul», așa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harță în versuri și înnebunit din dragoste, așa cum îl prezintă eronat unii, dar nici sfânt cum îl vor alții. Era un om cu defectele, calitățile și patimile lui.

citat din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Margaret Mitchell

Era așa limpede că eram făcuți unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toți cei din jurul tău care te putea iubi. Cunoscându-te așa cumm ești în realitate - dură, lacomă de bani și fără scrupule, ca mine. Te-am iubit și am riscat. Am încercat totul și nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aș fi fost cu tine iubitor și apropiat cum e un bărbat când iubește o femeie. Dar nu puteam -ți arăt dragostea mea, pentu că m-ai fi crezut slab și ai fi încercat s-o folosești împotriva mea. Și veșnic era el! Era îngrozitor stau în fiecare seară în fața ta, la masă, știind că ai fi vrut fie el în locul meu. Și seara, când te luam în brațe și știam... În sfârșit, astăzi nu mai are importanță. Mă mir acum de durerea de atunci.

citat celebru din romanul Pe aripile vântului de
Adăugat de CRISTEA GEORGIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Gone with the Wind Paperback" de Margaret Mitchell este disponibilă pentru comandă online la 47.99 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

Dreptul de a alege

rătăcit pe cărările sufletului
într-o viață fără rost, fără sens
eram orb într-o lume bolnavă
de boli, păcate, de toate
nu vedeam lumina
era beznă,
în mine, în lume, în jur
vindecarea era târzie și inutilă
eram damnatul din cetate
băteam din poartă în poartă
cerșind o nouă soartă
atunci am văzut un cer nou
"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața"
noi...
m-am trezit singur
nu aveam puterea să mă ridic, deci zăceam
nu aveam puterea să gândesc, deci nu gândeam
nu aveam puterea vorbesc, deci tăceam
priveam, plângeam
priveam la nimic
era timpul de tocat secole inutile
azi am libertatea de a alege
oferta este îngrozitor de proastă
este mizerabilă
viața asta, o piesă proastă
cu actori retardați, cumpărați sau ratați
furios,
pe mine, pe lume, pe toate
am fugit
eliberat de pământ, de păcate
am pășit către EL

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Frații Grimm

Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înțelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns și chiar și cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca și cum i-ar fi fost șoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârșitul prânzului, după ce masa era strânsă și nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, așa că nici servitorul său și nimeni altcineva nu știa ce era în ea, pentru că regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.

începutul de la Șarpele alb de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cele mai frumoase povesti de fratii Grimm" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.90- 24.99 lei.

Îmi amintesc

Mă plimb prin zăpadă
Și-mi amintesc de vremurile de odinioară,
Când aveam derdeluș în ogradă
Și alunecam cu sania a nu știu câta oară.

Era spectaculos de frumos
te bați cu bulgări de zăpadă
Și apoi ne făceam albi ca un moș,
Iar mama, așa nu voia să ne vadă.

Eram sănătoși fără prea multe boli
Eram liniștiți și fără mult stres,
Dar azi viața noastră ne-o răscoli,
Cei care așa vor, sau au un interes.

poezie de (25 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăști, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; simțeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase să mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înțeles greșit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat și o femeie își sunt predestinați unul altuia și era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puțin nu ca la femeia mea și nici nu sunt sigur că era femeie, deși nu părea fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama că n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea că aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. făcea să mă simt stânjenit; le făcea tuturor viața grea, inclusiv ei înseși).

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Lumea veche

Prin lunca dintre dealuri trecea un mic pârâu:
O apă, două maluri, și eu, crezându-l râu.
Mă dezbrăcam în grabă, cu gândul să mă scald,
Și n-aveam nicio treabă cu alții: "Vara-i cald!"

Mă atrăgeau copacii cu ciori în vârful lor,
Și m-așteptau ortacii de-acolo cobor.
Treceam și prin livada -păzită de-un pitic-
Când ani aveam decada (sau mai aveam un pic).

Era o altfel lume cea-‘n care am crescut;
Avea ceva anume, acum necunoscut.
Era, cumva, mai bună, deși erau nevoi,
Iar când furam o prună, rușinam apoi.

Era o bucurie vacanța la bunici,
Cum ar putea fie și-acum, la cei mai mici.
Căci lumea-ceea veche, ticsită cu povești,
E fără de pereche. N-ai cum să n-o iubești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țin minte că liceul l-am început la Slatina, la Radu Greceanu și aveam ca director pe profesorul de geografie Traian Biju, mare personalitate, iar ca profesor de istorie pe Daniel Mirodot. Viața din provincie era patriarhală. Învățam tot timpul, și singurul lucru mai deosebit erau meciurile de fotbal. În anii '20 la început era o sărăcie îngrozitoare! Țin minte că ostașii din Slatina, trei regimente, erau în opinci. Defilau de zece mai tot așa. Prima defilare a fost în 1922. Eram în clasa I de liceu și ne-a încolonat directorul Traian Biju și am defilat și noi în fața miniștrilor de la București. După ce am defilat ne-au dus în coloană și ne-au așezat la picioarele tribunei. Apoi îmi amintesc când a venit la Slatina George Enescu. Elevii de clasele a VII-a și a VIII-a de liceu, mai mari decât noi, după concert l-au luat pe Enescu pe brațe și l-au dus pe străzi, așa în aer. Se întâmpla în 1923.

în Memorii. Mici contribuții la istoria politică a României contemporane
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu nu era răzvrătit, așa cum le place multora creadă. Era un individ plăcut în societate. Avea dușmani și stârnea antipatii pentru ceea ce scria, nu pentru modul cum se comporta în societate. Nu era un revoluționar, în fapt. El se răzvrătea în poezie și publicistică. Rareori ridica tonul, prefera asculte pentru a înțelege cât mai bine discuția decât își dea cu părerea. Într-un fel, era retras, dar când era cazul era un interlocutor foarte plăcut. Multor contemporani le-a lăsat impresia că este tăcut și gânditor. Nu se putea, însă, abține când era vorba de politicieni. Îi ura, mai ales pe parveniți.

citat din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când spectacolul vieții e mut

Am grijă de mine deși se moare-ncet
încă de pe când eram vioară
când spectacolul vieții e mut
dă-mi voie sa plâng
sunt pe o urmă de rană...
nu-mi aminti cum am ajuns
femeie de foc din copilul de lut

Cât eram de frumoasă
știam de la tine,
astăzi nu mai știu de fel
dar învăț cum se moare-n picioare
de pe vremea când
aveam pe deget inel...

Și mă-ndepărtez de toate
văd
până unde nu mă mai văd,
dacă vreau să uit,
să mă uit –
nimic nu mă ține
am voie să plâng,
mor în picioare,
și să strig istovită după mine...

poezie de din de la Autor, Clipe (2 august 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aveam aproape cincizeci de ani și mă socoteam bătrân. Credeam că era sfârșitul drumului. Un sfârșit luminos... Îmi spuneam:"Să nu forțăm lucrurile, e așa de tânără, ea o să plece prima", și de fiecare dată când o regăseam eram încântat, dar și surprins. Cum? Mai e aici? De ce oare? Nu vedeam deloc ce găsea ea plăcut la mine și-mi spuneam:"De ce atâta harababură, de vreme ce va părăsi?" Era obligatoriu, era fatal. Nu exista nici un motiv ca ea să mai vină și data viitoare, nici un motiv... Până la urmă, ajungeam chiar sper că n-o să mai vină.

în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga ClaudiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "O viata mai buna" de Anna Gavalda este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.95- 20.99 lei.
Julio Cortazar

Cei mai mulți dintre colegii mei de clasă nu aveau simțul fantasticului. Luau lucrurile așa cum erau... Asta este o plantă, acela este un fotoliu. Dar, pentru mine, lucrurile nu erau atât de bine definite. Mama mea, care încă trăiește și care este o femeie plină de imaginație, m-a încurajat. În loc spună: "Nu, nu, ar trebui fii serios!", era încântată că aveam imaginație. Când m-am îndreptat către lumea fantasticului, m-a ajutat dându-mi cărți citesc. Am citit pentru prima oară Edgar Allan Poe când aveam doar nouă ani. Am furat cartea ca s-o citesc, pentru că mama nu voia să o citesc; credea că eram prea mic, și avea dreptate. Cartea m-a speriat și am fost bolnav timp de trei luni, pentru că am crezut în ea... dur comme fer, cum spun francezii. Pentru mine, fantasticul era perfect natural; nu aveam îndoieli deloc. Așa erau lucrurile. Când le dădeam prietenilor mei genul acesta de cărți, spuneau: Dar nu, noi preferăm citim povești despre cowboy. Cowboy-i erau extrem de populari în acea perioadă. Eu nu înțelegeam asta. Eu preferam lumea supranaturalului, a fantasticului.

în The Paris Review
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "62. Model de asamblare" de Julio Cortazar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 24.05 lei.

Gând încurcat

Mi-e-așa o foame azi de tine
Cum nu am mai simțit demult,
Pe când aveam încă în mine
O inimă cu greu tumult.

Chiar dacă nu sunt des la tine
Cu gândul cum eram cândva,
N-am te uit în veci, voi ține
Veșnică amintirea ta.

Chiar dacă nu observi tu, eu scriu
Cu foc și patimă-n stilou.
Nu poți ceti, dar numai eu știu
Cum te vedeam ca bibelou.

Nu-mi mai ajunge astăzi nimeni
îi vorbesc, să mă destind,
Așa cum reușeai semeni
Un sâmbure să mă întind

La fel cum se întinde vrejul
Pe tot ce prinde-n calea sa,
Așa întindeam, ca mrejul
Ce lași plutind în urma ta.

Nu te mai simt bătând în atrii
Și în ventriculi ca atunci
Când amândoi umpleam și arii
De muzică cântată-n dungi.

Era o dungă pentru mine
Și alte zece-ți dedicam,
Te ridicam în slăvi pe tine
Și-ntreg pe mine mă simțeam.

Am încetat și nicio clipă
Nu te văd lângă min' de-atunci.
Pe toate le-am străpuns cu frică
Și le-am pus toate pe butuci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook