Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sus, pe turnul berzei

Soarele după-amiezii trece dincolo de munți,
Fluviul Galben curge spre mare.
Încercând să văd cale de-o mie de mile,
mă cațăr pe culmile altei povești.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Wang Wei

Un șuvoi de apă verde

Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenții verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munți
Într-o călătorie de mai puțin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deși,
Apele unui pârâiaș vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetația crește exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undița în unde!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Ascensiuni

fac ascensiuni pe munți de poezie
pe stânci abstracte mă cațăr cu funii
rucsacul este greu plin cu fantezie
în cale se aștern sălbatice petunii.

comunic cu aștrii prin telechinezie
cerul îi conferă putere rugăciunii
fac ascensiuni pe munți de poezie
pe stânci sentimentale mă cațăr cu funii.

trăiesc frematarea de vreme târzie
dezolarile le las în seama lunii
slove de luceferi ning cu frenezie
îmi acopăr tâmplele cu laurii cununii.

fac ascensiuni pe munți de poezie
pe stânci abstracte mă cațăr cu funii.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La tinerețe, iubești nebunește, irațional: ești ca Fluviul Galben, din China, în sezonul polios, care se umflă, rupe totul în cale, trece peste maluri, se revarsă de o parte și de alta și mătură totul în cale; la maturitate, iubirea devine rațional㠖 în sensul bun al cuvântului, fluviul revine în matca sa, între maluri, se calmează, iar mâlul fertil pe care-l lasă de o parte și de alta a malurilor dă recolte bogate.

aforism de din Dicționarul dragostei (4 decembrie 2019)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Wang Wei

Gândurile unui călător sunt ca rătăcirile nopții într-o mie de mile de vise.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca și tine, vreau zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde și-orașe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu vinul nou

Soarele asfințește-n mov,
Rândunelele-au plecat departe.
Seara, sub bolți, oameni mulți;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munți.

Urmele verii verzi se îndepărtează,
Vânătorul se-ntoarce din pădure.
Seara, sub bolți, oameni mulți;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munți.
.
Aripi de liliac bat lângă frunți,
Un străin se-apropie-n tăcere.
Seara, sub bolți, oameni mulți;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munți.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wang Wei

Jelindu-l pe Yin Yao

Te însoțim acasă, pe Munte.
Din nou printre stejari și pini verzi.
Tu rămâi pentru eternitate dincolo de Norii Albi.
Numai acest pârâu curge la vale spre Omenire.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

râu învolburat
ducâdu-și apa la vale
spre fluviul adânc
ce curge lin
către mare

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wang Wei

Plângându-l pe Yin Yao

Te urmăm acasă pe Munte.
Mergem iarăși printre stejari și pini verzi.
Tu sălășuiești pururi dincolo de Norii Albi.
Doar acest pârâiaș curge către Omenire.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Inerții

Nimic nu-i de colo
Și nu voi renunța gratis
La proiectele auto impuse
Dincolo de aparențe
Apar munți de proiecte
Dincolo de intenții
Se văd coloși de aspirații
Dincolo contemplații
Se văd etape în devenire
După nuanțe incerte
Răsar fluvii de inerții
Peste secole de vis
Întrevăd pașii regăsiri
Călăuziți de serafimi
Senzația de reușită
Se va înfiripa activ
Cu fiecare intenție
De colo până dincolo.

poezie de (18 februarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Li Bo

Despărțindu-mă de un prieten

Munți albaștri se întind dincolo de zidul din nord;
La marginea de est a orașului curge un râu înspumat.
Aici ne despărțim, prietene, de data asta pentru totdeauna.
Tu călătorești mii și mii de mile, pierzându-te în depărtări
Ca un pâlc de nuferi luat de ape.
O, norii plutind pe cer și gândurile pribeagului!
O, amurgul și dorul după un vechi prieten!
Ne depărtăm, călări, unul de celălalt, fluturând din mâini,
În vreme ce caii noștri nechează încetișor....

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Problema noastră este că bem mult prea mult ceai. Văd în acest lucru răzbunarea lentă a Orientului, care a deviat Fluviul Galben pe gâtul nostru.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

* * *

măseaua de minte
a acestei zile
se clatină.

nourii expandați
înghit apusul toamnei
ca pe gălbenușul unui ou uriaș.
mâine
toate părerile de rău vor fi
tratate cu antiinflamatoare
și va ninge domol
în cavitatea toracică
a fiecărui om.
se va clătina
măseaua de minte
a altei zile
a altei zile
a altei zile
până când orizontul
va fi împroșcat
cu galben de crom.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea de sus

Când zbori, pe culmile iubirii,
Mai sus de munți, mai sus de brazi,
Nu-i pune umbre fericirii,
Nu te gândi că ai cazi!

Privește dincolo de norii
Ce-ți ies în cale din senin,
Căci ei, pe cer, sunt călătorii
Spre alte zări, c-un alt destin!

În zborul tău, privește drept,
E o alegere, e-a ta,
Urmează-i sfatul înțelept
Când inima ți-l poate da!.

