Geografie

Hălăduiau prin munţii Bai
Hăşmaşe ciurde şi nemire,
Bârsane, lăi, în lâni cu scai
Ce bratoceau plapânde fire.

De iarbă-amară dar de soi.
Urcând- atenţie zănoage-
Se guguia câte-un negoi
Pelag şi tarc sticlind podrage.

Mă bîlea ici, aşa rotund,
Sticlind de cercuri glaciare
Sunt foarte almăj, nu răspund
Acum de ce-i hăşmaş şi moare.

Nemira da în giumalău
Un turcheş răspundea: rarău!

sonet de Marin Sorescu din Apă vie, apă moartă (1986)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpăna

Dalanţ închipuie două cercuri culcate
două cercuri de bronz cât două
stadioane străpunse de urlete cât două
lacuri virgine de munţi dar cine mai ştie
în care din ele atârnă mai greu mai uşor

într-uni e plumbul mai mult decît morţii
măduva ţeapăn sticlind de alcool uitarea
ce-ntunecă fără motiv şi leii roşcaţi ce
te-aşteaptă la uşi o grămadă de sare şi var
carcase de ipsos pe aripe rupte

în alta e aerul netrecut încă
prin pieptul de om
să se schimbe-n cuvânt
şi-s trupurile noastre iubito
îmbrăţişate minutare
pe cadranul unui ceas bătând

în cumpănă perfectă stă balanţa
şi talgere-i sunt ochii mei
în somn sau la trezie
la fel închişi
rotindu-se sub cerul fix
şi plin de întâmplări ce se
repetă

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi acum la maşinile care zbârnâie mereu şi înţelegeţi ce vă spun eu: tehnica asta e foarte complicată, dar toată şmecheria stă într-o roată. Ea e tartorele, poţi face tot ce vrei cu ea, după cum se învârte aşa, ori altminterea.

Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii înalţi sunt foarte importanţi. Asta se şi vede, să se uite mai bine cine nu crede. Un urât stă lângă un pisc ameţitor, în care sună aurul ca banii într-un ulcior. Altul trage cu un cârlig dintr-o văgăună o blană de urs foarte bună. Şi mai departe, totul îşi are rostul lui, ce să vă mai spui.

Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada

Aşterne iarăşi, peste vechi păcate,
Un văl superb sticlind de puritate
Nostalgic aşteptat de lumea toată...
Apoi, călcăm pe el şi-l facem zloată.

epigramă de Ghiocel Constantinescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, eu nu ştiu să vorbesc! Pentru că am eu încrederea asta mare, că avem inimi la fel şi că simţim laolaltă şi ce-i bine, şi ce-i rău. Şi-apoi hotărârea de-acum s-a copt în mine în preajma ta. Nu m-am gândit niciodată să mă însor, aşa, cu oricare. M-am gândit să mă însor cu tine. E o deosebire şi tu o înţelegi. Poate că fără tine nu m-aş fi gândit... Hai, dă mâna încoace. Ei, bai! Nu-ţi fie frică. Nu ştii ce viaţă frumoasă m-am jurat să-ţi croiesc ici, lângă bucăţica asta de vietate din pieptul meu, care se zbate speriată acum, de o faptă aşa de mare, ca pasul meu de azi.

Victor Ion Popa în Muşcata din fereastră
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorescu, Marin

Marin Sorescu: Un Don Quijote, oltean până-n măduva vântului.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscălitura

Vedea cu o lampă aşezată pe pervazul casei pustii,
Casa în care locuise.
Pipăia cu ajutorul vântului,
Care atingea uşor
Toate lucrurile pe care pusese el mâna.
Auzea cu greul pământului
(Acum nu-i mai era greu)
Inima îi bătea într-o pasăre
Pe cer.

Sunt destul de vast!
A exclamat mulţumit

Şi glasul său a făcut cercuri pe ape,
Ca o iscălitură indescifrabilă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răgaz

Ce-i viaţa asta, dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat şi de visat?

N-ai timp să stai sub ramuri de copaci
Privind la turmele de oi şi vaci;

Trecând prin codri n-ai timp să vezi unde
O veveriţă nucile şi-ascunde,

Pâraiele-nstelate în amiezi
Sticlind ca bolta în al nopţii miez.

Să prinzi ocheada Mândrei nu ai când,
Nici să-i priveşti picioarele dansând;

S-aştepţi până îmbogăţeşte gura-i
Surâsul ce-l stârni căutătura-i.

Rea-i viaţa asta dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat şi de visat...

poezie celebră de W.H. Davies din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz

Ard.
Suflă, suflă-mi şi tu puţin suflet,
Că al meu, iată-l, se mistuie deasupra mea,
Pregătind aureole
Pentru frunţi mai pure, din viitor.

Semeni cu o frescă bizantină,
Stilizată de două ori
(A doua oară stilizată special pentru mine,
Am pus meşterii la lucru),
Pentru că ai cercuri în loc de ochi,
Cercuri în loc de sprâncene şi de pe acum
Simt răcoarea întunericului din ochii tăi,
Iar asta îmi face bine,
Când ard eu industrial, flacără mare
La intrarea în extaz.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini

Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire.

Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb şi tremurând.

Scama tristeţelor mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimarul meu.

Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
Aş cânta: nu cânt şi sunt
Parc-aş fi şi nu mai sunt.

Gândul meu al cui gând este?
În ce gând, în ce poveste,
Îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate?

Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultând glasul ciudat
Al mlaştinii şi livezii.
Şi semnez: Tudor Arghezi.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câini

Părăsiţi pe gânduri, câini dezmoşteniţi,
Scrutează cerul şi aşteaptă-n van.
Stăpânii i-au uitat, proptind grăbiţi,
Pe uşa-nchisă câte-un bolovan.

Ei nu au lotci şi delta e ocean.
Înoată printre sloiuri, istoviţi.
Adulmecă mirosuri vechi de-un an,
De foame şi de valuri hăituiţi.

Ei înşişi parcă-s plaiuri care latră.
Până când limba li se face piatră
Şi Dunărea-i depune, lin, în mare.

Dar câte unul biruie-n vâltoare:
Ajunge-acasă istovit - şi moare
Cu ochii la stăpân, întins pe vatră.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip în chip

Cine-şi poartă mască
Pe alta n-o demască
E legea lor firească
Nascând amor de iască

Chip în chip să lucească
Sticlind visul în mască
Cu pară nelumească
Luciferească-ţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

nu tăiaţi pădurea verde
Eminescu-n depărtare..
mă intreabă... unde-i codrul?
ii răspund... e la vânzare

mă intreabă tata-n noapte
unde sunt salcâmii mei?
ii răspund... ii taie hoţii...
cei de azi si cei de ieri

mă intreabă fiica mare..
unde-i zestrea de goruni?
ii răspund.. o taie unii..
dar eu cred că sunt nebuni..

defrişaţi.. golaşi in ploaie..
munţii noştri... dragi Carpaţi
pleacă si ei să muncească
c-au ramas cam dezbrăcaţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de autoportret

Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt aşa, şi sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo şi nu sunt aşa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine ştie cum trebuie să fiu?
Şi cine vrea să fiu cum trebuie ;
Şi cine aşa şi pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mişcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău şi ce doare;
Ce naşte, ce duce
Pe dincolo şi dincoace de noi,
Din noi, şi pe dincolo şi pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, aşa şi pe dincolo!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii căptuşiţi cu dale

Munţii, căptuşiţi cu dale,
Ţi se scutură în cale.
De la dale pân' la dalii,
Printre cratere şi falii,
Printre cactuşi şi şopârle,
Undele firavei gârle,
Chiar ascunse în nisip,
Fură călătoru-ţi chip...
Palid chipul, să ţi-l scalde,
În scântei de Rio Grande.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gângurind

Să pleci din când în când
Să-mi fie dor de tine
Să vii napoi râzând
Să ucizi viaţa în mine
Să fugi cu al meu gând
Prin toată lumea zâmbind
Să-mi stai în braţe gângurind
Să opreşti astrele sticlind
Cu irisul tău cu glas blând
Şi să mă topeşti sărutând
Fruntea şi talpa de heruvimă
Ce-mi cară şi adoră orice patimă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grup

Trăiau de foarte mult timp împreună
Şi cam începuseră să se repete.

El era ea,
Şi ea era el.

Ea era ea,
Şi el era tot ea.

Ea era, nu era,
Şi el era ele,
Sau cam aşa ceva.

Dimineaţa mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde şi până unde,
De ce aşa şi nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.

Voiau uneori chiar să se sărute
Dar îşi dădeau seama la un moment dat
Că amândoi sunt ea.
Mai uşor de repetat.

Atunci începeau de spaimă să caşte.
Un căscat aşa de lână moale,
Care se putea şi croşeta
În felul următor:
Una căsca foarte atent,
Şi cealaltă ţinea ghemul.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie de cioban

E bai să pierd ceva mioare,
Da' nu-i o catastrofă mare,
Dar soacră-mea de-mi moare, vai!
E catastrofă, dar nu-i bai...

epigramă de Florin Rotaru (2010)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Şi pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd aşa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt aşa! Sunt acelaşi, ca şi până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot aşa eram şi înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă priveşti cu alţi ochi doar pentru că ţie ţi se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoştinţa faţă de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înţelegi?! Nu-mi place! N-aş vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca şi până acum. Eu sunt acelaşi Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoşteam prea bine până acum, nu te vedeam aşa cum erai în realitate.
Lucian: Şi ce te face să crezi că acum m-ai cunoaşte mai bine? Nu vezi că greşeşti?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când îl ascult - şi asta se-ntâmplă des - Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească - populară şi cultă - poate mişca munţii.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!