Nu-i asculta pe cei ce-ți spun
Că-ți va fi greu, că vei cădea!
E, poate, lucrul cel mai bun
Să fii mai sus de lumea ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orașul cu o mie de țări

Ții minte orașul cu o mie de țări?
Ne spuneau că există în vis
în el nu visează nimeni.
Am călătorit pe acel meleag
am visat
o mie de țări fiecare avea
ziduri cu o mie de sori.
Dar malul cu o mie de râuri?
Dar vârful cu o mie de munți?
Și gândesc cum arătam
Cu degetul spre pântec a mirare
Când nășteam
Fără știu că e a mia oară.

poezie de din Împăratul de ceară, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor (2012)
Adăugat de Gabriela Ana BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

natura renaște -
Soarele după-amiezii
îmi încălzește sufletul

haiku de (21 iulie 2019)
Adăugat de Cecilia Casiana IvanovSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Marea-i mare
Oriunde în zare.
Soarele răsare,
Tot în ea dispare

Marea-i mare
Cu valuri călătoare.
Mii de-notătoare
Îți apar în cale.

Marea-i mare
De la munte pe cărare,
Serpuită pâ-n la vale,
Pân ce dă în largul mare.

Marea-i mare
Cu-a sa zbuciumare,
Cu zbor de păsări călătoare,
În glas doar a lor chemare.

Marea-i mare,
Clară îndrumare
A vaselor fărmare
Spre veșnică uitare.

Marea-i mare,
Totuși nu atât de mare.
Poate fi o rezumare
Și putină informare.

poezie de din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia IgnatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

De ce scriu?

uneori "viața" acoperă
Ceea
ce este mai mare decât viața
Uneori munții acoperă
ceea ce există dincolo de munți
trebuie așadar mutăm munții
dar eu nu am mijloacele
tehnice necesare
nici forța
nici credința
care mută munții din loc
ca atare nu o să văd
niciodată ce e dincolo
știu asta
și tocmai de aceea
scriu

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puișorul

Ghemotoc viu, cu puf auriu,
Galben ca de păpădie,
Rătăcit în iarba înaltă,
Plânge și tot piuie,
Urechile-mi țiuie.

Mama cloșcă și-ai lui frați,
În grădină sunt plecați,
Iar el mic în iarba mare,
Depărtat e de cărare,
Nu-i mai vede pe ai lui,
Disperat piuie tare.

Puișor galben micuț,
Răsfățat, dar și drăguț,
Când găsești o râmă în cale,
De-o ciupești, cazi din picioare
Și te-ascunzi de ai tăi frați,
Fiindcă nu vrei s-o împarți.

Aplauzi din aripioare,
Când prinzi muște înșelătoare
Și te crezi un cocoș mare,
Când motanu-i la culcare.

Ghemotoc viu, galben ca o păpădie,
Puișorul cloștii mame,
Numai cioc și gălăgie,
Azi-mâine trezești tot natul
Și-mi defilezi pe tot gardul,
Dar până atunci puiuț,
Fii cuminte și drăguț
Și pe mama s-o asculți.

poezie pentru copii de (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Pârâul Stânii

Privesc în sus spre zarea albastră,
Iuțesc din nou pașii spre coastă,
Văd din drum tufele de zmeuriș,
Cu boabe roșii zâmbind pe furiș.

Dimineața aerul e proaspăt,
Ascult al pădurii dulce freamăt,
Ca lumânările în vârf e-o stea,
Molizii din stânga au vârsta mea.

Pârâul Stânii curge la vale,
Sar peste buștenii din cale,
Înguste poteci drumul îmi întrețes,
Gâfâi de zor, dar nu am de ales.

Colegii sunt cu mult în față,
Iuți de picior în urmă lasă,
Trece timpul și din nou îi zăresc,
Ajung la ei, demult se odihnesc.

Dispare drumul, vine o coastă
De nu mai văd nici zarea albastră,
Panta e mare, cu dulcele ei stil,
Acoperiș al casei, loc umil!

Îmi alunecă piciorul mereu,
Înfig degetele instantaneu
În pătura de ace și humus,
De nu mă cațăr bine... m-am și dus!

O creangă îmi scoate pălăria,
Constat că se strică jucăria,
O am de mers iarăși în vale,
Alunec pe fund? Ce relaxare!

Când iarăși pe creastă am ajuns,
Constat că sunt al naturii supus,
Pădurea, ea e frumoasă mereu,
De-ți curge sudoarea, muncind din greu!

Mă apuc de treabă cu colegii,
Pe aici nu prea ajung moșnegii,
Suntem la marcări în răritură,
Roată, pe limite dăm o tură.

În sfârșit ajung pe un mic platou,
Văd aici un lucru nou.
Un oval și două labe de urs,
Mă odihnesc și eu, timpul s-a scurs.

De mergi o oră ești la Lăcăuți,
De la Matepal poteca înfrunți,
Găsim borna ajungând pe culme,
Avem și semnal, vorbim oriunde.

Trece timpul și se face seară,
O ajungem la cabană iară,
Alerg din nou prin pădurea deasă,
Constat iarăși că viața-i frumoasă!

Colegii din față nu îi zăresc,
Strig după ei, dar singur trezesc,
Fug, că nu lasă panta stau,
Să ajung la drum, doar atâta vreau.

Colegii înșirați pe un buștean,
Își trag sufletul, e lucru uman,
Iar după ce și eu m-am odihnit,
La vale, pe drum din nou am pornit.

Iar apar tufele de zmeuriș,
Au bobul mare, sus lângă desiș,
Sunt savuroase și gustul cere,
Să guști mereu, cu plăcere!

La cabană unde suntem cazați,
Suntem foarte bine tratați.
Nu-i robinet, dar e apă de izvor
Și în Bâsca Mare, te speli ușor.

Se înserează... mergi la culcare,
Nu e curent... pe noi nu ne doare!
Dimineața devreme ne sculăm,
Pe coastele dragi, iarăși umblăm!

poezie de din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. ArpadSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook